Conducere fara permis

Prin rechizitoriul din data de 02 iunie 2015 din dosarul nr. 2212/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Reghin a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul V P, pentru săvârşirea a infracţiunilor de conducere pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere, având în sânge, la momentul prelevării mostrelor biologie, o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, faptă prevăzută de art. 336 alin. 1 Cod penal şi de conducere a unui vehicul de către o persoană al cărei permis de conducere a fost anulat, faptă prevăzută de art. 335 alin. 2 Cod penal.

În actul de sesizare s-a reţinut, în esenţă că, la data de 14 octombrie 2013, în jurul orei 0210, în condiţiile în care la  data de 07 februarie 2012, permisul de conducere i-a fost anulat, inculpatul V P a condus autovehiculul marca „Kia Ceed”, cu numărul de înmatriculare B-84-HTB,  pe D.N. 15 AE 578, pe raza localităţii Sântu, jud. Mureş, având în sânge o îmbibaţie alcoolică ce depăşea concentraţia de 0,80 g/l alcool pur în sânge (1,60‰- 1,40‰).

Situaţia de fapt reţinută în actul de sesizare al instanţei s-a bazat pe următoarele mijloace de probă :declaraţie inculpat V P (filele 11-12, 14-15),proces verbal de cercetare la faţa locului (filele 7-9),buletin etilotest (fila 16), buletin de examinare clinică (filele 17-18); buletin de analiză toxicologică – alcoolemie nr. 3343/719/A-2 din 14 octombrie 2013 a Institutului de Medicină Legală Târgu Mureş (fila 19),adresa nr. 162397 din 11 noiembrie 2013 a Inspectoratului de Poliţie Judeţean Bistriţa Năsăud (filele 20-21), adresa nr. 171988 din 04 mai 2015 a Inspectoratului de Poliţie Judeţean Bistriţa Năsăud (filele 22-28).

În faţa instanţei inculpatul a arătat prin declaraţia de la fila 68 că este de acord ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, probe pe care le cunoaşte şi le însuşeşte. 

În consecinţă analizând ansamblul materialului probator administrat în cursul urmăririi penale şi a cercetării judecătoreşti instanţa reţine că

În fapt, la data de 14 octombrie 2013, în jurul orei 0210, având în sânge o îmbibaţie alcoolică ce depăşea concentraţia de 0,80 g/l alcool pur în sânge şi deşi avea permisul de conducere anulat, inculpatul V P  a condus autoturismul marca Kia Cee´d  cu nr. de înmatriculare B-84-HTB pe D.N. 15 AE 578, pe raza localităţii Sântu, jud. Mureş provocând cu această ocazie  un accident rutier soldat cu pagube materiale şi vătămarea sa.

Situaţia de fapt de mai sus a fost reţnută din declaraţia inculpatuui V P (filele 11-12, 14-15),proces verbal de cercetare la faţa locului (filele 7-9),buletin etilotest (fila 16), buletin de examinare clinică (filele 17-18); buletin de analiză toxicologică – alcoolemie nr. 3343/719/A-2 din 14 octombrie 2013 a Institutului de Medicină Legală Târgu Mureş (fila 19),adresa nr. 162397 din 11 noiembrie 2013 a Inspectoratului de Poliţie Judeţean Bistriţa Năsăud (filele 20-21), adresa nr. 171988 din 04 mai 2015 a Inspectoratului de Poliţie Judeţean Bistriţa Năsăud (filele 22-28).

 Astfel, inculpatul a declarat faptul că deşi cunoştea faptul că are permisul de conducere anulat din 2012,  în data de 14 octombrie 2013, a condus autoturismul marca „Kia Ceed” cu numărul de înmatriculare B-84-HTB, pe direcţia Bistriţa-Reghin, pe traseu oprindu-se la trei localuri diferite unde a consumat băuturi alcoolice (aproximativ 8 sticle de bere de 500 ml). Inculpatul a mai arătat faptul că pe raza localităţii Sântu, jud. Mureş, observând târziu alveola ce desparte sensurile de mers, amenajată la intrarea în localitate, a lovit cu roata stânga faţă bordura acesteia, în urma impactului a pierdut controlul asupra direcţiei de mers şi a părăsit partea carosabilă, ieşind în decor (filele 11-12, 14-15).

Declaraţia de recunoaştere a inculpatului se coroborează cu menţiunile procesului verbal de cercetare la faţa locului,  menţiunile buletinului alcooltest, ale buletinului de examinare clinică, cele ale buletinului de analiză toxicologică nr. 894/223/A-12 din 05 martie 2014 a Institutului de Medicină Legală Târgu Mureş, precum şi cu menţiunile adreselor nr. 162397 şi 171988 a Inspectoratului de Poliţie Judeţean Bistriţa Năsăud, Servicul Rutier.

Astfel,  potrivit menţiunilor procesului verbal de cercetare la faţa locului, locul producerii accidentului îl constituie D.N. 15 AE 578, pe direcţia de mers Reghin-Bistriţa, la km. 6+400 m., pe raza localităţii Sântu,  jud. Mureş. La faţa locului a fost identificat conducătorul autoturismului marca „Kia Ceed” implicat în evenimentul rutier în persoana inculpatului V P, iar cu ocazia verificărilor efectuate s-a constata faptul că acesta figurează ca având permisul de conducere anulat. Organele de poliţie au procedat la testarea inculpatului cu aparatul alcooltest, rezultatul fiind de 0,82 mg/l alcool pur în aerul expirat (fila 16), ulterior inculpatul fiind condus la Spitalul Municipal Reghin în vederea acordării de îngrijiri medicale şi a recoltării probelor biologice de sânge pentru stabilirea alcoolemiei (filele 7-9).

Conform menţiunilor buletinul de examinare clinică însoţitor al prelevării probelor biologice în vederea determinării gradului de intoxicaţie etilică (filele 17-18) inculpatul V P prezenta vorbire dizartrică, atenţie dispersată, judecată incoerentă şi halenă alcoolică, iar potrivit menţiunilor buletinului de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 3343/719/A-2 din 14 octombrie 2013 a Institutul de Medicină Legală Târgu Mureş, rezultatul probelor biologice recoltate a fost la ora 0250 de 1,60‰ alcool pur în sânge, iar la ora 0350 de 1,60‰ alcool pur în sânge  (fila 19).

Aşa după cum reiese din adresa nr. 162397 din data de 11 noiembrie 2013 a Inspectoratului de Poliţie Judeţean Bistriţa Năsăud, Serviciul Rutier şi din menţiunile cazierului rutier, inculpatul V P figurează în baza electronică de date ca fiind posesor al permisului de conducere categoria B, iar la data de 10 octombrie 2013, permisul de conducere figura în starea „anulat” din data de 07 februarie 2012 (filele 20-21).

Mai mult, declaraţiile inculpatului sunt susţinute de menţiunile adresei nr. 171988 din data de 04 aprilie 2014 a Inspectoratului de Poliţie Judeţean Bistriţa Năsăud, conform cărora, la data de 14 decembrie 2012, inculpatului V P a predat permisul de conducere, precum şi menţiunile proceselor verbale de înştiinţare şi comunicare a anulării permisului de conducere începând cu data de 07 februarie 2012(filele 22-28).

Faţă de toate aceste aspecte, instanţa reţine că ,din interpretarea coroborată a mijloacelor de probă administrate în cauză, rezultă fără urmă de îndoială că  inculpatul a săvârşit infracţiunile reţinute în sarcina sa prin actul de sesizare, respectiv conducerea unui vehicul de o peroană a cărei permis de conducere a fost anulat şi  conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului.

În aplicarea art. 5 Cod penal referitor la aplicarea legii penale mai favorabile instanţa va ţine cont atât de limitele de pedeapsă din legile penale succesive cât şi de de regimul sancţionării concursului de infracţiuni. Văzând că limitele de pedeapsă ale celor două infracţiuni nu au fost schimbate ca urmare a intrării în vigoare a legii noi şi că noua lege penală impune, în cazul concursului de infracţiuni, aplicarea unui spor obligatoriu, instanţa constată, în această cauză că legea penală mai favorabilă inculpatului sunt OUG 195/2002 în forma sa anterioară datei de 01.02.2014 şi  Codul penal de la 1969. Astfel, în temeiul art.386 alin.1 Cod procedură penală va  schimba încadrarea juridică a faptelor  prevăzute  de art. 336 alin. 1 Cod penal şi art. 335 alin.2 Cod penal, ambele cu aplicarea art. 41 alin. 1 şi art. 38 Cod penal în infracţiunile de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având în sânge o alcoolemie peste limita legală  prev. de art. 87 alin.1 OUG 195/2002, respectiv conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană al cărei permis de conducere i-a fost anulat, prev. de art. 86 alin.2 OUG 195/2002 în forma sa anterioară datei de 01.02.2014, ambele cu aplicarea art. 33 lit.b şi 37 alin.1 lit. a Cod penal de la 1969.

I.Infracţiunea de conducere a unui autovehicul cu permisul de conducere anulat.

În drept, fapta inculpatului V P,  care, cu intenţie, la data de 14 octombrie 2013, în jurul orei 0210, în condiţiile în care începând cu data de 07 februarie 2012, i-a fost anulat permisul de conducere, a condus autoturismul marca „Kia Ceed”, cu nr. de înmatriculare B-84-HTB, pe D.N. 15 A-E 578,  pe raza localităţii Sântu, jud. Mureş, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul de către o persoană a cărui permis de conducere a fost anulat, faptă prevăzută de art. 87 alin. (1) OUG 195/2002, în forma anterioară datei de 01.02.2014.

Art. 6 pct. 14 din OUG nr. 195/2002 statuează ca noţiunea de “drum public” desemnează orice cale de comunicaţie terestra, cu excepţia cailor ferate, special amenajata pentru traficul pietonal sau rutier, deschisa circulaţiei publice. Aşa fiind, instanţa constata că, în cauză, D.N. 15 A-E 578 se circumscrie noţiunii de “drum public”, în sensul OUG nr. 195/2002, fiind o cale  de comunicaţie terestră special amenajată pentru traficul rutier şi deschisă circulaţiei publice.

De asemenea, art. 6 pct. 6 din OUG nr. 195/2002 defineşte si noţiunea de “autovehicul”, acesta fiind oricare dintre vehiculele cu motor care servesc în mod normal transportului pe drum al persoanelor sau bunurilor ori la tractarea pe drum a vehiculelor utilizate pentru transportul de persoane sau bunuri., instanţa reţinând ca autoturismul condus de către inculpat se circumscrie noţiunii de “autovehicul”, în sensul OUG nr. 195/2002.

Urmarea imediata a faptei (având în vedere ca nu poseda permis de conducere, fiindu-i anulat) o constituie o stare de pericol grav pentru desfăşurarea fluentă si în siguranţa a circulaţiei pe drumurile publice, precum si pentru viaţa, integritatea corporala si sănătatea persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public si pentru proprietatea publică si privată.

Legătura de cauzalitate, având în vedere ca este vorba despre o infracţiune de pericol, iar nu de rezultat, rezulta ex re, starea de pericol pentru valorile sociale ocrotite născându-se odată cu săvârşirea elementului material al infracţiunii. Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a săvârşit fapta cu intenţie directa. Instanţa reţinând vinovata inculpatului V P va pronunţa o soluţie de condamnare la pedeapsa închisorii pentru infracţiunea pentru care a fost trimis în judecată. Cu privire la individualizarea pedepselor, instanţa retine ca, în art. 74 Cod penal se arată ca, la stabilirea si aplicarea pedepselor se tine seama de dispoziţiile părţii generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului si de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Pentru ca o pedeapsă să-şi atingă scopul preventiv, ea trebuie să fie astfel aleasă si dozată încât, prin fiecare din funcţiile ei, să realizeze un efect preventiv maxim. Individualizarea legală se face prin stabilirea pedepsei  în raport de gradul de pericol social abstract al faptei, ţinând cont de importanţa valorilor sociale lezate si de gravitatea vătămării la care e supusă acesta dar individualizarea judecătorească se face post delictum de instanţa judecătorească si constă în adecvarea pedepsei la o anumită fapta concretă si la un infractor care trebuie reeducat.

Este de necontestat faptul ca o pedeapsa – de acelaşi gen si cuantum – nu produce efect educativ asupra tuturor infractorilor, instanţa fiind datoare sa tina seama de elementele care caracterizează persoana infractorului: starea psihofizica a acestuia, mediul în care s-a dezvoltat si traiste, comportarea sa înainte si după săvârşirea infracţiunii.

Evaluându-se, în mod obiectiv şi imparţial, contextul real în  care inculpatul şi-a desfăşurat activitatea infracţională imputată (după  un prealabil consum voluntar de băuturi alcoolice, conducând pe drumurile publice un autovehicul în condiţiile în care permisul de conducere îi fusese anulat tot pentru săvârşirea unei infracţiuni la regimul circulaţiei pe dumurile publice), consecinţele faptei sale(producerea unui accident de circulaţe) instanţa reţine  că reeducarea  şi resocializarea  inculpatului nu pot fi atinse decât prin privarea acestuia de  libertate  .

La individualizarea pedepselor ce urmează a fi aplicate inculpatului, instanţa va avea în vedere perseverenţa inculpatului V P în săvârşirea aceluiaşi tip de infracţiuni. Astfel, din studiul cazierului judiciar se poate observa că inculpatul a mai fost condamnat  pentru conducerea unui vehicul sub influenţa băuturilor alcoolice. Toate cele expuse mai sus reliefează dezinteresul inculpatului faţă de normele sociale de convieţuire. Pe de altă parte atitudinea inculpatului de recunoaştere a faptelor reţinute în sarcina sa, precum şi conduita avută de aceasta după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal  sunt în măsură a convinge instanţa că aplicarea unei pedepse cu închisoarea orientate spre minimul special redus ca urmare a aplicării dispoziţiilor art. 396 alin.10 Cod de proedură penală, de 9 luni închisoare este oportună pentru a îndeplini triplul rol: preventiv, educativ şi punitiv .

Astfel, în baza art. 86 alin.2 OUG 195/2002, în forma sa anterioară datei de 01.02.2014, cu aplicarea art. 37 alin.1 lit. a Cod penal de la 1969 şi 396 alin. 10 Cod de procedură penală,  va condamna inculpatul V P  la  pedeapsa de 9 luni  închisoare  pentru comiterea infracţiunii de conducere a unui vehicul de către o persoană al cărei permis de conducere i-a fost anulat

II.Infracţiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având în sânge o alcoolemie peste limita legală.

În drept, fapta inculpatului V P, care la data de 14 octombrie 2013 în jurul orei 0210, a condus autoturismul marca „Kia Ceed” cu nr. de înmatriculare B-84-HTB, pe D.N. 15 AE 578,pe raza localităţii Sântu, jud. Mureş, având o îmbibaţie alcoolică de 1,60‰ alcool pur în sânge, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având în sânge o alcoolemie peste limita legală, faptă prevăzută de art. 87 alin. (1) OUG 195/2002(în forma anterioară datei de 01.02.2014).

 Acţiunea de conducere a unui autovehicul pe un drum public, de către o persoană având în sânge o îmbibaţie alcoolică ce depăşeşte limita legală, sau aflată în stare de ebrietate, are întotdeauna ca rezultat o stare de pericol pentru securitatea circulaţiei rutiere, care constituie obiectul ocrotirii penale. Acest pericol este inseparabil legat de materialitatea faptei, indiferent de împrejurările în care s-ar comite aceasta.

Este vorba, deci, de un pericol abstract, implicat în mod necesar de săvârşirea acţiunii constitutive, şi nu concret, cum ar rezulta, în fiecare caz în parte, din circumstanţele în care a avut loc săvârşirea faptei şi din urmările produse ori care s-ar fi putut produce pentru persoane sau bunuri.

Fiind implicat în mod necesar de elementul material al infracţiunii, rezultatul – starea de pericol pentru traficul rutier – nu trebuie dovedit; el există în aceeaşi măsură în care există şi acţiunea constitutivă a faptei penale.

Conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul cu o îmbibaţie alcoolică peste limita legală, are ca rezultat o stare de pericol pentru siguranţa circulaţiei rutiere. Această urmare este inerentă elementului material al infracţiunii şi se produce în momentul în care punerea în mişcare şi deplasarea autovehiculului dobândeşte semnificaţia unei „conduceri” pe drumurile publice a acestuia. În acel moment are loc şi consumarea infracţiunii.

La individualizarea pedepsei şi a modalităţii de executare a acesteia, instanţa va avea în vedere gradul concret de pericol social al faptelor, determinat de împrejurările concrete în care au fost comise şi de persoana inculpatului. La stabilirea în concret a gradului de pericol social instanţa tine seama de modul si de mijloacele de săvârşire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum si de persoana si conduita făptuitorului.

Pentru ca o pedeapsă să-şi atingă scopul preventiv, ea trebuie să fie astfel aleasă si dozată încât, prin fiecare din funcţiile ei, să realizeze un efect preventiv maxim. Individualizarea legală se face prin stabilirea pedepsei  în raport de gradul de pericol social abstract al faptei, ţinând cont de importanţa valorilor sociale lezate si de gravitatea vătămării la care e supusă acesta dar individualizarea judecătorească se face post delictum de instanţa judecătorească si constă în adecvarea pedepsei la o anumită fapta concretă si la un infractor care trebuie reeducat.

Este de necontestat faptul ca o pedeapsa – de acelaşi gen si cuantum – nu produce efect educativ asupra tuturor infractorilor, instanţa fiind datoare sa tina seama de elementele care caracterizează persoana infractorului: starea psihofizica a acestuia, mediul în care s-a dezvoltat si traiste, comportarea sa înainte si după săvârşirea infracţiunii.

Evaluându-se, în mod obiectiv şi imparţial, contextul real în  care inculpatul şi-a desfăşurat activitatea infracţională imputată, faptul că inculpatul a condus sub influenţa alcoolului un autoturism pe un drum european reliefează pericolul social ridicat al faptei. Totuşi, ora la care inculpatul a săvârşit infracţiunea, 02.10, (prin traficul rutier redus)  este de natură a diminua pericolul social concret al faptei. Instanţa va ţine cont şi de faptul că  inculpatul a recunoscut încă de la început fapta săvârşită cât şi  de faptul că acesta este cunoscut cu antecedente penale, fiind condamnat la data de 19.01.2012 la pedeapsa de 1 an şi 10 luni închisoare pentru săvârşirea unei infracţiuni simlare. De aceea, instanţa apreciază că în acest caz, stabilirea unei  pedepse orientate spre minimul special redus ca urmare a aplicării alin. 10 a art. 396 Cod procedură penală, de 1 an şi 6 luni închisoare, este potrivită pentru atingerea scopului de  normator social al legii.

Astfel, în baza art. 87 alin. 1 OUG 195/2002, în forma sa anterioară datei de 01.02.2014 şi art. 374 şi 396 alin. 10  Cod procedură penală va  condamna inculpatul V P la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului.

Având în vedere că cele două infracţiuni au fost săvârşite prin aceeaşi acţiune(de conducere a unui autovehicul pe drumurile pubice), instanţa constată că acestea se află în concurs ideal şi în temeiul art. 33 lit.b şi 34 alin. 1, lit. b Cod penal de la 1969 va contopi pedepsele aplicate prin prezenta sentinţă şi va dispune ca inculpatul V P să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an şi 6 luni închisoare.

Din studiul fişei de cazier judiciar a inculpatului se poate observa că cele două infracţiuni săvârşite în concurs  şi pentru care i-a fost aplicată inculpatului pedeapsa rezultantă de 1 an şi 6 luni de închisoare au fost săvârşite în interiorul termenului de încercare al  pedepsei de 1 an şi 10 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 67/19.01.2012 a Judecătoriei Bistriţa, pronunţată în dosarul nr. 9169/2009, rămasă definitivă prin nerecurare la data de 03.02.2012. Astfel, în temeiul art. 83 al. 1 Cod penal de la 1969, instanţa va  revoca beneficiul suspendării condiţionate a executării pedepsei de 1 an şi 10 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 67/19.01.2012 a Judecătoriei Bistriţa, pronunţată în dosarul nr. 9169/2009, rămasă definitivă prin nerecurare la data de 03.02.2012, pedeapsă care nu se va contopi cu pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre, urmând a fi executată alături de aceasta, astfel încât inculpatul va executa pedeapsa de 3 ani şi 4 luni  închisoare.

Potrivit art.71, alin.2 Cod penal die la 1969, condamnarea la pedeapsa închisorii de drept atrage interzicerea  exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a-c. Însă jurisprudenţa constantă a Curţii Europene a Drepturilor Omului referitoare la art. 3 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, statuează că pedeapsa accesorie privind interzicerea dreptului de a alege, prevăzută în art. 71 alin. (1) raportat la art. 64 alin. (1) lit. a) C. pen., nu se aplică în mod automat, ci doar dacă instanţa constată că, în raport cu gravitatea infracţiunii comise  interzicerea dreptului de a alege respectă principiul proporţionalităţii. Drept urmare văzând şi  decizia 74/2007 a ICCJ-RIL instanţa va dispune interzicerea drepturilor prevăzute de  art. 64 lit. a teza a II-a şi lit. b Cod penal.

Având în vedere faptul că inculpatul a fost condamnat, în temeiul art. 274 alin. 1 Cod procedură penală acesta va fi obligat  la plata sumei de la plata sumei de 580 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului, din care suma de 180 lei provine din faza de urmărire penală.

Domenii speta

Spete similare