Pensie întreţinere

Prin  sentinţa  civilă  nr. 4455/26.08.2015 Judecătoria Bacău a respins excepţiile inadmisibilităţii acţiunii şi autorităţii de lucru judecat invocate de pârâtă prin întâmpinare.

A admis  în parte acţiunea având ca obiect reducere pensie întreţinere formulată de reclamantul I.C. în contradictoriu cu pârâta B.R.E..

A redus pensia de întreţinere datorată de reclamantul I.C.  pârâtei B.R.E. în favoarea minorului I.A., născut  la data de 9 septembrie 2004, de la  procentul de 25 % din venitul net lunar realizat  la procentul de 20% din venitul net realizat lunar, începând cu data pronunţării sentinţei civile  şi până la majoratul minorului.

Cu aceeaşi dată a  sistat efectele sentinţei civile nr. 4364 din 19 mai 2011 a Judecătoriei Bacău pronunţată în dosarul nr. 11433/180/2010, astfel cum a fost modificată prin decizia Tribunalului Bacău, Sectia I Civilă nr. 16 din 22 ianuarie 2013 în privinţa capătului de cerere având ca obiect stabilire pensie întreţinere.

A compensat cheltuielile de judecată.

Pentru a pronunţa această sentinţă prima instanţă a reţinut următoarele:

Din relaţia de convieţuire a părţilor s-a născut în data de 9 septembrie 2004 minorul I.A.. Prin decizia civilă nr. 16/22 ianuarie 2013 a Tribunalului Bacău pronunţată în dosarul nr. 11433/180/2010 a fost admis apelul declarat împotriva sentinţei civile nr. 4364/19 mai 2011 pronunţată de Judecătoria Bacău, s-a dispus ca autoritatea părintească asupra minorului sus amintit să se exercite în comun de părinţi, a fost stabilită locuinţa copilului alături de mamă iar tatăl a fost obligat la plata unei obligaţii lunare de întreţinere, în bani, în cuantum de 25 % din venitul net lunar, până la majorat. Prin decizia civilă nr. 1744/9 decembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bacău a fost respins ca nefondat recursul declarat de reclamantul I.C. împotriva hotărâri Tribunalului Bacău.

Prin prezenta cerere  reclamantul a solicitat restabilirea obligaţiei de întreţinere datorate minorului I.A. în sensul diminuării acesteia la o jumătate din o treime  precum şi plata acesteia în natură.

Prin întâmpinare pârâta a invocat excepţiile inadmisibilităţii acţiunii şi autorităţii de lucru judecat.

Asupra excepţiei inadmisibilităţii cererii instanţa reţine următoarele:

În argumentarea acestei susţineri pârâta a arătat că acţiunea reclamantului  este întemeiată pe dispoziţiile art 209 cod proc civ ( care reglementează cererea reconvenţională ) şi ale art 529, 530 şi 499 cod civ, acesta nepretinzând modificarea împrejurărilor avute în vedere de instanţă cu prilejul pronunţării hotărârii anterioare.

Trebuie remarcat însă că, deşi cererea de chemare în judecată a fost intitulată de către reclamant ca fiind de restabilire a pensiei de întreţinere  şi a modalităţii de plată, prin precizările ulterioare formulate în cadrul răspunsului la întâmpinare,  acesta a indicat atât obiectul cererii ( diminuare pensie întreţinere ) cât şi temeiul de drept ( art 531 cod proc civ ). Dincolo de acest aspect, faţă de motivele cererii de chemare în judecată şi dispoziţiile art 22 al 4 şi art 152 cod proc civ, cererea formulată este una de reducere ( modificare ) a obligaţiei de întreţinere. Astfel că, excepţia inadmisibilităţii cererii urmează a fi respinsă.

Cu referire la excepţia autorităţii de lucru judecat instanţa reţine următoarele:

Prin întâmpinarea formulată pârâta a invocat excepţia autorităţii de lucru judecata în considerarea faptului că decizia civilă nr. 1744/09.12.2013 se bucură de efectele autorităţii de lucru judecat şi că atâta timp cât există o hotărâre definitivă iar reclamantul nu pretinde că s-ar fi ivit vreo modificare în ceea ce priveşte mijloacele materiale ale celui care prestează întreţinerea  şi nevoia celui care o primeşte este de neconceput ca efectele acestei hotărâri să înceteze să se mai producă.

Potrivit art. 430 NCPC, intitulat „Autoritatea de lucru judecat": „(1) Hotărârea judecătorească ce soluţionează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepţii procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunţare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranşată.

  De asemenea, art. 431, cu titlul marginal „Efectele lucrului judecat", prevede că: „(1) Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeaşi calitate, în temeiul aceleiaşi cauze şi pentru acelaşi obiect. (2) Oricare dintre părţi poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă

 Elementele autorităţii lucrului judecat sunt: identitatea de obiect ( pretenţia formulată ), identitatea de părţi şi identitate de cauză (faptul material sau juridic care constituie temeiul legal sau fundamentul direct şi indirect al dreptului sau al beneficiului legal pe care una dintre părţi îl invocă ).

 Dacă poate fi reţinută identitatea de părţi, nu acelaşi lucru se poate constata şi în privinţa obiectului şi cauzei, prezenta cerere vizând diminuarea ( modificarea ) unei obligaţii de întreţinere, spre deosebire de cea care a făcut obiectul dosarului nr. 11433/180/2010 prin care s-a solicitat stabilirea unei astfel de obligaţii. În aceste condiţii, excepţia autorităţii de lucru judecat urmează a fi respinsă.

Asupra fondului cauzei instanţa reţine următoarele:

În temeiul art. 531 alin. 1 C.civ., dacă se iveşte o schimbare în ceea ce priveşte mijloacele celui care prestează întreţinerea şi nevoia celui care o primeşte, instanţa de tutelă, potrivit împrejurărilor, poate mări sau micşora pensia de întreţinere sau poate hotărî încetarea plăţii ei, iar potrivit art. 529 alin. 2 C.civ., când întreţinerea este datorată de părinte, ea se stabileşte până la o pătrime din venitul său lunar pentru un copil, o treime pentru 2 copii şi o jumătate pentru 3 sau mai mulţi copii.

Argumentele invocate de reclamant în scopul modificării obligaţiei de întreţinere sunt în genere legate de existenţa unui al copil al părţii.

Prin decizia civilă nr. 16/22 ianuarie 2013 a Tribunalului Bacău pronunţată în dosarul nr. 11433/180/2010 s-a stabilit în sarcina reclamantului obligaţia de plată a unei pensii de întreţinere, în bani, într-un procent de 25 % din venitul net realizat lunar. Din conţinutul sentinţei sus amintite cât şi al deciziei  nr. 1744/ 9 decembrie 2013 a Curţii de Apel Bacău instanţa reţine că pentru stabilirea  acestei obligaţii , în limita prevăzută de  art 529 al 2 cod civ, au fost suspuse verificării argumentele prezentate de parte, stabilindu-se că la momentul pronunţării recurentul nu a făcut dovada altor obligaţii de întreţinere sau altor obligaţii care să îi greveze veniturile.

În cauza de faţă,  reclamantul a probat cu înscrisuri faptul că din relaţia cu A.A.M. s-a născut în data de 5 iulie 2010 un alt copil, respectiv I.M.

Atunci când un părinte este obligat să presteze întreţinere mai multor copii instanţa va trebui să stabilească în interiorul plafonului prevăzut de legiuitor ( în cazul de faţă de 1 / 3 din venitul net realizat ) cuantumul întreţinerii pentru fiecare copil în parte  având în vedere că, în general, nevoile acestora sunt diferite. Notiunea de „nevoie” se apreciază însă după criterii particular - relative şi nu după criterii general obiective, în sensul că un copil se cuvine a fi întreţinut în mod curent, zilnic, efectiv pe măsură şi în raport cu starea materială şi socială a părinţilor şi cu necesităţile sale.

Pentru a stabili obligaţia de întreţinere instanţa va avea în vedere, potrivit depoziţiei martorului I.M.,  faptul că reclamantul prestează întreţinere şi celui de-al doilea fiu, I.M., alături de care a locuit până în 2013 şi care se află în prezent în grija mamei. Totodată, probatoriul administrat în cauză ( înscrisuri, răspunsurile părţilor la interogatoriu şi depoziţiile martorilor D.D. şi I.I. ) a dovedit că nevoile minorului A., copil de vârstă mai mare şi aflat într-o altă etapă a dezvoltării, sunt mai mari decât ale fratelui său M.,  cel dintâi urmând un program afterschool şi fiind implicat în mai multe activităţi extraşcolare, toate acestea presupunând cheltuieli suplimentare. Cu referire la minorul M.  reclamantul a depus la dosar un înscris ( chitanţa nr. 14201 din 10.02.2105 ) care atestă efectuarea unei plăţi în cuantum de 195 lei către Grădiniţa  din Bucureşti.

În aceste condiţii, instanţa apreciază  că faţă  de numărul copiilor aflaţi în întreţinere, faţă de  mijloacele şi sarcinile familiale ale persoanei obligate la plată şi faţă de starea de nevoie a celor doi copii, acţiunea formulată este întemeiată, astfel  încât va fi admisă în parte urmând a fi redusă pensia de întreţinere datorată de reclamant pârâtei în favoarea minorului A., de la  procentul de 25 % din venitul net lunar realizat  la procentul de 20% din venitul net realizat lunar, începând cu data pronunţării sentinţei civile  şi până la majoratul minorului.

Prin  decizia civilă nr. 16/22 ianuarie 2013 a Tribunalului Bacău pronunţată în dosarul nr. 11433/180/2010 a reclamantul a fost obligat la plata unei obligaţii lunare de întreţinere, în bani, până la majorat.

Răspunzând la interogatoriu ( întrebările , 4, 7, 13) reclamantul a informat cu privire la existenţa unei înţelegeri între părţi, dincolo de hotărârea instanţei, în sensul  unei plăţi efective cu titlu de întreţinere a unei procent de 16 % - 17 % din venitul său, cuantificat în medie la peste 400 lei - 100 euro lunar. Totodată, acesta a specificat că a plătit costurile scolii fiului său şi i-a achiziţionat acestuia diferite obiecte  ( întrebările 18, 19,20, 21, 22, 24 ).

Pe de altă parte pârâta nu a recunoscut la interogatoriu existenţa unei acord de voinţe în sensul plătii întreţinerii în natură, arătând că suma cea mai mare primită de la reclamant a fost de 400 lei şi că rechizitele şcolare au fost achiziţionate de acesta din proprie iniţiativă  ( întrebările nr.1, 2 şi 4 ). A specificat însă că minorul şi-a însoţit tatăl în excursii în străinătate şi că au comunicat de fiecare dată cu privire la necesităţile copilului ( întrebările  3 şi 6 ). De remarcat este şi faptul că fiecare din martorii audiaţi susţin în genere poziţia părţii ce l-a propus.

În consecinţă, rezultă din probatoriul administrat  în cauză că între părţi au existat conflicte cu referire la modalitatea de îndeplinire de către reclamant  a obligaţiei de întreţinere, fiind formulate chiar plângeri penale şi demarându-se executarea silită de către partea pârâtă. Aceste neînţelegeri  vizează atât natura cheltuielilor care se circumscriu obligaţiei de întreţinere ( spre exemplu cheltuieli de transport ale reclamantului, cu excursiile copilului etc ), dar şi termenul de plată sau modalitatea de executare ( în natură sau în bani ).

Potrivit dispoziţiilor noului cod civil, regula în materia obligaţiei de întreţinere este aceea a executării în natură. Îndeplinirea obligaţiei în această modalitate presupune ca fiecare dintre părinţi să pună la dispoziţia copilului alimente,  îmbrăcăminte şi alte produse, conform nevoilor rezonabile, ceea ce necesită o bună cooperare între părinţi, în sensul de a conveni asupra celor necesare copilului şi a modului în care fiecare dintre ei urmează să le furnizeze.

Alineatul al doilea  al art. 530 NCC stipulează că dacă obligaţia de întreţinere nu se execută de bunăvoie, în natură, instanţa de tutelă dispune executarea ei prin plata unei pensii de întreţinere, stabilită în bani. Instanţa poate stabili astfel măsura în care debitorul execută obligaţia, putând da eficienţă textului sus amintit şi în caz de executare parţială sau necorespunzătoare a întreţinerii în natură.

Instanţa constată că deşi obligaţia de întreţinere a fost stabilită anterior în bani, executarea acesteia nu a fost făcută de reclamant întotdeauna în această modalitate. În plus, comunicarea  părinţilor cu privire la necesitările efective ale copilului se realizează cu dificultate, ceea ce este contrar în primul rând interesului minorului. La toate acestea se adaugă şi faptul  că părţile au domiciliul în localităţi diferite, situate la mare distanţă, de natură a influenta executarea  rezonabilă a întreţinerii în natură.

În aceste condiţii, apreciind asupra argumentelor avute în vedere de părţi pentru executarea în natură a obligaţiei, asupra modalităţii şi măsurii în care reclamantul a executat deja o asemenea sarcină,  luând în considerare dificultăţile de comunicare între părinţi  dar şi distanţa dintre domiciliile acestora, instanţa apreciază  că în contextul dat executarea în continuare în natură nu corespunde interesului minorului, pensia de întreţinere urmând a fi plătită în continuare în bani, în procentul  diminuat, de 20 % din venitul net realizat de reclamant.

Astfel că, instanţa urmează a admite în parte acţiunea formulată, dispunând reducerea pensiei de întreţinere datorată de reclamantul I.C.  pârâtei B.R.E. în favoarea minorului I.A., născut  la data de 9 septembrie 2004, de la  procentul de 25 % din venitul net lunar realizat  la procentul de 20% din venitul net realizat lunar, începând cu data pronunţării sentinţei civile  şi până la majoratul minorului, modalitatea de plată rămânând cea stabilită de Tribunalul Bacău, respectiv în bani.

Cu aceeaşi dată va sista efectele sentinţei civile nr. 4364 din 19 mai 2011 a Judecătoriei Bacău pronunţată în dosarul nr. 11433/180/2010, astfel cum a fost modificată prin decizia Tribunalului Bacău, Sectia I Civilă nr. 16 din 22 ianuarie 2013 în privinţa capătului de cerere având ca obiect stabilire pensie întreţinere.

În baza art 453 cod proc civ va compensa cheltuielile de judecată.

Împotriva sentinţei a declarat apel reclamantul I.C. pentru următoarele considerente:

- în mod greşit s-a cuantificat pensia de întreţinere datorată de acelaşi părinte celor doi copii ai săi, atâta timp cât art. 529 alin. 2 Noul Cod  Civil nu face distincţie între vârstele copiilor minori faţă de care se datorează întreţinere.

- din declaraţia martorei I.I. şi din înscrisurile depuse la dosar rezultă că prestează întreţinere către cel de-al doilea fiu, I.M., care are 5 ani şi merge la grădiniţă, iar singurul criteriu de diferenţiere între nevoile celor doi copii, astfel cum rezultă din sentinţa apelată, îl constituie programul de afterschool şi activităţile extraşcolare ale minorului A. or, în prezent, acesta nu frecventează forme de învăţământ „step by step”, iar din probe nu rezultă că a avut alte activităţi extraşcolare, decât pregătirea la limba engleză.

- în speţă nu se aplică excepţia de la art. 530 alin. 2 Noul Cod Civil  întrucât a făcut dovada prestării obligaţiei de întreţinere în natură, astfel cum a rezultat din declaraţia martorei I.I., din înscrisuri şi recunoaşterea parţială a pârâtei.

- faptul că părinţii ar avea o comunicare dificilă cu privire la necesităţile minorului este un aspect contrazis de probele administrate şi din care rezultă că a existat o comunicare efectivă pentru toate necesităţile minorului, că problemele au intervenit după introducerea cererii de reducere a pensiei de întreţinere şi  se datorează  exclusiv pârâtei.

- nu poate fi primit argumentul privind domiciliile aflate în localităţi diferite, întrucât există mijloace de comunicare rapide, iar conform programului de vizită ia minorul două sfârşituri de săptămână pe lună, situaţie în care poate să ia legătura personal cu minorul şi pârâta.

- nu se poate reţine executarea parţială sau necorespunzătoare a obligaţiei întrucât a prestat corespunzător pensie atât în bani, cât şi în natură.

Intimata-pârâtă B.R.E. a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului, arătând că minorii pot avea nevoi diferite, situaţie care este confirmată de practica instanţelor de judecată, iar la acest moment necesarul pentru minorul A. este cu 50% mai mare decât al fratelui său. În ceea ce priveşte modalitatea de plată,  solicită ca aceasta să se facă în bani, având în vedere diferendele dintre părinţi şi distanţa dintre domiciliile acestora, faptul că reclamantul nu a plătit pensia de întreţinere nici până acum şi în ultimii ani pretinde că ar fi cumpărat câteva articole de îmbrăcăminte pentru minor, însă A. nu a ajuns cu aceste bunuri acasă.

Intimata-pârâtă a formulat apel incident pentru următoarele considerente:

- invocă autoritatea de lucru judecat deoarece, atâta timp cât există o hotărâre judecătorească definitivă, prin care instanţa s-a pronunţat asupra cuantumului pensiei de întreţinere, având cunoştinţă de faptul că I.C. are doi copii iar acesta a susţinut în cererea de chemare în judecată tocmai  faptul că A. nu este singurul lui copil, nu se poate pronunţa o nouă hotărâre, care să aibă în vedere aceleaşi considerente.

- întrucât apreciază că în acest moment necesarul lui A. este cu 50% mai mare decât al fratelui său, solicită ca reclamantul să fie obligat la plata unei pensii de întreţinere de minim 22%.

Apelantul-reclamant a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului incident motivând că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 430-435 Cod procedură civilă, neexistând identitate de obiect şi cauză între prezenta cerere şi cea care a făcut obiectul dosarului nr. 11433/180/2010.

Apelantul-reclamant a formulat  răspuns la întâmpinarea depusă de apelanta-pârâtă, reiterând  argumentele  invocate  în  motivarea apelului.

Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa reţine următoarele:

Din decizia civilă nr. 16/22.01.2013, pronunţată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. 11433/180/2010, irevocabilă prin decizia civilă nr. 1744/09.12.2013, pronunţată de Curtea de Apel Bacău în recurs,  rezultă că în procesul în raport de care apelanta-pârâtă a invocat autoritatea de lucru judecat s-a stabilit pensia de întreţinere datorată de apelantul-reclamant în favoarea minorului I.A., fără a se lua în calcul alte obligaţii de întreţinere ale acestuia, reţinându-se că nu s-au făcut dovezi în acest sens.

Această hotărâre nu are autoritate de lucru judecat în prezenta cauză, neexistând identitate de obiect şi cauză în condiţiile în care cel de-al doilea proces are ca obiect reducerea pensiei de întreţinere faţă de minorul I.A., învederându-se obligaţia de întreţinere faţă de minorul I.M., această situaţie apărând ca un temei juridic nou  în raport cu cel din dosarul nr. 11433/180/2010. În consecinţă, constatând că în cauză nu sunt îndeplinite cerinţele impuse de art. 431 alin. 1 Cod procedură civilă, urmează a respinge motivul de apel invocat de apelanta-pârâtă, privind existenţa autorităţii de lucru judecat.

Conform art. 529 alin. 1 din  Noul Cod Civil  întreţinerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere şi cu mijloacele celui care urmează a o plăti iar dispoziţiile art. 529 alin. 2 stabilesc plafonul maxim al obligaţiei de întreţinere, atunci când este datorată de părinte pentru doi copii, ca fiind de până la o treime din venitul lunar net.

Textul art. 529 alin. 2  din  Noul Cod Civil  nu cuprinde criterii privind cuantificarea  obligaţiei de întreţinere în valori egale, astfel cum a susţinut apelantul-reclamant. A reţine valori egale pentru întreţinerea datorată de apelantul-reclamant faţă de doi copii minori, prin raportare la plafonul maxim stabilit de lege,  înseamnă a face inoperante criteriile legale prevăzute de art. 529 alin. 1  din  Noul Cod  Civil.

Aprecierea  primei  instanţe, în sensul reducerii pensiei de întreţinere până la procentul de 20% din venitul net lunar se circumscrie noţiunii de nevoie  în sensul art. 529 alin. 1 din Noul Cod Civil, determinată prin prisma unor criterii  particulare, care includ vârsta şi nevoile aferente dezvoltării în funcţie de vârstă. Sub acest aspect în mod corect s-a avut în vedere declaraţia martorei  D.D. care, fiind audiată pentru pârâtă, s-a referit la cheltuielile aferente  educaţiei minorului şi activităţilor extraşcolare în care acesta este implicat, faptul că din declaraţia martorei I.I., audiată pentru reclamant şi din înscrisurile  depuse de acesta la dosar nu rezultă o situaţie  de  fapt  contrară în privinţa nevoilor celor doi minori, determinate de vârstă. În consecinţă, urmează a respinge criticile  formulate apelanţi, referitoare la cuantumul obligaţiei de întreţinere. 

Din  modul de redactare a dispoziţiilor art. 530 alin. 2  din Noul Cod Civil rezultă că executarea în  natură a obligaţiei de întreţinere  reprezintă regula iar  stabilirea unei pensii de întreţinere în bani reprezintă o situaţie de excepţie, care intervine numai atunci când nu se execută în natură, de bunăvoie, obligaţia de întreţinere. Situaţia de fapt în raport de care prima instanţă a apreciat asupra incidenţei art. 530 alin. 2  din Noul Cod Civil se întemeiază pe corecta apreciere a probelor administrate în cauză.

Astfel, contrar susţinerilor apelantului-reclamant privind comunicarea efectivă în privinţa necesităţilor minorului, din probele administrate în cauză rezultă că între părţi există numeroase controverse care privesc modalitatea de executare a obligaţiei de întreţinere, termenul de plată şi stabilirea cheltuielilor care se circumscriu obligaţiei de întreţinere. Sub acest aspect urmează a avea în vedere că reclamantul nu a executat întotdeauna în bani obligaţia de întreţinere, astfel cum a fost stabilită prin sentinţa civilă nr. 4364/2011 a Judecătoriei Bacău, invocând o înţelegere între părţi în sensul executării întreţinerii în natură, înţelegere pe care pârâta nu a recunoscut-o la interogatoriu, că pârâta a formulat în legătură cu obligaţia de întreţinere  în litigiu  plângeri penale şi cereri de executare silită (dosar de executare silită nr. 24CM/2015, privind executarea obligaţiei de întreţinere stabilită prin sentinţa civilă nr. 4364/2011 a Judecătoriei Bacău, definitivă prin decizia civilă nr. 16/2013 a Tribunalului Bacău, dosarul nr. 6515/231/2015 al Judecătoriei Focşani, având ca obiect contestaţie împotriva executării silite din dosarul nr. 24CM/2015, dosarul nr. 712/P/2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria  Bacău, privând plângerea formulată de B.R.E. împotriva lui I.C. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abandon de familie).

Concluzia  apelantului-reclamant privind executarea în natură a obligaţiei de întreţinere  nu se justifică nici prin raportare la argumentul privind existenţa mijloacelor de  comunicare rapide întrucât în situaţia concretă dedusă judecăţii, a părinţilor care au domicilii în localităţi diferite, situate la mare distanţă, nu are în vedere faptul  că  obligaţia de întreţinere are caracter permanent şi presupune asigurarea efectivă a celor necesare  pentru creşterea şi educarea minorului, astfel încât executarea în natură nu se poate considera îndeplinită prin contribuţii  sporadice ale părintelui, care a suţinut posibilitatea de a lua legătura de două ori pe lună cu minorul şi cu mama acestuia, în cadrul programului de vizită.

Faţă de cele reţinute, în temeiul art. 480 alin. 1 Cod procedură civilă, va respinge apelurile ca nefondate.

Domenii speta

Spete similare