Ordonanţă preşedinţială

Deliberând asupra cauzei civile de faţă constată următoarele:

Prin  cererea de ordonanţă preşedinţială înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 22.02.2015 sub nr. 420/289/2016, reclamanta P O-S a formulat cerere de chemare în judecată a pârâtului P G, solicitând instanţei ca pe calea ordonanţei preşedinţiale să dispună admiterea cererii cu consecinţa stabilirii domiciliului fiului minor, P D M, născut la data de 31.07.2008 la reclamantă în localitatea Tătăruşi, com. T, nr., jud. Iaşi, până la soluţionarea definitivă a dosarului nr.80/289/2016.

În fapt, reclamanta a arătat că la data  de 18 februarie 2016, a înregistrat pe rolul Judecătoriei Reghin dosarul cu nr .380/289/2016, având ca obiect desfacerea căsătoriei, în care a prezentat detaliat prin ce momente groaznice a trecut în timpul coabitării cu paratul, aceasta fiind agresată, umilită, scuipată, tratată într-un mod inuman de către pârât, toate aceste suferinţe având loc în perioada 2010 -2015, în aceasta perioada cei doi despărţindu-se de mai multe ori, cea mai lunga perioada de despărţire fiind de un an.

A precizat că i-a acordat mai multe şanse pârâtului, iar acesta îi promitea că nu va mai bea, că nu va mai fi agresiv că va încerca să se comporte ca un om normal dar de fiecare dată revenea la comportamentul iniţial.

Astfel in anul 2015 a decis ca nu mai poate continua, s-au despărţit, şi-a luat fiul si a plecat acasă la ea în Moldova, alături de familia sa.

În luna ianuarie anul curent a plecat pentru o scurtă perioada in Belgia la muncă pentru a economisi nişte bani iar paratul a venit la ea acasă cu pretextul ca îi este  dor de copil şi a zis să îl lase o perioadă scurtă de timp ca îl va aduce înapoi, fiind informată telefonic de mamă despre acest aspect, dându-şi acordul.

A subliniat faptul că pârâtul în timp ce se deplasa acasă către Cozma când se afla în localitatea Reghin a sunat - o pe mama sa şi  i-a transmis că îi va aduce copilul înapoi atunci când o să se  întoarcă la el.

Reclamanta a susţinut că minorul a fost crescut de ea şi este foarte apropiat de ea, dragostea si afecţiunea de mama fiind sentimente pe care un copil le simte, le trăieşte, ea fiind cea care l-a hrănit, l-a îngrijit, a vegheat asupra lui, paratul de obicei având mai multe preocupări cu  alcoolul decât cu creşterea minorului.

A învederat faptul că în cererea de divorţ a prezentat mai multe aspecte ale acestei relaţii, printre care si faptul ca pârâtul nu este tatăl natural al minorului, acesta făcând un act de recunoaştere a paternităţii la momentul respectiv.

Reclamanta a subliniat faptul că presupusul ataşament faţă de minor pe care îl invocă pârâtul este unul inexistent, deoarece certurile, scandalurile lor erau determinate în mare parte si de faptul ca era însărcinată când l-a cunoscut, fapt acceptat şi cunoscut de pârât încă de la început, dar acest aspect a devenit deranjant cu timpul pentru parat si familia sa.

De asemenea a subliniat faptul că are informaţii  din localitatea  pârâtului care îi confirma temerile, cu privire la faptul că minorul este foarte supărat, necăjit, îi simte lipsa, deoarece pârâtul şi familia acestuia uneori îl tratează ironic ştiind ca nu este ruda de sânge cu ei.

Mai mult, pentru ea fiecare secundă, minut care trece este unul de coşmar,  şi a arătat  că îi este  frică sa meargă sa îşi  vadă fiul,  deoarece a fost agresată, bătută de pârât iar acesta nu ii răspunde la telefon, fiind extrem de îngrijorată de soarta fiului său.

A arătat că interesul promovări prezentei cereri referitor la stabilirea locuinţei minorului este justificat de faptul că până în prezent, pârâtul nu a acceptat să aibă  legături personale cu minorul, deci nu poate  lua legătura cu fiul său, nu poate să-l vadă efectiv, fiindu-i îngrădit acest drept, drept garantat în unanimitate de toate dispoziţiile legale, invocând prevederile art. 401 Cod civil.

De asemenea reclamanta a arătat că are condiţiile pe care le poate oferi minorului in scopul unei bune dezvoltări morale, intelectuale si fizice, imobilul în care locuieşte conferind toate condiţiile necesare pentru ca minorul să poată locui temporar la ea şi că se află  în plină putinţă si capacitate de a oferi condiţii de trai absolut sănătoase minorului.

Reclamanta a arătat că  în  conformitate cu prevederile art. 996 CPC, „Instanţa de judecata, stabilind ca in favoarea reclamantului exista aparenţa de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice" şi  acelaşi timp, în conformitate cu prevederile art. 919 CPC, "Instanţa poate lua pe timpul procesului (stabilire domiciliu provizoriu minor ), prin ordonanţa preşedinţială, măsuri provizorii, cu privire la stabilirea locuinţei copiilor minori, la obligaţia de întreţinere, la încasarea alocaţiei de stat şi la folosirea locuinţei familiei".

A arătat că sunt îndeplinite condiţiile  pentru admisibilitatea cererii de ordonanţă preşedinţială formulată  respectiv: urgenţa, caracterul provizoriu al măsurii care se cere a se lua pe aceasta cale, faptul ca prin măsura luată sa nu se prejudicieze fondul şi sa existe aparenţa unui drept.

Sub aspectul urgenţei reclamanta a subliniat faptul că în situaţia expusă, este vorba despre stabilirea provizorie a domiciliului minorului la ea, ceea ce constituie un element esenţial în dezvoltarea armonioasa a minorului, absenţa acestor legături fiind de natură a crea un impact negativ asupra dezvoltării psihice a copilului,mai mult minorul ar putea fi afectat din punct de vedere emoţional pe viitor datorită acestei traume cauzate de lipsa mamei, după cum se cunoaşte fiind o regulă generală şi umană faptul că, copiii dezvolta un ataşament mult mai puternic faţă de mamă, iar lipsa mamei îi afectează enorm pe cei mici.

În ceea ce priveşte condiţia vremelniciei, reclamanta a arătat că a solicitat stabilirea temporara a domiciliului minorului, până la soluţionarea acţiunii ce formează obiectul dosarului având ca obiect desfacerea căsătoriri prin divorţ.

În privinţa condiţiei neprejudecării fondului, a arătat că între ea şi pârât, există neînţelegeri cu privire la stabilirea domiciliului minorului, plus celelalte petite ale acţiunii de divorţ promovate.

Reclamanta a  considerat că în situaţia  în care se va dispune stabilirea domiciliului provizoriu la ea, nu se va prejudeca fondul procesului, având ca obiect desfacerea căsătoriei.

De asemenea, reclamant a subliniat faptul că  are calitatea de mamă a minorului P D-M şi astfel îndeplineşte condiţia aparenţei dreptului, fiind în măsură să solicite stabilirea provizorie a domiciliului minorului la ea.

În drept, reclamanta a invocat dispoziţiile  art. 996 alin (1), (2) ,(3), (4), (5) CPC; art. 997 CPC; art. 998 alin (1), (2), (3), si (4) Cod procedură civilă.

În probaţiune, a  solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri, cu martorii B E şi R C şi a  anexat prezentei în copii conforme cu originalul: acţiunea de divorţ c e face obiectul dosarului nr.80/289/2016 (f. 11-16), certificatul de naştere al minorului ( f. 17), certificatul de naştere al reclamantei (f.18), actul de identitate al reclamantei ( f. 19), certificatul de căsătorie al  părţilor(f. 20), actul de identitate al pârâtului(f.21)

Cererea a fost legal timbrată cu suma de 20 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru, (f. 7 ).

Prin întâmpinare şi cererea reconvenţională (f.35-39), pârâtul - reclamant reconvenţional a solicitat respingerea cererii formulate pe cale de ordonanţă preşedinţială prin care reclamanta solicită stabilirea domiciliului minorului P D-M, în loc. T, nr., jud. Iaşi, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a dosarului nr.80/289/2016 al Judecătoriei Reghin.

De asemenea prin cererea  reconvenţională, pârâtul a solicitat stabilirea domiciliului fiului lor minor P D - M  născut la data de 31 iulie 2008 în la domiciliul lui din  Cozma, Sat Cozma nr. 118, judeţul Mureş până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cererii de divorţ, cu cheltuieli de judecată.

În fapt, în motivarea întâmpinării şi a cererii reconvenţionale în esenţă pârâtul a arătat că s-a căsătorit cu  pârâta la 28 septembrie 2008, având faţă de soţia mea cele mai sincere sentimente de dragoste, stimă şi consideraţie, iar înaintea încheierii căsătoriei la data 31.07.2008, s-a născut fiul lor P D M.

A arătat faptul deşi  la început s-au înţeles bine,  de-a lungul anilor  au început ca relaţiile lor să se deterioreze şi nu au trăit în armonie şi bună înţelegere, chiar dacă au locuit împreună din anul 2008 şi până în luna iunie 2015, la domiciliul din  comuna Cozma , judeţul Mureş, întrucât pârâta părăsea  domiciliul conjugal în mod repetat, plecând la mama ei şi la alte destinaţii necunoscute şi prin străinătate.

Pârâtul a precizat faptul că în vara anului 2015, reclamanta a plecat din nou, luându-1 şi pe minor cu ea, însă la scurt timp, s-a dus după el şi l-a adus acasă fiind foarte trist când a realizat că fiul lor a ajuns să se îmbolnăvească de nervi, fiindu-i foarte frică de mama sa.

A precizat că din ce i-a povestit minorul, a înţeles că reclamanta a avut un comportament total neadecvat faţă de el, supunându-1 la diverse agresiuni psihice, mai ales verbale.

De asemenea, a mai arătat că cât timp au locuit împreună, reclamanta nu s-a ocupat deloc de gospodărie, nu făcea de mâncare, nu făcea curăţenie, nu spăla haine, vase, iar în ciuda faptului că nu avea loc de muncă şi avea tot timpul să se ocupe de activităţi casnice şi de fiul lor, ea a preferat să consume băuturi alcoolice şi să întreţină diverse relaţii extraconjugale.

A arătat că în prezent, el are grijă de fiul minor, care locuieşte cu el în casa proprietate personală din  Cozma, jud. Mureş şi că acestuia îi este foarte frică de mama sa, fiindcă  îl sună şi îl ameninţă că îl va lua de la el si îl va duce în comuna T la bunică.

A considerat că în cauză nu este îndeplinită condiţia urgenţei cererii, aşa cum pretind dispoziţiile art. 996 NCPC, întrucât, reclamanta nu a probat existenţa unui pericol iminent pentru dezvoltarea copilului, care să nu poată fi înlăturat în alt mod decât prin schimbarea locuinţei acestuia. Mai mult, măsura schimbării temporare a locuinţei copilului trebuie să aibă un caracter excepţional şi să fie temeinic justificată, simpla prezumţie că acesta se află la o vârstă la care ar avea nevoie de mamă mai mult decât de tată nefiind suficientă.

A mai arătat că deşi reclamanta a susţinut că minorul nu ar fi fost îngrijit corespunzător de către subsemnatul pârât-reclamant reconvenţional, aceste susţineri nu sunt probate în cauză.

Pe de altă parte, a subliniat faptul că atitudinea pasivă a reclamantei, care a introdus cererea de ordonanţă preşedinţială doar la data de 22.02.2016, cu toate că minorul a rămas în îngrijirea lui încă din anul 2015, confirmă concluzia că în cauză nu există vreo urgenţă care să determine schimbarea mediului în care copilul a crescut până în prezent.

Cu privire la condiţiile pe care reclamanta le poate oferi în prezent copilului, situaţia locativă de moment a acesteia nu poate fi calificată drept una stabilă, cât timp ea locuieşte temporar la mama acesteia fiind mai mult plecată prin străinătate la lucru, aspect confirmat şi de aceasta în cererea de ordonanţă preşedinţială unde se arată că a plecat la lucru în Belgia, lăsând minorul cu mama sa. Mai mult decât atât, pârâtul a subliniat faptul că  aceasta nu are un loc de muncă stabil şi un venit sigur din care să poată întreţină un copil.

Pârâtul- reclamant reconvenţional a arătat că el dispune de o locuinţă stabilă, în care copilul a crescut şi s-a dezvoltat de la naştere şi până în prezent şi în care îi poate oferi tot ce este necesar unei îngrijiri adecvate, până când instanţa învestită cu soluţionarea acţiunii de divorţ va dispune asupra modului în care autoritatea părintească se va exercita de către cei doi părinţi şi va stabili şi domiciliul minorului.

Totodată, a mai arătat că are  un loc de muncă stabil, fiind angajat, având meseria de mecanic agricol şi şofer, conform adeverinţei de venit, câştigând destui bani pentru a putea întreţine un copil minor şi a-i oferi toate cele necesare unei creşteri armonioase şi adecvate.

A considerat că este spre binele fiului lor, care încă are doar 8 ani, să fie crescut de el, fiindcă el îi pot oferi un cămin stabil şi linişte sufletească, faţă de soţia sa care este mai mult pe drumuri, neavând un loc de muncă stabil, fiind fără ocupaţie.

În ceea ce priveşte condiţia urgenţei, pârâtul a arătat că mama minorului este plecată în străinătate, iar până la soluţionarea acţiunii de divorţ acesta trebuie să se afle în grija unui părinte.

A doua condiţie de admisibilitate a ordonanţei preşedinţiale o reprezintă cerinţa ca măsura luată de instanţa sa aibă caracter vremelnic. Astfel, pe aceasta cale , nu se pot lua masuri definitive care sa rezolve in fond litigiul dintre părţi, deoarece ordonanţa preşedinţiala nu are ca scop stabilirea definitiva a drepturilor părţilor. In condiţiile în care a promovat acţiune de divorţ, acţiune ce face obiectul dosarului 472/289/2016, al Judecătoriei Reghin în cadrul căreia el solicită şi încredinţarea minorul, a apreciat că si aceasta condiţie este dovedită.

În ceea ce priveşte cea de a treia condiţie de admisibilitate a ordonanţei preşedinţiale si anume neprejudecarea fondului, aceasta decurge din condiţia vremelniciei măsurii dispuse, precum si din prevederea legala potrivit căreia ordonanţa va putea fi dată chiar si atunci când exista judecata asupra fondului.

Datorita faptului ca ordonanţa presupune urgenţa si luarea unor masuri vremelnice, instanţa nu poate prejudeca fondul dreptului dar, pentru ca hotărârea pe care o da sa nu fie una arbitrara, este datoare sa cerceteze aparenta dreptului, sa " pipăie" fondul .

Si cu privire la aceasta condiţie,  pârâtul- reclamant reconvenţional a apreciat că este îndeplinită având în vedere si dispoz.art.919NCPC.

Concluzionând, faţă de starea de fapt, pârâtul a arătat că interesul superior al copilului este de a rămâne în locuinţa în care a fost crescut şi până în prezent, nefiind date motive urgente şi temeinice care să justifice mutarea sa cu caracter temporar la locuinţa mamei, motiv pentru care  a solicitat respingerea cererii de ordonanţă preşedinţiale prin care reclamanta solicită stabilirea domiciliului minorului în loc. T, nr., jud. Iaşi, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a dosarului nr.80/289/2016 al Judecătoriei Reghin

În drept a invocat prevederileart205 şi art. 209, art. 919 şi art. 996 NCPC.

În probaţiune a solicitat proba cu efectuarea unei anchete sociale la domiciliul său, proba testimonială cu 5 martori, respectiv Luca Alin, P G; Pop Daniel, Cotoi Ana, Radu Nicuşor, audierea minorului P D-M, interogatoriul pârâtei

Instanţa a încuviinţat pentru reclamantă proba cu înscrisuri şi proba cu martorii B E şi R C, iar pentru pârât a încuviinţat proba cu înscrisuri şi proba cu martorii C A şi B M, declaraţiile acestora fiind ataşate la dosarul cauzei. De asemenea instanţa a încuviinţat proba cu anchetele sociale efectuate la locuinţa  reclamantei din comuna T, jud. Iasi, respectiv la domiciliul pârâtului.

Instanţa a respins proba cu interogatoriul reclamantei ca nefiind util cauzei.

Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa reţine următoarele:

La data de 31.07.2008 s-a născut minorul P D M, filiaţia acestuia fiind stabilită faţă de părinţii P O şi P G, astfel cum rezultă din certificatul de naştere ataşat  în copie certificată pentru conformitate la dosar.

Ulterior naşterii acestuia, la data de 28.09.2008 reclamanta-pârâtă P O s-a căsătorit cu pârâtul-reclamant P G, reclamanta intentând la data de 18.02.2016 acţiune de divorţ, acţiunea sa fiind înregistrată pe rolul Judecătoriei Reghin sub nr. de dosar 380/289/2016.

Potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. 3 din Legea nr. 272/2004, „principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile şi deciziile care privesc copiii, întreprinse de autorităţile publice şi de organismele private autorizate, precum şi în cauzele soluţionate de instanţele judecătoreşti.” Acesta este singurul criteriu după care instanţa se va călăuzi pentru a decide cu privire la exercitarea autorităţii părinteşti asupra minorului, precum şi privind stabilirea locuinţei acestuia la unul dintre părinţi.

Potrivit art. 997  alin. 1 N. C.proc.civ. instanţa va putea să ordone măsuri vremelnice, în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar putea păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.

Din aceste dispoziţii legale rezultă că admisibilitatea ordonanţei preşedinţiale presupune îndeplinirea cumulativă a condiţiilor referitoare la urgenţă, caracter vremelnic şi neprejudecarea fondului.

În privinţa primei condiţii de admisibilitate, urgenţa, instanţa reţine că aceasta este prezumată de art. 920 Cpc. pe perioada divorţului, iar pe de altă parte situaţia dedusă judecăţii prezintă un caracter urgent prin ea însăşi, deoarece trecerea timpului poate avea consecinţe grave asupra dezvoltării normale a minorului, iar un nivel de incertitudine la o asemenea vârstă nu poate garanta stabilitatea familială, emoţională şi materială necesară normalei sale dezvoltări şi esenţa unei asemenea acţiuni este aceea de a apăra individul împotriva oricărui prejudiciu ce ar putea rezulta din simpla curgere a timpului.

Cu privire la cerinţa vremelniciei, instanţa reţine că aceasta este dovedită în cauză, întrucât s-a solicitat instanţei să dispună stabilirea locuinţei minorului până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a procesului pe fond, aflat pe rolul acestei instanţe în dosarul cu nr. 15633/302/2015 având ca obiect divorţ şi exercitarea drepturilor părinteşti asupra minorului.

În ceea ce priveşte condiţia neprejudecării fondului, instanţa învestită cu soluţionarea unei cereri de ordonanţă preşedinţială nu are de cercetat fondul dreptului discutat între părţi, ci are numai posibilitatea de a cerceta aparenţa acestuia, aspect verificat prin analiza probelor din dosar, apreciindu-se că este îndeplinită şi această condiţie.

În ceea ce priveşte locuinţa copilului, potrivit dispoziţiilor art. 497 alin. 2 C.Civ., în caz de neînţelegere între părinţi, hotărăşte instanţa de tutelă schimbarea locuinţei minorului, potrivit interesului superior al acestuia, luând în considerare concluziile raportului de anchetă psihosocială dispus in cauza şi ca urmare a ascultării părinţilor.

În raport de probele administrate în cauză, instanţa consideră că la acest moment este în interesul copilului ca locuinţa să fie stabilită la domiciliul pârâtului-reclamant, faţă de argumentele ce urmează a fi expuse.

Astfel, din cererea de chemare în judecată, cererea reconvenţională şi din declaraţiile martorilor instanţa reţine că, după separarea părţilor survenită în luna iunie a anului 2015, reclamanta- pârâtă a plecat de la domiciliul din sat Cozma  nr. 118 la părinţii săi în localitatea T, com. T, jud. Iaşi, luându-l pe minorul P D M cu aceasta unde l-a înscris la şcoală. În luna ianuarie a anului 2016, pe când reclamanta- pârâtă era plecată la muncă în Belgia, pârâtul- reclamant a mers în localitatea T şi l-a luat pe minor, aducându-l la domiciliul din satul Cozma unde l-a şi înscris la şcoală, astfel încât în prezent minorul locuieşte cu tatăl său.

Din declaraţiile martorilor, care se coroborează cu raportul de anchetă socială efectuat la locuinţa pârâtului reclamant reiese faptul că minorul beneficiază de condiţii normale de viaţă în casa în care locuieşte împreună cu tatăl său şi că primeşte îngrijiri adaptate vârstei sale de la tată, neexistând elemente care să conducă la  ideea că se află într-o situaţie de pericol pentru dezvoltarea sa fizică sau psihică.

Mai mult decât atât, în prezent minorul este înscris la şcoala din satul Cozma, în clasa 1, fiind un copil adaptat şi bine pregătit. Martora B M, în calitate de învăţătoare a minorului a declarat faptul că tatăl se preocupă de copil, participând la şedinţele cu părinţii.

De altfel şi din procesul verbal de ascultare a minorului P D reiese faptul că tatăl se îngrijeşte de minor, îl duce la şcoală, participă la şedinţele cu părinţii.

Pentru aceste considerente, având în vedere faptul că minorul se află la vârsta la care are nevoie de stabilitate, instanţa apreciază că, la acest moment mutarea acestuia încă o dată din colectivul şcolar în care s-a adaptat, precum şi din casa în care acesta a crescut, ar putea avea consecinţe asupra dezvoltării normale a minorului, ţinând cont de faptul că acesta a mai trecut printr-o mutare în anul 2015, precum şi de faptul că această mutare ar putea fi provizorie, până la soluţionarea dosarului de fond având ca obiect divorţ cu capetele accesorii, printre care şi cel de stabilire a locuinţei minorului, motiv pentru care va respinge cererea principală formulată de reclamanta-pârâtă P O şi va admite cererea reconvenţională formulată de pârâtul-reclamant P G şi pe cale de consecinţă va stabili în mod provizoriu locuinţa minorului P D M, născut la data de 31..07.2008 la pârâtul-reclamant până la soluţionarea dosarului nr.80/289/2016 având ca obiect divorţ.

Având în vedere dispoziţiile art. 453 alin.1, coroborat cu art. 452 C.proc.civ, instanţa o va obliga pe reclamanta –pârâtă la plata către pârâtul-reclamant a sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Domenii speta

Spete similare