Actiune in anulare - anulare transfer patrimonial

Pe rol fiind solutionarea cererii formulate de către A I IPURL în contradictoriu cu pârâtii SC T A G Z SRL - PRIN ADMINISTRATOR SPECIAL L V P şi M C I, având ca obiect acţiune în anulare transfer patrimonial fraudulos.

Prin cererea înregistrată pe rolul instanţei la data de 12.05.2010, reclamantul A I IPURL, în calitate de lichidator judiciar al debitoarei T A G Z S.R.L.,  a solicitat în contradictoriu cu debitoarea T A G Z S.R.L prin administrator special L V P şi M C I anularea transferului patrimonial constând în contractul de vânzare cumpărare vehicul folosit, având ca obiect autoturismul V T, serie saşiu WV, serie motor B, an fabricatie 2007, vânzător fiind debitoarea T A G Z S.R.L, iar cumpărător fiind pârâtul M C I.

A mai solicitat repunerea părţilor în situaţia anterioară , respectiv restituirea autovehiculului către patrimoniul debitoarei sau, în subsidiar restituirea contravalorii acestuia..

În fapt, reclamanta a arătat că la data de 20.12.2012, a avut loc transferul patrimonial arătat, potrivit facturii fiscale nr. 44 emisă de debitoare, din care rezultă că preţul vânzării a fost de 20 162 lei plus TVA.

Susţine reclamantul că acesta autoturism a intrat în patrimoniul debitoarei urmare a unui contract de leasing derulat de aceasta cu P L R SA, potrivit facturii 17183106/29.03.2012, valoarea reziduală fiind de 52 013,96.lei.

A mai arătat că preţul vânzării de 25 000 lei nu a fost achitat de cumpărător, că acesta este derizoriu, prin comparaţie cu valoarea reziduală stabilită de firma de leasing cu doar 8 luni înainte.

Mai susţine că vanzarea a fost fictivă, părţile convenind acest lucru, întrucât cumpărătorul a avut calitatea de salariat al debitoarei la momentul vânzării.

Susţine că procedând în acest mod, părţile au avut intenţia dea frauda interesele creditorilor, iar contravaloarea vehiculului nu a fost folosită pentru achitarea datoriilor societăţii.

În drept a invocat art. 80 al 1 lit b şi c şi,art . 83 al 1 LPI.

Cererea este scutită de plata taxei de timbru, potrivit art.77 al 1 LPI.

În cauză au fost administrate probatorii: înscrisuri.

Pârâtul M C a depus întâmpinare, solicitând respingerea cererii.

A arătat că nu a avut calitatea de salariat al debitoarei la momentul vânzării bunului, că a existat pe rolul Parchetului de pe lângă Tribunalul I o plângere penală din partea debitoarei cu privire la înstrăinarea autoturismului, plângerea formând obiectul dosarului penal /P/2013, finalizat prin ordonanţă de calsare a cauzei.

Arată că prin ordonanţa de clasare s-a reţinut că pe parcursul contractului de leasing derulat întee P L IFN SA si debitoare între M C şi N R G- administratorul de facto al debitoarei a intervenit o întelegere potrivit căreia M C să folosească autoturismul în cauză, plătitnd sume importante de bani pentru definitivarea contractului si transferul proprietăţii, urmând ca, la finalul contractului de leasing autoturismul să treacă în patrimoniul lui M C.

Susţine pârâtul că a achitat în contul contractului de leasing suma de 90 470 lei la 18.12.2012, astfel că ulterior , pârâta a emis factura fiscală invocată pentru vânzarea autoturismului.

În acest context susţine că preţul plătit este mult mai mare, este real si corect.

Analizând cauza de faţă, din prisma materialului probatoriu administrat, precum şi a temeiurilor de drept incidente, judecătorul sindic reţine următoarele:

Prin sentinta civilă nr. 2007/S/26.11.2014 s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenţei împotriva debitorului S.C. T A G Z S.R.L.,  fiind desemnat administrator judiciar C.I.P.I. C A L, devenit ulterior A I IPURL.

În exercitarea atribuţiilor legale, administratorul judiciar A I IPURL a promovat prezenta cerere de anulare a contractului de vânzare cumpărare vehicul folosit, având ca obiect autoturismul V T, serie saşiu WV, serie motor B, an fabricatie 2007, vânzător fiind debitoarea T A G Z S.R.L, iar cumpărător fiind pârâtul M C I, întemeindu-şi cererea pe cazul prev de art 80 al 1 lit B si C LPI.

Potrivit dispoziţiilor art. 80 alin.1 lit. c din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, administratorul judiciar sau, după caz lichidatorul poate introduce la judecătorul-sindic acţiuni pentru anularea constituirilor ori a transferurilor de drepturi patrimoniale către terţi şi pentru restituirea către aceştia a bunurilor transmise şi a valorii altor prestaţii executate, realizate de debitor prin acte încheiate în cei trei ani anteriori deschiderii procedurii, cu intenţia tuturor părţilor implicate în acestea de a sustrage bunuri de la urmărirea de către creditori sau de a le leza în orice fel drepturile.

Perioada de maxim 3 ani anteriori deschiderii procedurii este cunoscută în doctrină şi sub denumirea de „perioada suspectă”. Suspiciunea derivă din prezumţia că debitorul va încerca să diminueze efectele negative pentru sine ale insolvenţei, externalizând fraudulos sau prin mijloace ruinătoare active, diminuându-şi pasivul în dauna unora dintre creditori, efectuând plăţi fără contraprestaţie, constituind garanţii pentru creanţe neprioritare etc.

Acestei perioade suspecte i se aplică o prezumţie relativă de fraudă în dauna creditorilor, prezumţie care nu se extinde la terţul dobânditor sau subdobânditor, astfel cum se reglementează în dispoziţiile art. 85 alin.3 din Legea nr.85/2006.

În prezenţa prezumţiei de fraudă, administratorul judiciar nu este obligat să dovedească cele susţinute în acţiune, ci numai existenţa unor fapte vecine şi conexe care să declanşeze prezumţia că actul a fost încheiat în perioada suspectă, în condiţii neobişnuite ce depăşesc limitele activităţii normale a debitorului şi îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 80 alin.1 lit.c.

În cauza de faţă, judecătorul sindic reţine că actul a cărui anulare se solicită şi care atestă, dovedeste vânzarea de către debitoare a autoturismului în cauză îl reprezintă factura fiscală nr. 44 /20.12.2012 emisă de debitoare si acceptată sub semnătură de către cumpărătorul pârât. Potrivit acestei facturi, preţul vânzării stabilit la data de 20.12.2012 era de 25 000 lei, sumă pe care cumpărătorul recunoaste că nu a achitat-o.

În apărarea sa, pârâtul – cumpărător a invocat situaţia de fapt aşa cum a fost ea stabilită prin ordonanţa de clasare din 24.02.2015 emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul I în ds. /P/2013, pe care a si depus-o la dosar.

Din analiza acestei ordonanţe rezultă că împrejurările în care a avut loc iesirea autoturismului din patrimoniul debitoarei au fost următoarele:

Între cumpărătorul M C şi N R a existat o relaţie apropiată de prietenie, în virtutea căreia, încă din vara anului 2010 i s-a permis să folosească autoturismul în cauză, aflat la acel moment în derularea unui contract de leasing.

La data de 18.12.2012 a achitat în contul debitoarei, către firma de leasing, sumele de 16 295,05 lei si 74 175,05 lei.

La data de 20.12.2012, s-a emis factura fiscală nr. 44, , din care rezultă că preţul vânzării a fost de 25 000 lei, factură pe care cumpărătorul a semnat-o si si-a însuşit-o, ulterior efectuând si formalităţile de înmatriculare a autoturismului.

În cauza de faţă instanţa este ţinuta a aprecia faptele din perspectiva dispoziţiilor legale aferente insolvenţei , cu precădere a pozitiei subiective a părţilor din perspectiva art 80 al 1 lit c.

Astfel, sub acest aspect, relevantă este relaţia de prietenie si apropiere existentă între cumpărătorul masinii si administratorul de fapt al debitoarei de la epoca transferului, aspect care va fi coroborat de către instanţă cu împrejurarea că la 18 decembrie 2012, cumpărătorul a achitat în contul debitoarei o sumă importantă de bani reprezentând rate restante ale contractului de leasing.

Acesta aspecte dovedesc faptul că pârâtul cumpărător a avut la acel moment reprezentarea situaţiei financiare dificile în care se găsea debitoarea.

În acest context, judecătorul sindic va reţine că părţile au urmărit scoaterea din patrimoniul debitoarei a unui bun important, respectiv a unui autoturism de o valoare însemnată, al cărui preţ de altfel nici nu l-a achitat.

În acest context, nu poate fi primită apărarea pârâtului potrivit căruia sumele achitate la 18.12.2012 ar reprezenta preţul masinii.

Aşa cum am arătat pârâtul a fost cel care a fost utilizatorul de fapt al autoturismului si era ţinut a si achita redevenţele contractului de leasing, iar, pe de altă parte, pârâtul a semnat si si-a asumat factura nr. 44 care atestă un preţ de 25 000 lei, dacă ar fi considerat că preţul a fost deja achitat sr fi fost liber să menţioneze preţul real în factură şi să facă menţiunea că a fost achitat.

Toate aceste aspecte conduc la concluzia că toate părţile implicate au avut intentia de a scoate bunul din patrimoniul debitoarei, în condiţiile în care aceasta avea reale probleme financiare.

Referitor la limitele normale ale activităţii debitoarei, instanţa reţine că prin contractul de vânzare cumpărare în cauză, debitoarea a înstrăinat unui foarte bun prieten al administratorului de fapt al debitoarei un bun de o valoare importantă, în condiţiile în care, aşa cum rezultă din raportul cauzal întocmit în cauză dar si din împrejurările deja arătate, starea financiară a debitoarei era precară.

Din probele menţionate mai sus rezultă că actul a fost încheiat în perioada suspectă, în condiţii neobişnuite ce depăşesc limitele activităţii normale a debitorului.

Caracteristica esenţială a actelor la care fac referire art. 79-80 din Legea 85/2006 este intenţia de fraudare a creditorilor existentă în chiar momentul încheierii actelor, chiar dacă motivele pe care s-au intemeiat intentiile celor două părţi au fost diferite.

Ca urmare, atât conditia privind intentia de fraudare a debitorului insolvent, cât si cea de prejudiciere a intereselor creditorilor sunt îndeplinite în speta.

Si conditia privind complicitatea tertului dobânditor la frauda este îndeplinita., aşa cum am arătat deja anterior – acesta cunostea starea precară a debitoarei si a urmărit să işi asigure transferul dreptului e proprietate asupra autovehiculului, chiar prin fapte la limita răspunderii penale.

Reţinând că în cauză sunt îndeplinite condiţiile art 80 al 1lit c LPI, urmează a se dispune anularea transferului patrimonial constând în contractul de vânzare cumpărare vehicul folosit, având ca obiect autoturismul V T, serie saşiu WV, serie motor B, an fabricatie 2007, vânzător fiind debitoarea T A G Z S.R.L.

În temeiul art. 83 al.3 din Legea nr.85/2006 se va dispune restituirea de către pârâtul M C I către debitoarea T A G Z S.R.L a autoturismului V T , serie saşiu WV, serie motor B , an fabricatie 2007, sau dacă acesta nu mai există, a contravalorii sale din momentul vânzării, ce va fi determinată prin expertiză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTARASTE:

Admite cererea formulată de A I IPURL, în calitate de lichidator judiciar al debitoarei T A G Z S.R.L. în contradictoriu cu debitoarea T A G Z S.R.L prin administrator special L V P şi M C I.

Dispune anularea transferului patrimonial constând în contractul de vânzare cumpărare vehicul folosit, având ca obiect autoturismul V T, serie saşiu WV, serie motor B, an fabricatie 2007, vânzător fiind debitoarea T A G Z S.R.L, iar cumpărător fiind pârâtul M C I..

În temeiul art. 83 al.3 din Legea nr.85/2006 dispune restituirea de către M C I către debitoarea T A G Z S.R.L a autoturismului V T, serie saşiu WV, serie motor B , an fabricatie 2007, sau dacă acesta nu mai există, a contravalorii sale din momentul vânzării, ce va fi determinată prin expertiză.

Definitivă şi executorie.

Domenii speta

Spete similare