Plangere impotriva rez. procurorului

Constată că prin plângerea înregistrată la Judecătoria Reghin sub număr de dosar 1204/289/2013, petenta Regia Naţională a Pădurilor Romsilva prin Direcţia Silvică Mureş, a formulat plângere împotriva Rezoluţiei din 22.02.2013 emisă de prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Reghin în dosarul penal nr.387/II/2012 prin care s-a respins plângerea petentei împotriva rezoluţiei din 14.01.2013 a procurorului de caz din dosarul penal nr. 1757/P/2010, prin care s-a confirmat propunerea de neîncepere a urmăririi penale faţă de învinuiţii cercetaţi sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 108 alin.1 lit. d şi alin. 3 şi art. 110 alin. 1 lit. d şi alin. 2 din Legea nr. 46/2008, ambele cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal şi art. 149 alin. 1 Cod penal.

Petenta a solicitat admiterea în integralitate a plângerii ca legală şi întemeiată, infirmarea soluţiei date prin Rezoluţia din 22.02.2013 şi prin Rezoluţia din 14.01.2013 din dosar nr. 1757/P/2010 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Reghin, ca nelegale şi netemeinice.

Petenta a mai solicitat continuarea cercetărilor împotriva învinuiţilor şi reaudierea martorilor şi trimiterea în judecată a învinuiţilor B A, V A, P I, C D şi L T pentru săvârşirea infracţiunii de tăiere ilegală şi furt de arbori, precum şi pentru săvârşirea infracţiunii de neglijenţă în serviciu şi complicitate şi instigare la săvârşirea infracţiunilor de tăiere ilegală şi furt de arbori privind pe învinuitul P I.

Sub aspectul laturii civile a faptei, petenta a solicitat obligarea învinuiţilor la plata în solidar a prejudiciului nerecuperat adus societăţii petente în calitate de parte vătămată, stabilit în sumă de 67.258 lei inclusiv TVA, reprezentând despăgubiri silvice pentru un volum de 155.647 mc material lemnos provenit din tăieri ilegale.

În motivarea plângerii s-a arătat că prin Rezoluţia atacată s-a dispus respingerea ca nefondată a plângerii petentei faţă de soluţia dată prin Rezoluţia din 14.01.2013 a procurorului de caz, care în mod nelegal şi netemeinic, susţine petenta, a dispus confirmarea propunerii de neîncepere a urmăririi penale faţă de învinuiţii B A, V A, P I, C D şi L T sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art.108 alin.1 lit. d şi alin.3 şi de art.110 alin.1 lit. d şi alin.2 din Legea nr.46/2008 şi confirmarea propunerii de neîncepere a urmăririi penale faţă de P I pentru faptele prevăzute de art.108 alin.1 lit. d şi alin.3, art.110 alin.1 lit. d şi alin.2 din Legea nr. 46/2008 de şi art.249 alin.1 Cod penal.

Petenta a mai subliniat că prin modul de soluţionare a plângerii formulate s-au repetat doar motivele de confirmare a soluţiei atacate de către petentă, fără a se dispune cum era legal şi întemeiat infirmarea soluţiei.

Totodată, petenta a mai susţinut că şi din declaraţiile martorilor audiaţi a reieşit faptul că pădurarul P I a desfăşurat o activitate infracţională în sensul că a indicat arborii ce urmau să fie tăiaţi şi că a fost văzut în repetate rânduri tăind arbori din pădurea proprietatea O.S. Reghin.

De asemenea, petenta a mai susţinut că făptuitorii P I şi B A nu sunt la prima încălcare a legii.

De altfel, petenta a mai arătat că, prin Rechizitoriul din 21.10.2010 din dosar nr.250/P/2010, aceiaşi învinuiţi au fost trimişi în judecată, iar pădurarul P I pentru comiterea infracţiunilor de instigare la tăiere şi instigare la furt de arbori.

Petenta a mai reţinut că Parchetul de pe lângă Judecătoria Reghin se află în eroare când reţine şi apreciază finalizată cercetarea în acest dosar, atâta vreme cât din declaraţiile martorilor şi învinuiţilor a rezultat că învinuitul P I nu a fost cercetat sub aspectul complicităţii, instigării şi asocierii la săvârşirea infracţiunii de tăiere ilegală şi furt de arbori potrivit art.29 şi următoarele Cod penal. Cât priveşte infracţiunea de neglijenţă în serviciu despre care Parchetul a susţinut că „nu poate fi reţinută în sarcina făptuitorului P I întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive sub aspectul laturii obiective”, petenta face trimitere la prevederile H.G. nr. 1076/2009 şi O.G. nr.85/2006, susţinând că pădurarul a avut o activitate deficitară, dând dovadă de grave abateri de la Regulamentul de pază, motiv pentru care s-a ajuns la producerea pagubei societăţii petente.

Sub aspectul laturii penale, petenta a arătat că înţelege să invoce prevederile art. 120 din Legea nr.46/2008 privind Codul silvic.

La dosarul cauzei a fost ataşat dosarul cu nr. 1757/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Reghin

Analizând actele dosarului, instanţa reţine următoarele:

Prin rezoluţia din data de 14.01.2013 emisă în dosarul nr.1757/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Reghin s-a dispus confirmarea propunerii de neîncepere a urmăririi penale privind pe făptuitorii B A, V A, P I, C D şi L T pentru săvârşirea infracţiunii de tăiere ilegală şi furt de arbori prevăzute de art.108 alin.1 lit. d, alin.2, lit. a şi alin.3 şi de art.110 alin.1, lit. d şi alin.2., lit. a din Legea nr. 46/2008, ambele cu aplicarea art.41, alin.2 Cod penal, precum şi confirmarea propunerii de neîncepere a urmăririi penale privind pe făptuitorul P I pentru săvârşirea infracţiunii de neglijenţă în serviciu şi de tăiere ilegală şi furt de arbori prevăzute de art.249 alin.1 Cod penal şi de art.108 alin.1 lit. d, alin.2, lit. a şi alin.3, art.110 alin.1, lit. d şi alin.2., lit. a din Legea nr. 46/2008, ultimele două cu aplicarea art.41, alin.2 Cod penal.

Prin rezoluţia din data de 22.02.2013 emisă în dosarul nr.387/II/2/2012 de prim procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Reghin s-a dispus respingerea ca nefondată a plângerii petiţionarei R.N.P. ROMSILVA  împotriva rezoluţiei din data de 14.01.2013.

În rezoluţia din data de 22.02.2013 s-a reţinut că prin soluţia adoptată prin rezoluţia din data de 14.01.2013 s-a reţinut următoarea stare de fapt:

„Numitul B A a sesizat organele de poliţie din comuna Batoş

despre faptul că mai multe persoane au tăiat arbori nemarcaţi din pădurea

administrată de Ocolul Silvic Reghin şi Primăria comunei Batoş, cu ştiinţa

pădurarului P I, pe care le-au valorificat, iar cioatele arborilor le-au

acoperit cu pământ la indicaţia acestuia pentru a nu fi descoperite cu ocazia

controalelor de fond efectuate de către reprezentanţii Direcţiei Silvice Mureş

sau ai Ocolului Silvic Reghin.

După cum rezultă din nota de constatare întocmită de I.T.R.S.V. Braşov, în

urma controlului de fond efectuat de către reprezentanţii Direcţiei Silvice Mureş

în Cantonul nr.6 Batoş al cărui titular era pădurarul P I, au fost

inventariate şi marcate un număr de 9 cioate provenite de la tăieri ilegale de

arbori cu un volum de 1,7 mc şi o valoare a pagubei de 146 lei. De asemenea, în urma controlului de fond efectuat în perioada 22.03.2010 -

 26.03.2010 în acelaşi canton au fost inventariate 61 cioate cu un volum de

16,50 mc şi o valoare de 1351,44 lei.

Potrivit actelor de control parţiale nr.9284/03.11.2010, în fondul

forestier proprietatea Primăriei comunei Batoş şi nr.9285/03.11.2010 în fondul

forestier administrat de Ocolul Silvic Reghin au fost inventariate 278 cioate

provenite de la tăieri ilegale de arbori cu un volum total de 255,647 mc şi o

valoare a pagubei de 67.258 lei pentru care R.N.P. - Direcţia Silvică Mureş se

constituie parte civilă (f. 33-34).

În cuprinsul notei de constatare se specifică faptul că identificarea

cioatelor a fost dificilă, deoarece cioatele aveau o înălţime de 1-2 cm de la nivelul, solului, fiind acoperite cu un strat de pământ şi unul de litieră, având o vechime de aproximativ 8 luni (f 23-24).

La rândul ei, Primăria comunei Batoş s-a constituit parte civilă cu suma

de 58.083 lei, reprezentând prejudiciul cauzat ca urmare a tăierilor ilegale de

arbori din pădurea pe care o deţine în proprietate, astfel cum rezultă din

Hotărârea nr. 19/29.04.2011 (f37).

Cu ocazia audierii numiţilor B A şi C Z, aceştia au declarat că în  perioada 2007-2009 s-au întâlnit cu pădurarul P I de mai multe ori împreună cu alţi cetăţeni din comună, care le-a indicat arborii ce urmau să îi taie, iar după finalizarea acestor activităţi le arăta modalitatea de acoperire a cioatelor, respectiv cu pământ şi frunze.

B A a precizat că arborii nu erau marcaţi, iar materialul lemnos

l-a valorificat mai multor persoane, pentru care încasa suma de 120 lei la fiecare

transport cu căruţe efectuat la domiciliul acestora. Mai mult, învinuitul a afirmat că l-a văzut în repetate rânduri pe P I În timp

ce tăia arbori nemarcaţi din pădurea proprietatea Ocolului Silvic Reghin şi a

Primăriei comunei Batoş, cu ajutorul a 4 persoane, materialul lemnos fiind

transportat de către tractoarele cu remorcă aparţinând susnumitului la domiciliul diferitelor persoane pe raza comunei.

Făptuitorul P I nu a recunoscut acuzaţiile, iar pentru clarificarea

circumstanţelor în care au fost comise, s-au audiat martorii S A, E G, S L, T E, R I, B I, C F, A A, M A, care au declarat că  în perioada 2009-20 10 au tăiat arbori de pe picior din pădure sau cumpărat lemne pentru loc de la

pădurar, pentru care acesta le-a eliberat documente de provenienţă ( f 61 , 63, 67, 70, 74, 75, 76, 77, 78).

Probatoriul testimonial a fost suplimentat prin audierea martorului Eros

Tibor, care a declarat că în perioada 2008-2010 l-a contactat pe pădurarul Paşca

Ilie, pe care l-a rugat să îi vândă o căruţă de lemne, împrejurare  în care pădurarul

l-a contactat pe B A şi astfel martorul s-a deplasat cu acesta din urmă

în pădure, care a tăiat mai mulţi arbori de esenţă stejar, fără să poată preciza dacă

erau sau nu marcaţi.

După exploatarea arborilor, martorul a încărcat materialul lemnos în

căruţa trasă de cal aparţinând lui B A cu care se deplasaseră până la

faţa locului, iar după aceea s-au deplasat la domiciliul martorului, unde l-a folosit

pentru a-şi încălzi locuinţa. Pentru serviciul prestat, martorul i-a achitat lui B A suma de 60 de lei, care urma să fie remisă pădurarului.

În ceea ce-i priveşte pe martorul C V D, cu ocazia

audierii acesta a declarat că în anul 2008 a suferit un accident de muncă şi nu a

cumpărat niciodată material lemnos de la pădurarul P I.

În opinia procurorului, declaraţiile martorilor C Z şi E T,  coroborate cu declaraţia făptuitorului B A nu sunt de natură a forma

convingerea certă că au comis infracţiunile de tăiere ilegală şi furt de arbori, procurorul bazându-se la formularea acestei concluzii pe două argumente:

Un prim argument l-a constituit adresa emisă de către Ocolul Silvic

Reghin înregistrată sub nr. 4607/26.11.2012 din care a rezultat că în perioada

2008-2010 au fost autorizate un număr total de 16 partide de exploatare a

arborilor de către RNP - Direcţia Silvică Mureş şi Primăria comunei Batoş

(f.31). S-a concluzionat astfel că este evident că în aceste condiţii nu se mai poate determina întinderea activităţii infracţionale a făptuitorilor, fiind astfel eliminată posibilitatea probării ei, cu atât mai mult cu cât cioatele identificate cu ocazia controalelor efectuate în cantonul silvic al cărui titular era făptuitorul P I, erau înnegrite, după cum rezultă din planşele fotografi ce depuse la dosar (f.26-28)" neexcluzându-se varianta ca ele să fi fost mai vechi de 8 luni şi implicit să fi existat înainte de a prelua cantonul, după cum a declarat la organele de poliţie.

S-a mai reţinut că un alt argument care a pledat în favoarea aceleiaşi concluzii l-a constituit împrejurarea că făptuitorii B A, V A şi P I au fost cercetaţi în dosarul nr.250/P 12010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Reghin pentru infracţiuni silvice comise în cursul lunii iulie 2009, care în opinia procurorului se suprapun cu cele care s-ar fi comis în intervalul de timp sus menţionat şi astfel se conturează în speţă existenţa unor dubii care profită tuturor făptuitorilor.

În legătură cu infracţiunea de neglijenţă în serviciu reţinută în sarcina

făptuitorului P I, s-a reţinut că nu sunt întrunite elementele constitutive sub aspectul laturii obiective. Astfel, s-a reţinut că, deşi potrivit fişei postului pădurarul execută în permanenţă prin patrulări, individual sau în echipe organizate de şeful de district, paza în cantonul său şi răspunde de orice prejudicii aduse arboretelor ş.a.m.d., fiind obligat să verifice respectarea regulilor de tăiere şi scoatere a materialului lemnos în termenele stabilite la parchetele din cantonul său, etc., atribuţii de serviciu pretins a fi încălcate prin exercitarea lor necorespunzătoare, s-a apreciat, pe baza argumentelor precedente, că nu se poate reţine vreo culpă în sensul legii penale, în contextul în care programul de lucru are durata de 8 ore, pădurarul neavând posibilitatea să constate decât faptele ilicite care se comit în acest interval de timp, întrucât, deşi are calitatea de funcţionar care exercită o activitate în cadrul unei unităţi din cele prevăzute la art. 145 C.p., face parte din categoria personalului contractual, pentru cioatele nejustificate identificate şi consemnate în actele de control fiindu-i antrenată răspunderea materială.

Analizând soluţia prin prisma probelor aflate  la dosar, procurorul a apreciat că aceasta este temeinică şi legală, reţinându-se că depoziţiile persoanelor audiate în cauză sunt contradictorii, iar cu toate că există indicii în sensul comiterii de către făptuitori a infracţiunilor pentru care s-au efectuat cercetări, nu s-a reuşit conturarea fără dubii a vinovăţiei acestora, nefiind răsturnată prezumţia de vinovăţie, astfel că plângerea petentei a fost respinsă, cu efectul menţinerii rezoluţiei din data de 14.01.2013 prin care s-a dispus confirmarea propunerii de neîncepere a urmăririi penale privind pe făptuitorii B A, V A, P I, C D şi L T.

Analizând probatoriul administrat în cauză, instanţa reţine că soluţia atacată de petentă este nelegală, în cauză impunându-se continuarea cercetărilor şi trimiterea în judecată a făptuitorilor pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art.108 alin.1 lit. d, alin.2, lit. a şi alin.3 şi de art.110 alin.1, lit. d şi alin.2., lit. a din Legea nr. 46/2008, ambele cu aplicarea art.41, alin.2 Cod penal, respectiv de art.249 alin.1 Cod penal şi de art.108 alin.1 lit. d, alin.2, lit. a şi alin.3, art.110 alin.1, lit. d şi alin.2., lit. a din Legea nr. 46/2008, ultimele două cu aplicarea art.41, alin.2 Cod penal în ceea ce-l priveşte pe făptuitorul P I.

Conform Actului de control parţial nr.9284/03.11.2010 întocmit de I.T.R.S.V. Braşov, pentru cantonul nr.6 Batoş, control efectuat în perioada 27.10.2010 – 02.11.2010 în u.a. 5, 6, 8, 10, 11 şi 57, s-a constatat că au fost tăiate ilegal un număr de 255 cioate, având un volum de 222.191 mc şi o valoare de 58.083 lei, menţionându-se că cioatele au fost marcate cu ciocanul triunghiular nr. AP-01-18.

În baza Autorizaţiei de exploatare nr.343732/23.08.2010 s-a acordat către S.C. PRODILVA DEA S.R.L. autorizarea de a exploata masa lemnoasă din partida 259287 proprietatea O.S. Reghin U.P. 2 – Lunca, u.a. 55, având un volum brut de 55 mc,  şi un număr de 1650 arbori marcaţi cu PS 03-03 MS.

Mai mult, instanţa reţine că, potrivit adresei nr.4607/26.11.2012 emisă de către O.S. Reghin (fila 31 d.u.p.), în cursul anului 2008 au fost autorizate un număr de 9 partizi în U.P. II şi III. 

Verificând actele de control aflate la dosar (f.34, f.37, f.46), instanţa reţine că prin actele de control respective s-a constatat că cioatele arborilor tăiaţi ilegal au fost descoperite atât în u.a.- urile în care au fost autorizate partizile în anul 2008 şi în anul 2010, cât şi în alte u.a.-uri, în care, potrivit actelor aflate la dosar, nu s-a făcut dovada că au fost autorizate partizi, respectiv: u.a. 47, 48, 60 din U.P. II, u.a. 4-9 şi 63-68 din U.P. III, u.a. 13,  şi u.a. 5, 6 şi 8.

Instanţa mai reţine faptul că prin decizia penală nr.248/R/2012 pronunţată de Curtea de Apel Tg. Mureş, făptuitorul P I a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la tăiere, fără drept, de arbori şi pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la furt de arbori, pentru faptele săvârşite de acesta în perioada iulie-septembrie 2009, în care au fost tăiaţi fără drept un număr de 82 de arbori din specia carpen nemarcaţi în valoare de 756,49 lei (fără TVA) şi 7 arbori din specia gorun nemarcaţi în valoare de 7097,49 lei (fără TVA) (f.20,21).

Or, având în vedere faptul că făptuitorul P I a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunilor de instigare la tăiere, fără drept, de arbori şi instigare la furt de arbori pentru un număr total de 89 arbori, în valoarea totală de 7.853,98 lei, iar în prezentul dosar acesta a fost cercetat pentru tăierea ilegală a unui număr de 278 arbori cu valoarea totală de 67.258 lei, chiar în condiţiile în care nu s-ar putea dovedi dacă o parte din cioatele constatate au făcut sa nu parte din partizile acordate (deşi se poate dovezi, deoarece arborii tăiaţi din partizile acordate trebuiau să fie marcaţi corespunzător), rezultă că oricum se impune continuarea cercetărilor în ceea ce-l priveşte pe făptuitor pentru un număr destul de mare de arbori tăiaţi ilegal. Astfel, se impune a se constata în care dintre partizile neautorizate în anii 2008 – 2010 au fost tăiate cioatele nemarcate (dintre u.a.-urile menţionate în actele de control aflate la dosarul cauzei) şi stabilită şi valoarea arborilor din acestea, raportat şi la arborii nemarcaţi tăiaţi ilegal în perioada iulie-septembrie 2009 şi pentru care făptuitorul a fost deja condamnat prin decizia penală nr.248/R/2012, fiind evident că făptuitorul nu mai poate fi cercetat a doua oară pentru aceleaşi fapte. 

Cu toate acestea, instanţa reţine faptul că arborii nemarcaţi şi tăiaţi a 1 – 2 cm distanţă de sol, care au fost identificaţi prin actele de control care au stat la baza prezentului dosar de cercetare penală nu se pot în niciun caz identifica cu arborii despre care s-a constatat că au fost tăiaţi ilegal în anul 2009 şi pentru care numitul P I a fost condamnat în dosarul 4180/289/2010 prin decizia penală nr.248/R/2012 pronunţată de Curtea de Apel Tg. Mureş. Aceasta deoarece, la data respectivă arborii depistaţi că au fost tăiaţi ilegal au fost marcaţi cu ciocanul silvic, astfel cum impun normele silvice, iar arborii depistaţi că au fost tăiaţi ilegal în urma cercetărilor efectuate în prezentul dosar erau nemarcaţi (fiind evident alţi arbori), fiind marcaţi în urma depistării lor, conform normelor silvice (după cum s-a precizat în actele de constatare, au fost marcaţi cu ciocanul triunghiular nr. AP-01-18). Mai mult, aceşti arbori nu se pot confunda nici cu cei care au făcut parte din partizile acordate legal, deoarece şi aceştia din urmă au fost marcaţi, conform normelor silvice. În aceste condiţii, rezultă că este imposibil ca arborii respectivi să fie aceiaşi cu cei pentru tăierea ilegală a cărora făptuitorul P I a fost condamnat deja, impunându-se trimiterea în judecată cel puţin a acestui făptuitor pentru cel puţin una dintre infracţiunile pentru săvârşirea cărora a fost cercetat.

Instanţa nu poate fi de acord cu soluţia adoptată faţă de acest făptuitor, având în vedere şi celelalte probe administrate în dosar, respectiv declaraţia martorului B V (consilier al comunei Batoş), care a arătat că pădurarul Paşca a transportat material lemnos cu tractorul, fără a putea prezenta acte de provenienţă pentru acesta. Conform declaraţiei martorului S L, în anul 2009 şi în primăvara anului 2010 făptuitorul a transportat câte 2 sau 3 tractoare cu material lemnos pe zi, impunându-se ca organele de cercetare penală să fi verificat şi actele pentru aceste transporturi, pentru a se vedea dacă în tot acest timp s-au eliberat avize de însoţire pentru materialul lemnos. Instanţa mai reţine că organele de cercetare penală ar fi trebuit să identifice şi să audieze şi alţi martori, pentru lămurirea situaţiei de fapt, respectiv să desfăşoare activităţi în vederea identificării celorlalte persoane din comună care s-au întâlnit cu făptuitorul P I, precum şi a persoanelor care au cumpărat materialul lemnos de la acesta, mai ales având în vedere faptul că B A a recunoscut că a transportat cu căruţa la diferiţi locuitori din comună material lemnos provenit din tăieri ilegale.

Mai mult, instanţa nu poate fi de acord cu cele reţinute în rezoluţia atacată, în sensul că făptuitorul P I nu se poate reţine vreo culpă în sensul legii penale, în contextul în care programul de lucru are durata de 8 ore, pădurarul neavând posibilitatea să constate decât faptele ilicite care se comit în acest interval de timp, întrucât, deşi are calitatea de funcţionar care exercită o activitate în cadrul unei unităţi din cele prevăzute la art. 145 C.p., face parte din categoria personalului contractual, pentru cioatele nejustificate identificate şi consemnate în actele de control fiindu-i antrenată răspunderea materială. Astfel, în funcţie de circumstanţele cauzei, răspunderea pădurarului este civilă, penală şi/sau materială, iar în cauză acesta avea obligaţia legală de a verifica respectarea regulilor de tăiere şi scoatere a materialului lemnos în termenele stabilite la parchetele din cantonul său, respectiv de a raporta cele constatate despre tăierile ilegale de arbori (fiind chiar declaraţii în sensul că acesta cel puţin ştia despre astfel de tăieri ilegale), ceea ce nu a făcut, astfel că, indiferent dacă tăierile ilegale respective s-ar fi desfăşurat în timpul cât pădurarul nu se afla în timpul programului de lucru de 8 ore, el avea totuşi obligaţia de a le constata şi de a le raporta în timpul programului său de lucru, în vederea efectuării de cercetări pentru identificarea persoanelor vinovate.

Având în vedere că prin rezoluţia din 14 ianuarie 2013 în dosarul nr. 1757/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Reghin s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de făptuitorii B A, V A, P I, C D şi L T pentru comiterea infracţiunilor prevăzute de art.108 alin.1 lit. d, alin.2, lit. a şi alin.3 şi de art.110 alin.1, lit. d şi alin.2., lit. a din Legea nr. 46/2008, ambele cu aplicarea art.41, alin.2 Cod penal, respectiv de art.249 alin.1 Cod penal şi de art.108 alin.1 lit. d, alin.2, lit. a şi alin.3, art.110 alin.1, lit. d şi alin.2., lit. a din Legea nr. 46/2008, ultimele două cu aplicarea art.41, alin.2 Cod penal în ceea ce-l priveşte pe făptuitorul P I, instanţa apreciază că cercetările efectuate în cauză sunt incomplete, iar soluţia adoptată este contrară legii.

În vederea aflării adevărului, se impune ca organele de urmărire penală să lămurească cauza sub toate aspectele, urmând a fi efectuate următoarele acte:

- începerea urmăririi penale faţă de făptuitorul P I şi reaudierea acestuia, precum şi reaudierea celorlalţi făptuitori;

- efectuarea unui raport de constatare tehnico-ştiinţifică pentru a determina dacă arborii tăiaţi corespund cioatelor ce au fost identificate prin actele de constatare aflate la dosar şi pentru a determina vechimea lor;

- identificarea şi audierea altor martori care ar putea avea cunoştinţă despre faptele cercetate.

În virtutea rolului lor activ, organele de urmărire penală vor administra şi alte probe pe care le vor considera necesare, atât în favoarea cât şi în defavoarea făptuitorilor, în vederea garantării aflării adevărului.

 Pentru considerentele expuse anterior, în temeiul art. 278 ind. 1 alin. 8, lit. b Cod procedură penală, va admite plângerea formulată de petentă împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale din data de 22.02.2013 emisă de Prim procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Reghin în dosarul nr. 387/II/2/2012 şi împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale dată prin rezoluţia din data de 14 ianuarie 2013 în dosarul nr. 1757/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Reghin, sub aspectul comiterii infracţiunilor prevăzute de art.108 alin.1 lit. d, alin.2, lit. a şi alin.3 din Legea nr. 46/2008, art. 110 alin.1 lit. d şi alin.2, lit. a din Legea nr. 46/2008, cu aplicarea art.41, alin.2 şi art.249, alin.1 Cod penal, faţă de făptuitorii P I, B A, V A, C D şi L T şi va dispune trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Judecătoria Reghin în vederea începerii urmăririi penale.

În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de către stat vor rămâne în sarcina acestuia.

Domenii speta

Spete similare