Procesul verbal de contravenţie are natura juridică a unui act administrativ, fiind întocmit de agenţi ai statului învestiţi cu autoritate statală pentru constatarea şi sancţionarea unor fapte care contravin ordinii sociale

Sentinţă civilă 1741 din 25.02.2013


Procesul verbal de contravenţie are natura juridică a unui act administrativ, fiind întocmit de agenţi ai statului învestiţi cu autoritate statală pentru constatarea şi sancţionarea unor fapte care contravin ordinii sociale, după o procedură prestabilită, astfel că se bucură de prezumţia de legalitate şi autenticitate, prezumţie relativă însă, care poate fi răsturnată prin administrarea de probe care să releve o situaţie de fapt contrară.

În speţă, petentul a formulat plângere contravenţională împotriva procesului – verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei nr. şi a solicitat anularea procesului – verbal contestat, cu motivarea că acesta a fost întocmit cu încălcarea dispoziţiilor art. 16 alin. 7 din OG nr. 2/2001, dat fiind faptul că din cuprinsul procesului-verbal lipsesc obiecţiunile contravenientului, cu încălcarea dispoziţiilor art. 17 din OG nr.2/2001, din cuprinsul acestuia lipsind semnătura fizică a agentului constatator şi cu încălcarea disp. art. 19 alin. 1 din OG nr. 2/2001, dat fiind faptul că lipsa petentului nu a fost confirmată de niciun martor.

Verificând legalitatea procesului - verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei contestat, instanţa a reţinut că acesta a fost întocmit cu respectarea dispoziţiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu, iar cauzele de nulitate invocate de petent sunt neîntemeiate.

Este adevărat că în cuprinsul procesului verbal de contravenţie nu se regăseşte rubrica „alte menţiuni”, în care, de regulă, se menţionează obiecţiunile formulate de petent, însă în speţă procesul verbal de contravenţie a fost încheiat la o dată ulterioară săvârşirii contravenţiei, în lipsa contravenientului, în total acord cu disp. art.8 alin.3 din OG nr.15/2002. Instanţa a reţinut ca fiind justificată, în această situaţie, imposibilitatea petentului de a formula şi a i se consemna eventualele obiecţiuni în cuprinsul procesului verbal de contravenţie. Mai mult, prin Decizia nr. XXII/19.03.2007 pronunţată în recursul în interesul legii Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilit, în interpretarea disp. art.16 alin.7 din OG nr.2/2001, faptul că nerespectarea cerinţelor înscrise în art. 16 alin. (7) atrage nulitatea relativă a procesului-verbal de constatare a contravenţiei care pentru a fi constatată se impune ca petentul să facă dovada că i s-a produs o vătămare ce nu poate fi înlăturată în alt mod. Din probele administrate în cauză nu a rezultat o vătămare a petentului care să nu poată fi înlăturată în alt mod decât prin anularea procesului verbal de contravenţie iar petentul a avut posibilitatea de valorificare a eventualelor obiecţiuni inclusiv prin plângerea contravenţională formulată, acoperindu-se în acest mod şi neregularităţile invocate.

Referitor la motivul de nulitate pentru lipsa semnăturii olografe a agentului constatator, din înscrisurile depuse la dosarul cauzei de către intimată, rezultă că săvârşirea faptei contravenţionale a fost constatată prin procesul verbal de contravenţie generat şi semnat electronic de către agentul constatator, deţinător al Certificatului calificat nr. emis de către CertSign SA, furnizor de servicii de certificare acreditat conform legii. Astfel, au fost respectate cerinţele legale prevăzute de art. 7 din Legea nr.455/2001 şi art.9 alin.2 din acelaşi act normativ în materie de semnătură electronică, procesul verbal de contravenţie generat şi semnat în condiţiile date beneficiind de aceleaşi garanţii de legalitate şi veridicitate întocmai ca şi un înscris emis şi semnat prin semnătură olografă. Pe de altă parte, disp. art.17 din OG nr.2/2001 sancţionează cu nulitatea procesele verbale de contravenţie ce nu conţin semnătura agentului constatator, fără a distinge după cum aceasta ar trebui întocmită în formă olografă sau electronică. Aplicând un principiu general de drept, în sensul ca acolo unde legea nu distinge nici noi nu o putem face, respectiv neputând face o interpretare restrictivă a textului de lege, rezultă că trebuie constatată validitatea procesului verbal de contravenţie, în egală măsură, şi în situaţia în care acesta poartă semnătura electronică a agentului constatator.

În ceea ce priveşte împrejurarea că lipsa petentului la momentul întocmirii procesului verbal de constatare contravenţie nu a fost confirmată de niciun martor, instanţa a constatat că agentul constatator a menţionat, în mod corect, respectând dispoziţiile art. 19 alin. 3 din OG nr. 2/2001, motivul pentru care procesul – verbal nu a putut fi semnat de un martor asistent, respectiv întrucât constatarea contravenţiei a fost efectuată cu ajutorul mijloacelor tehnice ale sistemului informatic de emitere, gestiune, monitorizare şi control al rovinietei – SIEGMCR, în conformitate cu disp. art.9 alin.2 şi 3 din OG nr.15/2001. Pe de altă parte, instanţa a reţinut că sancţiunea incidentă pentru nerespectarea dispoziţiilor art. 19 din OG nr. 2/2001 este nulitatea relativă ce poate fi reţinută doar în situaţia în care omisiunea agentului constatator i-ar fi produs petentului o vătămare care nu poate fi înlăturată altfel. Or, din probele administrate în cauză, nu a rezultat o vătămare suferită de petent prin nesemnarea procesului – verbal de către un martor asistent.

Pe fondul cauzei, instanţa a reţinut că petentul nu a formulat apărări de netemeinicie a procesului verbal contestat şi nu a propus probe în acest sens. Procesul verbal de contravenţie are natura juridică a unui act administrativ, fiind întocmit de agenţi ai statului învestiţi cu autoritate statală pentru constatarea şi sancţionarea unor fapte care contravin ordinii sociale, după o procedură prestabilită, astfel că se bucură de prezumţia de legalitate şi autenticitate, prezumţie relativă însă, care poate fi răsturnată prin administrarea de probe care să releve o situaţie de fapt contrară.

Prin urmare instanţa a constatat că procesul verbal de contravenţie este temeinic, constatările agentului, efectuate prin mijloace tehnice omologate nefiind contrazise prin probele administrate în cauză.

În consecinţă, pentru argumentele de mai sus, a fost respinsă plângerea contravenţională, ca neîntemeiată.

Recursul declarat împotriva sentinţei civile nr. 1741/25.02.2013 a fost respins ca nefondat.