Plângere contravenţională

Pe rol, soluţionarea plângerii contravenţionale formulate de petentul CL împotriva procesului-verbal de contravenţie xxxxx din data de 09.09.2016, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIŢIE JUDEŢEAN O .

La apelul nominal făcut în şedinţa publică a răspuns avocat ML pentru petent, lipsă fiind reprezentantul intimatului. A fost prezent şi martorul SI .

Procedura de citare a fost legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, care a învederat instanţei că, prin serviciul registratură, s-a depus de către Inspectoratul Judeţean de Jandarmi O  procesul verbal de îndeplinire a procedurii de citare cu martorul SI , având ca număr de înregistrare XXXXXXX.

Avocat ML a învederat instanţei faptul că renunţă la audierea martorului întrucât a luat legătura cu el şi i-a comunicat faptul că nu are cunoştinţă de cum s-a produs fapta reţinută în procesul verbal de contravenţie aplicat petentului.

La interpelarea instanţei, martorul SI  a arătat că nu a fost de faţă la momentul sancţionării petentului.

Instanţa, faţă de cele învederate de martorul SI  şi având în vedere poziţia apărătorului petentului, a revenit asupra dispoziţiilor de audiere a martorului, condiţii în care a admis cererea de renunţare la audierea martorului, cerere formulată de apărătorul petentului.

Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanţa a constatat cauza în stare de judecată şi a acordat cuvântul pentru concluzii asupra fondului.

Avocat M L, pentru petent, a solicitat admiterea plângerii aşa cum a fost formulată, anularea procesului verbal de contravenţie, exonerarea de la plata amenzii şi restituirea permisului de conducere. A arătat că nu solicită cheltuieli de judecată. A menţionat că din probatoriul administrat, respectiv din declaraţia martorului BM , reiese faptul că petentul nu a săvârşit contravenţia reţinută în sarcina sa. A mai menţionat că petentul a fost sancţionat pentru că a circulat pe sens opus, fără a efectua manevra de depăşire, iar martorul audiat a arătat că petentul a depăşit anumite maşini. De asemenea, a menţionat apărătorul petentului faptul că procesul verbal nu este legal, întrucât s-a reţinut o altă situaţie de fapt decât cea din realitate, astfel că nu i se poate acorda putere juridică.

INSTANŢA,

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei B  la data de 14.09.2016 sub nr. xxxxxxxxx, petentul C L, în contradictoriu cu intimatul IPJ O , a solicitat anularea procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei seria XXXX  din 09.09.2016, exonerarea de plata amenzii şi restituirea permisului de conducere.

În motivarea cererii, petentul a arătat că a fost sancţionat pentru că, în interpretarea agentului constatator, a condus pe DN 65 – km21+500m, pe raza localităţii B, pe sensul opus fără a efectua manevra de depăşire. A arătat că nu se face vinovat de fapta reţinută în sarcina sa întrucât a efectuat regulamentar manevra de depăşire a trei autovehicule care circulau cu viteză redusă. A mai arătat că s-a asigurat în momentul în care a efectuat depăşirea, semnalizând schimbarea direcţiei de mers. De asemenea, a arătat că la aproximativ 200 metri după finalizarea manevrei de depăşire a fost oprit de un agent de poliţie care i-a solicitat să-i prezinte actele maşinii, asigurarea şi în special rovinieta. A menţionat petentul că, după ce agentul a constatat că actele sunt în regulă, i-a comunicat că îi va suspenda permisul de conducere pentru că a circulat pe sensul opus fără a avea vreun motiv, lucru total neadevărat în opinia petentului şi cu care acesta nu a fost de acord la momentul întocmirii procesului verbal de contravenţie, acesta fiind şi motivul pentru care nu a semnat procesul verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei. A mai menţionat că atât el, cât şi persoana cu care se afla în maşină au avut aceeaşi poziţie, dar agentul constatator nu a vrut să-i audă, întocmindu-i procesul verbal atacat.

În drept, petentul a invocat dispoziţiile art. 31 alin. 1 din OG 2/2001.

În dovedirea plângerii, petentul a depus la dosar procesul-verbal de contravenţie contestat, copia actului său de identitate şi copia dovezii reţinerii permisului de conducere seria CU nr. 1299430/09.09.2016.

Petentul a timbrat plângerea cu taxă judiciară de timbru de 20 lei.

Prin întâmpinarea trimisă la dosar intimatul a solicitat respingerea plângerii ca fiind neîntemeiată, arătând în motivare, în esenţă, că actul de sancţionare este temeinic şi legal întocmit şi, ca şi act autentic, face pe deplin dovada situaţiei de fapt şi de drept existente în cauză, până la proba contrară. A mai arătat intimatul că petentul este cel care trebuie să dovedească aspectele invocate în plângerea formulată. De asemenea, a arătat că sancţiunea aplicată este proporţională cu gravitatea faptei săvârşite. A ataşat la întâmpinare copia procesului-verbal de contravenţie contestat şi fişa de evidenţă auto a petentului.

În cauză au fost încuviinţate şi administrate proba cu înscrisurile şi proba testimonială cu martorul BM .

Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa reţine următoarele:

Prin procesul-verbal seria xxxxx din 09.09.2016  (fila 4), petentului i s-a aplicat sancţiunea amenzii contravenţionale în cuantum de 750 lei pe motiv că în ziua respectivă, la ora 1830, a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare XXX  pe DN65 – km 21 + 500 m pe sensul opus de deplasare, pe o distanţă de aproximativ 300 m, fără a efectua corect manevra de depăşire, faptă prevăzută şi sancţionată de art. 101 alin. 3 lit. d din OUG 195/2002.

Verificând, potrivit art. 34 al.1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de contravenţie contestat, instanţa constată că acesta a fost întocmit cu respectarea dispoziţiilor legale incidente în materie, în ceea ce priveşte forma sa. Nu se poate considera că agentul constatator a reţinut o altă situaţie de fapt decât ceea ce s-a întâmplat în realitate, în condiţiile în care din declaraţia martorului audiat (fila 29) reiese că petentul a condus pe sensul opus de mers, în depăşirea neregulamentară a unor vehicule oprite în coloană pe acelaşi sens de deplasare. Astfel, se observă că petentul a condus, într-adevăr, pe sensul opus de deplasare fără a efectua legal manevra de depăşire, aşa cum s-a şi reţinut în procesul-verbal contestat. În acelaşi timp se observă că situaţia de fapt reţinută se încadrează întru totul în dispoziţiile art. 101 alin. 3 lit. d din OUG 195/2002 menţionate în procesul-verbal, petentul nerealizând o simplă depăşire, ci parcurgând o distanţă mai lungă pe sensul opus de mers, în dorinţa de a se băga în faţa altor şoferi care, în considerarea legislaţiei rutiere şi arătând respectul cuvenit celorlalţi participanţi la trafic, aşteptau în coloană reluarea deplasării.

Analizând temeinicia celor cuprinse în procesul verbal, instanţa constată că starea de fapt reţinută de agentul constatator nu a fost combătută în nici un fel de către petent, acesta neaducând nicio probă din care să rezulte netemeinicia procesului-verbal atacat. Dimpotrivă, situaţia de fapt reţinută în procesul-verbal de contravenţie este susţinută de declaraţia martorului audiat, acesta declarând, aşa cum s-a arătat mai sus, că petentul a condus pe sensul opus de mers, în depăşirea mai multor vehicule oprite în coloană pe acelaşi sens de deplasare. De asemenea, martorul a arătat că semnătura aflată pe procesul-verbal aflat la fila 6 din dosarul declinat îi aparţine, confirmând astfel că a semnat respectivul act în calitate de martor asistent.

Procesul-verbal de contravenţie, ca şi înscris autentic, se bucură prezumţia de veridicitate şi temeinicie cu privire la cele constatate, această prezumţie trebuind să fie răsturnată de către cel care contestă procesul-verbal, prin proba contrară. Trebuie menţionat şi faptul că, în jurisprudenţa sa (Decizia de inadmisibilitate pronunţată în cauza Ioan Pop împotriva României din data de 28.06.2011) Curtea Europeană a Drepturilor Omului nu a înlăturat prezumţia de legalitate a procesului verbal din procedura contravenţională română, ci a impus doar existenţa unui echilibru între prezumţia de nevinovăţie specifică materiei penale şi prezumţia de legalitate şi validitate a procesului verbal de contravenţie. Astfel, Curtea a apreciat că invocarea de către instanţe a acestei din urmă prezumţii, cu consecinţa obligării petentului la răsturnarea sa, nu putea avea un caracter neaşteptat pentru acesta, având în vedere dispoziţiile naţionale incidente în materie contravenţională. Curtea a mai învederat faptul că instanţele naţionale trebuie să dea posibilitatea reclamantului (petent în procedură contravenţională) de a-şi exprima punctul de vedere, de a solicita administrarea de probe în susţinerea cererii.

De asemenea, în cauza Nicoleta Gheorghe împotriva României Curtea a arătat că abordarea instanţei (în sensul de a aştepta ca petentul să aducă elemente de probă contrare faptelor stabilite de către agentul constatator) este justificată de regimul juridic aplicabil în materie contravenţională, care se completează cu dispoziţiile Codului de procedură civilă, potrivit căruia, în materie de probe, este aplicabil principiul conform căruia sarcina probei îi revine celui care pretinde ceva în faţa instanţei. Curtea a reţinut că orice sistem de drept cunoaşte prezumţii de fapt sau de drept, iar Convenţia nu se opune în principiu acestora, însă obligă statele membre, în materie penală, să nu depăşească o anumită graniţă.

Concluzionând, instanţa arată că petentului i s-a creat în mod efectiv şi concret cadrul necesar pentru a-şi exercita dreptul de acces la o instanţă, punându-i-se la dispoziţie mijloacele procedurale necesare pentru a aduce dovezi în favoarea sa, astfel că în cauză s-a asigurat echilibrul dintre prezumţia de nevinovăţie a petentului şi prezumţia de legalitate şi temeinicie a procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei. Cu toate acestea, petentul nu a făcut dovada faptului că starea de fapt reţinută de către agentul constatator nu corespunde realităţii.

În contextul circumstanţelor arătate, instanţa reţine că prezumţia de legalitate şi temeinicie de care se bucură procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, ca şi act autentic, nu a fost răsturnată de către petent.

Pe aceste considerente, instanţa urmează să respingă plângerea petentului împotriva procesului-verbal de contravenţie seria XXXX  încheiat la data de 09.09.2016, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂŞTE:

Respinge ca neîntemeiată plângerea formulată de petentul CL, domiciliat în mun. B, împotriva procesului-verbal de contravenţie seria XXXXX încheiat la data de 09.09.2016, în contradictoriu cu intimatul IPJ O , cu sediul în S

Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria B .

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 17 februarie 2017.

Data publicarii pe site: 21.09.2017 

Domenii speta

Spete similare