Camera preliminară. Obiectul procedurii. Legalitatea efectuării actelor de către organelle de urmărire penală.

Art. 342 rap. la art. 309 alin. 1 şi art. 311 alin. 1 C. pr. pen.

Procurorul poate să pună în mişcare acţiunea penală inclusiv prin ordonanţa prin care a dispus continuarea urmăririi penale (în ipoteza tipică), fie prin ordonanţa prin care a extins urmărirea penală pentru alte fapte/alte persoane (în ipoteza prevăzută de art. 311 C. pr. pen), fără ca acest procedeu să afecteze legalitatea efectuării actelor de către organele de urmărire penală.

1.Prezentarea sesizării. Prin cererile înregistrate la judecătorul de cameră preliminară de la Curtea de Apel Tg.-Mureş sub nr. 525/96/2016/a1/12 august 2016, inculpaţii P. K. L. şi SC P. SRL au formulat contestaţie împotriva încheierii penale nr. 32/CP/22 iulie 2016 pronunţate de către judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul Harghita în dosarul nr. 525/96/2016/a1.

În motivarea contestaţiei, inculpaţii critică temeinicia încheierii judecătorului de cameră preliminară prin care li s-au respins ca nefondate cererile şi excepţiile ridicate şi s-a dispus începerea judecăţii în cauză. Subliniază că argumentele reţinute în încheierea atacată sunt străine de exigenţele legale, deoarece în cauză, cu toate că procurorul nu a dispus continuarea urmăririi penale faţă de P. K. L. şi CS P.SRL, existând începută doar o urmărire penală in rem pentru infracţiunea de evaziune fiscală, prev. de art. 9 lit. c din Legea nr. 241/2005, prin ordonanţa din 16 ianuarie 2015, a fost extinsă urmărirea penală şi s-a pus în mişcare acţiunea penală şi în privinţa celor doi pentru infracţiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 8 alin. 1 din Legea nr. 241/2005. În opinia inculpaţilor, procedeul ales de procuror este ilegal, eludând dispoziţiile procesuale care conferă succesiv unei persoane în procesul penal calitatea de suspect şi abia apoi de inculpat. În acest fel, li s-a încălcat dreptul de a se apăra în calitate de suspecţi. Totodată, nu s-a efectuat în speţă o urmărire penală, în sensul art. 327 C. pr. Pen., astfel că nici rechizitoriul nu corespunde exigenţelor art. 328 C. pr. Pen., instanţa nu a fost legal sesizată şi judecătorul de cameră preliminară trebuia să restituie cauza la procuror.

Analizând contestaţiile pendinte, prin prisma materialului dosarului nr. 525/96/2016/a1 al Tribunalului Harghita, a motivelor invocate, a cererilor şi excepţiilor formulate de către inculpaţi, precum şi din oficiu, în limitele efectelor devolutiv specific şi neagravării situaţiei în propria cale de atac, se reţin următoarele:

2. Prezentarea hotărârii atacate. Prin încheierea penală nr. 32/CP/22 iulie 2016, judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul Harghita:

- a respins cererile şi excepţiile invocate de inculpaţii P. K. L., S.C. P. S.R.L. şi M. K.

- în baza art. 346 alin. (2) Cod procedură penală, a constatat legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriul nr. 41/P/2013 din 12.05.2016 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Harghita.

- a dispus începerea judecăţii cauzei.

În motivarea acestei hotărâri, judecătorul de cameră preliminară a subliniat în esenţă că în cauză probele au fost legal administrate, actele de urmărire penală respectă stricta legalitate, iar rechizitoriu corespunde exigenţelor de formă şi de fond prevăzute de lege, fiind astfel neîntemeiate cererile şi excepţiile invocate de către inculpaţi.

3. Considerentele judecătorului de cameră preliminară investit cu soluţionarea contestaţiilor. Dispoziţiile judecătorului de cameră preliminară de la Tribunalul Harghita, de respingere a cererilor şi  excepţiilor invocate, între alţii, de către inculpaţii P. K.L. şi CS P. SRL, de constatare a legalităţii sesizării instanţei şi de începere a judecăţii cauzei privindu-i pe inculpaţi, precum şi argumentele aduse în sprijinul acestor dispoziţii sunt juste şi au fost emise cu respectarea strictă a legalităţii, astfel încât, în lipsa vreunui motiv de desfiinţare a încheierii atacate, care să fie reţinut din oficiu, contestaţiile promovate de cei doi inculpaţi împotriva încheierii penale nr. 32/CP/22 iulie 2016 sunt nefondate, urmând să fie respinse ca atare, în baza art. 4251 alin. 7 pct. 1  lit. b cu referire la art. 347 C. pr. Pen.

Asupra motivelor de contestaţie invocate, nu le va primi şi subliniază că rechizitoriul din 12 mai 2016 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Harghita corespunde exigenţelor de formă şi de fond prevăzute de art. 328-331 C. pr. Pen. În cuprinsul actului de sesizare, procurorul a explicat în ce constau faptele puse pe seama inculpaţilor şi a făcut o analiză adecvată a probelor administrate în cursul urmăririi penale. Actul de sesizare a instanţei fixează astfel în mod comprehensibil limitele judecăţii.

Cât priveşte legalitatea declanşării procedurilor penale faţă de P. K. L. şi CS P. SRL, constată că prin rezoluţia din 25 septembrie 2013, poliţia judiciară a început urmărirea penală faţă de M. K. pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005, rezoluţia fiind confirmată de procuror în 27 septembrie 2013.  În acest fel, au fost respectate dispoziţiile art. 228 C. pr. Pen. din 1968, aplicabile în cauză la acea dată, referitoare la începerea urmăririi penale. Odată cu rezoluţia din 25 septembrie 2013, d-na M. K. a devenit învinuit. Cum, până la intrarea în vigoare a Noului Cod de procedură penală, faţă de M. K. nu a fost pusă în mişcare acţiunea penală, începând cu data de 1 februarie 2014, ea a avut calitatea de suspect, echivalentul în prezent al calităţii de învinuit cunoscută sub imperiul Codului de procedură penală din 1968.

Prin ordonanţa din 11 noiembrie 2014, procurorul a schimbat încadrarea juridică a faptei reţinute în sarcina suspectei M. K., din evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005, în complicitate la infracţiunea de evaziune fiscală, prevăzută de art. 48 C. pen. cu referire la art. 9 lit. c din Legea nr. 241/2005. Prin aceeaşi ordonanţă, procurorul pe de o parte a extins urmărirea penală pentru alte fapte (referitor la M. K. pentru fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată) şi faţă de alte persoane (între care şi P. K. L. şi CS P. SRL pentru infracţiunea de evaziune fiscală, în modalitatea prevăzută de art. 9 lit. c), iar pe de altă parte, a pus în mişcare acţiunea penală faţă de M. K. pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată şi complicitate la evaziune fiscală, iar faţă de P. K. L. şi CS P. SRL pentru infracţiunea de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 lit. c din Legea nr. 241/2005.

Prin ordonanţa din 16 ianuarie 2015, între altele procurorul a extins urmărirea penală pentru alte fapte, mai exact pentru infracţiunea de evaziune fiscală, prevăzută de art. 8 alin. 1 din Legea nr. 241/2005, în privinţa inculpaţilor P. K. L. şi CS P. SRL, şi a pus în mişcare acţiunea penală faţă de cei doi pentru noua infracţiune.

Infracţiunile indicate în cele două ordonanţe au format obiectul urmăririi penale şi sunt indicate în rechizitoriu ca fiind faptele pentru care inculpaţii au fost trimişi în judecată.

Cele două ordonanţe de extindere a urmăririi penale satisfac exigenţele prevăzute de art. 311 C. pr. Pen., iar procedeul ales de procuror –de punere în mişcare a acţiunii penale faţă de P. K.L. şi CS P. SRL prin aceleaşi ordonanţe de extindere a urmăririi penale nu este contrar dispoziţiilor legale care guvernează începerea urmăririi penale faţă de faptă, continuarea urmăririi penale faţă de persoană şi punerea în mişcare a acţiunii penale. În acest context, judecătorul de cameră preliminară notează că nimic nu împiedică pe procuror ca, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 309 alin. 1 C. pr. Pen., fie prin ordonanţa prin care dispune continuarea urmăririi penale (în ipoteza tipică), fie prin ordonanţa prin care extinde urmărirea penală pentru alte fapte/alte persoane (în ipoteza prevăzută de art. 311 C. pr. Pen.), să pună în mişcare acţiunea penală pentru persoanele şi faptele vizate. Notează că pentru continuarea urmăririi penale faţă de suspect, este nevoie să fie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: să se fie începută urmărirea penală faţă de o faptă;  să existe probe care să justifice suspiciunea rezonabilă că o anumită persoană a săvârşit fapta pentru care s-a început urmărirea penală şi să nu existe vreunul din cazurile prevăzute de art.  16 alin. 1 C. pr. Pen. În schimb, pentru punerea în mişcare a acţiunii penale, alături de existenţa unei urmăriri penale începută in rem, trebuie să existe probe din care să rezulte că o persoană a săvârşit o infracţiune şi să nu fie incident vreunul din cazurile de împiedicare prevăzute de art. 16 alin. 1 C. pr. Pen. Art. 309 C. pr. Pen. nu imprimă şi condiţia prealabilă ca procurorul să fi dispus continuarea urmăririi penale faţă de suspect. O asemenea condiţie nu este nominalizată expres în lege, iar textul art. 309 alin. 1 C. pr. Pen. se referă la o persoană care a săvârşit o infracţiune şi nu la un suspect care a săvârşit o infracţiune.

4. Cheltuielile judiciare. Având în vedere soluţia principală adusă contestaţiilor, pentru culpa lor procesuală, dată de promovarea unor căi de atac nefondate, potrivit art. 275 alin. 2 şi 4 C. pr. Pen., inculpaţii au fost obligaţi să suporte cheltuielile judiciare avansate de stat în soluţionarea contestaţiilor, în cuantum de câte 100 lei fiecare, care acoperă costul suportului tehnic şi de hârtie pe care s-au consemnat actele procesuale şi procedurale necesare soluţionării căilor de atac.

Potrivit art. 275 alin. 6 CC. Pr. Pen., onorariul avocatului desemnat din oficiu pentru inculpata intimata M. K., în sumă de 260 lei, se va plăti din fondurile Ministerului Justiţiei.

Domenii speta

Spete similare