Cheltuieli de judecata. Inaplicabilitatea dispoziţiilor art.275 Cod procedură civilă în materia obligaţiilor de întreţinere. Faţă de caracterul alimentar al obligaţiei de întreţinere, debitorul este de drept în întârziere, astfel încât datorează chel...

Inaplicabilitatea dispoziţiilor art.275 Cod procedură civilă în materia obligaţiilor de întreţinere. Faţă de caracterul alimentar al obligaţiei de întreţinere, debitorul este de drept în întârziere, astfel încât datorează cheltuieli de judecată chiar dacă recunoaşte datoria la prima zi de înfăţişare.

Prin sentinţa civilă nr. 3223/2006, pronunţată la data de 2 noiembrie 2006 de Judecătoria Bistriţa, în dosarul civil  nr. 40/190/2006, s-a admis acţiunea civilă formulată de reclamanta M.A.L., împotriva pârâtului M.S.F. ca fiind întemeiată, şi, în consecinţă:

S-a dispus majorarea pensiei de întreţinere stabilită prin sentinţa civilă nr. 2644/2004 a Judecătoriei Bistriţa, în favoarea minorului D.A., născut la 12 octombrie 2003, de la suma de 570.000 lei vechi lunar la suma de 1.000.000 lei vechi lunar începând cu data de 3 ianuarie 2006 şi până la majoratul minorului.

S-a respins cererea de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond în baza actelor şi lucrărilor dosarului a reţinut următoarea stare de fapt:

Prin sentinţa civilă nr. 2644/2004 pronunţată de Judecătoria Bistriţa în dosar civil nr. 3140/2004, s-a dispus desfacerea căsătoriei părţilor, minorul D.A. născut la data de 12 octombrie 2003 fiind încredinţat spre creştere şi educare reclamantei, cu obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreţinere în favoarea acestuia, în cuantum de 570.000 lei vechi lunar, stabilită în funcţie de posibilităţile de plată ale pârâtului de la acea dată.

Din actele dosarului reiese că în prezent pârâtul nu realizează venituri din funcţia de administrator la SC. A.B. SA Bistriţa şi SC. S. SRL Bistriţa, nefiind nici asociat şi nici salariat al acestor societăţi, însă având în vedere faptul că, fiind apt de muncă, poate obţine prin prestarea de diferite activităţi venituri de cel puţin 400 lei noi, din care cota de ? părţi afectată întreţinerii unui copil minor reprezintă suma de 100 lei noi, oferită la plată de către pârât, instanţa a apreciat că în cauză se impune reaprecierea cuantumului pensiei de întreţinere la această sumă, începând cu data introducerii acţiunii, 3 mai 2006 şi până la majoratul minorului, sens în care s-a admis ca întemeiată acţiunea promovată, în considerarea prev.art.86 şi art.94 Codul familiei, cu raportare la art.107 din acelaşi cod.

Întrucât pârâtul a recunoscut la prima zi de înfăţişare pretenţiile reclamantei, fiind de acord să plătească în favoarea minorului pensia de întreţinere în cuantumul arătat, în aplic.prev.art.275 Cod procedură civilă, s-a respins cererea de obligare la plata cheltuielilor de judecată formulată de reclamantă, ca fiind neîntemeiată.

Împotriva acestei hotărâri reclamanta M.A.L. a declarat recurs în termen, motivat, comunicat, scutit de plata taxei judiciare de timbru şi timbru judiciar solicitând tribunalului ca prin decizia ce o va pronunţa să modifice în parte hotărârea atacată în sensul obligării pârâtului la plata pensiei de întreţinere în favoarea minorului M.D.A. născut la data de 12 octombrie 2003 începând cu data de 5 decembrie 2005 şi nu 3 ianuarie 2006 precum şi admiterea petitului de cheltuieli de judecată în sensul obligării pârâtului la plata acestora.

Îşi motivează recursul arătând că deşi pensia de întreţinere se datorează de la data introducerii acţiunii care este 5 decembrie 2005, instanţa de fond în mod greşit a obligat pe pârât la plata pensiei de întreţinere începând cu data de 3 ianuarie 2006.

Mai arată că instanţa de fond a soluţionat în mod greşit petitul de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată în sensul respingerii acestuia deşi acesta s-a opus admiterii acţiunii.

Verificând legalitatea hotărârii atacate în raport de criticile formulate, de actele şi lucrările dosarului precum şi sub toate aspectele în conformitate cu art.3041 Cod procedură civilă, tribunalul a constatat că recursul este fondat pentru motivele ce se vor arăta.

În mod greşit instanţa de fond a stabilit ca dată de plată a pensiei de întreţinere majorată în favoarea minorului D.A. născut la data de 12 octombrie 2003, data de 3 ianuarie 2006 deşi din actele dosarului respectiv plicul de la fila 3 dosar fond rezultă că data introducerii acţiunii este 5 decembrie 2005. Această dată nu a fost contestată nici de pârât în cuprinsul întâmpinării, astfel că din acest punct de vedere recursul este fondat urmând a fi admis în conformitate cu art.312 Cod procedură civilă.

Minorul se consideră a fi în nevoie la data la care pretinde obligarea părintelui la plata pensiei de întreţinere, ori în speţă această dată este 5 decembrie 2005.

Prin aplicarea greşită a art.275 Cod procedură civilă, instanţa de fond a pronunţat o hotărâre nelegală, motiv de recurs prev.de art.304 pct.9 Cod procedură civilă.

În conformitate cu art.275 Cod procedură civilă, „pârâtul care a recunoscut la prima zi de înfăţişare pretenţiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, afară numai dacă a fost pus în întârziere înainte de chemare în judecată”.

În materia pensiei de întreţinere, faţă de caracterul alimentar al acesteia, debitorul este de drept în întârziere astfel că datorează cheltuieli de judecată, chiar dacă recunoaşte datoria la prima zi de înfăţişare.

Din actele dosarului de fond rezultă şi faptul că prima zi de înfăţişare a fost termenul din 16 februarie 2006, şi nu la termenul din 26 ianuarie 2006 când instanţa a onorat cererea pârâtului pentru angajare de apărător.

Din cuprinsul încheierii de şedinţă din 16 februarie 2006, rezultă că pârâtul nu a fost prezent însă după închiderea dezbaterilor grefierul de şedinţă a făcut o notă prin care a constatat prezenţa mandatarului pârâtului care a luat cunoştinţă de noul termen de judecată care a fost 9 martie 2006.

Nu se poate susţine nici varianta recunoaşterii făcută de pârât la prima zi de înfăţişare care a fost termenul din 16 februarie 2006, astfel că în mod greşit instanţa a respins cererea de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată în favoarea reclamantei.

De altfel în cuprinsul notelor de şedinţă depuse de abia la termenul din 9 martie 2006, rezultă că pârâtul intimat nu s-a opus admiterii acţiunii condiţionat de stabilirea cuantumului obligării de întreţinere sub nivelul cotei de ? parte din venituri în conformitate cu art.86, 94 alin.2 şi 107 Codul familiei.

Domenii speta

Spete similare