Lipsa unei probaţiuni dincolo de orice dubiu rezonabil din care să rezulte că infracţiunea de înşelăciune a fost comisă de inculpat

DREPT PENAL

Lipsa unei probaţiuni dincolo de orice dubiu rezonabil din care să rezulte că infracţiunea de înşelăciune a fost comisă de inculpat

- art. 244 Noul Cod penal

Curtea a remarcat faptul că prima instanţa a reţinut vinovăţia inculpatului ... doar prin însuşirea raţionamentului judiciar formulat de procuror în actul de sesizare şi întemeindu-se, în principal, pe probele administrate în cursul urmăririi penale (însă nu de Parchetul de pe lângă Tribunalul ..., ci de Direcţia Naţională Anticorupţie – Serviciul Teritorial ...) în condiţiile în care în cursul cercetării judecătoreşti, în afara probei cu înscrisurile depuse de partea civilă, nu a fost administrat vreun alt mijloc de probă.

Curtea a constatat că în cuprinsul actului de sesizare procurorul:

a.a preluat descrierea mecanismului de funcţionare a unui grup infracţional astfel cum a fost redat anterior în rechizitoriul din 05 martie 2013 emis în dosarul nr. 426/2011 al Direcţiei Naţionale Anticorupţie – Serviciul Teritorial ... (în continuare DNA);

Astfel în rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul ... (filele 3 şi 4 care au fost preluate din filele 13 -14 ale rechizitoriului DNA; această descriere a fost redată şi în paginile 3-4 ale sentinţei primei instanţe) s-a arătat că: „Mecanismul fraudulos a constat în ansamblul înţelegerilor dintre participanţi în perioada septembrie 2007 – ianuarie 2008, constând în asumarea mincinoasă a unor obligaţii contractuale, menite să garanteze siguranţa sumelor investite de persoana vătămată în afacerile cu firmele inculpaţilor şi învinuiţilor şi să asigure securitatea raporturilor contractuale încheiate între firmele coordonate/conduse de către inculpaţi şi învinuiţi. Ansamblul acestor înţelegeri infracţionale era structurat astfel: 1) Solicitarea formală către persoana vătămată, în numele societăţilor utilizatoare coordonate/conduse de către inculpaţi şi învinuiţi, de finanţări pentru achiziţia de utilaje de construcţii, prilej cu care utilizatorul alegea ca furnizor al acestor bunuri SC ... SRL, coordonată şi condusă de membrii grupului infracţional. În urma acestei solicitări, persoana vătămată era nevoită să dobândească proprietatea acestor utilaje de construcţii, prin cumpărare de la furnizorul ales de către utilizatori, astfel că erau încheiate contracte de vânzare-cumpărare tripartite între furnizorul SC ... SRL, cumpărătorul SC ... IFN (ROMÂNIA) SA şi firmele utilizatoare. Prin aceste contracte furnizorul se obliga să livreze direct utilizatorului utilajul contractat, în termen de 2 zile de la plata preţului, iar utilizatorul să îl primească şi să încheie contractul de leasing financiar, ambele părţi urmând să încheie un proces-verbal de livrare, pe care să îl înainteze apoi cumpărătorului. Partea vătămată în calitate de cumpărător era obligată, la rândul său, să achite contravaloarea utilajului după ce primea de la furnizor factura fiscală şi avizarea scrisă conformă căreia bunul este gata de livrare. 2) Asumarea mincinoasă, prin intermediul furnizorului SC ... SRL, a obligaţiei de livrare a utilajelor contractate, cunoscând că utilajele nu există şi că aceste obligaţii nu vor fi niciodată îndeplinite. 3) Asumarea mincinoasă, prin intermediul societăţilor utilizatoare, a obligaţiei de primire şi întreţinere a utilajelor şi de plată a ratelor de leasing faţă de persoana vătămată, pe toată durata contractului, cunoscând că utilajele nu există. 4) Confirmarea mincinoasă a existenţei utilajelor contractate, prin încheierea proceselor-verbale de livrare sau predare-primire, care atestau în mod nereal predarea-primirea acestor bunuri între furnizor şi utilizatori. 5) Încasarea beneficiilor financiare ilicite de către furnizorul SC ... SRL reprezentând sumele plătite de persoana vătămată cu titlu de preţ al utilajelor ce făceau obiectul contractelor. 6) Transferul beneficiilor financiare ilicite către diverse societăţi controlate de persoanele care sprijineau grupul infracţional şi ridicarea acestora în numerar din conturile acestor societăţi în vederea distribuirii către toţi participanţii implicaţi în mecanismul fraudulos. 7) Plata temporară a ratelor de leasing de către utilizatori, pentru a se crea aparenţa îndeplinirii obligaţiilor contractuale privind livrarea bunurilor, în vederea continuării relaţiei contractuale comerciale frauduloase cu SC ... IFN (ROMÂNIA) SA pe o perioadă cât mai îndelungată.”

b. a arătat că, la acest prezumtiv grup infracţional, a aderat şi inculpatul ..., ulterior sprijinindu-l, fără însă a proba intenţia neechivocă de aderare sau sprijinire la presupusul grup infracţional şi fără a fi formulată vreo acuzaţie având ca obiect vreuna dintre variantele alternative ale elementului material al infracţiunii prevăzute de art. 367 Cod penal (art. 7 din Legea nr. 39/2003).

Parchetul, în calitate de organ judiciar căruia îi revenea sarcina probei, nu a oferit vreun mijloc de probă din care să rezulte că inculpatul ... a avut cunoştinţă de existenţa unui grup infracţional organizat şi a înţeles să contribuie la comiterea infracţiunilor care intrau în scopul grupului.

c.a susţinut (fără a indica în mod concret vreun mijloc de probă din care a rezultat această concluzie) că: 1. inculpatul ... , în calitate de administrator al SC ... SRL, a indus în eroare persoana vătămată SC ... IFN (ROMÂNIA) SA cu ocazia încheierii contractelor de vânzare tripartite nr. .../22.11.2007 şi nr. .../22.11.2007, părţi în acest contracte fiind: SC ... SRL în calitate de furnizor, persoana vătămată SC ... IFN (ROMÂNIA) SA în calitate de cumpărător şi SC ... SRL în calitate de utilizator; 2. inculpatul ... a indus în eroare persoana vătămată SC ... IFN (ROMÂNIA) SA şi cu ocazia încheierii contractelor de leasing financiar nr. ...ET/01 din 16.11.2007, nr. .../ET/02 din 16.11.2007, asumându-şi în cadrul tuturor acestor contracte în mod mincinos obligaţiile de a primi de la furnizor două utilaje de construcţie în valoare totală de 359.380 Euro şi de a plăti ratele de leasing până la achitarea în întregime a preţului celor două bunuri; 3. inculpatul ... a menţinut-o în eroare pe persoana vătămată SC ... IFN (ROMÂNIA) SA prin confirmarea fictivă a primirii bunurilor ce făceau obiectul contractelor şi plata temporară a ratelor de leasing pentru a se crea aparenţa îndeplinirii obligaţiilor contractuale privind livrarea/recepţia/plata bunurilor, în vederea continuării relaţiei contractuale comerciale cu SC ... IFN (ROMÂNIA) SA pe o perioadă cât mai îndelungată, determinând-o să achite către SC ... SRL, cu titlul de preţ al utilajelor, suma de 1.285.430,38 lei, sumă de care a beneficiat în mod injust. Din această sumă, au fost plătite avansuri şi rate de leasing în cuantum de 258.180,56 lei (echivalentul a 70.810,81 Euro), rămânând un prejudiciu nereparat în sumă de 1.027.249,82 lei (echivalentul a 288.569,19 Euro).

 Deşi acest mod de operare a fost vizat de acuzaţia formulată în dosarul DNA, din care a fost disjunsă prezenta cauză, Curtea a constatat că nici organele de urmărire penală şi nici instanţa de judecată nu au efectuat vreun demers în urma căruia să stabilească dacă inculpatul ... a avut vreo participare efectivă la aceste activităţi ilicite în condiţiile în care martora ... (filele 303 – 318 dosar de urmărire penală) arătase că nu a primit documentaţia de leasing a SC ... SRL de la inculpatul ..., ci prin intermediul SC ... SRL.

În aceste condiţii Curtea a considerat că parchetul, care avea sarcina probei, trebuia să dovedească prin probe certe de vinovăţie, administrate în mod legal şi loial, că inculpatul ... a participat la activităţile ilicite de inducere, respectiv menţinere în eroare a părţii civile SC ... IFN (ROMÂNIA) SA astfel încât să rezulte dincolo de orice dubiu rezonabil atât autorul la comiterea actelor de executare ale infracţiunii de înşelăciune, cât şi rezoluţia infracţională unică.

Curtea a constatat că atât parchetul, cât şi prima instanţă au reţinut caracterul fictiv al bunurilor care au făcut obiectul contractelor mai sus menţionate [seria de şasiu HU...Y0, corespunzătoare utilajului ce a făcut obiectul contractului de leasing financiar nr. ...ET/02 din 16.11.2007 şi a contractului de vânzare tripartit nr. ... din 22.11.2007 nu aparţine unui utilaj vândut pe teritoriul României; seriile care încep cu HU şi au mai mult de 9 caractere nu sunt reale; seria de şasiu RK..., corespunzătoare utilajului ce a făcut obiectul contractului de leasing financiar nr. ...ET/01 din 16.11.2007 şi a contractului de vânzare tripartit nr. ... din 22.11.2007 nu corespunde tipologiei de înseriere utilizate de către ... SpA, în consecinţă nu este produs de acesta] şi, din aceste caracter fictiv, au considerat că rezultă o prezumţie de fapt cu privire la comiterea infracţiunii de către inculpat. Practic organele de urmărire penală şi prima instanţă au considerat că, dacă în contractele de vânzare, respectiv în cele de leasing apare numele societăţii SC ... SRL şi al inculpatului, în calitatea sa de reprezentant al societăţii, atunci acesta este persoana care a negociat şi semnat respectivele contracte.

Curtea a apreciat că vinovăţia inculpatului nu se poate stabili în baza unor prezumţii de fapt, fiind necesar ca pentru răsturnarea prezumţiei de nevinovăţie să fie administrate probe certe din care să rezulte dincolo de orice dubiu rezonabil că inculpatul ... este cel care a semnat la poziţia utilizator contractele de vânzare tripartite nr. .../22.11.2007 şi nr. .../22.11.2007, respectiv la poziţiile de fideiusor şi de utilizator contractele de leasing financiar nr. ...ET/01 din 16.11.2007, nr. .../ET/02 din 16.11.2007, sau factura proformă nr. 305/FP/24.10.2007 emisă de SC ... SRL din ... pentru SC ... IFN (ROMÂNIA) SA. În plus, era necesar să fie dovedite acţiunile inculpatului de inducere şi menţinere în eroare ale persoanei vătămate.

Curtea a considerat că nici Parchetul de pe lângă Tribunalul ... şi nici prima instanţă nu au făcut niciun demers pentru a administra vreun mijloc de probă pentru a stabili dacă inculpatul ... a semnat contractele de vânzare sau pe cele de leasing ansamblul probelor din cauză fiind cel administrat în dosarul nr. 426/2011 al Direcţiei Naţionale Anticorupţie – Serviciul Teritorial ... care, după disjungere, a fost însuşit de Parchetul de pe lângă Tribunalul ... şi, ulterior, de prima instanţă.

Evaluând materialul probator administrat în cursul urmăririi penale Curtea nu a reţinut existenţa vreunei probe din care să rezulte comiterea infracţiunii de înşelăciune în formă continuată de către inculpatul ...

Curtea a constatat că nici din declaraţiile martorilor … … nu rezultă participarea inculpatului ... în activităţile de inducere sau menţinere în eroare a SC ... IFN (ROMÂNIA) SA.

În vederea lămuririi situaţiei de fapt din cauză instanţei de apel s-a dispus efectuarea unui raport de expertiză criminalistică apreciind că sunt necesare cunoştinţele unei persoane specializate pentru a stabili dacă semnătura de pe contractele de vânzare, respectiv de leasing aparţine inculpatului în condiţiile în care niciun martor direct nu indica prezenţa acestuia la data semnării şi nici implicarea sa în procedura elaborării documentaţiei. Această probă ştiinţifică era extrem de importantă în condiţiile în care, audiat în faţa instanţei de apel (fila 43), inculpatul ... a susţinut că nu a semnat niciun contract.

Această probă ştiinţifică vine să susţină apărarea inculpatului ... care a arătat că nu a semnat contractele care formau obiectul acuzaţiei. Chiar dacă declaraţia inculpatului ... nu are valoare probantă condiţionată putând conduce prin ea însă la aflarea adevărului şi deşi nu exista vreun element factual din care să rezulte lipsa de credibilitate a inculpatului (care anterior nu fusese ascultat nici în cursul urmăririi penale şi nici în etapa judecăţii în primă instanţă) Curtea consideră necesar a corobora această declaraţie cu concluziile raportului de expertiză criminalistică nr. 122/09.11.2016 întocmit de Institutul Naţional de Expertize Criminalistice, Laboratorul Interjudeţean de expertize criminalistice ... în scopul reţinerii nevinovăţiei inculpatului.

Prin urmare, Curtea a considerat că din ansamblul materialul probator administrat în cauză rezultă cu certitudine că inculpatul ... nu este persoana care: 1. a indus în eroare persoana vătămată SC ... IFN (ROMÂNIA) SA cu ocazia încheierii contractelor de vânzare-cumpărare tripartite nr. .../22.11.2007 şi nr. .../22.11.2007; 2. a indus în eroare persoana vătămată SC ... IFN (ROMÂNIA) SA cu ocazia încheierii contractelor de leasing financiar nr. ...ET/01 din 16.11.2007, nr. .../ET/02 din 16.11.2007; 3. a menţinut-o în eroare pe persoana vătămată SC ... IFN (ROMÂNIA) SA prin confirmarea fictivă a primirii bunurilor ce făceau obiectul contractelor şi plata temporară a ratelor de leasing pentru a se crea aparenţa îndeplinirii obligaţiilor contractuale privind livrarea/recepţia/plata bunurilor, în vederea continuării relaţiei contractuale comerciale cu SC ... IFN (ROMÂNIA) SA.

Aşadar, prezumţia de nevinovăţie de care beneficiază inculpatul ... nu a fost răsturnată prin niciuna dintre probele administrate în cauză.

Curtea de Apel Oradea, Secţia penală şi pentru cauze cu minori

Decizia penală nr. 829/A/24.11.2016

Prin sentinţa penală nr. 902 din 7 iulie 2015, Judecătoria ... a reţinut că legea penală mai favorabilă, în mod global, o reprezintă actuala reglementare.

În baza art. 244 alin. (1) şi (2) Cod penal, cu aplicarea art. 36 alin. (1) Cod penal, cu referire la art. 5 Cod penal, a fost condamnat inculpatul ... pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune la o pedeapsă de 3 ani închisoare în regim de detenţie.

În baza art. 12 din Legea nr. 187/2012 cu referire la art. 65 Cod penal i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) Cod penal şi art. 66 lit. g) Cod penal (interzicerea dreptului de a fi asociat, administrator precum şi dreptul de a ocupa vreo altă funcţie de conducere la societăţi comerciale), pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 12 din Legea nr. 187/2012 cu referire la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) Cod penal i s-a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea pe o perioadă de 3 ani a drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, de a fi asociat, administrator precum şi dreptul de a ocupa vreo altă funcţie de conducere la societăţi comerciale.

În baza art. 274 alin. (2) Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului, în care sunt cuprinse şi cheltuielile aferente urmăririi penale.

În baza art. 272 Cod procedură penală s-a dispus plata din fondurile Ministerului Justiţiei către Baroul ... a sumei de 200 lei, cu titlu de onorariu pentru apărătorul din oficiu, avocat ..., conform delegaţiei pentru asistenţă judiciară obligatorie nr. 4245 din 24.09.2014.

În motivarea soluţiei pronunţate prima instanţă a reţinut că în perioada septembrie 2007 – ianuarie 2008, şi-a desfăşurat activitatea grupul infracţional organizat constituit din inculpaţii ..., sprijinit de alte persoane, printre care şi inculpatul ... (persoană care administra societatea utilizatoare). Membrii acestui grup, prin intermediul SC ... SRL ..., controlată şi coordonată de membrii grupului infracţional, folosită cu titlu de furnizor, cât şi prin intermediul mai multor societăţi comerciale, printre care şi SC ... SRL, folosită cu titlu de utilizator, în mod mincinos, cunoscând că nu există utilajele ce făceau obiectul contractelor comerciale de vânzare-cumpărare tripartite, şi-au asumat, cu ocazia încheierii acestor convenţii, obligaţia de livrare a bunurilor respective către utilizatori, iar aceştia, la rândul lor, obligaţia de a primi, pe bază de proces-verbal, aceste bunuri şi de a încheia contracte de leasing financiar şi au menţinut în eroare persoana vătămată prin aceea că au confirmat în mod fictiv existenţa bunurilor ce făceau obiectul contractelor, plătind temporar ratele de leasing pentru a se crea aparenţa îndeplinirii obligaţiilor contractuale privind livrarea bunurilor, în vederea continuării relaţiei contractuale comerciale cu ... IFN (ROMÂNIA) SA pe o perioadă cât mai îndelungată.

Grupul infracţional constituit la mijlocul anului 2007 de către inculpaţii ... a racolat presupuşi utilizatori, printre care şi societatea comercială administrată de inculpatul ..., interesat în obţinerea de resurse financiare.

S-a mai reţinut că inculpatul ..., în calitate de administrator al SC ... SRL, a indus în eroare persoana vătămată SC ... IFN (ROMÂNIA) SA cu ocazia încheierii contractelor de vânzare-cumpărare tripartite nr. .../22.11.2007 şi nr. .../22.11.2007, părţi în acest contracte fiind: SC ... SRL în calitate de furnizor, persoana vătămată SC ... IFN (ROMÂNIA) SA în calitate de cumpărător şi SC ... SRL în calitate de utilizator.

De asemenea, prima instanţă a apreciat că inculpatul ... a indus în eroare persoana vătămată şi cu ocazia încheierii contractelor de leasing financiar nr. ...ET/01 din 16.11.2007 şi nr. .../ET/02 din 16.11.2007, asumându-şi în cadrul tuturor acestor contracte în mod mincinos obligaţiile de a primi de la furnizor două utilaje de construcţie în valoare totală de 359.380 Euro şi de a plăti ratele de leasing până la achitarea în întregime a preţului celor două bunuri.

Totodată, prima instanţă a considerat că inculpatul a menţinut-o în eroare pe persoana vătămată prin confirmarea fictivă a primirii bunurilor ce făceau obiectul contractelor şi plata temporară a ratelor de leasing pentru a se crea aparenţa îndeplinirii obligaţiilor contractuale privind livrarea/recepţia/plata bunurilor, în vederea continuării relaţiei contractuale comerciale cu SC ... IFN (ROMÂNIA) SA pe o perioadă cât mai îndelungată, determinând-o să achite către SC ... SRL, cu titlul de preţ al utilajelor, suma de 1.285.430,38 lei, sumă de care a beneficiat în mod injust. Din această sumă, au fost plătite avansuri şi rate de leasing în cuantum de 258.180,56 lei (echivalentul a 70.810,81 Euro), rămânând un prejudiciu nereparat în sumă de 1.027.249,82 lei (echivalentul a 288.569,19 Euro).

Instanţa de fond a apreciat că există probe certe de vinovăţie, prezumţia de nevinovăţie instituită de art. 23 alin. (11) din Constituţie, art. 6 Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi art. 4 Cod procedură penală, fiind răsturnată.

Cu privire la aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei, prima instanţă a considerat că infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (3) şi (5) Cod penal 1969 este incriminată în prezent de art. 244 alin. (1) şi (2) Cod penal şi, având în vedere că limitele de pedeapsă prevăzute de legea nouă sunt considerabil reduse, precum şi persoana inculpatului şi împrejurările comiterii infracţiunii, înţelesul noţiunii de consecinţe deosebit de grave, prevăzut de art. 183 Cod penal, în aplicarea art. 5 Cod penal, a reţinut ca lege mai favorabilă inculpatului prevederile Codului penal din 2009.

Prima instanţă a apreciat că faptele reţinute în sarcina inculpatului ... întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune comise în formă continuată.

La individualizarea judiciară a pedepsei şi a modului de executare a acesteia, instanţa de fond a ţinut cont de criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 Cod penal, dintre care au fost evidenţiate: limitele de pedeapsă prevăzute de legea nouă, gradul de pericol social al infracţiunii, împrejurările în care a fost comisă fapta – prin inducerea în eroare a persoanei vătămate SC ... IFN (ROMÂNIA) SA cu ocazia încheierii contractelor de vânzare tripartite nr. .../22.11.2007 şi nr. .../22.11.2007, asumându-şi în cadrul tuturor acestor contracte în mod mincinos obligaţiile de a primi de la furnizor două utilaje de construcţie în valoare totală de 359.380 Euro şi de a plăti ratele de leasing până la achitarea în întregime a preţului celor două bunuri, respectiv prin menţinerea în eroare a persoanei vătămate prin confirmarea fictivă a primirii bunurilor ce făceau obiectul contractelor şi plata temporară a ratelor de leasing pentru a se crea aparenţa îndeplinirii obligaţiilor contractuale privind livrarea/recepţia/plata bunurilor, în vederea continuării relaţiei contractuale comerciale cu SC ... IFN (ROMÂNIA) SA pe o perioadă cât mai îndelungată, determinând-o să achite către SC ... SRL, cu titlul de preţ al utilajelor, suma de 1.285.430,38 lei, sumă de care aceasta a beneficiat în mod injust, cauzând un prejudiciu în sumă de 1.027.249,82 lei (echivalentul a 288.569,19 Euro), vârsta şi situaţia socială a acesteia şi lipsa antecedentelor sale penale.

S-a reţinut că, prin încheierea de şedinţă din data de 23.06.2015, în baza art. 26 Cod procedură penală s-a dispus disjungerea acţiunii civile de acţiunea penală.

Împotriva acestei sentinţe penale, în termen legal, a declarat apel inculpatul ..., criticând-o atât sub aspectul nelegalităţii, cât şi al netemeiniciei. Astfel, avându-se în vedere concluziile susţinute cu ocazia dezbaterilor, inculpatul a solicitat achitarea sa, în temeiul dispoziţiilor art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 lit. c) Cod procedură penală. S-a susţinut că în cauză este incident principiul in dubio pro reo, câtă vreme din declaraţiile martorilor audiaţi în cauză nu rezultă că inculpatul ar fi comis infracţiunea de înşelăciune, iar toate celelalte probele administrate împotriva inculpatului s-au bazat pe o aşa-zisă semnătură a inculpatului de pe contractele de leasing şi de vânzare. S-a arătat că din raportul de expertiză criminalistică efectuat în cauză s-a stabilit că semnăturile de pe contractele de vânzare-cumpărare şi de leasing nu au fost execute de inculpat.

În motivele scrise de apel, nesusţinute însă cu ocazia dezbaterii cauzei, s-a arătat că hotărârea atacată este lovită de nulitate absolută, având în vedere faptul că inculpatului i-a fost încălcat în mod grav dreptul la apărare, câtă vreme, deşi întreaga procedură în camera preliminară s-a desfăşurat în lipsa inculpatului, acestuia nu i s-a desemnat apărător din oficiu decât după începerea judecăţii, prin încheierea din 16.09.2014. În aceste condiţii s-a considerat că se impune retrimiterea cauzei în faza de cameră preliminară.

Analizând actele şi lucrările dosarului prin raportare la motivele de apel, cât şi sub toate aspectele de fapt şi de drept potrivit dispoziţiilor art. 417 alin. (2) Cod procedură penală Curtea a reţinut următoarele:

I.În ceea ce priveşte critica referitoare la incidenţa sancţiunii nulităţii absolute în faza de cameră preliminară

Curtea a considerat că ipotezele în care o cauză penală poate trece dintr-o fază procesuală în altă fază procesuală sunt strict şi limitativ prevăzute de lege.

Finalizarea fazei de cameră preliminară printr-o încheiere definitivă plasează instanţa de apel (în calitate de instanţă de control judiciar în faza de judecată) în imposibilitate de a dispune trimiterea cauzei în faţa primei instanţe direct în faza de cameră preliminară o astfel de soluţie nefiind stipulată de art. 421 Cod de procedură penală. Astfel, după finalizarea fazei de cameră preliminară printr-o hotărâre definitivă prin care s-a dispus începerea judecăţii, în faţa primei instanţe sau a instanţei de control judiciar nu mai poate fi invocat niciun aspect de nelegalitate referitor la desfăşurarea procedurii în faza de cameră preliminară, chiar dacă sancţiunea incidentă ar putea fi nulitatea absolută.

Deopotrivă, Curtea nu a constatat existenţa vreunei ipoteze în care drepturile fundamentale protejate de Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale ori de protocoalele adiţionale la aceasta să justifice o soluţie de trimitere spre rejudecare direct în faza procesuală anterioară celei a judecăţii.

În consecinţă, Curtea a apreciat că nefondată solicitarea inculpatului ..., formulată prin motivele scrise de apel, de a se dispune trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea reluării fazei de cameră preliminară.

II.Cu privire la temeinicia acuzaţiei penale formulate de parchet împotriva inculpatului ...

Prin adoptarea prezumţiei de nevinovăţie ca principiu de bază, distinct de celelalte drepturi care garantează şi ele libertatea persoanei s-a produs o serie de restructurări ale procesului penal şi a concepţiei organelor judiciare, care trebuie să răspundă următoarelor cerinţe:

1.vinovăţia se stabileşte în cadrul unui proces, cu respectarea garanţiilor procesuale, deoarece simpla învinuire nu înseamnă şi stabilirea vinovăţiei;

2. sarcina probei revine organelor judiciare, motiv pentru care interpretarea probelor se face în fiecare etapă a procesului penal, concluziile unui organ judiciar nefiind obligatorii şi definitive pentru următoarea fază a procesului;

3. la adoptarea unei hotărâri de condamnare, până la rămânerea definitivă, inculpatul are statutul de persoană nevinovată, la adoptarea unei hotărâri de condamnare definitive prezumţia de nevinovăţie este răsturnată cu efecte erga omnes;

4. hotărârea de condamnare trebuie să se bazeze pe probe certe de vinovăţie, administrate în mod legal şi loial, iar în caz de îndoială, ce nu poate fi înlăturată prin probe, trebuie să se pronunţe o soluţie de achitare.

Toate aceste cerinţe sunt argumente pentru transformarea concepţiei asupra prezumţiei de nevinovăţie, dintr-o simplă regulă, garanţie a unor drepturi fundamentale, într-un drept distinct al fiecărei persoane, de a fi tratată ca nevinovată până la stabilirea vinovăţiei printr-o hotărâre penală definitivă.

În acest cadru, Curtea a remarcat faptul că prima instanţa a reţinut vinovăţia inculpatului ... doar prin însuşirea raţionamentului judiciar formulat de procuror în actul de sesizare şi întemeindu-se, în principal, pe probele administrate în cursul urmăririi penale (însă nu de Parchetul de pe lângă Tribunalul ..., ci de Direcţia Naţională Anticorupţie – Serviciul Teritorial ...) în condiţiile în care în cursul cercetării judecătoreşti, în afara probei cu înscrisurile depuse de partea civilă, nu a fost administrat vreun alt mijloc de probă.

Curtea a constatat că în cuprinsul actului de sesizare procurorul:

d.a preluat descrierea mecanismului de funcţionare a unui grup infracţional astfel cum a fost redat anterior în rechizitoriul din 05 martie 2013 emis în dosarul nr. 426/2011 al Direcţiei Naţionale Anticorupţie – Serviciul Teritorial ... (în continuare DNA);

Astfel în rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul ... (filele 3 şi 4 care au fost preluate din filele 13 -14 ale rechizitoriului DNA; această descriere a fost redată şi în paginile 3-4 ale sentinţei primei instanţe) s-a arătat că: „Mecanismul fraudulos a constat în ansamblul înţelegerilor dintre participanţi în perioada septembrie 2007 – ianuarie 2008, constând în asumarea mincinoasă a unor obligaţii contractuale, menite să garanteze siguranţa sumelor investite de persoana vătămată în afacerile cu firmele inculpaţilor şi învinuiţilor şi să asigure securitatea raporturilor contractuale încheiate între firmele coordonate/conduse de către inculpaţi şi învinuiţi. Ansamblul acestor înţelegeri infracţionale era structurat astfel: 1) Solicitarea formală către persoana vătămată, în numele societăţilor utilizatoare coordonate/conduse de către inculpaţi şi învinuiţi, de finanţări pentru achiziţia de utilaje de construcţii, prilej cu care utilizatorul alegea ca furnizor al acestor bunuri SC ... SRL, coordonată şi condusă de membrii grupului infracţional. În urma acestei solicitări, persoana vătămată era nevoită să dobândească proprietatea acestor utilaje de construcţii, prin cumpărare de la furnizorul ales de către utilizatori, astfel că erau încheiate contracte de vânzare-cumpărare tripartite între furnizorul SC ... SRL, cumpărătorul SC ... IFN (ROMÂNIA) SA şi firmele utilizatoare. Prin aceste contracte furnizorul se obliga să livreze direct utilizatorului utilajul contractat, în termen de 2 zile de la plata preţului, iar utilizatorul să îl primească şi să încheie contractul de leasing financiar, ambele părţi urmând să încheie un proces-verbal de livrare, pe care să îl înainteze apoi cumpărătorului. Partea vătămată în calitate de cumpărător era obligată, la rândul său, să achite contravaloarea utilajului după ce primea de la furnizor factura fiscală şi avizarea scrisă conformă căreia bunul este gata de livrare. 2) Asumarea mincinoasă, prin intermediul furnizorului SC ... SRL, a obligaţiei de livrare a utilajelor contractate, cunoscând că utilajele nu există şi că aceste obligaţii nu vor fi niciodată îndeplinite. 3) Asumarea mincinoasă, prin intermediul societăţilor utilizatoare, a obligaţiei de primire şi întreţinere a utilajelor şi de plată a ratelor de leasing faţă de persoana vătămată, pe toată durata contractului, cunoscând că utilajele nu există. 4) Confirmarea mincinoasă a existenţei utilajelor contractate, prin încheierea proceselor-verbale de livrare sau predare-primire, care atestau în mod nereal predarea-primirea acestor bunuri între furnizor şi utilizatori. 5) Încasarea beneficiilor financiare ilicite de către furnizorul SC ... SRL reprezentând sumele plătite de persoana vătămată cu titlu de preţ al utilajelor ce făceau obiectul contractelor. 6) Transferul beneficiilor financiare ilicite către diverse societăţi controlate de persoanele care sprijineau grupul infracţional şi ridicarea acestora în numerar din conturile acestor societăţi în vederea distribuirii către toţi participanţii implicaţi în mecanismul fraudulos. 7) Plata temporară a ratelor de leasing de către utilizatori, pentru a se crea aparenţa îndeplinirii obligaţiilor contractuale privind livrarea bunurilor, în vederea continuării relaţiei contractuale comerciale frauduloase cu SC ... IFN (ROMÂNIA) SA pe o perioadă cât mai îndelungată.”

e. a arătat că, la acest prezumtiv grup infracţional, a aderat şi inculpatul ..., ulterior sprijinindu-l, fără însă a proba intenţia neechivocă de aderare sau sprijinire la presupusul grup infracţional şi fără a fi formulată vreo acuzaţie având ca obiect vreuna dintre variantele alternative ale elementului material al infracţiunii prevăzute de art. 367 Cod penal (art. 7 din Legea nr. 39/2003).

Parchetul, în calitate de organ judiciar căruia îi revenea sarcina probei, nu a oferit vreun mijloc de probă din care să rezulte că inculpatul ... a avut cunoştinţă de existenţa unui grup infracţional organizat şi a înţeles să contribuie la comiterea infracţiunilor care intrau în scopul grupului.

f.a susţinut (fără a indica în mod concret vreun mijloc de probă din care a rezultat această concluzie) că: 1. inculpatul ..., în calitate de administrator al SC ... SRL, a indus în eroare persoana vătămată SC ... IFN (ROMÂNIA) SA cu ocazia încheierii contractelor de vânzare tripartite nr. .../22.11.2007 şi nr. .../22.11.2007, părţi în acest contracte fiind: SC ... SRL în calitate de furnizor, persoana vătămată SC ... IFN (ROMÂNIA) SA în calitate de cumpărător şi SC ... SRL în calitate de utilizator; 2. inculpatul ... a indus în eroare persoana vătămată SC ... IFN (ROMÂNIA) SA şi cu ocazia încheierii contractelor de leasing financiar nr. ...ET/01 din 16.11.2007, nr. .../ET/02 din 16.11.2007, asumându-şi în cadrul tuturor acestor contracte în mod mincinos obligaţiile de a primi de la furnizor două utilaje de construcţie în valoare totală de 359.380 Euro şi de a plăti ratele de leasing până la achitarea în întregime a preţului celor două bunuri; 3. inculpatul ... a menţinut-o în eroare pe persoana vătămată SC ... IFN (ROMÂNIA) SA prin confirmarea fictivă a primirii bunurilor ce făceau obiectul contractelor şi plata temporară a ratelor de leasing pentru a se crea aparenţa îndeplinirii obligaţiilor contractuale privind livrarea/recepţia/plata bunurilor, în vederea continuării relaţiei contractuale comerciale cu SC ... IFN (ROMÂNIA) SA pe o perioadă cât mai îndelungată, determinând-o să achite către SC ... SRL, cu titlul de preţ al utilajelor, suma de 1.285.430,38 lei, sumă de care a beneficiat în mod injust. Din această sumă, au fost plătite avansuri şi rate de leasing în cuantum de 258.180,56 lei (echivalentul a 70.810,81 Euro), rămânând un prejudiciu nereparat în sumă de 1.027.249,82 lei (echivalentul a 288.569,19 Euro).

Deşi acest mod de operare a fost vizat de acuzaţia formulată în dosarul DNA, din care a fost disjunsă prezenta cauză, Curtea a constatat că nici organele de urmărire penală şi nici instanţa de judecată nu au efectuat vreun demers în urma căruia să stabilească dacă inculpatul ... a avut vreo participare efectivă la aceste activităţi ilicite în condiţiile în care martora ... (filele 303 – 318 dosar de urmărire penală) arătase că nu a primit documentaţia de leasing a SC ... SRL de la inculpatul ..., ci prin intermediul SC ... SRL.

În aceste condiţii Curtea a considerat că parchetul, care avea sarcina probei, trebuia să dovedească prin probe certe de vinovăţie, administrate în mod legal şi loial, că inculpatul ... a participat la activităţile ilicite de inducere, respectiv menţinere în eroare a părţii civile SC ... IFN (ROMÂNIA) SA astfel încât să rezulte dincolo de orice dubiu rezonabil atât autorul la comiterea actelor de executare ale infracţiunii de înşelăciune, cât şi rezoluţia infracţională unică.

Curtea a constatat că atât parchetul, cât şi prima instanţă au reţinut caracterul fictiv al bunurilor care au făcut obiectul contractelor mai sus menţionate [seria de şasiu HU...Y0, corespunzătoare utilajului ce a făcut obiectul contractului de leasing financiar nr. ...ET/02 din 16.11.2007 şi a contractului de vânzare tripartit nr. ... din 22.11.2007 nu aparţine unui utilaj vândut pe teritoriul României; seriile care încep cu HU şi au mai mult de 9 caractere nu sunt reale; seria de şasiu RK..., corespunzătoare utilajului ce a făcut obiectul contractului de leasing financiar nr. ...ET/01 din 16.11.2007 şi a contractului de vânzare tripartit nr. ... din 22.11.2007 nu corespunde tipologiei de înseriere utilizate de către ... SpA, în consecinţă nu este produs de acesta] şi, din aceste caracter fictiv, au considerat că rezultă o prezumţie de fapt cu privire la comiterea infracţiunii de către inculpat. Practic organele de urmărire penală şi prima instanţă au considerat că, dacă în contractele de vânzare, respectiv în cele de leasing apare numele societăţii SC ... SRL şi al inculpatului, în calitatea sa de reprezentant al societăţii, atunci acesta este persoana care a negociat şi semnat respectivele contracte.

Curtea a apreciat că vinovăţia inculpatului nu se poate stabili în baza unor prezumţii de fapt, fiind necesar ca pentru răsturnarea prezumţiei de nevinovăţie să fie administrate probe certe din care să rezulte dincolo de orice dubiu rezonabil că inculpatul ... este cel care a semnat la poziţia utilizator contractele de vânzare tripartite nr. .../22.11.2007 şi nr. .../22.11.2007, respectiv la poziţiile de fideiusor şi de utilizator contractele de leasing financiar nr. ...ET/01 din 16.11.2007, nr. .../ET/02 din 16.11.2007, sau factura proformă nr. 305/FP/24.10.2007 emisă de SC ... SRL din ... pentru SC ... IFN (ROMÂNIA) SA. În plus, era necesar să fie dovedite acţiunile inculpatului de inducere şi menţinere în eroare ale persoanei vătămate.

Curtea a considerat că nici Parchetul de pe lângă Tribunalul ... şi nici prima instanţă nu au făcut niciun demers pentru a administra vreun mijloc de probă pentru a stabili dacă inculpatul ... a semnat contractele de vânzare sau pe cele de leasing ansamblul probelor din cauză fiind cel administrat în dosarul nr. 426/2011 al Direcţiei Naţionale Anticorupţie – Serviciul Teritorial ... care, după disjungere, a fost însuşit de Parchetul de pe lângă Tribunalul ... şi, ulterior, de prima instanţă.

Evaluând materialul probator administrat în cursul urmăririi penale Curtea nu a reţinut existenţa vreunei probe din care să rezulte comiterea infracţiunii de înşelăciune în formă continuată de către inculpatul ....

Astfel, din declaraţia martorei ... (filele 280 – 287 dosar urmărire penală) nu rezultă vreo implicare a inculpatului ... la întocmirea documentaţiei pentru încheierea contractelor de vânzare, respectiv de leasing. Fiindu-i prezentate facturile privind utilajele susmenţionate, martora ... le-a recunoscut ca fiind întocmite de ea, la cererea şi indicaţiile numitului ... (filele 288 – 293 dosar de urmărire penală).

Aşadar, martora ... a relevat implicarea numai a numitului ... în activităţile referitoare la încheierea contractelor de vânzare, respectiv leasing arătând că acesta „i-a solicitat să întocmească pe calculatorul de serviciu diferite documente justificative (facturi proforma şi facturi fiscale), indicându-i şi datele ce trebuiau inserate în facturi: furnizorul, cumpărătorul, seria şi numărul facturilor, descrierea produsului, preţul acestuia. Toate aceste date i-au fost comunicate martorei de către numitul ... pe un bileţel, martora fiind apoi atenţionată că trebuie să şteargă din calculatorul SC ... SRL toate datele privind documentele astfel întocmite, spunându-i totodată martorei să ţină şi o evidenţă personală, într-o agendă, a tuturor documentelor pe care le va întocmi, lucru pe care martora l-a făcut. Martora a precizat că aceste facturi întocmite conţineau la rubrica „Vânzător” societatea ... SRL ... şi priveau vânzarea de utilaje de construcţii către SC ..., iar dintre firmele utilizatoare martora şi-a amintit de SC ... SRL.” De asemenea, martora ... a mai arătat că întocmea, odată cu fiecare factură, şi un document de descriere tehnică a utilajului sau echipamentului care făcea obiectul tranzacţiei din factură, informaţiile fiind primite fie de la numitul ..., fie descărcate de pe internet cu ajutorul motorului de căutare Google de pe site-uri de specialitate (Hyundai, O&K). Martora a mai relatat că întocmea şi procesele-verbale de predare-primire a utilajelor din facturi, documente în care erau trecute denumirea utilajului şi anul, utilizatorul, SC ... SRL în calitate de vânzător şi societatea de leasing.

Curtea a constatat că nici din declaraţiile martorilor ... sau ... nu rezultă participarea inculpatului ... în activităţile de inducere sau menţinere în eroare a SC ... IFN (ROMÂNIA) SA.

În vederea lămuririi situaţiei de fapt din cauză instanţei de apel s-a dispus efectuarea unui raport de expertiză criminalistică apreciind că sunt necesare cunoştinţele unei persoane specializate pentru a stabili dacă semnătura de pe contractele de vânzare, respectiv de leasing aparţine inculpatului în condiţiile în care niciun martor direct nu indica prezenţa acestuia la data semnării şi nici implicarea sa în procedura elaborării documentaţiei. Această probă ştiinţifică era extrem de importantă în condiţiile în care, audiat în faţa instanţei de apel (fila 43), inculpatul ... a susţinut că nu a semnat niciun contract.

Din concluziile raportului de expertiză criminalistică nr. 122/09.11.2016 întocmit de Institutul Naţional de Expertize Criminalistice, Laboratorul Interjudeţean de expertize criminalistice ... a rezultat că:

1.semnătura de la poziţia utilizator din contractele de vânzare tripartite nr. .../22.11.2007 şi nr. .../22.11.2007 [părţi în acest contracte fiind: SC ... SRL în calitate de furnizor, partea vătămată SC ... IFN (ROMÂNIA) SA în calitate de cumpărător şi SC ... SRL în calitate de utilizator] nu a fost executată de inculpatul ...;

2.semănăturile de la poziţiile fideiusor şi utilizator din contractele de leasing financiar nr. ...ET/01 din 16.11.2007, nr. .../ET/02 din 16.11.2007 nu au fost executate de inculpatul ...;

3.semnăturile referitoare la numitul ... de pe factura proformă nr. 305/FP/24.10.2007 emisă de SC ... SRL din ... pentru SC ... IFN (ROMÂNIA) SA nu au fost executate de inculpatul ....

Această probă ştiinţifică vine să susţină apărarea inculpatului ... care a arătat că nu a semnat contractele care formau obiectul acuzaţiei. Chiar dacă declaraţia inculpatului ... nu are valoare probantă condiţionată putând conduce prin ea însă la aflarea adevărului şi deşi nu exista vreun element factual din care să rezulte lipsa de credibilitate a inculpatului (care anterior nu fusese ascultat nici în cursul urmăririi penale şi nici în etapa judecăţii în primă instanţă) Curtea a considerat necesar a corobora această declaraţie cu concluziile raportului de expertiză criminalistică nr. 122/09.11.2016 întocmit de Institutul Naţional de Expertize Criminalistice, Laboratorul Interjudeţean de expertize criminalistice ... în scopul reţinerii nevinovăţiei inculpatului.

Prin urmare, Curtea a considerat că din ansamblul materialul probator administrat în cauză rezultă cu certitudine că inculpatul ... nu este persoana care: 1. a indus în eroare persoana vătămată SC ... IFN (ROMÂNIA) SA cu ocazia încheierii contractelor de vânzare-cumpărare tripartite nr. .../22.11.2007 şi nr. .../22.11.2007; 2. a indus în eroare persoana vătămată SC ... IFN (ROMÂNIA) SA cu ocazia încheierii contractelor de leasing financiar nr. ...ET/01 din 16.11.2007, nr. .../ET/02 din 16.11.2007; 3. a menţinut-o în eroare pe persoana vătămată SC ... IFN (ROMÂNIA) SA prin confirmarea fictivă a primirii bunurilor ce făceau obiectul contractelor şi plata temporară a ratelor de leasing pentru a se crea aparenţa îndeplinirii obligaţiilor contractuale privind livrarea/recepţia/plata bunurilor, în vederea continuării relaţiei contractuale comerciale cu SC ... IFN (ROMÂNIA) SA.

Aşadar, prezumţia de nevinovăţie de care beneficiază inculpatul ... nu a fost răsturnată prin niciuna dintre probele administrate în prezenta cauză.

Pentru aceste considerente, în baza art. 421 pct. (2) lit. a) Cod procedură penală, Curtea a admis apelul declarat de inculpatul ... împotriva sentinţei penale nr. 902 din 07 iulie 2015 pronunţate de Judecătoria ... în dosarul nr. 10986/271/2014, a desfiinţat sentinţa penală atacată şi rejudecând:

În baza art. 396 alin. (5) Cod procedură penală cu referire la art. 17 alin. (2) Cod procedură penală raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) Cod procedură penală a achitat pe inculpatul ... [fiul lui ... şi ..., născut la data de ....1981, în ..., judeţul ..., cetăţean român, domiciliat în ........., CNP ..., fără antecedente penale] de sub acuzaţia comiterii în formă continuată a infracţiunii de înşelăciune, prevăzute de art. 244 alin. (1) şi (2) Cod penal raportat la art. 35 alin. (1) Cod penal cu aplicarea art. 5 Cod penal.

A înlăturat dispoziţia primei instanţe privind obligarea inculpatului ... la plata cheltuielilor judiciare în primă instanţă.

În baza art. 275 alin. (3) Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate în apel au rămas în sarcina statului.

Domenii speta

Spete similare