Plângere contravenţională

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele: 

Prin plângerea contravenţională înregistrată pe rolul acestei instanţe sub numărul mai sus menţionat, petenta L P SRL în contradictoriu cu intimata Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier – ISCTR, a solicitat anularea procesului-verbal de sancţionare a contravenţiei seria ISCTR, nr. 51107053 din data de 22.07.2015 şi exonerarea de la plata amenzii aplicate, respectiv 25.000 lei, iar în subsidiar a solicitat reindividualizarea sancţiunii aplicate şi înlocuirea amenzii cu sancţiunea avertismentului, fără cheltuieli de judecată.

În motivarea plângerii, petenta a arătat că la data de 22.07.2015 s-a încheiat procesul-verbal seria ISCTR, nr. 51107053, în temeiul art. 61 alin.1 lit. p) din OG nr. 43/1997. În fapt, la data de 17.07.2015, în jurul orei 10,35, pe DN 15, km 126, localitatea Morăreni, jud. Mureş, şoferul S I-G a fost oprit de agenţi din cadrul intimatei în timp ce efectua un transport rutier contra cost de mărfuri (bunuri divizibile), pe relaţia Bistra Mureşului - Lunca Ilvei.

Astfel, ansamblul de vehicule compus din autoutilitara N3 cu nr. înmatriculare B.81.MMB şi semiremorca O4 cu nr. SV.26.MMB, utilizat de L P SRL în desfăşurarea activităţii, a fost controlat cu privire la masa maximă admisă pe axe, fiind întocmit tichetul de cântărire nr. 0000243/2015, prin care s-a constatat o depăşire a maselor totale cu 8,4 tone; cu 1,35 tone a masei pe axa frontală motor şi cu 3,65 tone pe axa triplă de la semiremorcă.

Referitor la efectuarea cântăririi, petenta a susţinut că aceasta nu a respectat normele metrologice legale în vigoare, instalaţia de cântărire nefiind omologată şi verificată pentru locul la care ansamblul de vehicule a fost cântărit. În plus, a arătat că s-au efectuat trei cântăriri are ansamblului de vechiule, la prima cântărire rezultând o valoare de 39 tone, la a doua 62 tone, iar la a treia 48,40 tone, context în care şoferul a refuzat semnarea tichetului de cântărire.

De asemenea, a arătat că la localitatea de destinaţie, ansamblul de vehicule a fost cântărit cu ocazia recepţiei, greutatea fiind de 39,65 tone.

Sub aspectul legalităţii, a invocat încălcarea dreptului de a face obiecţiuni, această omisiune atrăgând nulitatea relativă a actului sancţionator, vătămarea fiind reprezentată de imposibilitatea petentei de a furniza detalii cu privire la faptă.

Referitor la temeinicia procesului-verbal de contravenţie, petenta a susţinut că procesul-verbal nu poate face prin el însuşi dovada faptei, a autorului şi a vinovăţiei, invocând în acest sens jurisprudenţa CEDO sub aspectul prezumţiei de nevinovăţie de care trebuie să beneficieze, astfel cum rezultă din cauza Anghel c. României.

În dovedire, petenta a depus în copie, procesul-verbal contestat, nota de constatare, tichet cântărire la locul de destinaţie, tichet cântărire nr. 0000243/2015, licenţa de transport, certificat ONRC, certificatul de înmatriculare al autoutilitarei, actul constitutiv al societăţii.

În probaţiune, petenta a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri, proba cu martorul S I-G, şoferul autovehiculului controlat în trafic şi a solicitat emiterea unei adrese către intimată pentru depunerea buletinului de verificare metrologică a cântarului utilizat de intimată.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 31 alin.1, art. 34-36 din OG nr. 2/2001.

Plângerea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 de lei conform chitanţei de la fila 6, sumă calculată potrivit art. 19 din OUG 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii, ca neîntemeiată, şi menţinerea procesului-verbal încheiat conform dispoziţiilor de validitate prevăzute de lege.

În motivare, intimata a arătat că fapta reţinută în sarcina petentei prin procesul-verbal nu este contestată de aceasta, care nu a afirmat în nici un moment că ar fi îndeplinit condiţia impusă de lege. A mai susţinut că invocarea în apărare a culpei propriului prepus nu este admisibilă.

În fapt, fapta constatată de agentul constatator prin cântărirea ansamblului de autovehicule condus de prepusul petentei şi emiterea tichetului de cântărire nr. 0000243/2015 îndeplineşte elementele constitutive ale contravenţiei prevăzute de art. 41 alin.1 rap. la art. 61 alin.1 lit. p) şi art. 61 alin.3 din OG nr. 43/1991, privind regimul drumurilor. De asemenea, a precizat că atitudinea petentei faţă de faptă şi urmările acesteia îmbracă forma vinovăţiei în modalitatea intenţiei indirecte, deoarece a prevăzut rezultatul faptei şi deşi nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii acestuia.

Cu privire la proporţionalitatea sancţiunii, intimata a subliniat că amenda a fost aplicată în cuantumul minim prevăzut  de lege, iar faţă de pericolul faptei nu se justifică înlocuirea amenzii cu avertismentul.

În drept, au fost invocate dispoziţiile OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor şi OG nr. 43/1997 privind regimul drumurilor.

În dovedire, a anexat un set de înscrisuri şi planşe foto.

Prin răspuns la întâmpinare, petenta a solicitat admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată şi respingerea apărărilor formulate de intimată. 

În esenţă, a subliniat că măsurarea greutăţii unui ansamblu de vehicule trebuie să respecte anumite reguli strict prevăzute de lege, respectiv norma de metrologie legală NML 059-05. Pe de altă parte, a menţionat faptul că şoferul petentei nu a luat legătura cu administratorul societăţii pentru a comunica încărcătura transportată, astfel că trebuie să achite o amendă pentru care nu este culpabilă. Mai mult, a precizat că societatea pentru care efectua transportul  poate fi chemată în garanţie întrucât aceasta din urmă a comunicat că greutatea de intrarea a vehiculului este de 39, 65 tone.

În drept, a invocat prevederile art. 201 alin.1 CPC, solicitând şi judecata în lipsă.

În probaţiune, a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri, expertiza tehnică de specialitate extrajudiciară şi emiterea unei adrese către intimată pentru depunerea buletinului de verificare metrologică şi verificarea zonei de cântărire.

La data de 11.12.2015, petenta a depus concluzii scrise prin care a reiterat argumentele expuse în plângere.

Sub aspect probatoriu, instanţa a încuviinţat şi administrat următoarele probe pe care le-a considerat pertinente, concludente şi utile să ducă la soluţionare cauzei: proba cu înscrisurile de la dosar, pentru ambele părţi; proba cu martorul S I-G, şoferul petentei, declaraţia acestuia fiind consemnată şi ataşată la dosarul cauzei (f. 104).

Din dispoziţia instanţei, intimata a depus la dosar buletinul de verificare metrologică a cântarului, dovada comunicării prin scrisoare recomandată a procesului-verbal de contravenţie, corespondenţa cu SDN Mureş în vederea stabilirii tarifului de despăgubire şi precizări cu privire la procedura de control şi locul de cântărire.

La data de 15.12.2015, faţă de împrejurarea că prin Legea nr. 198/2015 s-au modificat prevederile OG nr. 43/1997, în vederea respectării dreptului la apărare şi al principiului contradictorialităţii, în temeiul art. 400 CPC, instanţa a dispus repunerea pe rol a cauzei şi punerea în discuţia contradictorie a părţilor incidenţa principiului legii contravenţionale mai favorabile.

Analizând întreg materialul probatoriu administrat în cauză, instanţa reţine următoarele:

I. În fapt, la data de 22.07.2015, ora 22.25, a fost întocmit de către un agent din cadrul intimatei procesul-verbal de contravenţie seria ISCTR, nr. 51107053/22.07.2015, prin care s-a reţinut că la data de 17.07.2015, ora 10.35, pe DN 15, km 126, în localitate Morăreni, jud. Mureş, a fost oprit şi verificat ansamblul de vehicule format din autoutilitara N3 cu nr. înmatriculare B.81.MMB şi semiremorca O4 cu nr. SV.26.MMB, utilizate de L P SRL în baza licenţei de transport nr. 1110443, condus de S I-G, în timp ce efectua transport rutier contra cost de mărfuri divizibile (trafic naţional), pe relaţia Bistra Mureşului – Lunca Ilvei, jud. Bistriţa Năsăud.

În urma controlului documentelor deţinute la bord şi a cântăririi ansamblului cu sistemul de cântărire PX-10, seria 07/11, Tenzovahy din dotare, în mod static, s-a constatat efectuarea transportului de mărfuri care nu sunt indivizibile cu depăşirea masei totale maxime admise, maselor maxime admise pe axe şi/sau dimensiunilor maxime admise prevăzute în anexele nr. 2 şi 3 din OG nr. 43/1997, după cum urmează: greutate totală în urma cântăririi de 48,40 tone faţă de 40,00 tone masă admisă pe DN; greutate în urma cântăririi a axei motoare de 12,85 tone faţă de 11,50 tone masă maximă admisă la axa motoare pe DN şi greutate în urma cântăririi pe axa triplă de la semiremorcă de 27,65 tone, faţă de 24,00 tone masă maximă admisă la axa triplă pe DN.

În consecinţă, prin procesul-verbal ISCTR, nr. 51107053/22.07.2015, petenta L P SRL a fost sancţionată contravenţional cu suma de 25.000 lei, în temeiul art. 61 alin.1, lit. p) din OG nr. 43/1997 şi cu tariful suplimentar în valoare de 143,33 lei, potrivit art. 61 alin.3 din OG nr. 43/1997. 

Procesul-verbal a fost întocmit în lipsa contravenientului, fiind menţionat motivul pentru care nu s-au identificat martori asistenţi.

II. În drept, conform art. 61 alin.1, lit. p) din OG nr. 43/1997 (în forma în vigoare la data comiterii contravenţiei – 17.07.2015), privind regimul drumurilor constituie contravenţie şi se sancţionează ”efectuarea de transporturi de mărfuri care nu sunt indivizibile, cu depăşirea masei totale admise, maselor maxime admise pe axe şi/sau dimensiunilor maxime admise prevăzute în anexele nr. 2 şi 3 la prezenta ordonanţă, cu amendă de la 25.000 lei la 35.000 lei”.

Potrivit art. 41 alin.1 din aceeaşi ordonanţă, este interzisă efectuarea transportului cu vehicule rutiere, înmatriculate sau înregistrate în România sau în alte state, pe drumurile publice cu depăşirea masei totale maxime admise, maselor maxime admise pe axe şi/sau dimensiunilor maxime admise, prevăzute în anexele nr. 2 şi 3.

Din cuprinsul dispoziţiilor legale mai sus menţionate rezultă că dovedirea unui pericol pentru siguranţa transporturilor nu este un element constitutiv al contravenţiei. Norma incriminatoare sancţionează fapta de a conduce cu depăşirea maselor maxime admise, fiind astfel prevăzută o contravenţie de pericol.

Totodată, conform art. 61 alin.3 din ordonanţă, pe lângã amenzile contravenţionale aplicate persoanelor fizice şi juridice de cãtre personalul cu atribuţii de inspecţie şi control împuternicit de Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii pentru nerespectarea prevederilor referitoare la circulaţia pe drumurile publice cu depãşirea masei totale maxime admise, maselor maxime admise pe axe şi/sau dimensiunilor maxime admise prevãzute în anexele nr. 2 şi 3, contravenientul are obligaţia de a achita în contul Companiei Naţionale de Autostrãzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A., respectiv al administratorului drumului, cu titlu de tarif de despãgubire, sumele stabilite potrivit anexei nr. 5.

Conform art. 34, alin.1 din OG nr. 2/2001, instanţa competentă să soluţioneze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o şi pe celelalte persoane citate, dacă acestea s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea  verificării legalităţii şi temeiniciei procesului-verbal şi hotărăşte asupra sancţiunii, despăgubirii stabilite, precum şi asupra măsurii confiscării.

Instanţa constată că plângerea a fost introdusă cu respectarea termenului de 15 zile prevăzut de art. 31 din OG nr. 2/2001, având în vedere actele de la dosar, respectiv data comunicării actului sancţionator (f. 96) şi data înregistrării plângerii contravenţionale.

III. Sub aspectul legalităţii procesului-verbal de contravenţie, instanţa reţine că acesta a fost întocmit cu respectarea prevederilor legale, neexistând nici un motiv de nulitate absolută a acestuia conform art. 17 din OG nr.2/2001. Procesul-verbal încheiat cuprinde numele, prenumele, calitatea agentului constatator, numele şi prenumele contravenientului, data şi locul săvârşirii faptei, semnătura agentului.

Descrierea faptei contravenţionale respectă cerinţele impuse de art. 16 alin. 1 din OG nr. 2/2001, agentul constatator indicând, în concordanţă cu aceste dispoziţii legale, locul, data şi ora săvârşirii faptei, precum şi împrejurările comiterii acesteia, fiind prezentate detaliat toate operaţiunile efectuate cu ocazia controlului, astfel că instanţa poate efectua un control efectiv al temeiniciei faptei reţinute în actul sancţionator. 

Petenta a învederat că prin imposibilitatea de a face obiecţiuni au fost încălcate prevederile art. 16 alin. (7) din OG nr. 2/2001, care prevăd că ”în momentul încheierii procesului-verbal agentul constatator este obligat să aducă la cunoştinţa contravenientului dreptul de a face obiecţiuni cu privire la conţinutul actului de constatare”, fiindu-i astfel încălcat dreptul la apărare.

Cu privire la această apărare, instanţa constată că lipsa acestor obiecţiuni nu este prevăzută de lege sub sancţiunea nulităţii absolute a procesului-verbal de contravenţie, această lipsă putând atrage eventual nulitatea relativă a actului, astfel cum a statuat ÎCCJ prin Decizia nr. XXII/2007 pronunţată în interesul legii.

Pentru a se reţine nulitatea relativă, este necesar ca petenta să facă dovada unei vătămări care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal. Ori, în speţă, instanţa apreciază că petenta nu a făcut dovada unei astfel de vătămări, cu atât mai mult cu cât prin plângerea formulată, acesta a avut şi s-a folosit de posibilitatea să ridice toate obiecţiunile pe care le-a avut cu privire la procesul-verbal contestat.

Mai mult, judecătoria apreciază că agentul constatator a respectat exigenţele alternative impuse de art. 19 din OG nr. 2/2001, în cuprinsul procesului-verbal contestat fiind menţionat motivul lipsei martorului, respectiv ora târzie şi refuzul persoanelor solicitate.

IV. Sub aspectul temeiniciei instanţa reţine că, deşi OG nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziţii exprese cu privire la forţa probantă a actului de constatare a contravenţiei, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravenţional face dovada situaţiei de fapt şi a încadrării în drept până la proba contrară.

1. Cu titlu preliminar, judecătoria urmează a analiza forţa probantă a procesului-verbal de contravenţie, aceasta fiind un element controversat în viziunea părţilor.

Analizând criteriile stabilite pe cale jurisprudenţială de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (cauza Lauko contra Slovaciei, Anghel contra României), instanţa reţine că domeniul contravenţional, astfel cum este reglementat prin norma cadru OG nr. 2/2001, poate fi calificat ca intrând în sfera de aplicare a art.6 paragraful 1 din CEDO, în latura sa penală. 

Instanţa, reţinând aplicabilitatea în speţă a dispoziţiile art. 6 paragraful 1 din CEDO, în mod evident este ţinută şi de prevederile paragrafului 2 şi 3 ale aceluiaşi articol, care instituie garanţii procedurale specifice în domeniul penal. Printre aceste garanţii se numără şi cea referitoare la obligativitatea respectării prezumţiei de nevinovăţie. Această prezumţie priveşte atât atitudinea organelor judiciare faţă de săvârşirea cauzei cât şi sarcina probei.

Referitor la procesul-verbal, instanţa reţine că, în genere, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exerciţiul funcţiunii, acestuia trebuia să i se recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt. În acest sens era de remarcat că în jurisprudenţa Curţii s-a reţinut în mod constant că prezumţiile nu sunt în principiu contrare Convenţiei. Astfel, în Hotărârea pronunţată în cauza Salabiaku contra Franţei, Curtea a reţinut ca prezumţiile sunt permise de Convenţie dar nu trebuie să depăşească limitele rezonabile ţinând seama de gravitatea mizei si prezervând drepturile apărării.

 Astfel, prezumţia de legalitate şi de veridicitate a procesului-verbal de contravenţie, astfel cum rezultă din art. 16 şi art. 34 din OG nr. 2/2001, este relativă şi bazată pe un interes legitim, acela al sancţionării faptelor ilicite, fiind în principiu compatibilă cu art. 6 din Convenţie, în măsura respectării dreptului la apărare al contravenientului (cauza Haiducu contra României).

Prin urmare, sarcina instanţei este de a respecta proporţionalitatea între scopul urmărit de autorităţi prin impunerea prezumţiei de legalitate, respectiv angajarea răspunderii contravenţionale, şi respectarea dreptului la apărarea, sub aspectul posibilităţii contravenientului de a dovedi o altă stare de fapt decât cea reţinută prin procesul-verbal de contravenţie.

În analiza principiului proporţionalităţii, trebuie observat că norme legale prevăzute de OG nr. 43/1997 ocrotesc valori sociale ce vizează, în principiu, societatea în ansamblul său, şi pentru care au drept scop asigurarea siguranţei circulaţiei rutiere, a stabilirii raporturilor dintre operatorii de transport rutier, respectarea principiului concurenţei loiale.

De asemenea, instanţa va avea în vedere şi cele statuate în cauza Anghel, respectiv distincţia între faptele constatate ex propiis sensibus (constatate nemijlocit) şi cele constatate prin mijloace tehnice. Dacă în primul caz, prezumţiei de legalitate trebuie să-i fie recunoscută o valoare probantă mai însemnată, în cel de-al doilea caz sarcina probei revine organului constatator. În plus, simpla negare a petentei în sensul că faptele nu corespund adevărului nu este suficientă, atâta timp cât nu aduce probe ori nu invocă împrejurări credibile pentru a răsturna prezumţia simplă de fapt născută împotriva sa.

În concluzie, prezumţia de nevinovăţie nu are caracter absolut, după cum nici prezumţia de veridicitate a faptelor constatate de agent şi consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar prezumţia de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situaţia ca persoana învinuită de săvârşirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal, deşi din probele administrate de „acuzare” instanţa nu poate fi convinsă de vinovăţia „acuzatului”, dincolo de orice îndoială rezonabilă.

2. Aplicând cele mai sus arătate în cauza de faţă, instanţa statuează că fapta reţinută în sarcina petentei, prin natura sa, presupune constatarea prin mijloace tehnice, astfel că este în sarcina agentului constatator a proba cele reţinute în procesul-verbal de contravenţie.

În analiza justului echilibru dintre prezumţia de legalitate a actului sancţionator şi prezumţia de nevinovăţie a contravenientului, instanţa va avea în vedere şi faptul că procesul-verbal contestat a fost întocmit ulterior controlului, astfel că se impune cu atât mai mult ca actul sancţionator să fie completat prin probe necesare şi suficiente, care să susţină în mod temeinic existenţa faptei imputate, probe care în acest caz erau accesibile agenţilor statului.

Această exigenţă se impune cu desăvârşire când actul sancţionator este supus controlului jurisdicţional, prezumţia că cele reţinute de agentul constatator sunt reale nefiind suficientă pentru angajarea răspunderii contravenţionale a petentei.

Referitor la fapta reţinută în sarcina petentei, judecătoria reţine potrivit art. 61 alin.1, lit. p) din OG nr. 43/1997 constituie contravenţie şi se sancţionează efectuarea de transporturi de mărfuri care nu sunt indivizibile, cu depăşirea masei totale admise, maselor maxime admise pe axe şi/sau dimensiunilor maxime admise prevăzute în anexele nr. 2 şi 3 la prezenta ordonanţă.

Chiar dacă începând cu 15 august 2015, prin Legea nr. 198/2015 privind aprobarea OG nr. 7/2010 pentru modificarea şi completarea OG nr. 43/1997, art. 61 din OG nr. 43/1997 s-a modificat, fiind stabilită o sancţionare gradată a depăşirii maselor admise, elementul material al contravenţiei a rămas acelaşi, având în vedere masele maxime admise prevăzute de legea nouă (a se vedea Anexa nr. 2 la OG nr. 43/1997, astfel cum acest act normativ a fost modificat prin Legea nr. 198/2015).

În speţă, agenţii constatatori au efectuat controlul asupra ansamblului de autovehicule folosit de petentă în desfăşurarea activităţii, folosind sistemul de cântărire PX-10, seria 07/11, Tenzovahy din dotare, în mod static, cu verificare metrologică valabilă la data controlului (f. 97). 

În urma cântăririi cu acest sistem s-a constatat depăşirea maselor maxime admise, după cum urmează: greutate totală în urma cântăririi de 48,40 tone faţă de 40,00 tone masă admisă pe DN; greutate în urma cântăririi a axei motoare de 12,85 tone faţă de 11,50 tone masă maximă admisă la axa motoare pe DN şi greutate în urma cântăririi pe axa triplă de la semiremorcă de 27,65 tone, faţă de 24,00 tone masă maximă admisă la axa triplă pe DN.

Aceste date au fost consemnate în tichetul de cântărire nr. 0000243/2015 (f. 42), înscris care a fost în mod corespunzător indicat în procesul-verbal de contravenţie.

Judecătoria reţine că procedura de control efectuată de agenţii constatatori este una complexă, iar activităţile desfăşurate de aceştia au fost în mod corespunzător menţionate în cuprinsul procesului-verbal şi dovedite prin următoarele înscrisuri depuse la dosar:

- formularul de control în trafic seria LS nr. 511070555 semnat şi preluat sub semnătură de conducătorul auto;

- nota de constatare nr. 51107025;

- a fost imprimat tichetul de cântărire nr. 0000243/2015, pe care conducătorul auto a refuzat să îl semneze;

-  proces-verbal de reţinere a plăcuţelor cu nr. de înmatriculare în vederea imobilizării seria IMB nr. 51107026, semnat şi preluat sub semnătură de conducătorul auto (fiind dispusă imobilizarea vehiculului până la înlăturarea deficienţelor constatate, conform art. 12 alin.1, lit. b) din HG nr. 69/2012);

- au fost efectuate planşe foto;

- prin corespondenţă electronică (înregistrat la ICJ Mureş nr. 1344/MS din 18.07.2015) s-au cerut relaţii SDN Târgu Mureş în vederea calculării tarifului suplimentar de utilizare a reţelei de drumuri din România pentru transporturi cu depăşiri, fiind primit răspuns prin corespondenţă electronică la 22.07.2015 în valoare de 32,506 euro, respectiv 143,33 lei, la un curs de 4,4092 lei/euro.

Analizând înscrisurile depuse la dosar de către intimată şi cuprinsul procesului-verbal de contravenţie, instanţa apreciază că ”acuzaţia” formulată împotriva petentei este suficient probată, procedura de obţinere mijloacelor de probe nefiind discutabilă sub aspectul legalităţii.

3. Referitor la dubiul invocat de petentă, în sensul că sistemul de cântărire nu este corespunzător din punct de vedere al normelor de metrologie legală, judecătoria reţine că acesta nu este justificat pentru următoarele considerente:

În primul rând, judecătoria constată că art. 4.1.3 din norma de metrologie legală NML 059-05 ”Instalaţii portabile pentru determinarea sarcinii pe axă la vehiculele rutiere”, nu se aplică în prezenta cauză întrucât potrivit art. 1.4 din normă, ”prezenta normă nu se aplică instalaţiilor portabile care efectuează cântărirea simultană a tuturor axelor unui autovehicul, în regim static. Instalaţiile menţionate la acest punct vor fi încadrate în categoria aparatelor de cântărit cu funcţionare neautomată şi li se vor aplica reglementările în vigoare pentru această categorie de aparate”. 

Aparatul folosit de agenţii constatator -  sistemul de cântărire PX-10, seria 07/11, Tenzovahy din dotare, în mod static, se încadrează în categoria aparatelor de cântărit cu funcţionare neautomată, după cum reiese din buletinul de verificare metrologică valabil la data controlului (f. 97) şi din adresa nr. 1458/J6815/23.10.2015 emisă de ISCTR (f. 107), astfel că nu i se aplică exigenţele impuse de art. 4.1.3 din norma de metrologie legală.

Mai mult, chiar dacă s-ar considera că norma legală menţionată este incidentă în speţă, instanţa mai arată că art. 4.1.4 din normă se referă la instalaţiile destinate să fie montate direct pe suprafaţa de drum obişnuită (nemarcată şi neverificată), fiind impusă condiţia ca instalaţia să conţină dispozitive de avertizare şi blocare, care să împiedice montarea şi funcţionarea pe un amplasament necorespunzător.

Cu toate acestea, având în vedere că agenţii statului sunt depozitari ai puterii publice şi beneficiază de mijloace tehnice de verificare a maselor maxime admise, judecătoria nu exclude în mod automat posibilitatea ca sistemele de cântărire să fie folosite în mod necorespunzător, fiind rezonabil a se impune agenţilor constatatori folosirea unor mijloace tehnice omologate şi verificate metrologic.

În concret, mijloacele de probă propuse de petentă nu sunt apte să dovedească elemente de neconformitate ale procedurii de control sau ale mijloacelor tehnice folosite, în contextul în care intimata a făcut dovada folosirii unui sistem verificat din punct de vedere metrologic.

În ceea ce priveşte declaraţia martorului S I-G (f. 104), instanţa reţine că prin aceasta petenta nu a reuşit să dovedească o situaţie de fapt contrară celei reţinute prin procesul-verbal, întrucât declaraţia acestui martor nu este susţinută în cauză de alte probe sau elemente de fapt care să ridice un dubiu asupra procedurii de control. Împrejurarea că s-au efectuat mai multe cântăriri ale ansamblului de vehicule nu înlătură aparenţa de legalitate a tichetului de cântărire nr. 0000243/2015, imprimat cu ocazia controlului. Totodată, instanţa are în vedere declaraţia acestuia martor sub rezerva subiectivismului întrucât acesta are un interes în cauză care decurge din faptul că este angajat al petentei.

Nici tichetul de cântărire obţinut prin cântărirea ansamblului de vehicule la locaţia de destinaţie, depus de petentă, nu face dovada unei situaţii diferite decât cea reţinută în procesul-verbal întrucât nu s-a făcut dovada – necesară – că sistemul folosit la această cântărire era omologat. În plus, cântărirea invocată de petentă a fost efectuată la peste 10 ore de momentul controlului efectuat de către agenţii constatatori, astfel că nu există certitudinea că ansamblul de vehicule mai avea acelaşi volum de marfă la data celei de-a două cântăriri.

 În cauză, instanţa reţine că din coroborarea planşelor foto efectuate de agenţii constatatori cu buletinul de verificare metrologică a sistemului de cântărire şi cu cele menţionate în tichetul de cântărire nr. 0000243/2015 reiese că procedura de control s-a desfăşurat în condiţii optime, pe DN 15 km 126, în localitatea Morăreni, pe un drum reabilitat.

Judecătoria mai arată că sistemul de cântărire folosit în cauză este prevăzut cu semiplatforme ce pot fi aşezate pe suprafaţa drumului şi utilizate în combinaţie cu covoarele de aducere la nivel care elimină efectul înălţimii semiplatformelor asupra valorii cântărite. Acest lucru asigură că toate axele de vehicul cântărite sunt menţinute la acelaşi nivel pe parcursul operaţiunii de cântărire, evitându-se astfel erorile de cântărire din cauza transferului de sarcina între grupurile de axă.

Pe de altă parte, se mai reţine că sistemul informatic inclus în sistemul de cântărire PX-10, seria 07/11, Tenzovahy este prevăzut cu dispozitiv de avertizare, care împiedică folosirea acestuia pe un amplasament necorespunzător, or faţă de configuraţia sistemului (astfel cum aceasta reiese din tichetul de cântărire) rezultă că amplasamentul pe care au fost amenajate platformele şi covoraşele era corespunzător.

În acest sens, instanţa apreciază că memoriu tehnic depus de petentă nu a făcut dovada că locul unde a fost efectuată cântărirea era necorespunzător. Referitor la acest mijloc de probă, judecătoria mai arată că nu prezintă garanţiile şi valoarea probantă a unei expertize tehnice extrajudiciare întrucât nu sunt menţionate datele referitoare la specialist, la metodologia folosită şi nu conţine concluzii, ci doar anumite măsurători ale unei porţiuni a drumului din localitatea Morăreni.

4. Cu privire la apărarea petentei în sensul că responsabilitatea pentru efectuarea transportului nu poate reveni decât şoferului, sau societăţii pentru care presta serviciul de transport marfă, instanţa reţine că din analiza coroborată a textelor legale incidente, această susţinere nu poate fi primită.

Astfel, potrivit art. 41 alin. (10) lit. a) din OG nr. 43/1997 (în forma în vigoare la data comiterii faptei) responsabilitatea circulaţiei rutiere cu depăşirea maselor maxime admise revine ”operatorului de transport rutier, astfel cum acesta este înscris în documentele de transport”. Mai mult, lit. d) a aceluiaşi articol prevede o răspundere subsidiară a conducătorului auto, ”în cazul în care persoanele prevăzute la lit. a), b) şi c) nu pot identificate”.

În speţă, operatorul de transport rutier a fost identificat de către agentul constatator (prin înscrisurile puse la dispoziţie de conducătorul auto), astfel că nu sunt îndeplinite condiţiile speciale prevăzute la art. 41 alin. (10) lit. d) din OG 43/1997 pentru angajarea răspunderii conducătorului auto.

În consecinţă, instanţa reţine că petenta este subiect activ al faptei prevăzute de art. 61 alin. (2), lit. p) din OG nr. 43/1997, pentru care a şi fost sancţionată prin procesul-verbal contestat.

De asemenea, judecătoria mai reţine că petenta are calitatea de profesionist, după cum reiese din certificatul ONRC de la fila 12, obiectul de activitate fiind ”transport rutier de mărfuri”, astfel că gradul de diligenţă pe care aceasta trebuie să îl manifeste este unul ridicat, neputând invoca aspecte exterioare propriei conduite, precum executarea unui contract de prestări servicii, pentru a justifica comiterea contravenţiei.

În concluzie, instanţa constată că fapta contravenţională reţinută de agentul constatator, respectiv efectuarea de transporturi de mărfuri, în calitate de operator de transport rutier, cu încălcarea normelor legale privind masele maxime admise, rezultă din procesul-verbal de contravenţie şi din tichetul de cântărire anexat acestuia, fiind temei al răspunderii petentei conform art. 1 din OG 2/2001 cu referire la art. 61 alin. (1), lit. p) din OG nr. 43/1997.

V. Referitor la sancţiunile aplicate, instanţa reţine că potrivit prevederilor art. 12 alin 2 din OG nr. 2/2001 :”Daca sancţiunea prevăzuta în noul act normativ este mai uşoară se va aplica aceasta. (…) ”. 

În concret, conform art. 61 alin.1, lit. p) din OG nr. 43/1997 (în forma în vigoare la data comiterii contravenţiei – 17.07.2015), privind regimul drumurilor constituie contravenţie şi se sancţionează ”efectuarea de transporturi de mărfuri care nu sunt indivizibile, cu depăşirea masei totale admise, maselor maxime admise pe axe şi/sau dimensiunilor maxime admise prevăzute în anexele nr. 2 şi 3 la prezenta ordonanţă, cu amendă de la 25.000 lei la 35.000 lei”.

Cu toate acestea, începând cu 15 august 2015, prin Legea nr. 198/2015, privind aprobarea OG nr. 7/2010 pentru modificarea şi completarea OG nr. 43/1997, art. 61 s-a modificat, având următorul conţinut:

”(1) Următoarele fapte constituie contravenţii, dacă nu constituie infracţiune potrivit legii penale, şi se sancţionează după cum urmează:

a) încălcarea prevederilor art. 16 alin. (2), art. 17 alin. (2), art. 18 alin. (1), art. 19 alin. (4)–(6), art. 21alin. (3), art. 221alin. (9) şi (10), art. 25, 26, art. 27 alin. (1), (2) şi (4)–(9), art. 30,art. 32 alin. (2), art. 35,art. 37 alin. (2) şi (6)–(9), art. 38 alin. (3) şi (4), art. 39 alin. (2)–(4), art. 40 alin. (1), art. 43,art. 44alin. (4) şi (5), art. 45,art. 46 alin. (1) şi (3)–(12), art. 47 alin. (1), (2), (4), (5), (8), (11), (13) şi (14), art. 48, 50, art. 51 alin. (2) şi (4), art. 52 şi ale art. 54 alin. (2), cu amendă de la 2.000 lei la 6.000 lei, aplicată persoanei fizice sau juridice;

b) încălcarea prevederilor art. 41 alin. (1) şi (2), cu avertisment sau, după caz, cu amendă. Sancţiunile contravenţionale pentru depăşirea maselor şi/sau dimensiunilor maxime admise se clasifică gradual, în funcţie de gravitatea contravenţiei, în contravenţii minore, grave şi foarte grave.

Sancţiunile respective se aplică după cum urmează:

(i) pentru depăşirea masei totale maxime admise sau depăşirea masei totale autorizate prin AST:

Contravenţii minore:

– până la 5%, inclusiv – de la 1.500 lei la 1.800 lei, dacă depăşirea se constată din documentele de transport.

La constatarea masei totale prin cântărire nu se aplică tarife suplimentare, nu se eliberează AST şi nu se aplică sancţiuni contravenţionale dacă masa totală maximă admisă sau masa totală autorizată prin AST este depăşită cu cel mult 5%.

Contravenţii grave:

– cu mai mult de 5%, dar nu mai mult de 10% – de la 1.800 lei la 2.000 lei;

– cu mai mult de 10%, dar nu mai mult de 20% – de la 2.000 lei la 2.400 lei.

Contravenţii foarte grave:

– cu mai mult de 20%, dar nu mai mult de 25% – de la 2.400 lei la 2.600 lei;

– cu mai mult de 25% – de la 8.000 lei la 10.000 lei;

(ii) pentru depăşirea maselor maxime admise pe axe sau depăşirea maselor pe axe autorizate prin AST:

La constatarea masei pe axe prin cântărire nu se aplică tarife suplimentare, nu se eliberează AST şi nu se aplică sancţiuni contravenţionale dacă masa maximă admisă pe axe sau masa pe axe autorizată prin AST este depăşită cu cel mult 4%.

– axa simplă:

Contravenţii minore:

– cu mai mult de 4%, dar nu mai mult de 5% – de la 150 lei la 300 lei.

Contravenţii grave:

– cu mai mult de 5%, dar nu mai mult de 10% – de la 300 lei la 900 lei;

– cu mai mult de 10%, dar nu mai mult de 20% – de la 900 lei la 6.000 lei.

Contravenţii foarte grave:

– cu mai mult de 20%, dar nu mai mult de 30% – de la 6.000 lei la 19.000 lei;

– cu mai mult de 30% – de la 20.000 lei la 25.000 lei;

– axa dublă:

Contravenţii minore:

– cu mai mult de 4%, dar nu mai mult de 5% – de la 240 lei la 1.200 lei.

Contravenţii grave:

– cu mai mult de 5%, dar nu mai mult de 10% – de la 1.200 lei la 3.300 lei;

– cu mai mult de 10%, dar nu mai mult de 20% – de la 3.300 lei la 10.000 lei.

Contravenţii foarte grave:

– cu mai mult de 20%, dar nu mai mult de 30% – de la 10.000 lei la 18.000 lei;

– cu mai mult de 30% – de la 20.000 lei la 25.000 lei;

– axa triplă:

Contravenţii minore:

– cu mai mult de 4%, dar nu mai mult de 5% – de la 210 lei la 1.000 lei.

Contravenţii grave:

– cu mai mult de 5%, dar nu mai mult de 10% – de la 1.000 lei la 4.500 lei;

– cu mai mult de 10%, dar nu mai mult de 20% – de la 4.000 lei la 13.500 lei.

Contravenţii foarte grave:

– cu mai mult de 20%, dar nu mai mult de 30% – de la 13.500 lei la 25.000 lei;

– cu mai mult de 30% – de la 25.000 lei la 30.000 lei;”.

Analizând aceste modificări legislative, judecătoria reţine că faptele reţinute în sarcina petentei au limite de pedeapsă mai reduse decât în vechea reglementare, fiind astfel mai favorabile.

Astfel, depăşirea greutăţii totale cu 8, 40 tone (21,00% conform tichetului de cântărire) este sancţionată conform art. 61 alin.1, lit. b) pct. i) cu amendă de la 2.400 lei la 2.600 lei; depăşirea greutăţii pe axa motoare simplă cu 1,35 tone (11,74 % conform tichetului de cântărire) este sancţionată conform art. 61 alin.1, lit. b) pct. ii), cu amendă de la de la 900 lei la 6.000 lei; iar depăşirea greutăţii pe axa triplă de la semiremorcă cu 3,65 tone (15,21 % conform tichetului de cântărire) este sancţionată conform art. 61 alin.1, lit. b) pct. ii), cu amendă de la 4.000 lei la 13.500 lei.

Pentru a aplica aceste limite mai blânde ale sancţiunilor contravenţionale, judecătoria are în vedere că în materie penală momentul intervenirii legii mai favorabile este irelevant iar jurisprudenţa CEDO impune statelor membre retroactivitatea legii mai favorabile şi în domenii care, în dreptul intern se circumscriu dreptului contravenţional.

În aceste condiţii, văzând si argumentele expuse de Curtea Constituţionala în cuprinsul Deciziei nr 228/2007, judecătoria consideră că legea mai favorabila se aplică retroactiv dacă succesiunea de legi a intervenit între momentul comiterii contravenţiei şi momentul executării integrale a sancţiunii. 

Prin urmare, în aplicarea principiului legii contravenţionale mai favorabile, instanţa va în vedere noile limite ale sancţiunilor, astfel cum acestea au fost modificate prin Legea nr. 198/2015.

În mecanismul de reindividualizare al sancţiunii amenzii se va avea în vedere împrejurarea că agentul constatator a aplicat minimul amenzii prevăzut de legea în vigoare la data întocmirii procesului-verbal (25.000 lei), instanţa negăsind temeiuri care să justifice aplicarea unei sancţiuni în alt cuantum decât cel minim prevăzut de legea mai favorabilă. Astfel, prin aplicarea noilor limite de pedeapsă, judecătoria reţine că faptele reţinute în sarcina petentei justifică aplicarea unei amenzi în cuantum total de 7.300 lei.

În conformitate cu  dispoziţiile art. 21 alin. 3 OG nr. 2/2001, sancţiunea trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, ţinându-se seama de împrejurările în care a fost săvârşită fapta, de modul şi mijloacele de săvârşire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum şi de circumstanţele personale ale contravenientului şi de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

Instanţa consideră că fapta reţinută în sarcina petentei denotă o atitudine de indiferenţă faţă de dispoziţiile legale incidente, fapta ilicită fiind aptă a produce pagube materiale importante, sau chiar la vătămarea integrităţii celorlalţi participanţi la trafic.

Astfel, faţă de gravitatea faptei, calitatea de profesionist a petentei şi importanţa valorilor sociale protejate, judecătoria conchide că înlocuirea amenzii cu sancţiunea avertismentului nu este oportună, având în vedere şi rolul preventiv al sancţiunii şi depăşirea maselor maxime admise într-un cuantum semnificativ (cu 8,40 tone; cu 1,35 tone, respectiv cu 3,65 tone).

Referitor la măsura reţinerii plăcuţelor de înmatriculare, judecătoria constată că aceasta a fost în mod legal aplicată, iar legea nouă prevede această măsură în cuprinsul art. 611 alin.1 din OG nr. 43/1997, modificată prin Legea nr. 198/2015.

În privinţa tarifului de despăgubire, instanţa arată că acesta este o modalitate de reparare a prejudiciului material înregistrat de Companiei Naţionale de Autostrãzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A., respectiv al administratorului drumului, prin uzarea şi degradarea drumurilor naţionale. Ne aflăm, deci, în prezenţa unei despăgubiri materiale, aplicate în mod legal prin procesul-verbal de contravenţie, ca o consecinţă a angajării răspunderii civile delictuale a operatorului de transport care a efectuat transportul de marfă cu depăşirea maselor maxime admise pe respectivul sector de drum.

Prin urmare, deşi art. 61 alin. 3 şi Anexa nr. 5 din OG nr. 43/1997 sunt în prezent abrogate, principiul legii contravenţionale mai favorabile produce efecte retroactive numai în ce priveşte sancţiunea contravenţională, nu şi asupra despăgubirilor civile.

Faţă de toate aceste considerente, în temeiul art. 34 din OG nr. 2/2001, instanţa va admite în parte plângere contravenţională şi va dispune modificarea procesului-verbal seria ISCTR, nr. 51107053 din data de 22.07.2015 în sensul că înlocuieşte sancţiunea amenzii în cuantum de 25.000 lei cu sancţiunea amenzii în cuantum de 7.300 lei, calculată conform legii contravenţionale mai favorabile, menţinând însă celelalte dispoziţii ale procesului-verbal.

VI. În temeiul art. 453 CPC, cu respectarea principiului disponibilităţii ce guvernează procesul civil, instanţa va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Domenii speta

Spete similare