Procedura insolvenţei

Potrivit prevederilor  art. II. 3 paragraful 1 din Regulamentul de participare la licitaţie pentru valorificarea bunurilor din patrimoniul falitei (care statuează că  „Depunerea documentelor cerute de prezentul regulament se va face la sediul administratorului judiciar, până cel târziu cu o zi lucrătoare (24 de ore) înaintea desfăşurării licitaţiei”) instituie o decădere în cazul încălcării termenului limită de prezentare a documentelor necesare participării la licitaţie, măsura adoptată de practicianul în insolvenţă este una perfect legală.

Prin Decizia civilă nr. 129/R/08.06.2017 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, a fost respins recursul formulat împotriva sentinţei civile nr. 122 din 27 februarie 2017, pronunţată de Tribunalul Arad în dosarul nr. …., instanţa de control judiciar reţinând următoarele considerente pentru adoptarea acestei soluţii:

La data de 27.10.2017, sub nr. …, pe rolul Tribunalului Arad a fost înregistrată contestaţia formulată de reclamant împotriva procesului verbal de licitaţie din data de 07.10.2016 şi împotriva deciziei comisiei de licitaţie din data de 07.10.2017 – ambele întocmite în cadrul procedurii insolvenţei debitoarei insolvente.

Practicianul în insolvenţă – în calitate de lichidator judiciar al debitoarei insolvente, a depus întâmpinare, prin care a invocat, în principal, excepţia de tardivitate a contestaţiei, iar pe fond, a solicitat respingerea acesteia, ca neîntemeiată.

În cauză a formulat cerere de intervenţie accesorie o societate comercială – în calitate de adjudecatar al imobilului valorificat la licitaţia din data de 07.10.2016, solicitând, în principal, admiterea excepţiei de tardivitate a contestaţiei, iar în subsidiar, respingerea contestaţiei ca nefondată, cu obligarea contestatorului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate.

Prin sentinţa civilă nr. 122 din 27 februarie 2017, Tribunalul Arad a respins excepţia de tardivitate a contestaţiei - invocată de lichidatorul judiciar al debitoarei, a admis cererea de intervenţie accesorie formulată de intervenientă şi a respins contestaţia formulată de reclamant.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut, sub un prim aspect, că în procedura insolvenţei sunt aplicabile dispoziţiile speciale, cu prioritate faţă de cele de drept comun, potrivit Deciziei nr. XII/2006 a ÎCCJ; prin urmare, dispoziţiile codului de procedură civilă completează legea insolvenţei numai în măsura compatibilităţii, potrivit art. 149 din Legea nr. 85/2006; a arătat, însă, că în materia vânzării la licitaţie există dispoziţii speciale în Legea nr. 85/2006, respectiv art. 116 şi următoarele, aşa încât dispoziţiile codului de procedură civilă nu sunt aplicabile; ca urmare a acestui fapt, judecătorul sindic a calificat contestaţia ca fiind o contestaţie împotriva raportului administratorului judiciar privind vânzarea la licitaţie publică din data de 07.10.2016, depus la dosarul nr. … la data de 20.10.2016 (fila 56).

A mai arătat că, într-adevăr, potrivit art. 21 alin. 3 din Legea insolvenţei, contestaţia la raportul administratorului judiciar/lichidatorului se înregistrează în termen de 3 zile de la depunerea la dosarul cauzei a Raportului contestat, însă, potrivit Deciziei Curţii Constituţionale a României nr. 308/2016, publicată în Monitorul Oficial nr. 585/02.08.2016, raportul practicianului în insolvenţă se poate ataca în 3 zile de la data publicării acestuia la BPI.

Cum în cauză nu a fost făcută nici o dovadă a publicării Raportului de activitate al administratorului judiciar la Buletinul procedurilor de insolvenţă, judecătorul sindic a respins excepţia de tardivitate, ca neîntemeiată; totodată, a constatat că celelalte excepţii invocate nu se mai susţin, întrucât lipsurile au fost complinite pe parcursul procesului.

Cu privire la cererea de intervenţie accesorie, a constatat că aceasta a fost formulată de adjudecatarul licitaţiei, aşa încât intervenienta justifică un interes personal şi direct în formularea acesteia; de asemenea, că cererea de intervenţie îndeplineşte şi condiţia prevăzută la art. 63 cod procedură civilă, privind momentul formulării sale.

Cu referire la fondul cauzei, judecătorul sindic a reţinut că Regulamentul de valorificare a bunului imobil a fost aprobat în Adunarea Creditorilor din data de  27.03.2015, iar pe baza acestuia a fost emis caietul de sarcini şi au fost organizate 14 licitaţii; la licitaţia din data de 07.10.2016 a fost respectată Hotărârea Adunării Creditorilor din data de 27.03.2015, în sensul că a fost publicat anunţul de licitaţie în ziarul „Jurnalul Arădean” din data de 27.09.2016, menţionându-se bunurile puse în vânzare, preţul acestora, precum şi toate condiţiile de desfăşurare a licitaţiei (fila 53), chestiuni necontestate de altfel de către reclamant; potrivit acestui anunţ de vânzare, se fac menţiuni cu privire la cota TVA, locul desfăşurării licitaţiei – sediul practicianului în insolvenţă din Arad, data ţinerii licitaţiei – 07.10.2016, data repetării licitaţiei în caz de neadjudecare şi ora la care încep licitaţiile - 13,30; se mai menţionează în acel anunţ că înscrierea la licitaţie se face până cel târziu cu 24 de ore înainte de fiecare licitaţie şi că cei care doresc să participe la licitaţie trebuie să achite garanţia de participare de 10% din valoarea bunului/bunurilor, „informaţii privind condiţiile de participare la licitaţii şi caietul de sarcini se pot obţine de la sediul” menţionat potrivit celor de mai sus.

A arătat că, aşa cum însuşi reclamantul contestator recunoaşte, acesta a procurat Caietul de sarcini la data de 06.10.2016, dar dovada acceptării condiţiilor de licitaţie şi dovada achitării garanţiei de 10% din preţul bunului au fost înregistrate la sediul administratorului judiciar doar la data de 07.10.2016, nicidecum cu 24 de ore înainte de data ţinerii licitaţiei, astfel cum s-a menţionat.

Sub acest din urmă aspect, judecătorul sindic a apreciat că este normal să se pretindă prezentarea dovezii plăţii garanţiei de participare la licitaţie cu 24 de ore anterior licitaţiei, administratorul judiciar neavând posibilitatea efectivă de a controla la fiecare moment achitarea în contul debitoarei a acestei garanţii, neştiind exact la ce oră se poate întâmpla aceasta, cu atât mai mult cu cât acum plăţile se pot efectua şi pe cale electronică.

Aşa fiind, a considerat că participarea sau nu la licitaţie nici nu mai are relevanţă, în contextul în care condiţiile de participare la licitaţie nu au fost respectate, acordul de participare la licitaţie în original şi dovada plăţii garanţiei fiind depuse cu 24 de ore mai târziu decât se preciza în anunţul la licitaţie, adică în data de 07.10.2016, ora 13,10, în loc de 06.10.2016, până cel mai târziu ora 13,30.

Cu privire la participarea la licitaţie, a reţinut că prezenţă cuiva într-un anumit loc şi la un anumit moment se poate dovedi doar cu proba testimonială; cu toate acestea, proba testimonială viza audierea ca martor al reprezentantului societăţii adjudecatare - care are calitatea de intervenient accesoriu şi care a declarat că susţine varianta administratorului judiciar şi nu pe cea a contestatorului, motiv pentru care o probă contrară cu aceeaşi persoană nici nu se mai putea administra cât timp aceasta, în scris, a declarat că reclamantul nici nu a fost prezent la licitaţie.

Faţă de cele de mai sus, judecătorul sindic a respins contestaţia, ca neîntemeiată, admiţând, în mod corelativ, cererea de intervenţie accesorie.

Împotriva sentinţei menţionate a declarat recurs reclamantul, solicitând modificarea sentinţei recurate, în sensul admiterii contestaţiei.

În susţinerea recursului, reclamantul învederează că, în vederea participării la licitaţia din data de 07.10.2016, în data de 06.10. 2016 s-a prezentat la sediul practicianului in insolvenţă, achiziţionând caietul de sarcini cu suma de 150 + TVA - achitată conform facturii EUR 204/06.10.2016 si a chitanţei nr. 36/06.10.2016; la aceeaşi dată, 06.10.2016, a depus în contul indicat, garanţia de participare la licitaţie in cuantum de 6.500 lei – conform ordinului de plata nr. 62, efectuând plata în sistem electronic, ceea ce implică virarea sumei în contul beneficiarului cu prioritate, in termen scurt, acesta având posibilitatea de a vedea intrarea sumelor de bani în contul său.

Mai arată că, deşi a semnat Anexa 1 - Acord de acceptare a caietului de sarcini si a regulamentului de licitaţie, în data de 06.10.2016, a fost descalificat, nefiind efectiv lăsat sa participe la licitaţie. Susţine că menţiunea din cuprinsul procesului verbal de licitaţie, referitoare la lipsa participantului de la licitaţie, nu este reală, el fiind prezent la data şi ora stabilită pentru ţinerea licitaţiei, dar refuzându-i-se participarea, deoarece în urma verificării documentelor depuse de către ofertanţi, Comisia a constatat că, „Acordul de acceptare in original a fost depus la adresa din Piaţa Avram Iancu nr. 12, ap. 11, Arad, jud. Arad, in data de 07.10.2016, ora 13:10,”reclamantul „ nu s-a prezentat la data şi ora stabilită pentru desfăşurarea licitaţiei, astăzi 07.10.2016 - ora 13:30".

 Or, solicită a se observa că  dacă ofertantul- reclamant nu a fost prezent la licitaţie, aşa cum este menţionat in procesul verbal de licitaţie, nu se explică modalitatea în care a ajuns originalul acordului de participare la licitaţie la ora 13:10 în posesia practicianului în insolvenţă(...).

În realitate, susţine că ofertantul descalificat - recurentul reclamant a intrat in posesia caietului de sarcini si a regulamentului de participare la licitaţie in data de 06.102016, în interiorul termenului de 24 de ore stabilit ca fiind termenul de depunere a actelor de participare la licitaţie, astfel ca intenţia ferma a ofertantului de a participa la licitaţie rezultă fără putinţă de tăgadă din faptul ca acesta a achiziţionat caietul de sarcini şi a depus in contul indicat suma de 6.500 lei reprezentând garanţia de participare.

Consideră că depunerea originalului acordului de participare la licitaţie doar în data de 07.10.2016, ora 13:10, nu constituie un motiv temeinic pentru a îngrădi dreptul său de a participa la licitaţie, nefiind de natură să justifice o sancţiune atât de drastică.

Mai mult, învederează că anterior datei de 07.10.2016, ofertantul descalificat si-a arătat interesul ferm de a cumpăra terenurile care au făcut obiectul licitaţiei, comunicând către debitoare oferta de cumpărare a acestor terenuri, cu 20.000 euro sau contravaloarea în lei la cursul BNR; or, apreciază că practicianul în insolvenţă  avea cunoştinţă despre intenţia sa de a achiziţiona terenurile care au făcut obiectul licitaţiei din data de 07.10.2016, precum şi de valoarea pe care era dispus sa o achite, astfel că şi sub acest aspect apreciază abuzivă descalificarea sa.

Raportat la starea de fapt anterior expusă, recurentul consideră că procesul-verbal de licitaţie din data de 07.10.2016 conţine aspecte prin care practicianul în insolvenţă încalcă principii care guvernează în genere procedura insolvenţei, hotărând descalificarea ofertantului pentru un motiv netemeinic, favorizând în mod clar cel de-al doilea ofertant.

Mai mult, arată că prin măsura descalificării contestatorului, practicianul în insolventţă încalcă în mod flagrant principiul maximizării averii debitoarei – care presupune obţinerea de valori maxime, care să acopere cât mai satisfăcător masa pasivă, respectiv creanţele creditorilor debitoarei.

Concluzionând, arată că prin descalificarea sa, nu numai ca nu s-a realizat o licitaţie competitivă, ci au fost defavorizaţi toţi creditorii debitoarei.

Pentru toate aceste considerente, solicită admiterea recursului, astfel cum a fost formulat.

Prin întâmpinarea formulată, debitoarea– prin lichidator judiciar a solicitat, în principal, anularea recursului ca netimbrat sau ca nemotivat în drept; în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Cu referire la timbraj, învederează că recurentul nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantumul prevăzut de dispoziţiile legale în materie, aşa încât se impune admiterea excepţiei şi anularea contestaţiei, ca netimbrată, în temeiul art.197 din Codul de procedură civilă.

Cu referire la motivarea recursului, solicită a se constata că în tot cuprinsul contestaţiei nu se face nicio trimitere la vreun text legal pe care se întemeiază contestaţia sau text legal care să fi fost încălcat de administratorul judiciar în îndeplinirea atribuţiilor sale; în atare situaţie, având în vedere lipsa motivării în drept a contestaţiei, în condiţiile în care până la termenul de judecată acest neajuns nu este complinit, solicită a se constata incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 194 alin. l lit. e) coroborate cu cele ale art. 200 alin.3 din Codul de procedură civilă şi, să se dispună anularea cererii.

Pe fond, învederează că pentru licitaţia publică din data de 07.10.2016, organizată pentru ora 13,30,  s-au înscris doi ofertanţi, respectiv: intervenienta şi reclamantul, care au achiziţionat caietul de sarcini pentru activul imobiliar teren intravilan 526 mp+304 mp=830 m situat în ….; cu ocazia desfăşurării licitaţiei publice de la ora 13:30, la care s-a prezentat doar ofertantul intimat, prin reprezentant, s-a constatat faptul că "Documentele depuse de către” reclamant „nu îndeplinesc condiţiile prevăzute de caietul de sarcini şi regulamentul de participare la licitaţie, nefiind depuse la adresa … până în data de 06.10,2016 orele 13:30. Acesta nu a depus Acordul de acceptare a caietului de sarcini si a regulamentului de licitaţie - original, împreuna cu documentaţia necesară pentru a participa la licitaţie, cu 24 de ore înainte de susţinerea licitaţiei, prin urmare este descalificat. Acordul de acceptare original a fost depus la adresa …, in data de 07.10.2016 la orele 13:10.” Reclamantul „ nu s-a prezentat la data si ora stabilită pentru desfăşurarea licitaţiei, astăzi 7.10.2016- ora 13:30"; faţă de faptul că la licitaţie s-a prezentat doar un singur ofertant - care a şi oferit preţul de pornire a licitaţiei, acesta a fost declarat adjudecatar, la valoarea de 14.400 Euro fără TVA.

Raportat la criticile din recurs, arată că în mod corect judecătorul sindic a reţinut că neîntrunirea tuturor condiţiilor de participare la licitaţie, respectiv nedepunerea în original a acordului de acceptare a caietului de sarcini şi a regulamentului de participare la licitaţie împreună cu dovada plăţii garanţiei, aşa cum se menţiona în anunţul de licitaţie, ar fi dus la descalificarea contestatorului-recurent de la licitaţie chiar în condiţiile în care s-ar fi prezentat la ora stabilită pentru desfăşurarea licitaţiei, 13,30.

În opinia administratorului judiciar, faptul că recurentul s-a prezentat la sediul practicianului în insolvenţă la ora 13,10 cu documentele care trebuiau să fie depuse cel târziu înainte cu 24 de ore de ţinerea licitaţiei, nu demonstrează că acesta a stat până la ora ţinerii licitaţiei şi nu i s-a permis să participe la licitaţie.

În realitate, susţine că acesta s-a prezentat la sediul lichidatorului judiciar la ora 13,10 împreună cu actele de mai sus în original, iar când i s-a adus la cunoştinţă că le-a prezentat prea târziu, acesta a decis să plece benevol, fără a se mai întoarce la ora ţinerii licitaţiei.

Sintetizând, arată că:

1.contestatorul s-a prezentat la ora 13.10 la sediul administratorului judiciar şi, implicit, la locul ţinerii licitaţiei pentru a depune Acordul de acceptare a caietului de sarcini în original (deci nu cu 24 de ore înainte de ţinerea licitaţiei);

2.accesul la licitaţie i s-ar fi permis, el fiind doar descalificat, nu îngrădit în dreptul de a i se comunica faptul că a fost descalificat, dar până la ora ţinerii licitaţiei 13.30, contestatorul a părăsit sediul administratorului judiciar şi nu s-a mai întors decad la data de 08.10.2016 pentru a solicita Procesul-verbal de licitaţie din data de 07.10.2016;

3.la data de 10.10,2016 pe e-mailul administratorului judiciar a fost primită o contestaţie împotriva Procesului-verbal de licitaţie încheiat la data de 07.10.2016, ora 13,30;

4.măsura descalificării acestuia de la licitaţia din data de 07.10.2016, cu sau fără ca acesta să fi fost prezent, s-a făcut cu respectarea dispoziţiilor cuprinse în Regulamentul de participare la licitaţi; dacă recurentului i s-ar fi permis participarea fără ca documentaţia sa să fie completă si depusă în termen, administratorul judiciar ar fi putut fi acuzat de nerespectarea regulilor de participare la licitaţie;

5.împrejurarea că achitarea garanţiei reflectă intenţia fermă de participare la licitaţie, nu este în opinia sa, un argument suficient pentru a permite participarea sa licitaţie chiar cu nerespectarea condiţiilor prevăzute în Regulament; mai mult, chiar în acest dosar, pentru acelaşi activ, a existat situaţia în care singurul participant la licitaţie si declarat câştigător nu a mai înţeles să achite diferenţa de preţ, fapt pentru care i s-a revocat calitatea de adjudecatar la licitaţie, organizându-se o nouă licitaţie pentru valorificarea acestui activ,

6.dacă ofertantul era atât de interesat de activ, precum şi de interesele şi drepturile creditorilor în procedură, pe de o parte, ar fi venit la oricare dintre licitaţiile organizate anterior pentru achiziţionarea activului (fiind organizate nu mai puţin de 14 licitaţii la acest preţ), sau cel puţin ar fi depus toate diligentele pentru ca dosarul său de participare la licitaţie să fie complet şi să-i permită accesul la licitaţie;

7.pe de altă parte, tocmai pentru că urmăreşte drepturile creditorilor în procedură, precum şi maximizarea averii debitoarei, apreciază că acest demers este unul de şicană şi de încercare de a îndepărta orice potenţial ofertant, în cazul acesta este câştigătorul licitaţiei.

În drept, invocă dispoziţiile art. 24 din OUG nr,80/2013 privind taxele judiciare de timbru, art.194 alin. l lit. d), art.200 alin.3, art.205 din Codul de procedură civilă, art. art.25, art.21, art.49, art.116 şi urm din Legea nr.85/2006.

Şi intervenienta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei atacate ca fiind legală şi temeinică, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.

În  susţinerea întâmpinării, intervenienta arată că în mod corect prima instanţă a respins pe fond contestaţia recurentului, după o analiză judicioasă a motivelor invocate de acesta şi a prevederilor legale aplicabile, reţinând că dovada acceptării condiţiilor de licitaţie şi dovada achitării garanţiei de 10% din preţul bunului au fost înregistrate la sediul administratorului judiciar doar la data de 07.10.2016, şi nu cu 24 de ore înainte de data ţinerii licitaţiei.

Consideră că este normal să se pretindă prezentarea dovezii plăţii garanţiei de participare la licitaţie cu 24 de ore anterior licitaţiei, administratorul judiciar neavând posibilitatea efectivă de a controla la fiecare moment achitarea în contul debitoarei a acestei garanţii, neştiind exact la ce oră se poate întâmpla aceasta, cu atât mai mult cu cât acum plăţile se pot efectua şi pe cale electronică.

În aceste circumstanţe, apreciază că participarea sau nu la licitaţie nici nu mai are relevanţă, în contextul în care condiţiile de participare la licitaţie nu au fost respectate, acordul de participare la licitaţie în original şi dovada plăţii garanţiei fiind depuse cu 24 de ore mai târziu decât se preciza în anunţul la licitaţie mai sus menţionat, adică în data de 07.10.2016, ora 13,10, în loc de 06.10.2016, până cel mai târziu ora 13,30.

Mai arată că adjudecatara, în calitatea sa de intervenient accesoriu, a achiziţionat în mod corect, respectând toate procedurile şi termenele licitaţiei atacate de recurent - care nu s-a conformat regulilor; în plus, intervenienta a cumpărat acest teren deoarece se află în curtea unde îşi are sediul societatea proprie, în …, justificând un interes clar de a-şi mări suprafaţa de teren, având în vedere situaţia de fapt şi de drept a societăţii aflate în faliment.

Pe de altă parte, învederează că, potrivit informaţiilor pe care le deţine, recurentul acţionează ca un intermediar/prepus al administratorului societăţii insolvente,  care are interes de a sabota orice licitaţie ce vizează bunuri ale societăţii falimentare; cele două înscrisuri depuse de recurent, ataşate cererii de recurs, referitoare la interesul manifestat de reclamant vis-a-vis de cele două terenuri, nu au nicio relevanţă în analiza motivelor contestaţiei şi ale recursului, ba mai mult dovedesc indirect conivenţa dintre recurent şi administratorul firmei falimentare, în maniera în care ea s-a format: în scopul sabotării licitaţiei privitoare la aceste două terenuri.

În consecinţă, apreciază că soluţia primei instanţe este una corectă şi fundamentată, iar motivarea oferită este judicioasă, astfel încât reiese că descalificarea de la licitaţie a recurentului de către lichidator a fost una regulamentară.

Contrar motivelor de recurs, susţine că intervenienta nu a fost în niciun fel favorizată de lichidatorul judiciar, acesta din urmă respectând întrutotul regulamentul de desfăşurare a licitaţiei; mai mult, spre deosebire de recurent, chiar a avut şi are un interes just şi justificat (având sediul în aceeaşi curte) de a cumpăra terenurile, având şi banii necesari, pe care i-a plătit integral.

Nu în ultimul rând, arată că, după soluţia pronunţată de prima instanţă, aceasta fiind conform legii executorie, a procedat împreună cu lichidatorul judiciar la definitivarea procedurii de adjudecare, prin întocmirea de către notarul public a contractului de vânzare-cumpărare.

Examinând recursul reclamantului, Curtea constată că aceste este nefondat şi se impune a fi respins, pentru următoarele considerente:

1. Cu referire la excepţiile de netimbrare şi de nulitate a recursului.

Ambele excepţii sunt neîntemeiate, pentru motivele ce succed.

Astfel, în ceea ce priveşte timbrajul, reclamantul a achitat taxa judiciară de timbru în sumă de 100 lei, datorată potrivit art. 14 şi 23 din OUG nr. 80/2013, cu chit. seria …

În ceea ce priveşte motivarea recursului, Curtea  reține că, potrivit prevederilor art. 306 alin.3 Cod procedură civilă 1865 (aplicabil procedurii insolvenţei debitoarei – raportat la momentul declanşării acesteia), „Indicarea greşită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304”.

În speță, reclamantul-recurent critică, în esență, hotărârea atacată, pentru aceea că instanța de fond ar fi interpretat și aplicat în mod eronat prevederile Legii nr. 85/2006, fără a observa că măsura contestată este de natură să încalce drepturile creditorilor şi principiul maximizării averii debitoarei.

Or, aceste critici se subsumează motivului de recurs reglementat de prevederile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă 1865, sub aspectul greșitei interpretări şi aplicări a legii la starea de fapt dedusă judecăţii.

Mai mult, Curtea constată că, raportat la obiectul litigiului, hotărârea primei instanțe este susceptibilă doar de recurs, situație în care devin incidente prevederile art. 3041 Cod procedură civilă, care statuează că „Recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel nu este limitat la motivele de casare prevăzute în art. 304, instanţa putând să examineze cauza sub toate aspectele”.

Prin urmare, obiecțiunile ridicate sub acest aspect de către administratorul judiciar sunt neîntemeiate și se impun a fi înlăturate.

2. Cu referire la motivele de recurs.

În esenţă, aşa cum s-a arătat supra, reclamantul critică hotărârea instanţei de fond pentru aceea că respingerea contestaţiei sale are la bază o interpretare și aplicare eronată a legii la starea de fapt dedusă judecăţii, judecătorul sindic neobservând că măsura contestată este de natură să încalce drepturile creditorilor şi principiul maximizării averii debitoarei.

Această critică este însă neîntemeiată, întrucât măsura descalificării reclamantului de la licitaţia din data de 07.10.2017 a fost dispusă de administratorul judiciar în aplicarea dispoziţiilor art. II. 3 paragraful 1 din Regulamentul de participare la licitaţie pentru valorificarea bunurilor din patrimoniul SC … SRL – aprobat prin Hotărârea creditorilor din data de 27.03.2015.

Or, din perspectiva regimului legal aplicabil valorificării bunurilor debitoarei în procedura insolvenţei, Regulamentul aprobat de creditori constituie norma specială în materie – vânzarea bunurilor debitoarei urmând a se efectua potrivit dispoziţiilor respectivului regulament; aceasta întrucât procedura de valorificare a imobilului proprietatea debitoarei nu este o procedură execuţională obişnuită - iniţiată de un creditor, în contra acesteia, prin intermediul executorului judecătoresc, aşa încât să fie incidente dispoziţiile de drept comun referitoare la executare silită, ci a fost organizată de debitoarea însăşi, sub pavăza insolvenţei, în scopul obţinerii de lichidităţi, cu care să acopere creanţele înregistrate la masa credală; „executarea” se desfăşoară de un mandatar al justiţiei – în persoana lichidatorului judiciar – care este chemat să efectueze operaţiunile de lichidare şi să distribuie sumele astfel obţinute, potrivit tabelelor de creanţă; de aceea, regulile care guvernează procedura de valorificare sunt cele stabilite de creditorii debitoarei prin Regulamentul de vânzare, potrivit dispoziţiilor art.116 alin.2 teza finală din Legea nr. 85/2006.

Aşa fiind, şi întrucât prevederile  art. II. 3 paragraful 1 din Regulamentul de participare la licitaţie pentru valorificarea bunurilor din patrimoniul SC … SRL (care statuează că  „Depunerea documentelor cerute de prezentul regulament se va face la sediul administratorului judiciar, până cel târziu cu o zi lucrătoare (24 de ore) înaintea desfăşurării licitaţiei”) instituie o decădere în cazul încălcării termenului limită de prezentare a documentelor necesare participării la licitaţie, măsura adoptată de practicianul în insolvenţă este una perfect legală şi nu există temeiuri pentru desfiinţarea ei. 

3. Soluţia instanţei de recurs.

În considerarea celor ce preced, recursul reclamantului apare ca nefondat şi se impune a fi respins, conform art. 312 Cod procedură civilă 1865.

În temeiul dispoziţiilor art. 274 Cod procedură civilă 1865, ca parte căzută în pretenţii, reclamantul  va fi obligat la plata către intervenienta a sumei de 1200 lei – cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu de avocat.

Domenii speta

Spete similare