Acord de mediere. Momentul procesual până la care poate fi încheiat acordul de mediere, pentru a produce efecte juridice în privinţa laturii penale a cauzei.

Art. 16 alin. 1 lit. g teza finală C. pr. pen, art. 67 din Legea nr.192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator şi Decizia CCR nr. 397/15.06.2016.

În consecinţă, în cauzele penale care privesc infracţiuni pentru care poate interveni împăcarea, odată ce a fost depăşit momentul procesual al citirii actului de sesizare al instanţei, inculpatul şi persoana vătămată/partea civilă, nu mai pot încheia un acord de mediere care să producă consecinţe juridice în privinţa laturii penale a cauzei, respectiv după data de 15 iulie 2016 – momentul publicării Deciziei nr. 397 din 15.06.2016 a Curţii Constituţionale în Monitorul Oficial al României – încheierea unui acord de mediere nu poate să stingă litigiul penal prin înlăturarea  răspunderii penale.

Prin sentinţa penală nr. 86 din 28 ianuarie 2016, pronunţată de Judecătoria Târgu Mureş, în dosarul penal nr. 6.337/320/2015, instanţa de fond a dispus următoarele:

În temeiul prevederilor art. 396 al. 6 Cod procedură penală raportat la art. 16 al. 1 lit. g teza a II a Cod procedură penală încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului K.(fost D.) K., fiul lui xxx, cu antecedente penale, pentru comiterea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 228 alin. 1 , art. 229 alin. 1 lit. d Cod penal  (fapta din data de 25.04.2015 – persoană vătămată B. R. M.), ca urmare a împăcării părţilor.

În temeiul prevederilor art. 396 al. 1, 2 Cod procedură penală l-a condamnat pe inculpatul K. (fost D.) K., fiul lui xxx cu antecedente penale la pedeapsa de 1 an închisoare pentru comiterea infracţiunii de furt calificat prev. de art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 1 lit. d Cod penal, cu aplicarea prevederilor art. 396 al. 10 Cod procedură penală  (fapta din data de 05.05.2015 – persoană vătămată K. T.Z.). 

În temeiul prevederilor art. 72 al. 1 Cod procedură penală s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestului preventiv şi a arestului la domiciliu, de la data de 14.05.2015 la 06.09.2015 inclusiv.

În temeiul prevederilor art. 399 Cod procedură penală rap la art. 211 şi următ. Cod procedură penală a menţinut măsura controlului judiciar luată faţă de inculpatul K.(fost D.) K. şi obligaţiile impuse inculpatului prin încheierea de şedinţă din 04.09.2015.

În temeiul prevederilor art. 159 al. 2 Cod procedură penală a constatat stinsă acţiunea civilă formulată de partea civilă B. R. M. domiciliat în xxx

În temeiul prevederilor prev. art. 22 Cod procedură penală a luat act de renunţarea la pretenţiile civile formulate de partea civilă SC Alianz Ţiriac Asigurări SA cu sediul în xxx.

În temeiul prevederilor art. 397 şi 23 al. 3 Cod procedură penală, a obligat inculpatul K. (fost D.) K. să plătească părţii civile K. T. Z. domiciliat în xxx, suma de 1180 euro, în echivalent lei la data plăţii reprezentând prejudiciu cauzat prin săvârşirea infracţiunii.

În temeiul prevederilor prev. art. 274 al. 1 Cod procedură penală, a obligat inculpatul K. (fost D.) K. să plătească suma de 1050 lei (200 din faza de urmărire penală) cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Onorariul avocatului din oficiu în cuantum de 200 a fost lăsat în sarcina statului şi se va achita Baroului Mureş din fondurile Ministerului Justiţiei.

Prin încheierea penală din 11 februarie 2016, instanţa de fond în temeiul art. 279 Cod procedură penală, a admis cererea privind înlăturarea omisiunii vădite formulată de petentul G. I. şi a dispus completarea dispozitivului sentinţei penale mai sus menţionate cu următoarea menţiune:

„În temeiul prevederilor art. 274 al. 1 C. proc. pen. onorariul avocatului din oficiu av. G.A., pentru inculpatul K. K., conform Delegaţiei pentru asistenţă judiciară obligatorie nr. 1656/14.05.2015, care a asigurat asistenţa juridică obligatorie în faza de urmărire  penală, în cuantum de 400 lei, urmează să fie avansat din fondurile  Ministerului Justiţiei”.

Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a reţinut următoarele:

I. Prin rechizitoriul din data de 27.05.2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu Mureş, întocmit în dosarul nr. 1918/P/2015, înregistrat pe rolul instanţei de fond sub nr. 6337/320/2015 la data de 29.05.2016 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului D. K., fiul lui xxx sub aspectul  săvârşirii infracţiunilor de:

-Furt calificat prev. de art. 228 alin. 1 , art. 229 alin. 1 lit. d Cod penal (fapta din data de 25.04.2015);

-Furt calificat prev. de art. 228 alin. 1 , art. 229 alin. 1 lit. d Cod penal (fapta din data de 05.05.2015);

ambele cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal.

II. În actul de sesizare a instanţei s-a reţinut, în esenţă, că  inculpatul D.K., în data 25.04.2015, la orele amiezii, a spart geamul portierei dreapta spate a  autoturismului marca VW Passat, cu numărul de înmatriculare xxx, parcat pe str. Avram Iancu, x, din Municipiul Tg-Mureş, de unde  a sustras o borsetă cu suma de 100 lei, iar în data de 05.05.2015, la orele amiezii,  a spart geamul portierei stânga faţă a autoturismului marca Ford Focus, cu numărul de înmatriculare xxx, parcat pe str. Sportivilor intersecţie cu strada Koteles Samuel, din Municipiul Tg-Mureş, de unde a sustras o geantă de voiaj cu haine sport de damă şi o tabletă Samsung.

Situaţia de fapt reţinută în rechizitoriu a fost întemeiată pe următoarele mijloace de probă: declaraţii inculpat D. K. (f. 18 – 25 dosar urmărire penală), proces verbal de ascultare D. K.(f. 24 dosar urmărire penală), scrisoare medicală (f. 26 dosar urmărire penală), declaraţie persoană vătămată B. R. M. (f. 89 – 91 dosar urmărire penală), proces verbal CFL pentru fapta din data de 25.04.2015 + planşe foto (f. 95 – 101 dosar urmărire penală), declaraţie persoană vătămată K.T.Z. (f. 109 – 110 dosar urmărire penală), proces verbal CFL pentru fapta din data de 05.05.2015 + planşe foto (f. 113 – 118 dosar urmărire penală), proces verbal de vizionare a înregistrărilor video pentru fapta din data de 05.05.2015 (f. 124 dosar urmărire penală).

III. Prin încheierea din 25.06.2015 (f 75 dosar), judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanţei, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală, a constatat competenţa materială şi teritorială a Judecătoriei Târgu Mureş şi a dispus începerea judecăţii.

IV. În cursul judecăţii au fost administrate următoarele probe: s-au luat declaraţii de inculpat atât în procedura verificării legalităţii şi temeiniciei măsurilor preventive (f 11, 29, 77, 194, 242, 273) cât şi în etapa cercetării judecătoreşti (f 314 dosar), s-a administrat proba cu înscrisuri, s-a luat declaraţie persoanei vătămate B. R. M. (f 191 dosar), s-a întocmit referat de evaluare pentru inculpat (f 335 dosar).

Instanţa nu a mai administrat alte probe în cursul judecăţii întrucât inculpatul a recunoscut fără rezerve învinuirea ce i-a fost adusă, însuşindu-şi probele administrate în cursul urmăririi penale şi totodată, a solicitat să-i fie aplicate prevederile art. 374 al. 4 Cod procedură penală (f 314 dosar). Inculpatul nu a dorit să dea declaraţii detaliate despre comiterea faptei.

Potrivit prevederilor art. 349 al. 2 C pr. pen.: „instanţa poate soluţiona cauza numai pe baza probelor administrate în faza urmăririi penale, dacă inculpatul solicită aceasta şi recunoaşte în totalitate faptele reţinute în sarcina sa şi dacă instanţa apreciază că probele sunt suficiente pentru aflarea adevărului şi justa soluţionare a cauzei, cu excepţia cazului în care acţiunea penală vizează o infracţiune care se pedepseşte cu detenţiune pe viaţă”.

V. Analizând coroborat actele şi lucrările dosarului, instanţa a reţinut următoarele:

În data de 25.04.2015, persoana vătămată B. R. M., a depus o plângere penală prin care a solicitat tragerea la răspundere penală a  unor autori necunoscuţi sub aspectul săvârşirii unei infracţiuni de furt calificat.

Fiind audiat în cauză în calitate de persoană vătămată, B. R. M., a susţinut că în data de 25.04.2015, în jurul orelor 12.30, şi-a parcat autoturismul marca VW Passat cu nr. de înmatriculare xxx pe strada Avram Iancu, din Tg. Mureş. În aceiaşi zi, în jurul orelor 18.00, când a revenit la  autovehicul, a constatat că a fost spart geamul portierei dreapta spate al acestuia,  iar din interior a fost sustrasă o borsetă în care se afla suma de 100 de lei. În urma comiterii acestei fapte, s-a cauzat un prejudiciu în valoare de 500 de lei.

În urma efectuării cercetării la faţa locului, s-a constatat că autoturismul marca VW Passat cu nr. de înmatriculare xxx pe strada Avram Iancu, din Tg. Mureş, avea geamul portierei dreapta spate spart, iar în imediata apropiere, pe trotuarul din dreptul portierei, au fost găsite două bujii, care se presupune că au fost folosite la spargerea respectivului  geam.

În data de 05.04.2015, numitul K. T. Z., a depus o plângere penală prin care a solicitat tragerea la răspundere penală a  unor autori necunoscuţi sub aspectul săvârşirii unei infracţiuni de furt calificat.

Fiind audiat în cauză în calitate de persoană vătămată, numitul K. T. Z., a declarat că în data de 05.05.2015, în jurul orelor 13.00, şi-a parcat autoturismul marca Ford Focus, de culoare gri, pe strada Sportivilor, colţ cu strada K. Samuel. În jurul orelor 15.00, când a revenit la maşină,  a observat că geamul portierei stânga faţă era spart.  Verificându-şi bunurile din interior, a observat că  i-a fost sustrasă o geantă de voiaj în care avea mai multe bunuri personale precum, cosmetice, haine, precum şi o tabletă marca Samsung.

În urma efectuării cercetării la faţa locului, s-a constatat că autoturismul marca  Ford Focus,  cu nr. de înmatriculare xxx, avea geamul  portierei stânga faţă  spart, iar în imediată apropiere, au fost găsite 3 fragmente de bujii, care se presupune că au fost folosite la spargerea respectivului  geam.

În vederea identificării autorilor acestei fapte, organele de poliţie au ridicat mai multe înregistrări video surprinse de camerele de supraveghere din acea zonă, iar în urma analizării acestora, s-a stabilit că o persoană identificată că fiind numitul D. K.,  s-a îndreptat în direcţia maşinii din care au fost sustrase bunurile respective, iar după un timp, aceiaşi persoana a revenit, având în mână o geantă de culoare gri cu negru, identificată ca fiind cea care a fost sustrasă.

Fiind audiat în cauză, inculpatul D. K. şi-a recunoscut faptele imputate. Acesta  a declarat că în  data de 25.04.2015, în jurul orelor amiezii, în timp ce se deplasa prin zona centrală a oraşului Tg. Mureş, a observat un autovehicul în interiorul căruia se afla o borsetă. Hotărându-se să sustragă respectiva borsetă, cu ajutorul unei bujii, a spart geamul portierei dreapta spate, după care şi-a introdus mâna în  interiorul autovehiculului, sustrăgând bunul respectiv. În interiorul borsetei a găsit suma de 100 de lei,  iar după ce şi-a însuşit-o, a aruncat borseta undeva prin apropierea locului faptei.

Mai apoi, în data de 05.05.2015, în timp ce se deplasa prin zona Maternităţii din Tg. Mureş, cu scopul de ajunge la Judecătoria Tg. Mureş, a observat pe marginea drumului, parcat un autovehicul cu numere de înmatriculare străine,  în care se afla pe  bancheta din spate, o geantă de culoare neagră. Hotărându-se să sustragă respectiva geantă, cu ajutorul unei bujii, a spart geamul portierei stânga faţă, după care a intrat în autovehicul de unde a sustras bunul respectiv. Plecând de la faţa locului, a desfăcut geanta sustrasă ocazie cu care  a observat  că în aceasta sunt doar haine de damă, fără alte lucruri de valoare, motiv pentru care a aruncat-o undeva în apropiere.

În finalul declaraţiei, inculpatul a precizat că recunoaşte şi regretă faptele imputate, precizând că  a adoptat această conduită, întrucât de 7 ani consumă zilnic substanţe halucinogene, fiind la momentul săvârşirii faptelor sub influenţa acestora. Mai mult decât atât, D.K. a mai precizat şi faptul că nu se poate abţine  a nu sustrage bunuri din autovehicule, întrucât are nevoie de bani pentru a-şi cumpăra substanţele halucinogene de care este dependent.

În urma probatoriului administrat în faza de urmărire penală s-a reţinut următoarea situaţie de fapt:

În data de 25.04.2015, între orele 12.30-18.00, inculpatul D. K. a spart geamul portierei dreapta spate a autoturismului marca VW Passat, cu numărul de înmatriculare xxx, parcat pe str. Avram Iancu,  din Municipiul Tg-Mureş,  aparţinând persoanei vătămate B. R. M., de unde  a sustras o borsetă cu suma de 100 lei, fiind cauzat un prejudiciu de aproximativ 550 lei.

În data de 05.05.2015, între orele 13.00-15.00, inculpatul D.K. a spart geamul portierei stânga faţă a autoturismului marca Ford Focus, cu numărul de înmatriculare xxx, parcat pe str. Sportivilor intersecţie cu strada Koteles Samuel, din Municipiul Tg-Mureş, aparţinând persoanei vătămate K. T. Z., de unde a sustras o geantă de voiaj cu haine sport de damă şi o tabletă Samsung, fiind cauzat un prejudiciu de aproximativ 3000 lei.

Situaţia de fapt descrisă mai sus reiese din coroborarea tuturor probelor administrate în faza de urmărire penală, situaţie de fapt confirmată de către inculpat în declaraţia dată în faţa instanţei.

VI. În drept,

- fapta inculpatul D. K. care în data 25.04.2015, la orele amiezii, a spart geamul portierei dreapta spate a  autoturismului marca VW Passat, cu numărul de înmatriculare xxx, parcat pe str. Avram Iancu, nr. 7, din Municipiul Tg-Mureş, aparţinând persoanei vătămate B. R.M., de unde  a sustras o borsetă cu suma de 100 lei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de furt calificat prev. de art. 228 alin. 1 , art. 229 alin. 1 lit. d Cod penal;

- fapta inculpatul D. K. care în  data de 05.05.2015, la orele amiezii,  a spart geamul portierei stânga faţă a autoturismului marca Ford Focus, cu numărul de înmatriculare xxx, parcat pe str. Sportivilor intersecţie cu strada Koteles Samuel, din Municipiul Tg-Mureş, aparţinând persoanei vătămate K. T. Z., de unde a sustras o geantă de voiaj cu haine sport de damă şi o tabletă Samsung,  întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de furt calificat prev. de art. 228 alin. 1 , art. 229 alin. 1 lit. d Cod penal;

ambele  cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal.

Analizând cazierul inculpatului (f 16 -17 dosar up) instanţa a constatat că acesta a fost anterior în nenumărate rânduri, condamnat, în timpul minorităţii, pentru acelaşi tip de fapte cu infracţiunile reţinute prin sentinţa de faţă. Cu toate că aceste condamnări din timpul minorităţii nu vor fi reţinute la stabilirea pluralităţii de infracţiuni, instanţa a avea în vedere bogata antecedenţă infracţională la dozarea pedepsei.

Sub aspectul laturii subiective, faptele sunt săvârşite cu intenţie directă, fapta de furt fiind calificată de scop. Prevăzut urmarea periculoasă şi a urmărit producerea acesteia. Scopul săvârşirii faptei, urmărit, constă în însuşirea pe nedrept a bunurilor sustrase.

VII. Cauze care înlătură răspunderea penală.

Potrivit prevederilor art. 231 al. 2 Cod penal „în cazul faptelor prevăzute la art. 228, art. 229 alin. (1), alin. (2) lit. b) şi c) şi art. 230, împăcarea înlătură răspunderea penală”.

Art. 159 a. 1,2,3 Cod penal prevede următoarele: „împăcarea poate interveni în cazul în care punerea în mişcare a acţiunii penale s-a făcut din oficiu, dacă legea o prevede în mod expres.

Împăcarea înlătură răspunderea penală şi stinge acţiunea civilă.

Împăcarea produce efecte numai cu privire la persoanele între care a intervenit şi dacă are loc până la citirea actului de sesizare a instanţei”.

La data de 11.08.2015 persoana vătămată Bălăianu Roberto Mihai a declarat că s-a împăcat cu inculpatul şi că doreşte încetarea procesului penal (f 191 – 192 dosar). Inculpatul a declarat că este de acord cu încetarea procesului penal.

Fiind întrunite cerinţele prevăzute de lege pentru a se putea lua act de împăcarea părţilor, instanţa a constatat că în cauza de faţă există o cauză ce împiedică exercitarea acţiunii penale faţă de inculpatul K. (fost D.) K. pentru comiterea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 1 lit. d Cod penal  (fapta din data de 25.04.2015 – persoană vătămată B. R. M.

Prin urmare, în temeiul prevederilor art. 396 al. 6 Cod procedură penală raportat la art. 16 al. 1 lit. g teza a II a Cod procedură penală instanţa a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului K.(fost D . K., pentru comiterea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 228 alin. 1 , art. 229 alin. 1 lit. d Cod penal  (fapta din data de 25.04.2015 – persoană vătămată B. R. M.), ca urmare a împăcării părţilor.

În temeiul prevederilor art. 159 alin. (2) C. pen. instanţa a constatat stinsă acţiunea civilă formulată de partea civilă B. R. M.

VIII. La individualizarea pedepsei pentru infracţiunea pentru care este judecat inculpatul, instanţa a ţinut cont cu prioritate de prevederile art. 396 al. 10 C. pr. pen., care instituie reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii şi respectiv, reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei amenzii. Întrucât inculpatul a recunoscut în întregime învinuirile care i se aduc şi a solicitat să i se facă aplicarea art. 374 al 4 C. pr. pen., instanţa i-a aplicat beneficiile care decurg din cauza de atenuare a răspunderii penale menţionată mai sus.

În concret, având în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 74 Cod penal şi ţinând cont de faptul că inculpatul are multiple antecedente penale, de faptul că, aşa cum se arată şi în referatul de evaluare al inculpatului (f 335 dosar) că acesta are abilităţi diminuate de control al impulsurilor emoţionale, pe fondul unei tulburări de personalitate, de consumul de etnobotanice, lipsa oricăror surse de venit şi lipsa unei persoane care să-i ofere susţinere financiară, de tendinţa de a apela la mijloace ilicite pentru acoperirea nevoilor materiale, lipsa regretelor pentru faptele comise, de faptul că familia nu reprezintă un suport suficient pentru inculpat pentru ca acesta să adopte schimbări esenţiale de comportament, instanţa apreciază că pentru infracţiunea de furt comisă este necesară şi suficientă aplicarea unei pedepse penale de 1 an închisoare cu executare în regim de detenţie.

IX. In temeiul art. 72 al. 1 Cod procedură penală s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestului preventiv şi a arestului la domiciliu, de la data de 14.05.2015  la 06.09.2015 inclusiv.

X. In temeiul art. 71 Cod penal, au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin 1 lit. a teza a II-a si lit. b Cod penal, de la data rămânerii definitive,  până la terminarea executării pedepsei, pana la graţierea totala sau a restului de pedeapsa ori pana la împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei, cu titlul de pedeapsa accesorie.

XI. În temeiul prevederilor art. 399 Cod procedură penală rap la art. 211 şi următ. Cod procedură penală instanţa a menţinut măsura controlului judiciar luată faţă de inculpatul K. (fost D.) K. şi obligaţiile impuse inculpatului prin încheierea de şedinţă din 04.09.2015.

Pentru a dispune astfel instanţa a avut în vedere că măsura preventivă a fost luată şi menţinută în condiţii de deplină legalitate, inculpatul fiind asista de avocat şi fiind audiat la fiecare verificare a măsurii.

Sub aspectul temeiniciei măsurii preventive instanţa a constatat că din cercetarea judecătorească a reieşit comiterea de către inculpat a infracţiunii de furt calificat. S-a diminuat astfel forţa prezumţiei de nevinovăţie şi, în acest moment se poate susţine că există destule argumente pentru a se susţine că inculpatul a comis infracţiunea reţinută în sarcina sa. Având în vedere că şi după înlocuirea măsurii arestului la domiciliu cu măsura controlului judiciar inculpatul a mai fost surprins în flagrant în momentul în care a comis o nouă faptă penală de aceiaşi natură cu cea pentru care a fost trimis în judecată (f 330 dosar), instanţa a apreciat că este necesar a fi menţinută o măsură preventivă asupra inculpatului pentru îndeplinirea unui dublu scop: în primul rând pentru a se asigura un minim de prevenţie prin supravegherea inculpatului de către organele judiciare şi, în al doilea rând, pentru a se asigura buna desfăşurare a procesului penal prin asigurarea prezenţei inculpatului la proceduri.

XII. Latura civilă.

În temeiul prevederilor art. 159 al. 2 Cod procedură penală instanţa a constatat stinsă acţiunea civilă formulată de partea civilă B. R. M.

În temeiul prevederilor prev. art. 22 Cod procedură penală instanţa a luat act de renunţarea la pretenţiile civile formulate de partea civilă SC A. Ţ. A. SA cu sediul în Bucureşti, str. Căderea Bastiliei nr. 80 – 84, sector 1 (f 216 dosar).

În temeiul prevederilor art. 397 şi 23 al. 3 Cod procedură penală, instanţa a obligat inculpatul K. (fost D.) K. să plătească părţii civile K.T.Z. domiciliat în xxx suma de 1180 euro, în echivalent lei la data plăţii reprezentând prejudiciu cauzat prin săvârşirea infracţiunii.

Pentru a pronunţa această soluţie instanţa a avut în vedere că inculpatul, în declaraţia dată în etapa cercetării judecătoreşti (f 314 dosar), a declarat că este de acord să achite suma cu care persoana vătămată s-a constituit parte civilă în cauză ( f 189 dosar).

XIII. În temeiul prevederilor art. 274 Cod de procedură penală instanţa a obligat inculpatul să plătească suma de 1050 lei (200 din faza de urmărire penală) cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Onorariul avocatului din oficiu în cuantum de 200 lei a fost lăsat în sarcina statului şi se va achita Baroului Mureş din fondurile Ministerului Justiţiei

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel inculpatul K. (fost D.) K., apărătorul acestuia arătând că acuzatul doreşte să repare prejudiciul cauzat părţii civile K. T. Z. şi să încheie un acord de mediere cu această parte.

Examinând apelul promovat, prin prisma materialului aflat la dosarul nr. 6.337/320/2015 al Judecătoriei Târgu Mureş, ale motivelor invocate, precum şi din oficiu, în limitele efectului devolutiv şi neagravării situaţiei în propria calea de atac, potrivit dispoziţiilor art. 417 şi art. 418 Cod procedură penală, instanţa de control judiciar a găsit calea de atac declarată a fi fondată, iar aspectele semnalate impuneau admiterea acesteia, cu consecinţa reformării hotărârii judecătoreşti analizate, în următoarele limite şi pentru considerentele ce urmează a fi expuse:

Sub aspectul expunerii stării de fapt, constatarea existenţei faptei deduse judecăţii, a comiterii ei de către inculpatul K. (fost D.) K. şi a împrejurării că aceasta îndeplineşte toate elementele constitutive ale infracţiunii de furt calificat – pornind de la conţinutul materialului probator administrat pe parcursul desfăşurării procesului penal în faţa primei instanţe – hotărârea instanţei de fond nu comportă nici un fel de critică.

Subliniem că pe parcursul desfăşurării procesului penal, inculpatul a recunoscut comiterea faptei, fără rezerve şi a optat ca soluţionarea cauzei să se facă în cadrul procedurii reglementate de prevederile art. 375 raportat la art. 374 alin. 4 Cod procedură penală, aplicabilă în cazul recunoaşterii vinovăţiei.

La termenul de judecată din data de 19 septembrie 2016, inculpatul a depus mai multe înscrisuri din care rezultă că între el, pe de o parte, şi partea civilă K. T. Z., pe de altă parte, în cauza dedusă judecăţii s-a încheiat - la data de 15 septembrie 2016 - un acord de mediere, din care rezultă că partea civilă şi-a redus cuantumul pretenţiilor civile formulate de la 1.180 Euro la 1.000 Euro şi a fost de acord ca inculpatul să-i plătească această sumă în 4 rate egale, din care a primit contravaloarea primei rate în cuantum de 250 Euro.

Acordul de mediere, în acest caz, a fost permis de textul art. 67 alin. 2 din Legea nr. 192/2006, raportat la cele statuate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală prin Decizia nr. 9/2015, cu referire la art. 231 alin. 2 Cod penal.

Însă observăm că prin Decizia nr. 397 din 15.06.2016, publicată în M.Of. nr. 532 din 15.07.2016, Curtea Constituţională soluţionând excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 67 din Legea nr.192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator, în interpretarea dată prin Decizia nr. 9 din 17 aprilie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție — Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, și ale art. 16 alin. (1) lit. g) teza finală din Codul de procedură penală a admis excepţia invocată şi a constatat că dispozițiile art. 67 din Legea nr.192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator, în interpretarea dată prin Decizia nr.9 din 17 aprilie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție — Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, sunt constituționale în măsura în care încheierea unui acord de mediere cu privire la infracțiunile pentru care poate interveni împăcarea produce efecte numai dacă are loc până la citirea actului de sesizare a instanței.

În consecinţă, în cauzele penale care privesc infracțiuni pentru care poate interveni împăcarea, odată ce a fost depășit momentul procesual al citirii actului de sesizare al instanței, inculpatul și persoana vătămată/partea civilă, nu mai pot încheia un acord de mediere care să producă consecinţe juridice în privinţa laturii penale a cauzei.

Aşadar, în contextul prezentat după data de 15 iulie 2016 – momentul publicării Deciziei nr. 397 din 15.06.2016 a Curţii Constituţionale în Monitorul Oficial al României – încheierea unui acord de mediere nu poate să stingă litigiul penal prin înlăturarea  răspunderii penale.

Am remarcat faptul că în cauza pendinte inculpatul şi partea civilă au finalizat înţelegerea lor - cuprinsă în înscrisurile depuse - la data de 15.09.2016, dată care este ulterioară momentului publicării deciziei Curţii Constituţionale mai sus arătate în Monitorul Oficial al României, motiv pentru care „acordul de mediere” depus la dosar nu produce niciun fel de consecinţe juridice pe latura penală a cauzei.

În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei pornind de la principiul disponibilităţii şi ţinând cont de manifestarea de voinţă exprimată de partea civilă K. T. Z. vom lua act de faptul că partea civilă a redus cuantumul pretenţiilor civile solicitate cu titlu de despăgubiri civile de la suma de 1.180 Euro la 1.000 Euro, urmând ca inculpatul să fie obligat la plata acestei sume.

Totodată vom lua act şi de faptul că inculpatul a achitat părţii civile suma de 250 Euro.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 421 pct. 2  lit. a Cod de procedură penală, a fost admis apelul declarat de apelantul-inculpat K. (fost D.) K., împotriva sentinţei penale nr. 86 din 28 ianuarie 2016, pronunţată de Judecătoria Târgu Mureş, în dosarul penal nr. 6.337/320/2015 şi în consecinţă:

În baza art. 423 alin. 1 Cod de procedură penală, a fost desființată hotărârea atacată şi rejudecând cauza în limitele de mai jos:

S-a luat act că partea civilă K. T. Z. a redus cuantumul pretenţiilor civile de la 1.180 Euro la 1.000 Euro şi a fost obligat inculpatul să plătească acestei părţi civile suma de 1.000 Euro, cu titlu de despăgubiri civile.

S-a luat act că inculpatul a achitat părţii civile K. Z. T. suma de 250 Euro.

S-au menținut dispozițiile din hotărârea atacată referitoare la:

- modalitatea de soluţionare a laturii penale a cauei,

- constatarea stinsă a acţiunii civile formulată de partea civilă B. R. M.

- luarea act de renunţarea la pretenţiile civile formulate de partea civilă S.C. A. Ţ. A. S.A. şi

- obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare şi lăsarea contravalorii onorariului avocatului din oficiu – din cursul urmăririi penale şi din faţa instanţei de fond - în sarcina statului.

Pornind de la soluţia pronunţată în cauză, în baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în procedura soluţionării prezentului apel, în sumă de 560 lei, au rămas în sarcina statului din care suma de 260 lei, reprezentând contravaloarea onorariului avocatului desemnat din oficiu în favoarea inculpatului se avansează din fondurile speciale ale Ministerului Justiţiei în favoarea Baroului Mureş.

Domenii speta

Spete similare