Anularea procesului verbal de contraventie

Prin cererea înregistrată la data de … pe rolul Judecătoriei M… sub nr. de dosar …, petenta SC … SRL a solicitat în contradictoriu cu intimata C… SA ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea procesului verbal seria … nr. … iar în subsidiar să se dispună înlocuirea sancţiunii cu sancţiunea avertisment.

A arătat petenta că s-a prescris dreptul de a aplica sancţiunea deoarece conform art. 9 alin. 8 din OG nr. 15/2002 procesul verbal se comunică în termen de cel mult două luni de la data constatării faptei.

De asemenea, o contravenţie nu poate fi constatată la 7 luni după data săvârşirii sale.

De asemenea, momentul la care se constată săvârşirea faptei este cel în care are loc înregistrarea video , iar înregistrarea a avut loc la data de ...

Din interpretarea art. 9 din OG nr. 15/2002 reiese că doar încheierea procesului verbal şi aplicarea sancţiunii depind de momentul în care se identifică proprietarul maşinii, dar momentul constatării este cel al înregistrării.

Pe fond, s-a arătat că fapta nu există, că nu a circulat cu autoturismul în ziua respectivă, iar planşele foto sunt false.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile OG nr. 2/2001.

În susţinerea cererii au fost depuse înscrisuri.

s-a făcut dovada de achitare a unei taxe judiciare de timbru în cuantum de 20 lei.

Intimata, legal citat, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca nefondată.

A arătat intimata că nu s-a prescris aplicarea sancţiunii contravenţionale şi că petenta se face vinovată de săvârşirea faptei pentru care a fost sancţionată, iar procesul verbal a fost întocmit cu respectarea tuturor prevederilor legale în materie.

În susţinerea întâmpinării au fost depuse înscrisuri.

Din actele şi lucrările dosarului, prin prisma probatoriului administrat în cauză, instanţa reţine următoarele:

Prin procesul verbal seria … nr. …  a fost sancţionată petenta cu amendă în cuantum de … lei.

s-a reţinut prin actul de sancţionare că la data de … autoturismul cu nr. de înmatriculare … a circulat pe DN… fără a deţine rovinietă valabilă.

Potrivit art. 34 din OG 2/2001, instanţa investită cu soluţionarea plângerii analizează legalitatea şi temeinicia procesului verbal  şi hotărăşte asupra sancţiunii.

Sub aspectul legalităţii procesului verbal, instanţa constată că au fost respectate condiţiile formale prevăzute de OG 2/2001 privind întocmirea procesului verbal, neintervenind vreo cauza de nulitate absolută. Acesta cuprinde toate menţiunile prevăzute sub sancţiunea nulităţii conform art. 16 si art. 17 din OG 2/2001, fiind încheiat cu respectarea prevederilor legale. Astfel procesul verbal conţine data şi locul unde a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea şi instituţia din care face parte agentul constatator, numele şi prenumele contravenientului, datele din actul de identitate, fapta săvârşită, data comiterii, semnătura agentului constatator, indicarea actelor normative incidente, termenul de exercitare a căii de atac şi organul la care se depune plângerea.

A susţinut petenta că s-a prescris aplicarea sancţiunii contravenţionale însă analizând textele legale aplicabile în cauză, instanţa constată că excepţia este neîntemeiată.

Articolul pe care îl indică petenta, respectiv art. 9 alin. 8 din OG nr. 15/2002 prevede că „Pentru lipsa rovinietei valabile, procesul-verbal se comunică contravenientului în termen de cel mult două luni de la data constatării contravenţiei, interval pentru care nu se pot încheia alte procese-verbale de constatare a contravenţiei pentru lipsa rovinietei valabile pentru acelaşi vehicul”.

Constatarea contravenţiei se face de către personalul indicat la alin. 2 al aceluiaşi articol, ceea ce înseamnă că momentul constatării şi întocmirii procesului verbal este cel al verificării înregistrărilor video şi nu cel al înregistrării efective astfel cum susţine petenta, fără ca afirmaţia sa să aibă la bază vreo dispoziţie legală.

În ce priveşte termenul în care poate avea loc constatarea, conform normei generale, respectiv art. 13 alin. 1 din OG nr. 272001, acesta este de 6 luni de la data săvârşirii faptei.

În cazul de faţă, fapta a fost săvârşită la data de 11.03.2016, procesul verbal a fost întocmit la data de 06.09.2016 şi a fost comunicat petentei la data de 07.10.2016, fiind astfel respectate toate termenele prevăzute de textele citate mai sus.

Sub aspectul temeiniciei, instanţa apreciază că, deşi O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziţii exprese cu privire la forţa probantă a actului de constatare a contravenţiei, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravenţional este un mijloc de proba care nu face dovada vinovăţiei petentului, ci dovada situaţiei de fapt şi a încadrării în drept până la proba contrară.

Forţa probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanţa fiecărui mijloc de probă, însă instanţa are obligaţia de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează şi apreciază probatoriul .

Persoana sancţionată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă şi să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situaţia de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfăşurare al evenimentelor, iar sarcina instanţei de judecată este de a respecta limita proporţionalităţii între scopul urmărit de autorităţile statului de a nu rămâne nesancţionate acţiunile antisociale prin impunerea unor condiţii imposibil de îndeplinit şi respectarea dreptului la apărare al persoanei sancţionate contravenţional (cauza Anghel v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007). Petentul beneficiază de o prezumţie de nevinovăţie care insa nu este absolută, după cum nu este absoluta nici prezumţia de legalitate si temeinicie a procesului verbal.

Având în vedere aceste principii, instanţa constată că procesul-verbal reprezintă un mijloc de probă şi conţine constatări personale ale agentului de poliţie aflat în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, faptele constatate personal de agentul constatator fiind suficiente pentru a da naştere unei prezumţii simple, în sensul că situaţia de fapt şi împrejurările reţinute corespund adevărului.

In privinţa probatoriului art. 34 din OG nr. 2/2001 dispune că instanţa va administra orice probe prevăzute de lege pentru a stabili temeinicia şi legalitatea procesului-verbal.

De aici rezultă că afirmaţiile contestatorului pot avea o valoare probatorie proprie, dacă se coroborează cu alte mijloace de probă, ori cel puţin cu anumite date cuprinse în procesul-verbal, şi dacă în urma aprecierii nemijlocite a sincerităţii declaraţiei, instanţa şi-a format convingerea intimă  că petentul a relatat adevărul.

În prezenta cauză petenta nu a făcut dovada că ar fi achitat taxa pentru ziua respectivă, şi doar a afirmat că nu a utilizat autoturismul în data de …, iar înregistrările sunt false.

Aceste motive de anulare a procesului verbal au rămas la stadiul de simple afirmaţii, petenta neadministrând vreo probă din care să rezulte realitatea susţinerilor sale.

Astfel, chiar şi în materie contravenţională, petenta trebuie să-şi dovedească afirmaţiile, mai ales atât timp cât acestea sunt contrazise probatoriul administrat de intimată, planşele foto, în privinţa cărora nici nu s-a indicat în ce ar consta falsificarea lor, dovedesc faptul că autoturismul petentei a circulat pe drumurile naţionale în data de … şi nu există vreun înscris care să ateste că ar fi fost achitată rovinieta.

În ce priveşte solicitarea de înlocuire a sancţiunii se reţine că petenta nu a indicat motivele care ar trebui să conducă la concluzia că aplicarea unei sancţiuni mai uşoare ar fi indicată în prezenta cauză şi nici a administrat vreo probă în acest sens.

Pentru toate aceste considerente instanţa va respinge ca nefondată plângerea contravenţională şi va menţine procesul verbal atacat.

Domenii speta

Spete similare