Plângere contravenţională

Prin plângerea contravenţională înregistrată pe rolul Judecătoriei Sebeş în data de 7 iunie 2011 sub nr. dosar 973/298/2011, petenta ÎNTREPRINDEREA INDIVIDUALĂ F E M a formulat, în contradictoriu cu intimata INSPECTORATUL TERITORIAL DE MUNCĂ ALBA, plângere contravenţională împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor seria AB nr.273110 din data de 06.05.2011 încheiat de intimată, solicitând anularea procesului-verbal ca netemeinic şi nelegal, exonerarea de la plata amenzii în cuantum de 4.000 lei, iar în subsidiar transformarea amenzii contravenţionale aplicate prin procesul-verbal în sancţiunea avertismentului.

În motivarea plângerii petenta a arătat că prin procesul verbal atacat a fost sancţionată contravenţional cu suma de 4.000 lei, pentru faptul că nu s-a asigurat examenul medical înainte de primirea în muncă a numitului F P C şi nu s-a stabilit aptitudinea acestuia în muncă în baza unui examen medical în vederea angajării.

Petenta consideră că procesul verbal atacat este netemeinic şi nelegal.

Petenta învederează că aspectele reţinute de către agentul constatator în procesul verbal sunt eronate, acesta nearătând locul controlului, arătând doar data controlului şi locul încheierii procesului verbal, respectiv 06.05.2011, în localitatea Alba Iulia, sediul I.T.M. Alba, lucru ce conduce la nulitatea procesului verbal de contravenţie.

Mai învederează petenta că agentul constatator în mod eronat a indicat instanţa competentă de soluţionare a plângerii, invocând prevederile art. 16 din OG 2/2001.

Totodată petenta susţine că procesul verbal atacat nu reflectă toate împrejurările şi nu este susţinut de probe, respectiv de declaraţii ale martorilor care au participat la eveniment, susţinând astfel că se încalcă în această situaţie prezumţia de legalitate instituită de art. 6 din C.E.D.O.

În drept, petenta a invocat prevederile O.G. nr. 2/2001.

În susţinerea plângerii, a anexat în copie procesul verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor seria AB nr. 27310/06.05.2011 (f.4).

Intimata a depus întâmpinare (f.9), prin care a solicitat declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Alba Iulia, în baza prevederilor O.G. nr.2/2001.

Prin sentinţa civilă nr.666/20.09.2011, Judecătoria Sebeş a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Sebeş şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Alba Iulia.

Intimata a formulat întâmpinare (filele 23-25), solicitând respingerea plângerii formulate de petentă.

Intimata a arătat că în data de 05.05.2010, la punctul de lucru al petentei, s-a verificat de către inspectorii de muncă modul în care se respectă prevederile legislaţiei în vigoare privind domeniul relaţiilor de muncă şi cel al securităţii şi sănătăţii în muncă, ocazie cu care au fost depistate o serie de deficienţe care au fost reţinute pe larg în procesul verbal de control nr. 20785/18.05.2011, iar pentru remedierea acestora au fost dispuse măsurile obligatorii din anexele la acest proces – verbal.

Intimata a mai învederat faptul că prin procesul verbal de constatare şi sancţionare nr. 27310/06.05.2011 s-a reţinut în sarcina societăţii săvârşirea contravenţiei prevăzute la art. 39 alin. 4 din Legea nr. 319/2006 raportat la prevederile art. 13 lit. j.

Intimata a invocat prevederile art. 15, 16 şi 17 din HG nr. 355/2007 privind supravegherea sănătăţii lucrătorilor, arătând că fişa de aptitudine care finalizează examenul medical la angajarea în muncă se completează numai de către medicul de medicina muncii, în două exemplare, unul pentru angajator şi celălalt pentru lucrător.

În drept, intimata a invocat prevederile Legii 319/2006,  HG nr. 355/2007.

Prin sentinţa civilă nr.965/29.02.2012, Judecătoria Alba Iulia a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Alba Iulia, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Reghin.

Analizând actele dosarului, instanţa reţine următoarele:

Prin procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor seria AB nr.273110 din data de 06.05.2011, intimata aplicat petentei sancţiunea contravenţională constând în amendă în cuantum de 4.000 lei, pe considerentul că petenta a încălcat dispoziţiile prevăzute de art.13, lit.j) din Legea nr.319/2006, în concret reţinându-se că petenta nu a asigurat examenul medical înainte de primirea în muncă pentru angajatul Feier Paul Cătălin, care prestează activitate în cadrul unităţii începând cu data de 07.03.2011. S-a mai reţinut că acest fapt poate constitui un risc pentru sănătatea şi securitatea lucrătorului în activitatea acestuia la locul de muncă, întrucât nu a fost stabilită aptitudinea în muncă a acestuia în baza unui examen medical efectuat în vederea angajării în muncă.

Fiind învestită, potrivit dispoziţiilor art. 34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, cu verificarea legalităţii şi temeiniciei procesului verbal, instanţa constată următoarele:

Analizând actul de sancţionare sub aspectul legalităţii sale, instanţa apreciază că acesta a fost întocmit cu respectarea dispoziţiilor art.17 din O.G. nr. 2/2001 referitoare la menţiunile obligatorii ce trebuie prevăzute sub sancţiunea nulităţii absolute şi care pot fi invocate şi de instanţă din oficiu.

În ceea ce priveşte starea de fapt, din probele administrate în cauză, respectiv înscrisurile depuse de petentă şi intimată şi din declaraţia martorului F P C rezultă că situaţia de fapt reţinută prin procesul-verbal atacat a fost corect reţinută de către inspectorii intimatei.

Astfel, conform declaraţiei martorului F P C, acesta nu a realizat examinarea medicală înainte de angajarea în muncă, fiind plecat în Germania înainte de începerea raporturilor de muncă.

În ce priveşte apărările petentei formulate prin plângerea contravenţională, instanţa constată că acestea sunt neîntemeiate. Astfel, petenta a invocat faptul că în procesul-verbal atacat intimata nu ar fi arătat locul controlului, fapt care în opinia petentei ar conduce la anularea procesului-verbal atacat.

Or, instanţa nu poate reţine că în procesul-verbal nu s-ar fi precizat locul desfăşurării controlului, atâta timp cât în acesta s-a menţionat faptul că „ ....în urma controlului efectuat în ziua de 05.05.2011 ... la persoana juridică ....(petenta) .... în localitatea Dubiştea de Pădure nr.143 ...”, de altfel, petenta nefăcând dovada că ar avea alte puncte de lucru la care s-ar fi desfăşurat acest control.

De altfel, chiar dacă s-ar fi apreciat că în procesul-verbal nu s-a menţionat locul efectuării controlului, pentru ca această lipsă să aibă consecinţa anulării procesului-verbal de contravenţie, ar fi trebuit ca petenta să dovedească faptul că prin aceasta i s-a produs un prejudiciu care nu poate fi reparat altfel decât prin anularea procesului-verbal de contravenţie. Astfel, în acest caz,  sancţiunea nu putea fi decât nulitatea relativă, aceasta operând numai în cazul în care petenta ar fi dovedit că i s-ar fi produs o vătămare care nu se putea înlătura decât prin anularea procesului-verbal, ceea ce în speţă nu s-a dovedit.

Mai mult, petenta a invocat şi faptul că în procesul-verbal atacat nu ar fi fost descrisă corespunzător fapta, nefiind reţinute toate împrejurările din care să rezulte situaţia concretă, ceea ce în opinia petentei conduce la concluzia că procesul-verbal este nelegal. Instanţa reţine însă că nici această apărare a petentei nu este întemeiată, deoarece fapta a fost descrisă în mod corespunzător în procesul-verbal.

Astfel, instanţa reţine că sancţiunea nulităţii absolute se aplică numai în cazurile expres prevăzute în art.17 din O.G. nr.2/2001 (nefiind cazul în speţă, locul desfăşurării controlului fiind menţionat, iar fapta fiind descrisă pe larg), raţiunea sancţionării de către legiuitor a lipsei din procesul-verbal a faptei săvârşite fiind faptul imposibilităţii de cunoaştere, la momentul verificării legalităţii şi temeiniciei procesului-verbal, a faptei reţinute în sarcina contravenientului.

De altfel, prin Decizia nr.XXII/2007 Î.C.C.J. privind recursul în interesul legii s-a statuat că situaţiile în care nerespectarea anumitor cerinţe atrage întotdeauna nulitatea actului întocmit de agentul constatator sunt strict determinate prin reglementarea dată în cuprinsul art.17 din O.G. nr.2/2001, iar nerespectarea cerinţelor înscrise în art.16 alin.7 din O.G. nr.2/2001 atrage nulitatea relativă a procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi aceasta numai în condiţiile în care s-ar dovedi că vătămarea produsă nu se poate îndrepta decât prin anularea actului respectiv.

Pentru toate motivele arătate anterior, precum şi având în vedere faptul că instanţa a reţinut (în baza probelor administrate) faptul că petenta a săvârşit fapta contravenţională reţinută în sarcina sa, instanţa urmează să menţină procesul-verbal încheiat de intimată ca fiind legal întocmit.

În ceea ce priveşte însă cererea subsidiară a petentei, prin care aceasta a solicitat înlocuirea sancţiunii amenzii aplicate prin procesul-verbal cu sancţiunea avertismentului, astfel cum plângerea a fost iniţial formulată, instanţa o va admite, pentru considerentele expuse în cele ce urmează.

Astfel, în ceea ce priveşte sancţiunea aplicată, respectiv individualizarea acesteia, instanţa apreciază că în cauză sunt incidente prevederile art.5 alin.5 din OG 2/2001 potrivit cărora sancţiunea stabilită trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, ţinându-se seama de împrejurările în care a fost săvârşită fapta, de modul şi mijloacele de săvârşire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă şi de circumstanţele reale şi de celelalte date înscrise în procesul verbal.

Instanţa va avea în vedere împrejurările concrete în care s-a săvârşit fapta, respectiv faptul că angajatul petentei a efectuat examenul medical (conform fişei de expunere la riscuri profesionale, examinarea medicală a fost efectuată în data de 19.09.2011), astfel că petenta a procedat la remedierea situaţiei, dovedindu-se şi faptul că angajatul era apt de muncă.

Pe de altă parte, având în vedere criteriile prevăzute de art.21 alin.3 din O.G. nr.2/2001, raportate la împrejurările concrete în care fapta a fost săvârşită, precum şi la faptul că din lipsa unor probe contrare, instanţa poate prezuma că această contravenientă se află la prima abatere de acest fel, instanţa apreciază că scopul sancţiunii contravenţionale poate fi atins de această dată şi prin aplicarea sancţiunii avertismentului, potrivit art.7 şi art.34, alin.1 din O.G. nr.2/2001.  Aceasta cu atât mai mult cu cât instanţa apreciază că scopul legii, de îndreptare şi educare a contravenientei în spiritul respectării legii este atins de această dată şi prin aplicarea sancţiunii avertismentului, care este suficientă, la o primă abatere, pentru ca petenta să fie încurajată să nu mai săvârşească în viitor o astfel de faptă.

Instanţa, în baza art.34 alin.1 din OG nr.2/2001 aprobată prin Legea nr.180/2002 cu aplicarea art.7 din acelaşi act normativ, va dispune înlocuirea amenzii contravenţionale aplicate cu sancţiunea avertismentului, atrăgând atenţia petentei asupra pericolului social al faptei săvârşite şi punându-i în vedere să respecte în viitor dispoziţiile legale.

Domenii speta

Spete similare