Expertiza judiciară. Nerespectarea dispoziției instanței de a depune onorariul pentru expert. Sancțiune

Tribunalul reţine că potrivit dispoziţiilor art. 249 Cod procedură civilă, cel ce face o susţinere trebuie să o dovedească. Din cuprinsul prevederilor art. 262 Cod procedură civilă rezultă că atunci când administrarea probei încuviinţate necesită cheltuieli, instanţa va pune în vedere părţii care a cerut-o să depună la grefă, de îndată sau în termenul fixat de instanţă, dovada achitării sumei stabilite pentru acoperirea lor. În cazurile în care proba a fost dispusă din oficiu sau la cererea procurorului în procesul pornit de acesta în condiţiile prevăzute la art. 92 alin. (1), instanţa va stabili, prin încheiere, cheltuielile de administrare a probei şi partea care trebuie să le plătească, putându-le pune şi în sarcina ambelor părţi. Nedepunerea sumei prevăzute la alin. (1) în termenul fixat atrage decăderea părţii din dreptul de a administra dovada încuviinţată în faţa acelei instanţe.

Se constată aşadar că, în situaţia în care partea în sarcina căreia s-a stabilit obligaţia de plată a cheltuielilor ocazionate de administrarea unei probe dispusă chiar din oficiu de către instanţă, nu depune dovada achitării acestora, instanţa învestită cu soluţionarea cauzei va dispune decăderea din dreptul de a administra proba.

Prin încheierea civilă din data de 28.02.2017 pronunţată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr. 3955/182/2015 s-a dispus suspendarea acţiunii civile formulate de reclamantul C G în contradictoriu cu pârâtele SC M LSRL şi SC D SRL, având ca obiect servitute,  în baza art. 242 alin. 1 din Codul de procedură civilă.

Pentru a pronunţa această încheiere, prima instanţă a reţinut că reclamantul a învederat că nu va achita suma de 800 lei reprezentând avans onorariu expert, aferentă lucrării de expertiză dispusă a se efectua în cauză, fiind incidente dispoziţiile art. 242 alin. 1 din codul de procedură civilă, potrivit cărora „când constată că desfăşurarea normală a procesului este împiedicată din vina reclamantului, prin neîndeplinirea obligaţiilor stabilite în cursul judecăţii, potrivit legii, judecătorul poate suspenda judecata, arătând în încheiere care anume obligaţii nu au fost respectate…”

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs reclamantul C G, arătând în esenţă că s-a tergiversat procesul prin dirijarea acţiunii spre direcţii fără relevanţă, crearea unui climat conflictual, neînregistrarea în încheieri a aspectelor esenţiale. Astfel, obiectul dosarului  era ca instanţa să constate şi să pună în vedere pârâtei că între cele două proprietăţi există un drum de acces cu dimensiunile de pe schiţa de dezmembrare.

Iniţial, acţiunea a fost anulată pentru neîndeplinirea obligaţiilor de a indica valoarea şi suprafaţa asupra căreia urmează să fie constituită servitutea.

Pe parcursul desfăşurării procesului, instanţa a dispus efectuarea unei expertize topografice, solicitare în probaţiune la care recurentul s-a opus, motivat de faptul că orice vânzări, dezmembrări ulterioare nu se puteau face decât în limitele suprafeţei cumpărate de proprietarul iniţial Andrişan, al cărui teren se întindea în partea de nord până la drumul de acces, deci alte aspecte invocate de pârâtă n-au nici o  justificare.

De altfel, pârâta îşi justifică ocuparea drumului de acces într-un mod demagogic, fără bun simţ, arătând că prin cumpărarea parcelei top. 661/1/4 reclamantul are acces direct din drumul comunal şi nu mai are nevoie de drumul de acces întrucât parcela lui nu mai are caracter de drum înfundat.

Recurentul menţionează că în încheierea de şedinţă din data de 28.02.2017 s-a consemnat că reclamantul  arată că nu solicită constatarea servituţii de trecere pentru că există,  ceea ce nu este adevărat, pentru că recurentul a afirmat că nu solicită servitute din terenul pârâţilor pentru că există, aspect ce se poate verifica din înregistrarea şedinţei de judecată.

Intimata SC ML SRL  a formulat şi depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca nefondată şi inadmisibilă a acţiunii reclamantului şi scoaterea societăţii pârâte din proces.

În motivare, intimata arată că întregul imobil înscris în cartea funciară nr. 50832 a comunei Cicârlău, nr. CF vechi 1338, nr. top. 661/1/1/2- Cicârlău, nr. top 661/1/1/12-C1 şi nr. top 661/1/1/1/2 C2 a fost înstrăinat de către SC M L SRL către S D SRL, începând cu data de 11 mai 2015, prin contract de vânzare cumpărare autentic nr. 816/11 mai 2015. Procedura privind întabularea la ANCPI Baia Mare a dreptului de proprietate a căzut în sarcina cumpărătorului, iar demersurile au fost realizate de către Biroul Individual Notarial Dan Valerica din Sibiu.

Analizând cererea de recurs prin prisma motivelor invocate, tribunalul reţine următoarele:

Prezentul demers procesual al recurentului C G vizează măsura suspendării soluţionării cauzei de către prima instanţă în baza prevederilor art. 242 Cod procedură civilă raportat la împrejurarea că reclamantul nu s-a conformat dispoziţiilor instanţei stabilite prin încheierea de şedinţă din data de 17.01.2017 în sensul că acesta nu a făcut dovada achitării avansului onorariu expert în valoare de 800 lei.

Prin încheierea anterior menţionată, instanţa a dispus din oficiu efectuarea unei expertize tehnice judiciare în specialitatea topografie pentru justa soluţionare a cauzei prin raportare la obiectul acţiunii introductive, l-a desemnat în cauză în calitate de expert pe dl. Pintea G şi a stabilit suma de 800 lei cu titlu de avans onorariu expert, punând în sarcina reclamantului obligaţia de plată a acesteia.

La termenul de judecată din data de 28.02.2017 stabilit în acest sens, constatând împrejurarea că reclamantul nu s-a conformat dispoziţiilor sale, instanţa a suspendat soluţionarea cauzei, constatând faptul că normala desfăşurare a litigiului este împiedicată prin atitudinea procesuală a reclamantului.

Tribunalul reţine că potrivit dispoziţiilor art. 249 Cod procedură civilă, cel ce face o susţinere trebuie să o dovedească. Din cuprinsul prevederilor art. 262 Cod procedură civilă rezultă că atunci când administrarea probei încuviinţate necesită cheltuieli, instanţa va pune în vedere părţii care a cerut-o să depună la grefă, de îndată sau în termenul fixat de instanţă, dovada achitării sumei stabilite pentru acoperirea lor. În cazurile în care proba a fost dispusă din oficiu sau la cererea procurorului în procesul pornit de acesta în condiţiile prevăzute la art. 92 alin. (1), instanţa va stabili, prin încheiere, cheltuielile de administrare a probei şi partea care trebuie să le plătească, putându-le pune şi în sarcina ambelor părţi. Nedepunerea sumei prevăzute la alin. (1) în termenul fixat atrage decăderea părţii din dreptul de a administra dovada încuviinţată în faţa acelei instanţe.

Se constată aşadar că, în situaţia în care partea în sarcina căreia s-a stabilit obligaţia de plată a cheltuielilor ocazionate de administrarea unei probe dispusă chiar din oficiu de către instanţă, nu depune dovada achitării acestora, instanţa învestită cu soluţionarea cauzei va dispune decăderea din dreptul de a administra proba.

Tribunalul apreciază că în cauza dedusă judecăţii nu sunt incidente prevederile art. 242 Cod procedură civilă, prima instanţă urmând a proceda conform art. 262 din acelaşi act normativ.

Domenii speta

Spete similare