Cod procedură penală. Luarea măsurii arestării preventive în cursul urmării penale. Traficul de droguri. Îndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege.

Cod procedură penală. Luarea măsurii arestării preventive în cursul urmării penale. Traficul de droguri. Îndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege.

Potrivit art. 202 alin. 1 Cod procedură penală, măsurile preventive pot fi dispuse dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârşit o infracţiune şi dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfăşurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârşirii unei alte infracţiuni.

Măsura arestării preventive, poate fi luată de judecătorul de drepturi şi libertăţi în cursul urmăririi penale, numai dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârşit o infracţiune şi există una dintre situaţiile expuse la alin. 1, literele a-d sau în alineatul 2 al articolului 223 Cod procedură penală.

Extras hotărâre:

Analizând actele si lucrările dosarului, judecătorul de drepturi şi libertăţi constată, în conformitate cu dispoziţiile art. 226 alin. 1 Cod procedură penală, că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru luarea măsurii arestării preventive a inculpaţilor.

Astfel, potrivit art. 226 alin. 1 Cod procedură penală, judecătorul de drepturi şi libertăţi, dacă apreciază că sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege, admite propunerea procurorului şi dispune arestarea preventivă a inculpatului, prin încheiere motivată.

Cu privire la luarea unei măsuri preventive, se va reţine că potrivit art. 202 alin. 1 Cod procedură penală, măsurile preventive pot fi dispuse dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârşit o infracţiune şi dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfăşurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârşirii unei alte infracţiuni.

În continuare, măsura arestării preventive, prevăzută de art. 202 alin. 4 lit. e Cod procedură penală, poate fi luată de judecătorul de drepturi şi libertăţi în cursul urmăririi penale (potrivit art. 223 alin. 1 Cod procedură penală), numai dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârşit o infracţiune şi există una dintre situaţiile expuse la literele a-d sau în alineatul 2 al aceluiaşi articol.

În ce priveşte condiţia privind existenţa probelor sau indiciilor temeinice din care se poate reţine suspiciunea rezonabilă privind săvârşirea infracţiunilor de către inculpaţi, judecătorul de drepturi şi libertăţi constată că declaraţiile celor doi inculpaţi de recunoaştere a acuzaţiilor aduse se coroborează pe deplin cu celelalte probe administrate până în prezent în cursul urmăririi penale, respectiv procesul verbal de constatare a infracţiunii flagrante din data de 12.10.2017, procesele verbale de punere în executare a unor măsuri autorizate, procesul verbal de redare a conversaţiilor realizate de inculpaţi prin intermediul unui cont de socializare, concluziile adresei nr. …/13.10.2017 a Laboratorului de Analiza şi Profil al Drogurilor privind natura substanţelor ridicate cu ocazia surprinderii inculpaţilor în flagrant, astfel încât se poate reţine suspiciunea rezonabilă că inculpaţii ar fi săvârşit faptele de trafic ilicit de droguri de risc, constând în deţinerea şi vânzarea cantităţii de aproximativ 484 grame cannabis către investigatorul autorizat, deţinere de droguri de risc fără drept, în vederea consumului propriu de către inculpatul A, respectiv introducerea în ţară, fără drept, de droguri de risc de către inculpatul B.

Mijloacele de probă mai sus amintite sunt de natură să convingă un observator obiectiv, în sensul art. 5 par. 1 lit. c din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale cu privire la existenţa unei bănuieli rezonabile că inculpaţii ar fi comis infracţiunile pentru care sunt cercetaţi şi cu privire la care s-a pus în mişcare acţiunea penală împotriva acestora. Aşa cum s-a subliniat în jurisprudenţa C.E.D.O., printre altele, în cauzele Gusinski c/a Rusiei, Tuncer şi Durmus c/a Turciei, aceste date nu trebuie să aibă aceeaşi forţă ca cele necesare pentru a justifica o condamnare sau pentru a formula o acuzare, scopul privării de libertate fiind acela de a se continua cercetările, urmând să se confirme sau să se infirme motivele care constituie temei al privării de libertate, caracterul temeinic al acestor motive fiind necesar pentru a nu se lua măsuri arbitrare.

Apărarea inculpatului B, prin care se pune în discuţie legalitatea mijloacelor investigative utilizate de către organele de urmărire penală, respectiv utilizarea investigatorului sub acoperire şi realizarea activităţii de prindere în flagrant la momentul tranzacţionării cannabisului, trebuie analizate în acest context al existenţei probelor din care să rezulte suspiciunea rezonabilă privind săvârşirea infracţiunilor de trafic de droguri de risc, de către inculpaţi, în modalităţile arătate. Aceste probe nu trebuie să aibă forţa necesară pentru a pronunţa condamnarea inculpaţilor pentru aceste fapte (probe din care să rezulte comiterea cu vinovăţie, dincolo de orice îndoială rezonabilă). Declaraţiile inculpaţilor şi probele administrate ulterior au confirmat întocmai datele existente la nivelul structurilor specializate în combaterea infracţiunilor privind traficul de droguri privind deţinerea de către inculpaţi a unei cantităţi de cannabis, în vederea vânzării.

De asemenea, sunt realizate şi condiţiile reţinerii temeiului de arestare prevăzut de art. 223 alin. 2 Cod procedură penală, invocat de procuror în susţinerea propunerii, câtă vreme s-au comis infracţiuni de trafic ilicit de droguri de risc, prev. de art. 2 alin. 1, art. 3 alin. 1 şi art. 4 alin. 1 din Legea 143/2000, iar privarea de libertate a inculpaţilor este necesară pentru înlăturarea stării de pericol pentru ordinea publica dedusă din criteriile enumerate în teza a doua a alineatului 2 al art. 223 Cod de procedură penală.

Astfel, se constată ca activitatea infracţională a inculpatului B, a debutat la începutul anului 2017 când a cumpărat de pe teritoriul Italiei, în vederea revânzării în ţară, o cantitate de aproximativ 500 grame canabis, pe care a introdus-o în România clandestin şi a deţinut-o fără drept, până la data de 12.10.2017. La această dată, a pus la dispoziţia inculpatului A întreaga cantitate pe care o mai deţinea, în vederea vânzării de către acesta din urmă, către o persoană necunoscută. În timpul deţinerii fără drept a cannabisului (începutul anului 2017 – octombrie 2017), inculpatul B a mai pus la dispoziţie inculpatului A şi alte cantităţi mai mici, pentru consumul acestuia din urmă. În plus, pe întreaga perioadă a deţinerii fără drept a ascuns marfa iar la momentul vânzării a fost foarte precaut luându-şi măsuri speciale aşa încât să nu poată fi prins (a stabilit mai multe locuri de întâlnire cu inculpatul A pentru predarea cannabisului, a folosit tot timpul mănuşi, a făcut inspecţii ale zonelor în care urma să se întâlnească cu inculpatul A şi în final a lăsat marfa într-un loc public, de unde a fost ridicată de inculpatul A.

În ce-l priveşte pe inculpatul A acesta cunoştea despre deţinerea cannabisului de către inculpatul B încă de la introducerea în ţară a acestei cantităţi; de la această dată a apelat de mai multe ori la inculpatul B pentru a i se pune la dispoziţie cannabis în vederea consumului propriu şi tot de la început s-a angajat să caute clienţi pentru întreaga cantitate deţinută fără drept. Şi-a asumat toate riscurile oferind spre vânzare un kg de cannabis unei persoane necunoscute.

Potrivit dispoziţiilor art. 202 alineatului 3 Cod de procedură penală, orice măsură preventivă trebuie să fie proporţională cu gravitatea acuzaţiei aduse persoanei faţă de care este luată şi necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia. În speţă, se constată ca măsura arestării preventive este proporţională cu gravitatea acuzaţiilor de trafic de droguri de risc reţinute în sarcina inculpaţilor din perspectiva criteriilor mai sus enunţate şi totodată este şi necesară fiind evident că doar privarea de libertate este în măsura sa asigure pe de o parte buna desfăşurare a procesului penal, iar pe de alta parte prevenirea săvârşirii altor infracţiuni de aceeaşi natură. Sub acest aspect nu se poate reţine că starea de pericol pentru ordinea publică ar fi fost înlăturată/diminuată prin poziţiile procesuale ale inculpaţilor, de recunoaştere a faptelor.

În plus, în lipsa unei reacţii ferme cum este şi cea privind luarea măsurii arestării preventive, s-ar putea acredita în conştiinţa publică ideea că infracţiunile la regimul traficului de droguri, sunt tolerate şi nu sunt apreciate la adevărata lor periculozitate.

Buna desfăşurare a procesului penal la care face referire art. 202 alin. 1 Cod procedură penală nu se rezumă doar la administrarea unor probe de către organul de urmărire penală, ci are un caracter mai larg, incluzând şi prevenţia generală a comiterii de alte infracţiuni şi educarea cetăţenilor în spiritul respectării legilor.

Curtea Europeană a drepturilor Omului a statuat în jurisprudenţa sa constantă asupra obligaţiei de a analiza la momentul dispunerii măsurilor preventive de libertate asupra caracterului suficient al altor măsuri alternative, fără însă a nega faptul că anumite infracţiuni din cauza gravităţii lor sau a reacţiei pe care o pot determina în rândul membrilor societăţii justifică privarea de libertate a persoanei acuzate. Or, în cauza de faţă trebuie acceptat că din cauza amplorii cunoscute în ultima perioadă de timp a fenomenului infracţional legat de traficul de droguri, faptele care se circumscriu elementului material al infracţiunii de trafic de droguri prezintă un caracter grav, iar combaterea promptă şi fermă a acestora reprezintă singurul mijloc de descurajare a altor persoane să comită infracţiuni similare.

Faţă de aceste considerente, în baza art. 202 Cod procedură penală, art. 223 alin. 2 Cod procedură penală şi art. 226 Cod procedură penală, va admite propunerea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.I.I.C.O.T. – Biroul Teritorial Satu Mare şi va dispune arestarea preventivă a inculpaţilor A şi B, în cursul urmăririi penale, pe o durată de câte 30 de zile, de la data de zz.ll.2017 până la data de zz.ll.2017, inclusiv.

Domenii speta

Spete similare