Ordin de protecţie

 Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanta MG în contradictoriu cu pârâtul CI  , având ca obiect „ordin de protecţie”.

 La apelul nominal făcut în şedinţa din Camera de Consiliu  a răspuns reclamanta asistată de avocat CC  , cu delegaţie la dosar, lipsă fiind pârâtul, reprezentat de avocat ales AI  cu împuternicire avocaţială la dosar.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de şedinţă, care învederează că, la data de 10.05.2018 Poliţia oraşului Balş a comunicat, pe fax, relaţiile solicitate de instanţă, după care

Instanţa a acordat cuvântul pentru propunere de probe.

Apărătorul reclamantei a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisurile de la dosar.

Apărătorul pârâtului a precizat că nu se opune, arătând, totodată, că nu are probe de propus

Constatând concludentă, pertinentă şi utilă proba cu înscrisuri solicitată de reclamantă, în baza art. 258 c.p.c a încuviinţat-o.

 Constatând cauza în stare de soluţionare, instanţa a acordat cuvântul pe fond.

 Avocat CC având cuvântul pentru reclamantă ,  a solicitat admiterea acţiunii,  obligarea pârâtului să păstreze o distanţă minimă faţă de pârât de 50m, arătând că, din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, s-a făcut  dovada că pârâtul are un comportament violent, motiv pentru care sunt înregistrate trei plângeri la poliţie . A mai menţionat că pârâtul o agresează permanent pe reclamantă, telefonic, iar pe data de 30.04.2018 a agresat-o fizic în prezenţa minorului. A arătat că la Primăria Balş există camere de supraveghere, a făcut demersuri pentru a i se comunica o copie de pe înregistrarea din data de 30.04.2018, dar a primit răspuns că n-a fost stocată imaginea. Nu a solicitat cheltuieli de judecată.

Avocat AI  ,  având cuvântul pentru pârât, a solicitat respingerea acţiunii, arătând că cererea nu a fost dovedită, din înscrisurile de la dosar nu rezultă că pârâtul ar fi agresat-o la sfârşitul lunii aprilie pe reclamantă. A menţionat că susţinerile reclamantei sunt lipsite de sinceritate, întrucât în cererea formulată s-a menţionat că a formulat plângere la poliţie pentru agresiune, dar din adresa emisă de Poliţia Balş  şi din copia plângerii formulate rezultă că a formulat plângere pentru altceva , respectiv că pârâtul nu i-a dat reclamantei hainele. A solicitat obligarea la cheltuieli de judecată şi a depus chitanţa nr. 120/9.05.2018 cu onorariul de avocat.

 În replică, apărătorul reclamantei a arătat faptul că consideră că a fost dovedită cererea, respectiv că s-a formulat plângere la poliţie la data de 30.04.2018, aceasta reclamând faptul că a fost agresată fizic.  Mai consideră că minorul este afectat emoţional, pentru că în prezenţa lui pârâtul a agresat-o pe reclamantă.

Reprezentantul Parchetului, având cuvântul, a solicitat respingerea cererii ca nedovedită.

I N S T A N Ţ A,

Deliberând asupra cauzei civile de faţă constată următoarele:

Prin cererea privind emiterea ordinului de protecţie înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 4.05.2018, sub nr. 844/184/2018, reclamanta MG l-a chemat în judecată pe pârâtul CI solicitând instanţei  obligarea la păstrarea unei distanţe de 50 m faţă de ea şi  faţă de locuinţa acesteia , interzicerea oricărui contact inclusiv telefonic, prin corespondenţă sau în orice alt mod, cu victima. 

 În motivarea cererii, reclamanta a arătat  că este despărţită de pârât din anul 2017, despărţirea survenind ca urmare a comportamentului agresiv al pârâtului. Căsătoria a fost desfăcută prin SC nr. 922/22.09.2017 pronunţată de Judecătoria Balş în dosarul nr. 285/184/2017  rămasă definitivă prin DC Tribunalului Olt nr. 79/01.02.2018. A menţionat că la data de 30.04.2018 aflându-se în zona centrală a oraşului Balş împreună cu minorul, a fost agresată fizic şi verbal de către pârât. Acesta ieşise pentru câteva minute împreună cu minorul la terasa din spatele Primăriei Balş . În tipul petrecut cu minorul, pârâtul a avut un comportament deplasat în prezenţa lui, minorul venind la reclamantă şi spunându-i că pârâtul vine să o lovească. Pârâtul a venit, i-a adresat injurii  şi a lovit-o.

A mai arătat reclamanta că a sunat la 112 pentru a trimite un echipaj de poliţie, însă acest lucru nu s-a întâmplat, recomandu-i-se să se prezinte la Poliţie şi să formuleze o plângere, ceea ce a şi făcut, fiind înregistrată petiţia sub nr. 195/2018. Ulterior, în noaptea de 30.04.2018, pârâtul s-a deplasat la apartamentul în care locuieşte reclamanta şi a lipit super glue pe butucul de la cheie pentru a nu reuşi să mai încuie uşa.

 A mai menţionat reclamanta că şi în trecut pârâtul a agresat-o  chiar în prezenţa minorului şi, deşi a formulat 2 plângeri la Poliţia Balş, acesta nu a fost sancţionat.

 Reclamanta a precizat că pârâtul este o persoană foarte violentă, nu are respect pentru organele de poliţie.

În susţinere reclamanta a depus copie CI, înregistrări ale plângerilor nr.195/30.04.2018, din 17.01.2017 şi 07.02.2017, SC nr. 922/2017a Judecătoriei Balş, pronunţată în dosarul nr. 285/2017, DC Tribunalului Olt nr. 79/2018

 Cererea a fost scutită de la plata taxei de timbru, în conformitate cu dispoziţiile art. 26 alin. 2 din Legea 217/2003 privind prevenirea şi combaterea violenţei în familie.

 Pârâtul nu a depus întâmpinare .

 La solicitarea instanţei, Poliţia Balş a comunicat copie de pe plângere formulată de reclamantă la dat de 30.04.2018 şi de pe plângerea formulată la data de17.01.2017

La termenul din 8.05.2018 s-a procedat la luarea unui interogatoriu din oficiu pârâtului.

A fost încuviinţată proba cu înscrisurile de la dosar.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa constată că acţiunea reclamantei este neîntemeiată.

Părţile au fost căsătorie rezultând minorul CCC  născut la data de 07.09.2007 , iar căsătoria a fost desfăcută prin SC nr. 992/22.09.2017 a Judecătoriei Balş rămasă definitivă la data de 1.02.2018 , conform DC nr. 79/2018 a Tribunalului Olt, stabilindu-se locuinţa minorului la mamă.

În condiţiile speţei, instanţa apreciază că sunt incidende dispoziţiile art. 23 din Legea 217/2003 în conformitate cu care persoana a cărei viaţă, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violenţă din partea unui membru al familiei poate solicita instanţei ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecţie, prin care să se dispună, cu caracter provizoriu, una ori mai multe dintre următoarele măsuri - obligaţii sau interdicţii:  a) evacuarea temporară a agresorului din locuinţa familiei, indiferent dacă acesta este titularul dreptului de proprietate;  b) reintegrarea victimei şi, după caz, a copiilor, în locuinţa familiei;  c) limitarea dreptului de folosinţă al agresorului numai asupra unei părţi a locuinţei comune atunci când aceasta poate fi astfel partajată încât agresorul să nu vină în contact cu victima;  d) obligarea agresorului la păstrarea unei distanţe minime determinate faţă de victimă, faţă de copiii acesteia sau faţă de alte rude ale acesteia ori faţă de reşedinţa, locul de muncă sau unitatea de învăţământ a persoanei protejate;  e) interdicţia pentru agresor de a se deplasa în anumite localităţi sau zone determinate pe care persoana protejată le frecventează ori le vizitează periodic;  f) interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondenţă sau în orice alt mod, cu victima;  g) obligarea agresorului de a preda poliţiei armele deţinute; h) încredinţarea copiilor minori sau stabilirea reşedinţei acestora.

Instanţa reţine că în baza art. 3 din Legea 217/2013 violenţa în familie presupune orice acţiune sau inacţiune intenţionată, cu excepţia acţiunilor de autoapărare ori de apărare, manifestată fizic sau verbal, săvârşită de către un membru de familie împotriva altui membru al aceleiaşi familii, care provoacă ori poate cauza un prejudiciu sau suferinţe fizice, psihice, sexuale, emoţionale ori psihologice, inclusiv ameninţarea cu asemenea acte, constrângerea sau privarea arbitrară de libertate.

Din analiza acestei dispoziţii legale, rezultă că pentru a se dispune emiterea unui ordin de protecţie, este necesar să se dovedească existenţa unei stări de pericol pentru viaţa, integritatea fizică sau psihică, ori libertatea unei persoane, stare de pericol care să fie creată printr-un act de violenţă din partea unui membru al familiei.

De asemenea, pentru a se justifica emiterea unui astfel de ordin, este necesar ca starea de pericol să existe la momentul formulării cererii.

Analizând situaţia de fapt prin prisma dispoziţiilor legale cu incidenţă in cauză, instanţa constată că reclamanta nu a dovedit starea de pericol invocată prin acţiune nerezultând comportamentul pârâtului de natură a cauza un prejudiciu sau suferinţe fizice, psihice, emoţionale ori psihologice pentru reclamantă. 

Pârâtul a precizat la interogatoriu că  în ziua de 30.04.2018 , luase legătura cu fiul său, aflându-se la un suc în spatele Casei Tineretului , iar la un moment dat reclamanta, care îl aştepta pe „platou” în centrul oraşului Balş, a sunat şi spus că doreşte să meargă minorul să meargă acasă sau dacă mai stă să îl trimită pârâtul cu un taxi. A mai arătat că s-au certat la telefon, deoarece el i-a spus că nu are bani de taxi şi ulterior, minorul a plecat la reclamantă. Nu a recunoscut că s-a dus după minor, că i-a adus injurii şi a lovit-o pe reclamantă. A mai făcut referire pârâtul la faptul că la începutul anului 2017, când începuseră certurile între părţi, reclamanta a formulat o plângere la poliţie , motivând că nu i-a dat hainele când a plecat de acasă, dar apoi i le-a dat pe toate.

Acest ultim aspect a fost confirmat cu copia plângerii formulate de reclamantă la 17.01.2017, înregistrată la nr.9/302615 înaintată de Poliţia Balş, deşi reclamanta a menţionat în cerere că a formulat în cursul anului 2017 două plângeri la poliţie pentru că pârâtul a agresat-o.

Faptul că reclamanta a formulat plângere la poliţie la data de 30.04.2018 şi a reclamat că a fost bătută de pârât, în lipsa altor probe nu dovedeşte acest aspect.

 În consecinţă,  având în vedere că reclamanta nu a adus probe cu care să dovedească aspectele menţionate în cerere,  reţinând că în  cauză nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 23 din Legea nr. 217/2003, neexistând dovezi concludente pentru emiterea unui ordin de protecţie împotriva pârâtului, instanţa urmează să respingă cererea, ca neîntemeiată.

Onorariul apărătorului din oficiu pentru pârât - avocat Ciucă Emil, redus la suma de 80 lei, va  rămâne în sarcina statului şi va fi avansat din fondurile Ministerului Justiţiei.

În baza art.453 C.p.c va obliga reclamanta la plata sumei de 600 lei cheltuieli de judecată către pârât, reprezentând onorariu avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

 Respinge acţiunea având ca obiect „ordin de protecţie”, formulată de reclamanta MG în contradictoriu cu pârâtul CI ca fiind neîntemeiată.

Onorariul apărătorului din oficiu pentru pârât, redus la suma de 80 lei, rămâne în sarcina statului şi va fi avansat din fondurile Ministerului Justiţiei.

Obligă reclamanta la plata sumei de 600 lei cheltuieli de judecată către pârât, reprezentând onorariu avocat.

Cu drept de apel în termen de 3 zile de la pronunţare.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10.05.2018, ora 12,15.

Data publicarii pe site: 05.06.2018

Domenii speta

Spete similare