Nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor. Achitare inculpat întrucât fapta nu a fost săvârsită cu vinovătia prevăzută de lege.

Toate aspectele expuse în cauză sunt în măsură să creeze instanţei îndoiala rezonabilă că inculpatul a acţionat cu intenţie (directă sau indirectă) pentru a introduce acel pistol la data de 02.11.2014 pe teritoriul României, astfel că potrivit prevederilor art.103 alin.2  teza a II-a cod procedură penală cu referire la art.4 cod procedură penală şi art.23 alin.11 din Constituţia României în prezentul dosar nu se poate pronunţa o hotărâre de condamnare a inculpatului pentru infracţiunile pentru care a fost trimis în judecată.

Art.113 alin.4 din Legea nr. 295/2004 republicată,

modificată şi completată prin Legea nr.117/15.06.2011

Directiva Consiliului Europei nr.91/477/CEE din 18 iunie 1991

Art.342 alin.2 Cod penal

Art.271 din Legea nr. 86/2006

Instan?a constată că prin sentinţa penală nr. 1444 din data de 02.12.2016 pronunţată de Judecătoria Constanţa, în dosarul penal nr. …/212/2015*, s-a hotărât:

„În baza art. 342 alin. 2 C.pen., condamnă pe inculpatul [...] la pedeapsa de 200 zile-amendă cu valoarea unei zile-amendă de 20 lei, inculpatul urmând să achite către stat amenda penală în sumă de 4000 lei, pentru săvârşirea infracţiunii de nerespectare a regimului armelor şi muniţiilor.

În baza art. 271 din Legea nr. 86/2006 condamnă pe inculpatul [...] la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de contrabandă calificată.

În baza art. 67 alin. 2 C.pen., art. 66 alin. 1 lit. a) şi b) C.pen. şi art. 68 alin. 1 lit. c) C.pen. aplică inculpatului [...] pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a fi ales în autorităţi publice sau în orice alte funcţii publice şi a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 1 an calculată de la data executării pedepsei închisorii.

În baza art. 65 alin.1, 3 C.pen. aplică inculpatului [...] pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a), b) C.pen.

În baza art. 38 alin. 1 C.pen., art. 39 alin. 1 lit. d C.pen., aplică inculpatului pedeapsa de 3 ani închisoare la care adaugă pedeapsa de 4000 lei amendă penală, inculpatul [...] urmând să execute, în final, pedeapsa principală de 3 ani închisoare şi 4000 lei amendă penală.

În baza art. 45 alin. 1 C.pen., art. 67 alin. 2 C.pen., art. 66 alin. 1 lit. a) şi b) C.pen. şi art. 68 alin. 1 lit. c) C.pen. aplică inculpatului [...] pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a fi ales în autorităţi publice sau în orice alte funcţii publice şi a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 1 an calculată de la data executării pedepsei închisorii.

În baza art. 45 alin. 5 C.pen., art. 65 alin.1,3 C.pen. aplică inculpatului [...] pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a), b) C.pen.

În baza art. 91 C.pen. dispune suspendarea executării pedepsei de 3 ani închisoare sub supraveghere, pe un termen de supraveghere de 3 ani calculat de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, conform art. 92 C.pen.

În baza art. 93 alin. 1 C.pen. coroborat cu art. 94 alin. 1 C.pen., pe durata termenului de supraveghere, stabileşte în sarcina inculpatului [...] respectarea următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de probaţiune Constanţa, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe Serviciului de probaţiune Constanţa, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice Serviciului de probaţiune Constanţa schimbarea locului de muncă;

e) să comunice Serviciului de probaţiune Constanţa informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. 2 C.pen., coroborat cu art. 94 alin. 2 şi 3 C.pen., impune inculpatului [...] să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probaţiune sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate precum şi să urmeze un curs de pregătire şcolară ori de calificare profesională.

În baza art. 93 alin. 3 C.proc.pen. impune inculpatului [...], pe parcursul termenului de supraveghere, obligaţia de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 60 de zile la una dintre următoarele instituţii:

- Primăria/Consiliul Local Ovidiu;

- Direcţia de Gospodărire Comunală din cadrul Primăriei Constanţa.

În baza art. 404 alin. 2 C.proc.pen., art. 96 C.pen. atrage atenţia inculpatului [...] că săvârşirea unei noi infracţiuni intenţionate în termenul de supraveghere sau nerespectarea cu rea credinţă a măsurilor de supraveghere, va impune revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 67 alin. 2 C.pen., art. 66 alin. 1 lit. a) şi b) C.pen. şi art. 68 alin. 1 lit. b) C.pen. aplică inculpatului [...] pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a fi ales în autorităţi publice sau în orice alte funcţii publice şi a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 1 an calculată de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În baza art. 65 alin.1,3 C.pen. aplică inculpatului [...] pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a), b) C.pen. Pedeapsa accesorie se execută numai în caz de revocare sau anulare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere şi dispunerea executării pedepsei închisorii în regim de detenţie.

În baza art. 91 alin. 2 C.pen., pedeapsa amenzii penale de 4000 lei, se execută.

În baza art. 112 alin. 1 lit. b C.pen., confiscă de la inculpatul [...] pistol marca KWC, model GSR SIGARMS, calibre 4,5 mm BB, cu seria … şi butelia goală aferentă, conform procesului verbal seria AV nr. … din 02.12.2014.

În baza art. 274 alin. 1 C.proc.pen. obligă inculpatul [...] la plata cheltuielilor judiciare avansate de către stat în cuantum de 1500 de lei (500 lei aferenţi urmăririi penale şi 1000 lei aferenţi judecăţii în primă instanţă).”

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:

În intervalul 02 - 05.11.2014, inculpatul [...] a deţinut pe teritoriul României pistolul neletal marca KWC model GSR SIGARMS cal. 4,5 mm BB, inclus în categoria C pct. 23, Capitolul III al Anexei Legii nr. 295/2004, fără a avea autorizaţie prealabilă de procurare prevăzută de art. 57 alin. 1 lit. a din Legea nr. 295/2004, introducându-l în mod nelegal în ţară prin PTF Arad-Nădlac, la data de 02.11.2014.

Pentru a reţine această situaţie de fapt, prima instanţă a avut în vedere următoarele probe (mijloace de probă): …

Din cuprinsul tuturor probelor testimoniale se reţine în mod corespunzător contradicţia dintre declaraţia inculpatului în faţa instanţei în sensul că lucrătorii de frontieră nu l-au îndrumat în niciun sens pentru declararea armei, în timp ce martorii [...] şi [...] vorbesc despre faptul că inculpatul ar fi luat la cunoştinţă din precizările lucrătorilor de frontieră că este necesară declararea armei la unitatea de poliţie, reţine nesinceritatea inculpatului în susţinerea erorii în legătură cu posesia armei pe teritoriul României, cu atât mai mult cu cât în declaraţia formulată la 02.03.2015 inculpatul vorbeşte despre actul intenţionat de a fi luat arma din Spania în perspectiva înregistrării/declarării acesteia pe teritoriul României, în scopuri personale, identificate în parte de martorul [...], iar în declaraţia iniţială a vorbit numai despre eroarea constatată de a fi luat pistolul „în bagaje” cu demersul corespunzător de prezentare promptă la poliţie, omiţând episodul semnificativ al interacţiunii cu lucrătorii de frontieră, element ce nu putea fi omis în condiţiile unei relatări/depoziţii formulate cu bună credinţă şi în acord cu realitatea obiectivă.

Prima instanţă a reţinut apărarea inculpatului în sensul că nu cunoştea prevederile legale incidente pentru autorizarea posesiei şi deţinerii de arme supuse autorizării pe teritoriul României, însă această motivare nu constituie o cauză de neimputabilitate, necunoaşterea legii fiind imputabilă inculpatului [...], cetăţean român. Reţine totuşi o atingere minimă adusă relaţiilor sociale protejate prin norma de incriminare fapt ce determină aplicarea unei sancţiuni cu amendă penală pentru această infracţiune de nerespectare a regimului armelor şi muniţiilor.

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel inculpatul [...].

În dezvoltarea motivelor de apel ale inculpatului [...] s-a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea în tot a sentinţei pronunţate de Judecătoria Constanţa, să se pronunţe pe fond o nouă hotărâre de achitare a inculpatului pentru ambele infracţiuni pentru care a fost trimis în judecată; în ceea ce priveşte infracţiunea de nerespectare a regimului armelor şi muniţiilor încadrată în textul art. 342 alin. 2 Cp, s-a solicitat să se dispună achitarea inculpatului, în principal, pentru că fapta nu există în materialitatea sa în sensul art. 16 alin. 1 lit. a Cpp,  precizându-se că atât infracţiunea de nerespectare a regimului armelor şi muniţiilor, cât şi cea de contrabandă, sunt infracţiuni comisive săvârşite prin acţiuni, nu prin inacţiuni, respectiv deţinerea sau portul de armă fără drept iar pentru a avea o deţinere, trebuie să aibă o acţiune de deţinere, iar ca să aibă un port, trebuie să aibă acţiunea de port, deci nu se vorbeşte despre o omisiune; s-a susţinut că s-a investigat omisiunea de a fi declarat portul şi deţinerea armei la graniţă, iar pentru această omisiune, deşi nu intră în textul art. 342, ar mai fi nevoie şi de o intenţie; s-a arătat că nu avem în acest caz nerespectarea din culpă a regimului armelor şi muniţiilor şi nu avem contrabandă din culpă, ci avem infracţiuni intenţionate; s-a precizat că neavând dovezi cu privire la o asemenea intenţie, ci având dovada contrară că toată infracţiunea, presupusul concurs de infracţiuni a fost descoperit prin propria predare a armei, deşi nu în sensul predării cu conştiinţa unei vinovăţii, ci notificării birocratice şi administrative a deţinerii sale, cu atât mai mult cu cât se ştie acest lucru, se poate avea în vedere faptul că nu a existat niciodată intenţia unei omisiuni, prin urmare, nu a existat intenţia de a pătrunde în ţară nedeclarând acea armă, arătându-se că nu există dovezi contrare din partea parchetului că o asemenea intenţie a existat; în acelaşi sens, s-a susţinut că la infracţiunea de contrabandă ar trebui să existe intenţia de camuflare a armei propriu-zisă, adică inculpatul să fie conştient că o are asupra sa şi că nu trebuie să o arate, ba chiar să se împotrivească la ochiul vigilent al patrulelor care ar încerca să descopere deţinerea sau portul unei asemenea arme asupra dumnealui; ca urmare a acestei importante distincţii între omisiune şi comisiune, s-a solicitat să se aibă în vedere că această faptă nu putea fi săvârşită ca infracţiune printr-o nedeclarare.

S-a precizat că al doilea motiv pentru care apreciază că fapta nu există în materialitatea sa este acela că Legea nr. 295/2004 la care se raportează prevederile art. 342 alin. 2, nu reglementează situaţia în care s-a aflat inculpatul, respectiv este cetăţean român care a cumpărat în mod legal şi a deţinut în mod legal arma la locul la care a achiziţionat-o pe teritoriul altui stat, a venit cu ea în ţară şi se punea problema de echivalare a autorizaţiei pe care o deţinea acolo; această problemă poate fi şi mai mult simplificată fără a se mai ajunge la asemenea detalii, constatând că Legea nr. 295/2004 oferă soluţii, inclusiv sancţiuni, deci nu pedepse, doar contravenţionale, prevede ipoteze pentru cetăţenii români care îşi cumpără arme din străinătate introducându-le în ţară şi pentru cetăţenii străini care fie aduc în ţară, fie scot din ţară cumpărându-le din ţară, arme din străinătate; Legea nr. 295/2004 nu cuprinde această situaţie intermediară a cetăţeanului român care are reşedinţă în străinătate şi care vine cu o armă cumpărată legal din străinătate, în plus, dintr-un stat al comunităţii europene şi membru UE; s-a solicitat a se observa că prevederile art. 342 alin. 2 cod penal arată că reprezintă infracţiune numai deţinerea, portul fără drept, se va constata că acest „fără drept” se referă la fără orice fel de autorizaţie, apreciindu-se că aici este vorba despre o situaţie a unui drept care este discutabil, dar nu în sensul penal pe care îl imaginează prevederile art. 342 alin. 2, în plus, în cumulare cu o intenţie de a săvârşi o asemenea infracţiune; acest fel indirect de a acuza în baza codului penal prin raportare la o lege extra penală care nu cuprinde dispoziţii penale, este în sine un motiv de nelegală acuzaţie şi de achitare, pentru că infracţiunea trebuie să fie încadrată în textul codului penal sau al legii penale sau civile cu dispoziţii penale.

S-a invocat un al doilea motiv de solicitare a achitării, în temeiul disp. art. 16 lit. b) cod procedură penală, solicitându-se să se aibă în vedere că, chiar dacă s-ar admite că fapta există în materialitatea ei, ea nu este prevăzută de legea penală, respectiv de Legea nr. 295/2004 la care se raportează indirect prin această metodă criticabilă pentru ca inculpatul să poată să răspundă penal pentru aceasta; s-a precizat că această faptă de a intra în ţară, referindu-se la omisiunea declarării permisului, nu la intenţia camuflării sale ca să nu fie văzut, această omisiune de a intra cu arma în ţară, nu constituie, potrivit Legii nr. 295/2004 contravenţie sau, dacă ar constitui, ar constitui cel mult contravenţie şi nu ar putea să constituie infracţiune, cu atât mai puţin printr-o raportare indirectă la prevederile codului penal.

S-a mai solicitat achitarea în temeiul disp. art. 16 lit. b) cod procedură penală, pentru că fapta nu este săvârşită cu vinovăţia necesară pentru incriminare penală, de altfel, nu este săvârşită cu nici o intenţie, ci dintr-o eventuală culpă într-o faptă omisivă de nedeclarare a acestei arme şi acest lucru în mod discutabil, pentru că, aşa cum reiese din probe, au existat discuţii la graniţă cu privire la intenţia de a declara această armă care nu au fost luate în considerare.

Pentru fapta de nerespectare a regimului armelor şi muniţiilor să se aibă în vedere prevederile art. 16 lit. d) cod procedură penală referitoare la incidenţa unei cauze de neimputabilitate, precizându-se că se referă la disp. art. 30 alin. 4 care se aplică în coroborare cu cele ale lit. 3 şi nu se referă la prevederile art. 30 alin. 1 cod penal ca o cauză de neimputabilitate cu privire la faptă; s-a apreciat că art. 30 alin. 1 cod penal ar corespunde împrejurării, nu şi circumstanţelor în care geanta a fost luată din şifonier, pusă în maşină şi plecat cu ea acasă, aceasta fiind cauza de neimputabilitate pe care nu o invocă, pentru că invocând-o, a constatat că a oferit deja instanţei posibilitatea de a crea din asta dovada lipsei de vinovăţie a inculpatului; s-a precizat că se invocă cauza de neimputabilitate a alin. 4 al art. 30 cod penal care se referă la necunoaşterea unei prevederi legale şi se referă la necunoaşterea prevederilor Legii nr. 295/2004, învederându-se că această eroare cu privire la cunoaşterea legii au manifestat-o până în prezent mai multe organe, respectiv de la Nădlac, de la poliţia Ovidiu căreia i-au trebuit mai multe zile până să îşi dea seama unde a greşit inculpatul, dar şi de la Vama Veche, astfel cum reiese din declaraţia inculpatului, dată la termenul din 09.03.2017.

Referitor la fapta de contrabandă, s-a solicitat, în principal, să se dispună achitarea, în temeiul disp. art. 16 lit. a 9 cod procedură penală, respectiv pentru că în această privinţă, nu există faptă în materialitatea sa, precizându-se că pentru a exista fapta de contrabandă în materialitatea sa, în sensul art. 271 Codul vamal, ar fi trebuit să existe şi o intenţie de încălcare a regimului vamal privitor la taxe şi accize care să ducă la prejudiciul bugetului statului; prin urmare, motivarea sentinţei Judecătoriei Constanţa, este total eronată în această privinţă, pentru că deduce săvârşirea infracţiunii de contrabandă din simpla săvârşire; s-a mai arătat că urmarea imediată nu trebuie să fie la infracţiunea de contrabandă aceeaşi ca şi urmare imediată la regimul armelor şi muniţiilor; în ceea ce priveşte regimul armelor şi muniţiilor există un pericol care implică integritatea fizică a altor persoane, pe când în cazul contrabandei, este ca urmare şi pericol social pentru regimul bugetului de stat, respectiv neplata taxelor, neplata impozitelor, intenţia de a se sustrage de la plata acestora; s-a mai arătat că în acest caz ANAF nu s-a constituit parte civilă, nu s-a pus în discuţie un eventual prejudiciu material, iar dacă ANAF nu s-a constituit parte civilă este urmare a inexistenţei faptei în materialitatea sa; s-a precizat că la fila 50 din dosar este depus un extras de pe site-ul Direcţiei Regionale Vamale, unde se poate constata că în ceea ce priveşte taxele şi accizele pentru pistoale, sunt datorate numai pentru statele terţe, exterioare Uniunii Europene, prin urmare, nu este acest caz, precizându-se că şi dacă ar fi venit în ţară şi l-ar fi lăsat să dea acea declaraţia pe care i s-a imputat că nu a dat-o, atunci nu ar fi avut de achitat nici un fel de taxe şi ar fi rămas într-o eventuală discuţie doar nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor, deşi nici aceea pe codul penal, ci eventual pe Legea nr. 295/2004; s-a mai arătat că inculpatul nu a spus niciodată că a avut intenţia să ia pistolul din Spania şi, totuşi, prima instanţă aşa a reţinut în al doilea ciclu procesual, respectiv că ar fi spus acest lucru într-o declaraţie pe care instanţa o indică cu dată, deşi nu există o asemenea menţiune a inculpatului; dacă pentru o primă condamnare instanţa nu a avut nevoie de nici o probă, când probele au fost administrate, ca urmare a casării primei hotărâri, i s-a dat inculpatului o pedeapsă mai mare, respectiv în absenţa probelor 3 ani, în prezenţa probelor 4 ani; s-a mai arătat că prima instanţă nu a avut în vedere decât probele pe care parchetul nu le-a administrat, apreciindu-se că nu există probe în acuzare, iar pentru a-l condamna pe inculpat într-un prim ciclu procesual, instanţa de fond nu a avut în vedere nici probe în apărare, ceea ce ar fi fost obligatoriu, potrivit art. 100 Cpp; referitor la lipsa probelor în acuzare, s-a mai solicitat să se aibă în vedere faptul că, în afară de referatul de constatare a faptului că a venit şi a arătat că are pistolul asupra sa şi de expertiza de identificare a acestui revolver, nu există nici o probă care să dovedească faptul că inculpatul a încercat să intre fraudulos, că a ascuns arma, că s-a ferit de poliţie, că s-ar fi sustras, pentru a se vorbi despre un context atât de grav cum este cel penal; cu privire la modalitatea de interpretare a acestor probe, respectiv a depoziţiilor martorilor, se precizează cu privire la un martor poliţist audiat care la întrebarea dacă i-a dat de înţeles că stătea de vorbă cu o persoană care să se fi aflat în eroare cu privire la deţinerea armei, acesta a răspuns că i s-a părut că nu era o persoană aflată în eroare cu privire la deţinerea armei şi obligarea de a o preda autorităţilor, precizându-se că această adăugire cu privire la obligaţie, nu a mai fost avută în vedere de către prima instanţă; prima instanţă a luat în considerare declaraţia celuilalt poliţist care a spus că s-ar fi lăudat că are nevoie de acest pistol, pentru că ar avea anumite probleme, apreciindu-se că nu este o depoziţie credibilă pentru că, fiind poliţist, ar fi trebuit să întrebe imediat şi să explice imediat care ar fi fost acele probleme, care ar fi fost motivul pentru care nu a intervenit din proprie iniţiativă să le preîntâmpine, fără să îi dea ocazia să folosească acel pistol; prima instanţă a trimis o adresă la PTF Nădlac şi i se comunică de acolo, nu dovada în apărarea inculpatului că a dorit să dea o declaraţie cu privire la pistol pe baza unor înregistrări video, ci i s-a cerut să precizeze dacă într-adevăr a intrat în ţară în data pretinsă, respectiv în data de 02.11.2014, cu toate că avea această dovadă, deja rezultând din depoziţia unuia dintre martorii a cărui declaraţie a valorificat-o; s-a apreciat că inculpatul s-a aflat într-o eroare birocratică cu privire la dreptul său de a-şi lua arma cu el şi dreptul său de a veni cu ea în România şi care ar fi condiţiile respective, precizându-se că la această eroare birocratică s-a ajuns prin valorificarea prezumţiei de vinovăţie şi prin nevalorificarea principiului in dubio pro reo.

Prin motivele de apel invocate s-a apreciat că există un dubiu, iar acel dubiu trebuie să îi profite pentru că reiese din probe că nu putea fi altfel, solicitându-se să se aibă în vedere că inculpatul de bună voie s-a dus la poliţie, a înştiinţat că are un pistol; dacă ar fi fost infracţiune sau concurs, ar fi trebuit să fie unul flagrant, ori poliţia l-a încurajat să continue acest flagrant până se lămureşte birocratic, administrativ prin interpretarea normelor juridice extra penale dacă este sau nu cauză penală; dacă ar fi fost aşa, şi dacă lucrurile ar fi atât de nefavorabile sub aspect penal, pentru deţinătorul armei, ar fi trebuit să fie cel puţin la fel pentru complicitatea presupusă a însoţitorului său, respectiv martorul de la acest termen, pentru că se vorbeşte despre traversarea tot atâtor ţări, intrarea prin aceeaşi graniţă şi deplasarea până la domiciliu, unde s-a dus şi şi-a prezentat arma, a făcut-o alături de prietena sa.

Examinând actele şi lucrările dosarului, Curtea constată următoarele:

Prin rechizitoriul numărul 18715/P/2014 din data de 06.04.2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanţa, înregistrat pe rolul acestei instanţe la data de 03.06.2015 sub număr de dosar 14798/212/2015, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de liberate preventiv, a inculpatului [...] pentru săvârşirea infracţiunii de nerespectare a regimului armelor şi muniţiilor prevăzută de art. 342 alin. 2 C.pen. şi contrabandă calificată prevăzută de art. 271 din Legea nr. 86/2006, ambele cu aplicarea art. 38 alin. 1 C.pen..

Potrivit rechizitoriului, în fapt, s-a reţinut că la data de 02.11.2014 a introdus în România prin Punctul de Trecere al Frontierei Arad un pistol marca KWC model „GSR SIGARMS” cal. 4,5 mm BB pe care l-a achiziţionat din Spania în cursul anului 2013, fără a avea autorizaţie de procurare şi fără a-l declara organelor de poliţie şi pe care l-a deţinut pe teritoriul României fără drept.

Prin încheierea de şedinţă din camera de consiliu din data de 20.08.2015, rămasă definitivă la data de 12.11.2015, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanţei, administrării probelor şi  efectuării actelor de urmărire penală şi a dispus începerea judecăţii.

La primul termen de judecată, cu procedura legal îndeplinită, după citirea actului de sesizare, instanţa a adus la cunostinţa inculpatului dispoziţiile art. 374 alin. 4 C.proc.pen. raportat la art. 396 alin. 10 C.proc.pen., privind judecata în procedură simplificată, precum şi soluţiile posibile ca urmare a acestei proceduri.

 Inculpatul a arătat că solicită ca judecata să aibă loc conform procedurii simplificate, prevăzută de art. 374 alin. 4 C.proc.pen..

A fost pronunţată sentinţa penală nr. 265/04.03.2016 a Judecătoriei Constanţa, hotărâre casată cu dispoziţie de trimitere spre rejudecare prin decizia penală nr. 646/P/09.06.2016 a Curţii de Apel Constanţa.

În considerentele deciziei constatându-se că în mod eronat instanţa de fond a aplicat procedura de judecată simplificată potrivit prevederilor art. 374 alin. 4 C.proc.pen., inculpatul [...] nerecunoscând de fapt comiterea infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată; în consecinţă, s-a dispus trimiterea spre rejudecare a cauzei Judecătoriei Constanţa potrivit procedurii de drept comun pentru respectarea dreptului inculpatului la un dublu grad de jurisdicţie în materie penală, drept prevăzut de art.2 din Protocolul nr.7 la CEDO.

În al doilea ciclu procesual, în urma cercetării judecătore?ti efectuată potrivit procedurii de drept comun, Judecătoria Constanţa a pronunţată sentinţa în prezent apelată de către inculpatul [...].

La termenul din apel din cel de al doilea ciclu procesual în apel din data 26.01.2017, inculpatul [...] a fost audiat de către instan?a de apel.

La termenul de judecată din data de 09.03.2017, inculpatul [...] a dat un supliment de declara?ie în fa?a Cur?ii.

Prin încheierea de ?edin?ă din data de 03.02.2017 a Cur?ii de Apel Constan?a s-a admis, în baza art.100 alin.3 cod procedură penală, cererea inculpatului [...] de administrare a următoarelor probe:

- reaudierea martorei [...];

- înscrisuri traduse autorizat şi legalizat din limba spaniolă în limba română (permis de portarmă, cerere de emitere a permisului de portarmă).

Prin aceeaşi încheiere de şedinţă din data de 03.02.2017 Curtea de Apel Constanţa a respins ca inadmisibilă cererea inculpatului [...] de sesizare a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene.

La solicitarea Curţii, inculpatul (prin apărător ales) a depus în scris la data de 02.02.2017 întrebările solicitate a fi adresate Curţii de Justiţie a Uniunii Europene:

„1. Care este modul de interpretare a prevederilor art.8 ale Directivei 91/477/CEE, în ceea ce priveşte valabilitatea, pe teritoriul altui stat comunitar, a declaraţiei pentru armele de foc, dată deja de deţinător pe teritoriul statului pe care arma a fost dobândită şi legal autorizată, respectiv dacă asemenea declaraţie îşi menţine valabilitatea pe teritoriul altui stat comunitar”

2. Armele neletale sunt „alte arme de foc” sau „alte arme decât de foc” sau pur şi simplu nu sunt deloc arme de foc, conform pct.3 din Anexa I a Directivei 91/477/CEE?

3. Noţiunea de „alte arme decât de foc” (conform art.14 liniuţa a doua a Directivei 91/477/CEE şi, în acest caz, care sunt limitele interdicţiei de trecere a frontierei acestora, acordate statelor comunitare de art.14 ale Directivei 91/477/CEE, mai ales atunci când legislaţia naţională a statului comunitar nu interzice pătrunderea acestora pe teritoriul lor?”

Pentru a dispune în sensul respingerii ca inadmisibilă a cererii inculpatului [...] de sesizare a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, Curtea de Apel Constanţa a avut în vedere că procedura de sesizare a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene este reglementată de Articolul 267 din TFUE:

Curtea de Justitie a Uniunii Europene este competentă să se pronunte, cu titlu preliminar, cu privire la:

(a) interpretarea tratatelor;

(b) validitatea si interpretarea actelor adoptate de institutiile, organele, oficiile sau agentiile Uniunii.

În cazul în care o asemenea chestiune se invocă în fata unei instante dintr-un stat membru, această instantă poate, în cazul în care apreciază că o decizie în această privin?ă îi este necesară pentru a pronunta o hotărâre, să ceară Curtii să se pronunte cu privire la această chestiune.

 În cazul în care o asemenea chestiune se invocă într-o cauză pendinte în fata unei instante nationale ale cărei decizii nu sunt supuse vreunei căi de atac în dreptul intern, această instantă este obligată să sesizeze Curtea, cu menţiunea că sesizarea este obligatorie în cazul în care instanţa natională de ultim grad constată că o decizie în această privintă îi este necesară pentru a pronunta o hotărâre.

În ceea ce priveşte premisele sesizării în cazul trimiterii în interpretare, instanţa de apel constată că prima condiţie pentru sesizarea Cur?ii de Justi?ie a Uniunii Europene este ca instanţa de trimitere să fi stabilit că norma dreptului Uniunii asupra căreia se solicită interpretarea este relevantă pentru soluţionarea cauzei, respectiv că aceasta este aplicabilă situaţiei care face obiectul litigiului la nivel national.

O a doua condiţie pentru sesizarea Curţii de Justitie a Uniunii Europene constă în necesitatea interpretării normei europene, respectiv este necesar ca instan?a na?ională să considere că textul normei asupra căreia se solicită interpretarea este echivoc, existând îndoieli serioase cu privire la modul de interpretare a acestuia.

Curtea de Apel Constanţa a reţinut că instan?ele au totu?i libertatea de a evalua relevan?a unei cereri pentru pronun?area unei hotărâri preliminare.

Există trei situatii în care instantele ale căror decizii nu sunt susceptibile de a fi atacate pot să nu folosească procedura hotărârii preliminare, ?i anume atunci când:

- cererea nu este importantă pentru solu?ionarea litigiului - problema legată de interpretarea dreptului Uniunii este irelevantă deoarece, oricare ar fi răspunsul la întrebare, acesta nu va permite solutionarea litigiului;

- problema respectivă a făcut deja obiectul unei hotărâri a Cur?ii - Curtea a interpretat deja problema în litigiu, indiferent de procedura în care a fost adoptată decizia (procedura hotarârii preliminare sau alte tipuri de ac?iuni);

- nu există nicio îndoială justificată cu privire la interpretarea unei dispozitii a dreptului Uniunii – aplicarea corectă a dreptului Uniunii este evidentă, nelăsând loc niciunei îndoieli rezonabile.

Aceste excep?ii se aplică doar în cazurile în care cererea de întrebare preliminară vizează interpretarea dreptului Uniunii, ?i nu în situa?iile în care este ridicată problema aprecierii validită?ii acestuia.

Faţă de aspectele expuse mai sus şi raportat la obiectul judecăţii în prezentul dosar, respectiv cele 2 infracţiuni pentru care inculpatul [...] a fost trimis în judecată, la condiţiile în care inculpatul [...] a obţinut permisul de portarmă în Spania, la natura şi felul armei, precum şi la conţinutul Legii nr.117/15.06.2011, prin care s-a transpus în legislaţia internă Directiva 91/477/CEE, Curtea de Apel Constanţa a constatat că interpretarea normelor europene din Directiva 91/477/CEE astfel cum s-a solicitat prin întrebările formulate de către inculpat, prin apărătorul său ales, nu este nici relevantă şi nici necesară pentru soluţionarea prezentei cauze, solicitarea inculpatului de sesizare a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene fiind astfel inadmisibilă.

Martora [...] [...] a fost audiată de către instanţa de apel la termenul din data de 09.03.2017.

Examinând sentinţa apelată în raport de motivele de apel şi de actele şi lucrările dosarului, Curtea constată că apelul formulat în cauză de către inculpatul [...] este fondat, pentru următoarele:

Inculpatul [...] este cetăţean român, având reşedinţa în Spania, provincia Madrid, Municipiul Parla, astfel cum reiese din traducerea autentificată în limba română a unui certificat eliberat de către Ministerul Justiţiei din Spania.

În urma unei solicitări legale de achiziţie a unei arme din categoria 4 (potrivit legislaţiei spaniole în materie), inculpatul [...] a achiziţionat la data de 07.01.2013 un pistol marca SIG SAVE BSR, calibru 4,5 nr. serie ….

În consecinţă, la data de 06.02.2013 inculpatul a efectuat demersuri pentru obţinerea permisului de portarmă, depunând o solicitarea în acest sens la Primăria din Parla, în documentaţia depusă fiind făcută menţiunea expresă că permisul de portarmă de categoria 4 este valabil numai în regiunea Parla.

În urma prezentării armei achiziţionate în vederea autorizării la sediul Poliţiei Locale din Calle Lago de Villfranca de los Caballeros,4, inculpatul [...] a obţinut permisul de portarmă seria [...] eliberat la data de 11.02.2013 şi valabil până la data de 11.02.2018, permis în care este menţionat pistol marca SIG SAVE BSR, calibru 4,5 nr. serie ….

La data de 02.11.2014 inculpatul [...], împreună cu martora [...] [...] (logodnica inculpatului [...]) s-au deplasat din Spania către România, respectiv în oraşul Ovidiu, judeţul Constanţa (localitatea unde locuieşte familia inculpatului), inculpatul [...] urmând să susţină mai multe examene la Universitatea Ovidiu şi la Universitatea Spiru Haret.

Atât inculpatul [...], cât şi martora [...] [...], au arătat în mod constant atât în declaraţiile date în cursul urmării penale, cât şi în faţa instanţei de fond şi a instanţei de apel, că la un moment dat când se aflau pe teritoriul Austriei au efectuat o oprire pentru a se odihni iar inculpatul [...] a vrut să scoată laptopul din geantă, constatând astfel că din eroare a luat o geantă identică în care se afla pistolul menţionat mai sus, permisul de portarmă şi toate documentele privind achiziţia acelui pistol.

Aceştia au precizat că, neştiind cum să procedeze, au arătat mai întâi unei patrule de poliţie din Austria pistolul şi autorizaţia de deţinere a acelui pistol iar poliţiştii austrieci le-au spus că pe teritoriul Austriei nu este nici o problemă, deoarece Austria face parte din Uniunea Europeană şi, în plus, în Austria orice persoană care a împlinit 18 ani poate cumpăra un asemenea pistol cu aer comprimat doar prezentând buletinul; inculpatul [...] a menţionat că, după ce şi-a dat seama că a luat din greşeală geanta în care se afla pistolul, a fost îngrijorat cu privire la deţinerea acelui pistol doar până când a discutat cu poliţiştii din Austria, pentru că nu cunoştea legislaţia.

 Inculpatul [...] şi martora [...] [...] au mai declarat în mod constant că la intrarea în România, la PTF Arad, inculpatul le-a spus poliţiştilor vamali că are un pistol cu aer comprimat cumpărat în Spania pentru care are acte doveditoare şi a vrut să le arate pistolul, dar poliţiştii vamali i-au spus că nu este necesar, deoarece şi România este stat membru al Uniunii Europene şi că este suficient să aducă la cunoştinţa organelor de poliţie de la domiciliul său.

Se impune precizarea că în suplimentul de declaraţie dat în apel de către inculpat la data de 09.03.2017 şi în declaraţia dată de către martora [...] [...] la acelaşi termen, amândoi au precizat că în data de 08.03.2017 s-au deplasat la PTF Vama Veche unde poliţiştii vamali le-au spus că pentru introducerea de către un cetăţean român în ţară a unei arme dobândite în mod legal în Spania este suficient să se dea o declaraţie în vamă în sensul că se află în posesia unei arme neletale şi să aibă actele de provenienţă ale armei.

Din declaraţiile inculpatului [...] şi ale martorei [...] [...], Curtea mai reţine că în data de 02.11.2014, în jurul prânzului, aceştia au ajuns în oraşul Ovidiu, judeţul Constanţa, şi după ce s-a odihnit aprox. jumătate de oră inculpatul [...] s-a deplasat la poliţia oraşului Ovidiu unde a vorbit cu o doamnă care i-a spus că nu îl poate lămuri pe inculpat, solicitându-i să vină a doua zi pentru a discuta cu un coleg pe nume [...] [...].

Inculpatul [...] a declarat în mod constant că a doua zi, în 03.11.2014, s-a deplasat din nou la poliţia oraşului Ovidiu unde a discutat cu [...] [...], căruia i-a spus că se află în posesia unui pistol cu aer comprimat iar poliţiştii vamali de la PTF Arad i-au spus că trebuie să ia legătura cu poliţia din localitatea de care aparţine, după care [...] [...] a luat legătura cu numitul [...] [...] din cadrul Serviciului Arme şi Muniţii Constanţa iar acesta i-a spus lui [...] [...] să îi ia numele şi numărul de telefon al inculpatului pe care îl va contacta a doua zi.

În data de 04.11.2014, numitul [...] [...] l-a sunat pe inculpatul [...] şi i-a spus să se prezinte la Serviciul Arme şi Muniţii Constanţa în data de 05.11.2014.

În data de 05.11.2014, inculpatul [...] s-a deplasat la Serviciul Arme şi Muniţii Constanţa unde i-a relatat numitului [...] [...] circumstanţele introducerii pistolului pe teritoriul României şi s-a completat un formular tipizat prin care a predat acel pistol pentru a se face o expertizare pentru a se vedea dacă are nevoie de o autorizare pentru deţinerea acelui pistol pe teritoriul României, precizând faptul că numitul [...] [...] nu i-a explicat cu acea ocazie că ar fi trebuit să urmeze o anumită procedură la intrarea pe teritoriul României privind declararea acelui pistol, procedură pe care nu ar fi respectat-o.

După aproximativ o lună, inculpatul [...] l-a sunat pe numitul [...] [...] şi acesta i-a spus că nu este gata expertiza.

După aproximativ 3 luni de când a predat pistolul, inculpatul a fost sunat de către numitul [...] [...] care i-a spus să se prezinte la Serviciul Arme şi Muniţii Constanţa; ajuns aici, un comisar care se afla în biroul numitului [...] [...] i-a spus că s-a întocmit un dosar penal pe numele inculpatului referitor la comiterea infracţiunilor de nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor şi de trafic de arme.

Curtea mai reţine că prin raportul de constatare criminalistică nr.121657 din 11.11.2014 întocmit în cursul urmării penale s-a concluzionat că pistolul marca KWC, model GSR SIGARMIS, calibru 4,5 mm BB, cu seria …, este în stare de funcţionare şi este o armă ce funcţionează pe bază de CO2, având montată o butelie pentru CO2 aflată sub presiune.

Curtea constată că prin Legea nr.117/15.06.2011 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 295/2004 privind regimul armelor şi muniţiilor s-a transpus în legislaţia română Directiva Consiliului Europei nr.91/477/CEE din 18 iunie 1991 privind controlul achiziţionării şi deţinerii armelor.

Articolul 3 din Directiva menţionată mai sus prevede că „Statele membre pot adopta, în cadrul propriilor legislaţii, măsuri mai stricte decât cele prevăzute în prezenta directivă”.

Examinând comparativ dispoziţiile legale în materie prevăzute de Directiva Consiliului Europei nr. 91/477/CEE din 18 iunie 1991 şi de legislaţia internă a statului român, Curtea reţine că legislaţia română prevede reglementări mai stricte în ceea ce priveşte autorizarea obţinerii sau deţinerii armelor.

În acest sens, raportat la concluziile raportului de constatare criminalistică nr. 121657 din 11.11.2014 din care reiese că pistolul introdus pe teritoriul României la data de 02.11.2014 este o armă ce funcţionează pe bază de CO2, având montată o butelie pentru CO2 aflată sub presiune, Curtea constată că acest pistol se încadrează în categoria armelor prevăzute la pct. III Categoria C pct.23 din Anexa 1 din Legea nr. 295/2004, astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 117/15.06.2011, respectiv Arme supuse autorizării: „pct.22 Arme scurte sau lungi (cu aer comprimat) care pentru aruncarea proiectilului metalic folosesc forţa de expansiune a aerului comprimat sau a gazelor sub presiune aflate într-un recipient şi care nu dezvoltă o viteză a proiectilului mai mare de 220 m/s”.

Prin urmare, pentru introducerea pe teritoriul României a unei asemenea arme sunt incidente prevederile art.113 alin.4 din Legea nr. 295/2004 republicată, astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr.117/15.06.2011 prin care s-a transpus în legislaţia română Directiva Consiliului Europei nr.91/477/CEE din 18 iunie 1991 privind controlul achiziţionării şi deţinerii armelor: „Introducerea de către rezidenţii statelor membre a armelor neletale din categoria celor supuse autorizării pe teritoriul României este interzisă, cu excepţia cazurilor în care titularul face dovada faptului că urmează să participe la un concurs de tir sportiv afiliată/afiliat la federaţiile sportive naţionale de specialitate ori, după caz, face dovada faptului că urmează să participe la o manifestare culturală, artistică sau istorică şi prezintă invitaţia unei asociaţii de colecţionari, legal constituită, ori a unei instituţii muzeistice din România”.

Faţă de considerentele expuse mai sus, Curtea constată că inculpatul [...] nu a urmat procedura prevăzută de art.113 alin.4 din Legea nr.295/2004 republicată pentru introducerea în ţară la data de 02.11.2014 a pistolului marca KWC, model GSR SIGARMIS, calibru 4,5 mm BB, cu seria [...], pistol dobândit în mod legal pe teritoriul Spaniei, armă neletală încadrată potrivit legislaţiei statului român în categoria armelor prevăzute la pct. III Categoria C pct.23 din Anexa 1 din Legea nr.295/2004, astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr.117/15.06.2011, respectiv Arme supuse autorizării.

În acest sens, inculpatul [...] nu a făcut dovada faptului că urmează să participe la un concurs de tir sportiv afiliată/afiliat la federaţiile sportive naţionale de specialitate şi nici nu a făcut dovada faptului că urmează să participe la o manifestare culturală, artistică sau istorică, având invitaţia unei asociaţii de colecţionari, legal constituită, ori a unei instituţii muzeistice din România.

 Din probatoriul administrat în cauză, Curtea constată că există un dubiu puternic cu privire la intenţia inculpatului [...] de introducere frauduloasă a acelui pistol pe teritoriul României.

Un aspect esenţial în reţinerea acestui fapt îl constituie conduita inculpatului [...] din momentul în care, aflându-se pe teritoriul Austriei, a constatat că a luat din greşeală geanta în care se afla pistolul în locul genţii în care se afla laptop-ul:

- a întrebat o patrulă de poliţie din Austria cu privire la condiţiile legale ale deţinerii unui asemenea pistol cu aer comprimat, poliţiştii austrieci spunându-i că pe teritoriul Austriei nu este nici o problemă, deoarece Austria face parte din Uniunea Europeană şi, în plus, în Austria orice persoană care a împlinit 18 ani poate cumpăra un asemenea pistol cu aer comprimat doar prezentând buletinul;

- la intrarea în România în data de 02.11.2014, la PTF Arad, inculpatul le-a spus poliţiştilor vamali că are un pistol cu aer comprimat cumpărat în Spania pentru care acte doveditoare şi a vrut să le arate pistolul dar poliţiştii vamali i-au spus că nu este necesar, deoarece şi România este stat membru al Uniunii Europene şi că este suficient să aducă la cunoştinţa organelor de poliţie de la domiciliul său;

- în data de 02.11.2014, imediat ce a ajuns în oraşul Ovidiu, judeţul Constanţa, inculpatul [...] s-a deplasat la poliţia oraşului Ovidiu pentru a aduce la cunoştinţa organelor de poliţie circumstanţele în care se află pe teritoriul României în posesia unui pistol; aici a vorbit cu o doamnă care i-a spus că nu îl poate lămuri pe inculpat, solicitându-i să vină a doua zi pentru a discuta cu un coleg pe nume [...] [...] (acest aspect reiese din declaraţiile constante ale inculpatului coroborate cu declaraţia martorei [...] [...] şi cu declaraţia martorului [...] [...] – f.34 verso dosar primă instanţă);

- a doua zi, în 03.11.2014, inculpatul [...] s-a deplasata din nou la poliţia oraşului Ovidiu unde a discutat cu [...] [...], căruia i-a spus că se află în posesia unui pistol cu aer comprimat iar poliţiştii vamali de la PTF Arad i-au spus că trebuie să ia legătura cu poliţia din localitatea de care aparţine, după care [...] [...] a luat legătura cu numitul [...] [...] din cadrul Serviciului Arme şi Muniţii Constanţa iar acesta i-a spus lui [...] [...] să îi ia numele şi numărul de telefon al inculpatului pe care îl va contacta a doua zi;

- în data de 04.11.2014, numitul [...] [...] l-a sunat pe inculpatul [...] şi i-a spus să se prezinte la Serviciul Arme şi Muniţii Constanţa în data de 05.11.2014;

- în data de 05.11.2014, inculpatul [...] s-a deplasat la Serviciul Arme şi Muniţii Constanţa unde i-a relatat numitului [...] [...] circumstanţele introducerii pistolului pe teritoriul României şi s-a completat un formular tipizat prin care a predat acel pistol pentru a se face o expertizare.

În consecinţă, din întreaga conduită a inculpatului din perioada 01.11.2014 - 05.11.2014, Curtea constată că inculpatul [...] a fost cel care s-a interesat în mod constant şi s-a adresat organelor de poliţie de pe teritoriul Austriei, de la PTF Arad, de la Poliţia oraşului Ovidiu şi de la Serviciul Arme şi Muniţii Constanţa pentru a explica circumstanţele introducerii pe teritoriul României a pistolului cu aer comprimat dobândit în mod legal pe teritoriul Spaniei, respectiv că a confundat 2 genţi identice şi a luat din greşeală geanta în care se afla pistolul în locul genţii în care se afla un laptop, constatând acest lucru pe teritoriul Austriei şi neexistând astfel intenţia lui de a veni pe teritoriul României cu acel pistol.

În acelaşi sens, Curtea are în vedere şi planşele foto depuse la dosar în apel cu cele 2 genţi şi din care se constată că sunt identice iar cutia în care se află pistolul are dimensiuni suficient de mici care îi permit să intre într-o asemenea geantă iar în momentul în care geanta este închisă este posibil să fie confundată cu o geantă în care se află un laptop şi încărcătorul aferent.

Curtea mai reţine că singurul martor care l-a însoţit pe inculpatul [...] pe traseul din Spania până în România, respectiv în oraşul Ovidiu, judeţul Constanţa, este martora [...] [...] care a relatat aceeaşi situaţia de fapt ca cea prezentată de către inculpatul [...].

Curtea constată că în prezentul dosar nu există nici un mijloc de probă din care să reiasă că inculpatul [...] a luat în mod intenţiat acel pistol din locuinţa sa din Spania pentru a veni cu el pe teritoriul României.

 Curtea apreciază că declaraţia martorului [...] [...] de la termenul din data de 11.10.2016 din faţa instanţei de fond în care a menţionat că inculpatul [...] nu i-a spus că ar fi introdus din greşeală pistolul în ţară şi că „l-am perceput pe inculpat, la momentul interpelării mele, în sensul că se găsea în mod conştient în posesia unui pistol pe care dorea să-l declare autorităţilor. Nu am perceput că s-ar fi găsit în posesia permisului urmare a unei greşeli sau erori” reprezintă de fapt o percepţie a acestui martor (astfel cum chiar martorul a precizat) şi nu poate constitui temei al unei constatări al unui aspect de fapt, în lipsa altor mijloace de probă din care să reiasă acelaşi element de fapt.

De asemenea, Curtea constată că declaraţia martorului [...] [...] de la termenul din data de 11.10.2016 din faţa instanţei de fond în care a precizat că „am luat la cunoştinţă din precizările inculpatului că a venit cu arma din Spania şi că i-ar trebui pentru a se apăra întrucât are ceva probleme, ori că doreşte să fie văzut cu pistolul” este contrazisă în mod constant de către inculpatul [...] în toate declaraţiile pe care le-a dat, atât în cursul urmăririi penale cât şi al cercetării judecătoreşti în faţa primei instanţe şi a instanţei de apel, declaraţia inculpatului coroborându-se şi cu declaraţia martorei [...] [...].

În acelaşi sens, Curtea constată că în procesul verbal încheiat de către martorul [...] [...] la data de 05.11.2014 s-a consemnat doar că s-a prezentat [...] care a declarat că în anul 2013 a achiziţionat în anul 2013 acel pistol pe care l-a introdus în ţară prin PTF Arad, permis pentru care are permis de portarmă eliberat de organele de poliţie spaniole, fără a exista vreo menţiune în sensul că [...] ar fi dorit să obţină o autorizaţie pentru a putea deţine acel pistol şi pe teritoriul României pentru vreunul dintre motivele menţionate de către martorul [...] [...] în faţa primei instanţe.

Raportat la ansamblul probator administrat în cauză, Curtea constată că nu se poate reţine cu certitudine că inculpatul [...] a luat în mod intenţionat acel pistol din locuinţa sa din Spania pentru a veni cu el pe teritoriul României ci dimpotrivă, inculpatul [...] a confundat 2 genţi identice şi a luat din greşeală geanta în care se afla pistolul în locul genţii în care se afla un laptop, constatând acest lucru pe teritoriul Austriei, aspect care corespunde conduitei ulterioare a inculpatului din perioada 01.11.2014 -05.11.2014, respectiv s-a interesat în mod constant şi s-a adresat organelor de poliţie de pe teritoriul Austriei, de la PTF Arad, de la Poliţia oraşului Ovidiu şi de la Serviciul Arme şi Muniţii Constanţa pentru a explica circumstanţele introducerii pe teritoriul României a pistolului cu aer comprimat dobândit în mod legal pe teritoriul Spaniei.

În acelaşi sens, Curtea reţine şi faptul că permisul de portarmă de categoria 4  dobândit de către inculpatul [...] de la autorităţile din Spania pentru pistolul respectiv este valabil numai în regiunea Parla, astfel că este lipsit de orice raţiune ca inculpatul să fi luat acel pistol pentru a obţine o autorizaţie de deţinere şi pe teritoriul României, atâta timp cât deţinerea pistolului respectiv a fost limitată doar la nivelul unei regiuni din Spania, neputându-se astfel justifica niciun drept al inculpatului de deţinere a armei pe întreg teritoriul Uniunii Europene.

În consecinţă, raportat la probatoriul administrat în prezentul dosar, reţinerea intenţiei inculpatului [...] de a introduce acel pistol la data de 02.11.2014 pe teritoriul României, raportat la probatoriul administrat în cauză, ar constitui o încălcare a principiului prezumţiei de nevinovăţie prev. de art.4 cod procedură penală şi consacrat de art.23 alin.11 din Constituţia României.

Curtea mai are în vedere şi prevederile art.103 alin.2 teza a II-a cod procedură penală: „Condamnarea se dispune doar atunci când instanţa are convingerea că acuzaţia a fost dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă”.

 Curtea reţine că infracţiunile de nerespectare a regimului armelor şi muniţiilor prevăzută de art.342 alin.2 cod penal şi de contrabandă calificată prevăzută de art.271 din Legea nr. 86/2006 pentru care a fost trimis în judecată inculpatul [...] se comit doar cu intenţie (directă sau indirectă).

Mijloacele de probă avute în vedere de către instanţa de fond la pronunţarea hotărârii de condamnare a inculpatului [...] au constat în principal în declaraţiile martorilor [...] [...] şi [...] [...], însă astfel cum s-a arătat mai sus Curtea a constatat că:

- martorul [...] [...] a menţionat în declaraţia sa o apreciere, o percepţie a acestui martor (astfel cum chiar martorul a precizat) cu privire la faptul că inculpatul ar fi adus cu intenţie acel pistol în România, fără ca inculpatul [...] să-i precizeze în mod expres acest fapt;

- declaraţia martorului [...] [...] de la termenul din data de 11.10.2016 din faţa instanţei de fond în care a precizat că „am luat la cunoştinţă din precizările inculpatului că a venit cu arma din Spania şi că i-ar trebui pentru a se apăra întrucât are ceva probleme, ori că doreşte să fie văzut cu pistolul” este contrazisă în mod constant de către inculpatul [...] în toate declaraţiile pe care le-a dat, atât în cursul urmăririi penale cât şi al cercetării judecătoreşti în faţa primei instanţe şi a instanţei de apel, declaraţia inculpatului coroborându-se şi cu declaraţia martorei [...] [...],

iar instanţa de fond nu a ţinut cont de:

- celelalte mijloace de probă (declaraţiile constante ale inculpatului [...], ale martorei [...] [...]) cu privire la faptul că a luat din greşeală geanta în care se afla pistolul în locul unei genţi identice în care se afla un laptop,

- conduita inculpatului care s-a adresat în cel mai scurt timp posibil organelor de poliţie de pe teritoriul Austriei, de la PTF Arad, de la Poliţia oraşului Ovidiu şi de la Serviciul Arme şi Muniţii Constanţa pentru a explica circumstanţele introducerii pe teritoriul României a pistolului cu aer comprimat dobândit în mod legal pe teritoriul Spaniei,

- planşele foto cu cele 2 genţi şi din care se constată că sunt identice iar cutia în care se află pistolul are dimensiuni suficient de mici care îi permit să intre într-o asemenea geantă iar în momentul în care geanta este închisă este posibil să fie confundată cu o geantă în care se află un laptop şi încărcătorul aferent,

- că permisul de portarmă de categoria 4 dobândit de către inculpatul [...] de la autorităţile din Spania pentru pistolul respectiv este valabil numai în regiunea Parla, astfel că este lipsit de orice raţiune ca inculpatul să fi luat acel pistol pentru obţine o autorizaţie de deţinere şi pe teritoriul României, atâta timp cât deţinerea pistolului respectiv a fost limitată doar la nivelul unei regiuni din Spania.

Toate aceste ultime aspecte expuse sunt în măsură să creeze instanţei îndoiala rezonabilă că inculpatul [...] a acţionat cu intenţie (directă sau indirectă) pentru a introduce acel pistol la data de 02.11.2014 pe teritoriul României, astfel că potrivit prevederilor art.103 alin.2  teza a II-a cod procedură penală cu referire la art.4 cod procedură penală şi art.23 alin.11 din Constituţia României în prezentul dosar nu se poate pronunţa o hotărâre de condamnare a inculpatului pentru infracţiunile pentru care a fost trimis în judecată, urmând a se dispune achitarea inculpatului [...] pentru ambele infracţiuni în baza art.16 alin.1 lit.b) cod procedură penală: „fapta nu a fost săvârşită cu vinovăţia prevăzută de lege”.

Având în vedere argumentele expuse de către instanţa de apel şi soluţia care urmează a se pronunţa în cauză, Curtea constată că nu se mai impune examinarea celorlalte motive de apel invocate de către inculpatul [...].

Faţă de ansamblul considerentelor expuse, în baza art.421 pct.2 lit.a) cod procedură penală, Curtea va admite apelul formulat de către inculpatul [...], va desfiinţa sentinţa apelată şi, rejudecând, în baza art.16 alin.1 lit.b) cod procedură penală, va achita pe inculpatul [...] cu privire la comiterea infracţiunilor:

- de nerespectare a regimului armelor şi muniţiilor  prevăzută de art.342 alin.2 cod penal,

- de contrabandă calificată prevăzută de art.271 din Legea nr. 86/2006.

În baza art.275 alin.3 cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de către stat în faţa primei instanţe vor rămâne în sarcina statului.

Curtea va menţine restul dispoziţiilor sentinţei apelate în măsura în care nu contravin prezentei decizii.

În baza art.275 alin.3 cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de către stat în apel vor rămâne în sarcina statului. 

Domenii speta

Spete similare