Cerere de judecată. Cerere de completare a hotărâri. Art. 444 Cod procedură civilă

Atât prin dispozitivul deciziei a cărei completare se solicită, cât şi prin considerentele acesteia, Curtea s-a raportat la acordarea integrală a cheltuielilor de judecată pe care le-a efectuat petentul-reclamant în primă instanţă şi nu a lăsat nicidecum să se întrevadă intenţia de a se recurge la  diminuarea acestora din perspectiva dispoziţiilor art. 451 alin. 2 din Codul de procedură civilă.

Prin cererea înregistrată la data de 2 mai 2017, petentul N. A. S. a solicitat completarea dispozitivului Deciziei civile nr. 174/A din 27 aprilie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş în dosarul nr. 1122/102/2016, în sensul obligării pârâtei S.N.G.N. Romgaz - Sucursala de Transport Tehnologic şi de Mentenanţă Târgu Mureş la plata către acesta şi a sumei de 2.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată efectuate în primă instanţă.

În motivarea cererii, petentul a invocat prevederile art. 444 din Codul de procedură civilă, arătând că şi-a dovedit cheltuielile de judecată constând în onorariul avocaţial achitat prin chitanţa nr. 83/14.09.2016, în cuantum de 2.000 lei şi prin chitanţa nr. 125/09.11.2016, în cuantum de 1.000 lei, ambele fiind depuse în dosarul cauzei la Tribunalul Mureş la două termene diferite, respectiv la data de 30.09.2016 şi 10.11.2016.

A mai arătat că prin acţiunea civilă formulată împotriva pârâtei a solicitat şi obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată, însă, deşi  prin Decizia civilă nr. 174/A din 27 aprilie 2017 i-a fost admis apelul declarat împotriva hotărârii primei instanţe, corelativ cu schimbarea integrală a sentinţei atacate şi admiterea acţiunii, curtea de apel a obligat pârâta-intimată doar la plata sumei de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată pentru susţinerea fondului cauzei, omiţând a se pronunţa sub acest aspect cu privire la suma de 2.000 lei, dovedită prin chitanţa nr. 83/14.09.2016.

Ataşat cererii formulate, petentul a depus, în copie purtând menţiunea „conform cu originalul”, chitanţele nr. 83/14.09.2016 şi nr. 125/09.11.2016 (filele 28-29 dosar Curte).

Intimata S.N.G.N. Romgaz - Sucursala de Transport Tehnologic şi de Mentenanţă Târgu Mureş a formulat întâmpinare la cererea de completare, solicitând respingerea acesteia ca neîntemeiată.

În motivarea întâmpinării s-a arătat că apelantul-reclamant a indicat în mod greşit numărul deciziei a cărei completare o solicită ca fiind Decizia nr. 175/27.04.2017, în realitate fiind vorba de Decizia nr. 174/27.04.2017, pronunţată în dosarul nr. 1122/102/2016.

S-a mai arătat că acesta nu şi-a dovedit cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaţial prin depunerea tuturor înscrisurilor justificative în acest sens, respectiv factură fiscală şi contract de asistenţă juridică, dovezi apreciate ca fiind necesare prin Decizia nr. 1378 din 23 aprilie 2010, pronunţată în recurs de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia Comercială.

De asemenea, intimata a susţinut că cererea de completare se impune a fi respinsă şi datorită faptului că prin concluziile scrise depuse la dosarul instanţei de fond a solicitat, în temeiul dispoziţiilor art. 451 alin. 2 din Codul de procedură civilă, reducerea cuantumului onorariului avocaţial solicitat de către reclamant, în raport de gradul scăzut de complexitate a litigiului şi de activitatea prestată de avocat, care nu a fost prezent la toate termenele de judecată, astfel că instanţa de apel s-a pronunţat chiar în acest sens prin acordarea doar a sumei de 1.000 lei cheltuieli de judecată în fond.

Examinând cererea dedusă judecăţii din perspectiva motivelor şi a  dovezilor invocate în sprijinul acesteia, precum şi a dispoziţiilor legale incidente, Curtea a reținut următoarele:

În ceea ce priveşte neregularitatea sesizată de către intimată în privinţa numărului deciziei a cărei completare urmăreşte a o obţine petentul, se constată că, deşi aceasta este reală, nu este de natură a împiedica soluţionarea pe fond a cererii, fiind vorba de o simplă eroare materială, întrucât menţionarea corectă a numărului de dosar în care a fost pronunţată respectiva hotărâre - 1122/102/2016, a făcut posibilă identificarea facilă a acesteia, în care sens cererea a şi fost înregistrată în dosarul corespunzător.

Verificând în continuare temeinicia solicitării petentului, Curtea a constatat că aceasta se încadrează în prevederile art. 444 alin. 1 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora se poate cere completarea unei hotărâri  în ipoteza în care instanţa a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, dispoziţii care se aplică şi în cazul în care instanţa a omis să se pronunţe asupra cererii martorilor, experţilor, traducătorilor, interpreţilor sau apărătorilor, cu privire la drepturile lor.

Prin acţiunea formulată în dosarul nr. 1122/102/2016 al Tribunalului Mureş, petentul-reclamant N. A. S. a solicitat anularea Deciziei nr. 86 din 27.04.2016, privind sancţionarea sa disciplinară cu reducerea salariului de bază pe o perioadă de două luni cu 5 % şi obligarea pârâtei la plata sumelor reţinute în baza acesteia, actualizate şi indexate până la momentul plăţii efective, precum şi a cheltuielilor de judecată, depunând în acest sens, în original, chitanţa nr. 83/14.09.2016 - privind un onorariu avocaţial în cuantum de 2.000 lei (fila 193 dosar fond) şi chitanţa nr. 125/09.11.2016 - pentru un onorariu avocaţial în cuantum de 1.000 lei (fila 200 dosar fond).

Tribunalului Mureş a respins acţiunea prin Sentinţa civilă nr. 1200/24 noiembrie 2016, însă această soluţie a fost schimbată integral prin Decizia civilă nr. 174/A din 27 aprilie 2017 a Curţii de Apel Târgu Mureş, pronunţată în soluţionarea apelului declarat de reclamant, astfel că solicitările acestuia au fost admise conform celor pretinse prin acţiunea formulată, corelativ cu obligarea pârâtei la plata sumei de 1.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată în primă instanţă şi a sumei de 3.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată în apel.

S-a arătat în cuprinsul considerentelor deciziei menţionate că la acordarea cheltuielilor de judecată s-a avut în vedere aplicarea prevederilor art. 453 alin. 1, raportat la art. 451 alin. 1 din Codul de procedură civilă, constatându-se că pârâta este căzută în pretenţii, iar sub aspectul dovezilor depuse în acest sens de către reclamant s-a făcut trimitere la cele aflate la fila 200 dosar fond, respectiv fila 24 dosar apel (ultimul alineat din considerentele deciziei).

Prin urmare, contrar susţinerilor din întâmpinare ale intimatei-pârâte, atât prin dispozitivul deciziei a cărei completare se solicită, cât şi prin considerentele acesteia, Curtea s-a raportat la acordarea integrală a cheltuielilor de judecată pe care le-a efectuat petentul-reclamant în primă instanţă şi nu a lăsat nicidecum să se întrevadă intenţia de a se recurge la  diminuarea acestora din perspectiva dispoziţiilor art. 451 alin. 2 din Codul de procedură civilă.

În aceste condiţii şi observându-se că, într-adevăr, potrivit chitanţei nr. 83/14.09.2016, aflată în original la fila 193 din dosarul de fond, petentul-reclamant a suportat cu titlu de onorariu avocaţial şi suma de 2.000 lei - în privinţa căreia instanţa de apel a omis să se pronunţe, iar nu doar suma de 1.000 lei - dovedită prin chitanţa nr. 125/09.11.2016 (fila 200 dosar fond), Curtea a constatat că cererea de completare în discuţie era întemeiată în raport de prevederile art. 444 alin. 1 din Codul de procedură civilă, a fost admisă.

De asemenea, Curtea a reținut că nu poate fi primită sub acest aspect susţinerea din întâmpinare a intimatei-pârâte, potrivit căreia cele două chitanţe nu ar fi suficiente pentru a proba caracterul real al onorariului avocaţial achitat, în condiţiile în care respectivele înscrisuri au fost depuse în original la dosarul cauzei, poartă semnătura şi ştampila avocatului care le-a eliberat, precum şi menţiunea că sumele a căror achitare o atestă reprezintă onorariul pentru asistenţa juridică acordată în dosarul nr. 1122/102/2016 al Tribunalului Mureş, în care s-a pronunţat şi decizia a cărei completare se solicită.

În ceea ce priveşte soluţia de speţă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, la care s-a făcut referire prin întâmpinare s-a constatat că aceasta nu este de natură a conduce la adoptarea unei alte soluţii în prezenta cauză, întrucât precedentul judiciar nu constituie izvor de drept, iar unificarea practicii judiciare se realizează prin intermediul procedurilor reglementate de art. 514-518 şi art. 519-521 din Codul de procedură civilă (recurs în interesul legii ori pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept).

Domenii speta

Spete similare