Pedeapsă cu închisoarea în regim de detenţie.

Sentinţă penală 69 din 23.02.2017


Viol, prev. de art. 218 alin. 1, alin. 2, alin. 3 lit. c Cod penal. Pedeapsă cu închisoarea în regim de detenţie.

Cuprins pe materii: Drept penal. Drept procesual penal. 

Judecătoria Târgu Bujor, secţia penală, sentinţa penală nr. 69/23.02.2017

Prin rechizitoriul nr. 6…/P/2016, nr. unic 1….2/249/P/2016 din 14.11.2016 al Parchetului de pe lângă T  G , a  fost trimis în judecată inculpatul P  M , pentru săvârşirea infracţiunii de viol prevăzută de art. 218 alin. 1, alin. 2, alin. 3 lit. c Cod penal.

 În actul de sesizare a instanţei a fost reţinută următoarea situaţie de fapt:

Inculpatul P  M  are domiciliul în comuna F , judeţul G  şi nu este căsătorit. În aceiaşi localitate, stă şi fratele său P  S , tatăl persoanei vătămate P  V  G , în vârstă de 6 ani. În ziua de 05.08.2016, ora 12,00, P  M  a trecut prin dreptul locuinţei acestuia şi, a observat că minorii P  N  S  (8 ani), P  V  G  se aflau singuri în curte.

În mintea inculpatului s-a înfiripat ideea de a exercita acte sexuale asupra fetiţei de 6 ani, astfel că, i-a ademenit pe copii să-l însoţească acasă la el. Aici, le-a pus să mănânce şi, la un moment dat, l-a trimis pe P  N  S  să vadă dacă mama sa P  M  s-a întors la domiciliu. Îndată ce a rămas singur cu P  V  G , inculpatul a condus-o în una din camerele imobilului şi a aşezat-o pe pat. Adresându-i sintagma „Ia să vedem dacă fata are păsărică?”, a dezbrăcat-o de pantalonul scurt şi lenjeria intimă.

Ulterior, folosind degetul arătător de la mâna dreaptă, inculpatul a executat mişcări de penetrare vaginală, ceea ce i-a provocat minorei dureri pelviene şi abdominale. În continuare, P  M  şi-a îndreptat atenţia spre anusul fetiţei, atingându-l cu mâna şi intenţionând penetrarea cu degetul. Minora a început să plângă şi i-a spus inculpatului că o va înştiinţa pe mama sa, fapt ce l-a determinat să o lase să plece.

P  V  G  le-a povestit părinţilor ce i s-a întâmplat, astfel că la data de 11.08.2016 au fost sesizate organele de poliţie. Cercetările întreprinse în cauză au condus la stabilirea situaţiei expusă mai sus, P  M  recunoscând săvârşirea actelor sexuale comise asupra nepoatei sale.

Situaţia de fapt mai sus menţionată se susţine cu următoarele mijloace de probă: plângerea şi declaraţiile reprezentanţilor legali ai persoanei vătămate minore, Raportul de primă expertiză medico-legală nr.4…/A1-D/12.08.2016 al Serviciului de Medicină Legală G , cu supliment; alte acte medicale, fişă de consiliere psihologică, proces-verbal de reconstituire cu planşe foto, proces-verbal de recunoaştere întocmit de specialistul poligraf, declaraţii martori, declaraţii inculpat.

În cursul cercetărilor judecătoreşti la termenul de judecată din 23.02.2017 a fost audiat inculpatul

Prin încheierea din camera de consiliu din data de 10.01.2017, judecătorul de cameră preliminară constată legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriul nr. …1/P/2016, nr. unic …./P/2016 din 14.11.2016 al Parchetului de pe lângă T  G  privind pe inculpatul P  M, pentru săvârşirea infracţiunii de viol prevăzută de art. 218 alin. 1, alin. 2, alin. 3 lit. c Cod penal, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală.

În şedinţa declarată nepublică din 23.02.2017, instanţa a dispus citirea actului de sesizare, a adus inculpatului la cunoştinţă învinuirea, precum şi dispoziţiile art. 375 alin. 1 Cod proc. pen. cu privire la judecata cauzei în cazul recunoaşterii vinovăţiei.

Inculpatul a precizat că doreşte să se prevaleze de prevederile art. 375 alin. 1 Cod proc. pen., că recunoaşte comiterea faptei, astfel cum s-a reţinut prin rechizitoriu, respectiv că îşi însușeşte actul de sesizare şi mijloacele de probă administrate în cauză.

Instanţa a încuviinţat cererea inculpatului de aplicare a prev. art. 374 alin. 4 Cod proc. pen., după care s-a procedat la audierea acestuia, potrivit art. 375 alin. 1 Cod proc. pen., declaraţiile acestuia prin care a recunoscut comiterea faptei fiind consemnate şi ataşate la dosarul cauzei.

În vederea lămuririi antecedentelor penale ale inculpatului şi verificării încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina acestuia, ca urmare a dispoziţiei instanţei, la dosar a fost comunicată  fişa  de cazier judiciar (fila 17 dosar fond).

Prin încheierea din 02.11.2016 pronunţată de Judecătoria G  în dos. …./2016 în temeiul art. 226 alin. 1 şi 2 Cod procedură penală, cu referire la art. 202 alin. 1 şi 3 şi, respectiv, art. 223 alin. 2 Cod procedură penală, a fost dispusă arestarea preventivă a inculpatului P  M  , cercetat sub aspectul comiterii infracţiunii pentru săvârşirii infracţiunii de viol prevăzută de art. 218 alin. 1,2, 3 lit. c din Codul Penal, pe o perioada de 30 de zile, cu începere de la data 02.11.2016, până la data de 01.12.2016, inclusiv.

 Împotriva încheierii din 02.11.2016 nu a fost exercitată cale de atac.

Prin Încheierea nr. 21/18.11.2016 pronunţată de Judecătoria T  B  în dos. nr. …./2016/a2, în baza art. 207 alin. 2 şi 4 Cod procedură penală a fost constatată legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului P  M .

Împotriva încheierii din 02.11.2016 a fost exercitată cale de atac. Prin Încheierea pronunţată de Tribunalul G  la data de 28.11.2016 în baza art. 425 ind. 1 alin. 7 pct. 1 lit. b Cod procedură penală a fost respinsă ca nefondată contestaţia formulată.

Prin Încheierea nr. 22/15.12.2016 pronunţată de Judecătoria T  B  în dos. nr. …./2016/a3, în baza art. 207 alin. 4 şi 6 Cod procedură penală a fost constatată legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului P  M.

Împotriva încheierii din 15.12.2016 nu a fost exercitată cale de atac.

Prin Încheierea nr. 2/10.01.2017 pronunţată de Judecătoria Târgu Bujor în dos. nr. 2042/316/2016/a4, în baza art. 207 alin. 4 şi 6 Cod procedură penală a fost constatată legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului Patriche Maricel.

Împotriva încheierii din 10.01.2017 nu a fost exercitată cale de atac.

Prin Încheierea nr. 15/01.02.2017 pronunţată de Judecătoria T  B  în dos. nr. …/2016/a5, în baza art. 207 alin. 4 şi 6 Cod procedură penală a fost constatată legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului P  M.

Împotriva încheierii din 01.02.2017 nu a fost exercitată cale de atac.

Analizând şi coroborând materialul probator administrat în cauză, instanţa constată că situaţia de fapt reţinută prin rechizitoriu corespunde adevărului, fiind avute în vedere mijloacele de probă administrate pe parcursul urmăririi penale, astfel cum au fost arătate anterior, şi declaraţiile date de inculpat în faţa organelor de urmărire penală, prin care a recunoscut comiterea faptelor în modalitatea reţinută prin actul de sesizare, respectiv :

În drept, fapta inculpatului P  M, de a exercita acte de penetrare vaginală şi anală în ziua de 05.08.2016 asupra persoanei vătămate  P V  G , în vârstă de 6 ani, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de viol prevăzută de art. 218 alin. 1, alin. 2, alin. 3 lit. c Cod penal.

Astfel, din punctul de vedere al laturii obiective, elementul material al infracţiunii se caracterizează prin acţiunea inculpatului de a exercita acte de penetrare vaginală şi anală asupra minorei P  V  G  în vârstă de 6 ani, iar urmarea imediată este reprezentată de încălcarea libertății și inviolabilității sexuale a persoanei vătămate. Legătura de cauzalitate dintre elementul material şi urmarea imediata rezultă din materialul probator administrat în cauza. 

Sub aspectul laturii subiective, fapta a fost săvârşită cu intenţie directă, modalitate prevăzută de art.16 al. 3 lit. a C.pen., dat fiind că inculpatul a urmărit penetrarea vaginală şi anală a persoanei vătămate.

La individualizarea sancţiunii şi proporţionalizarea acesteia, instanţa va avea în vedere dispoziţiile art. 74 Cod penal .

În conformitate cu dispoziţiile 74 Cod penal, instanţa va avea în vedere împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite, starea de pericol social creată pentru valoarea ocrotită, natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii, motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit, natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal, nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.

Astfel, instanţa apreciază că fapta săvârşită de inculpat prezintă un grad de pericol social ridicat, având în vedere modul in care inculpatul a acţionat.

În ceea ce priveşte persoana inculpatului P  M, acesta a avut o atitudine sinceră, şi a recunoscut săvârşirea faptei reţinute în sarcina sa. Se va reţine totodată că inculpatul s-a prezentat la chemarea organelor de urmărire penală şi în faţa instanţei de judecată, având din acest punct de vedere o atitudine procesuala corectă. 

De asemenea, instanţa va ţine cont de faptul că inculpatul nu are antecedente penale, astfel cum rezultă din fişa de cazier judiciar ataşată la dosarul cauzei.

În privinţa limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, instanţa reţine că potrivit art. 218 alin. 1, 2 3 lit. c din Codul penal fapta dedusă judecăţii se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 12 ani și interzicerea exercitării unor drepturi, limite ce vor fi reduse cu 1/3..

La individualizarea judiciară a pedepselor ce urmează a fi aplicată inculpatului instanţa va avea în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 CP, scopurile pedepsei, reţinând în acest sens gradul ridicat de pericol social al faptelor săvârşite şi modalitatea de comitere.

Faţă de aceste considerente, în baza art. 218 alin. 1, alin. 2, alin. 3 lit. c Cod penal cu aplicarea art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, condamnă pe inculpatul P  M  , la pedeapsa închisorii de 4 (patru) ani, pentru săvârşirea infracţiunii de viol.

În baza art. 66 alin. 1 lit. a), b), n), o) Cod penal interzice inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a comunica cu victima P  V  G  sau de a se apropia de aceasta  şi de a se apropia de locuinţa, locul de muncă, şcoala sau alte locuri unde victima îşi desfăşoară activităţi sociale pe o perioadă de 5 ani de la executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 65 raportat la art. 66 alin. 1 lit. a), b), n), o) Cod penal interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a comunica cu victima P  V  G  sau de a se apropia de aceasta  şi de a se apropia de locuinţa, locul de muncă, şcoala sau alte locuri unde victima îşi desfăşoară activităţi sociale, de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe.

Analizând măsura preventivă luată faţă de inculpatul P  M, în raport cu actele şi lucrările dosarului dar şi cu dispoziţiile legale menţionate, apreciază că aceasta este legală si temeinică, întrucât temeiurile care au determinat luarea măsurii preventive faţă de inculpat se menţin, nu s-au modificat până la acest moment procesual, şi impun în continuare măsura privativă de libertate menţionată.

Astfel, din materialul probator administrat până la acest moment procesual, se reţine că există probe din care rezultă că inculpatul a sâvârşit infracţiunea pentru care este cercetat (infracţiunea de viol, prev. de art. 218 alin. 1,2,3 lit. C Cod penal).

Totodată, după data dispunerii arestării preventive, nu au fost administrate alte mijloace de probă care să infirme probele incriminatorii existente.

Cu privire la necesitatea privării de libertate pentru înlăturarea stării de pericol pentru ordinea publică (art. 223 alin. 2 C.pr.pen.), se reţine că declaraţiile date de inculpat în cadrul prezentei proceduri nu cuprind elemente factuale care să determine concluzia inexistenţei stării de pericol pentru ordinea publică sau o stare de pericol mai redusă (în raport cu care, arestarea preventivă nu mai este proporţională).

 Nu în ultimul rând, faţă de momentul prezent- după aproxitmativ 110 zile de la data când a fost dispusă arestarea preventivă (02.11.2016), starea de pericol pentru ordinea publică este încă actuală.

Dimpotrivă, faţă de gravitatea faptelor, lezând valori referitoare la libertatea sexuală a unei persoane, ecoul social este încă actual şi există, în continuare, starea de temere că, împotriva unor fapte şi persoane periculoase, organele statului nu acţionează suficient.

 Faţă de toate cele expuse anterior, şi în prezent, arestarea preventivă a inculpatului P  M este proporţională cu gravitatea acuzaţiei şi este necesară pentru realizarea scopurilor urmărite întrucât asigurarea bunei desfăsurări a procesului penal şi prezentarea, pe viitor, la procesul penal nu pot fi realizate prin celelalte măsuri preventive mai uşoare prevăzute de art. 202 alin. 4 C.pr.pen.

Prin aplicarea acestei măsuri preventive se menține un just echilibru între menținerea ordinii publice și îngrădirea dreptului la libertate al inculpatului.

Faţă de considerentele expuse, apreciind că măsura preventivă a arestării preventive dispusă faţă de inculpatul P  M este legală si temeinică, precum şi verificând subzistenţa temeiurilor care au determinat luarea acestei măsuri, caracterul necesar şi proporţional al acesteia cu gravitatea acuzaţiei şi scopul urmărit, în baza art.208 C. proc. pen., instanţa o va menţine.

În baza art. 399 alin. 1 Cod procedură penală menţine măsura arestării preventive luate faţă de inculpatul P  M.

În baza art. 404 alin. 4 lit. a Cod procedură penală deduce din pedeapsa aplicată inculpatului P  M durata reţinerii şi arestării preventive de la data de 01.11.2016 la zi.

Ia act că persoana vătămată nu s-a constituit parte civilă.

Prin decizia civilă nr. 386/A din 06.04.2017 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, s-a stabilit că în ceea ce priveşte răspunderea penală a inculpatului, prin raportare la actele şi lucrările dosarului, faţă de criteriile reglementate de art. 74 Cod penal, considerăm că se impune majorarea pedepsei.

Avem astfel în vedere gravitatea ridicată a infracţiuni comise de inculpat, modalităţile şi împrejurările săvârşirii – aşa cum au fost descrise acestea mai sus, urmarea produsă, traumele fizice şi psihice resimţite de persoana vătămată.

De asemenea, avem în vedere vârsta persoanei vătămate, legătura de rudenie dintre părţi, în sensul că inculpatul este unchiul persoanei vătămate.

Pentru cele arătate mai sus, se impune majorarea pedepsei aplicate inculpatului de la 4 ani închisoare la 5 ani închisoare.

Având în vedere dispoziţiile art. 67 Cod penal, faţă de împrejurarea că inculpatul se află la primul impact cu legea penală şi anterior comiteri faptei a avut un comportament demn în societate, considerăm că nu se impune interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. e şi f Cod penal.

Împrejurările că inculpatul a manifestat o atitudine sinceră, că are o stare precară de sănătate, nu pot conduce la reducerea pedepsei aplicate acestuia, în condiţiile în care aspectele de individualizare invocate iniţial,impun majorarea pedepsei.

Faţă de cele arătate mai sus se va admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu Bujor.

Se va desfiinţa în parte sentinţa penală apelată şi în rejudecare se va proceda conform dispozitivului.

Se va respinge ce nefondat apelul declarat de inculpatul P.M.

Se va menţine starea de arest a inculpatului şi se va deduce din pedeapsă durata arestări preventive.