Ordin de protecţie

(Tribunalul Mehedinţi – d.c. 194/A/MF/16.12.2016)

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Drobeta Turnu Severin la data de 08.11.2016, sub nr. 13544/225/2016, petenta P.D. a chemat în judecată pe intimatul B.D., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună emiterea ordinului de protecţie, respectiv să dispună evacuarea temporară a pârâtului din locuinţă, indiferent dacă acesta este titularul dreptului de proprietate, reintegrarea victimei şi a copiilor în locuinţa familiei, limitarea dreptului de folosinţă a pârâtului, doar asupra unei părţi a locuinţei comune, astfel încât pârâtul să nu vină în contact cu victima, obligarea pârâtului la păstrarea unei distanţe minime determinate faţă de victimă, obligarea pârâtului la păstrarea unei distanţe minime faţă de copiii victimei, obligarea pârâtului la păstrarea unei distanţe minime faţă de reşedinţă, locul de muncă, interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondenţă sau în ori alt mod, cu victima.

În motivarea acţiunii, a arătat că în luna iulie 2016 se afla la domiciliul din comuna Şimian, sat Cerneţi, judeţ Mehedinţi, cu fostul soţ, care locuieşte şi la ora actuală la acelaşi domiciliu, cu toate că sunt divorţaţi din data de 23.05.2016, conform certificatului de divorţ nr. 6745/23.05.2016. A precizat că atât petenta, cât şi intimatul au locuit şi domiciliat încă de la începutul căsătoriei în casa bunicilor reclamantei decedaţi, din comuna Şimian, sat Cerneţi, judeţ Mehedinţi.

A susţinut că într-o seară de la sfârşitul lunii iulie după orele 21:30 intimatul a venit băut, a intrat în casă, a început să adreseze petentei înjurături şi ameninţări, aducându-i injurii, respectiv proferând ameninţări că o omoară, că nu este o femeie de casă şi pe fondul acestui scandal a arătat că i-a luat hainele atât ale petentei, cât şi ale intimatului, păpuşile ce le aveau în casă şi le-a aruncat în curte, dându-le foc, respectiv punând benzină pe ele.

A susţinut că până a nu da foc hainelor şi păpuşilor, a reuşit să îi dea telefon mamei acesteia care stă la un km şi jumătate distanţă de casa părţilor şi aceasta a ajuns când scandalul era în toi. A menţionat că de frică a apelat la ajutorul mamei petentei. Tot mama petentei este cea care a anunţat Postul de Poliţie Şimian, iar agentul de poliţie a venit şi a văzut scandalul făcut de fostul soţ, a văzut şi focul care încă ardea şi a încheiat un proces verbal în care i-a dat o amendă în cuantum de 200 lei fostului soţ.

Totodată petenta arată că poliţistul i-a sugerat să îşi ia buletinul, câteva haine şi să plece la mama acesteia.

A precizat că a plecat la mama sa şi dimineaţa s-a reîntors în locuinţă, însă fostul soţ era plecat de acasă.

A menţionat că în luna august 2016 pe fondul consumului de alcool, nemaiputând suporta traiul rău a căutat un loc de muncă şi şi-a găsit. A precizat că familia nu a avut nici o sursă de venit şi a trăit cu ajutorul bunicii şi a mamei reclamantei.

A menţionat că din luna august a locuit în casa mamei sale şi de frică nu s-a putut întoarce în casa pe care i-a lăsat-o bunica acesteia. A arătat că după moartea bunicii, de 4-5 ani, intimatul consumă foarte mult alcool, fiind şi foarte violent.

A solicitat încuviinţarea probei cu martorii G.Ş.şi V. G..

A ataşat copie CI, petentă, intimat, mama petentei, certificat de divorţ, certificat de căsătorie, certificat de deces G.G., certificat de naştere P.D., în copie, în dublu exemplar.

Instanţa prin rezoluţia din data de 09.11.2016, a dispus fixarea termenului de judecată pentru data de 21.11.2016, în camera de consiliu şi a dispus efectuarea unei adrese către Baroul Mehedinţi în vederea desemnării unui avocat din oficiu pentru intimatul B.D.

Prin serviciul registratură, s-a depus la dosarul cauzei, de către reclamant, la data de 16.11.2016, o precizare a cererii de chemare în judecată prin care a arătat că solicită atât evacuarea din locuinţă a pârâtului, cât şi limitarea totală a dreptului de folosinţă asupra locuinţei.

La termenul de judecată din data de 21.11.2016, instanţa a dispus detaşarea filei 45 dosar şi comunicarea către reprezentantul pârâtului.

A încuviinţat pentru ambele părţi proba cu înscrisuri.

A încuviinţat pentru reclamant proba cu interogatoriul pârâtului.

A pus în vedere reclamantului să formuleze în scris întrebările în vederea administrării probei cu interogatoriu, sub sancţiunea decăderii din probă.

A pus în vedere pârâtului prezent să se prezinte la următorul termen de judecată, în vederea administrării probei cu interogatoriu.

A încuviinţat proba testimonială pentru ambele părţi, însă limitează numărul martorilor propuşi la unul pentru fiecare parte, astfel că este încuviinţat primul martor menţionat în acţiune, respectiv G.Ş. şi pentru pârât martorul M.E. şi pune în vedere părţilor să se prezinte cu martorii la următorul termen de judecată în vederea audierii acestora.

A respins cererea formulată de către pârât cu privire la opoziţia faţă de audierea martorului G.Ş..

A pus în vedere reclamantului să depună la dosarul cauzei înscrisuri cu privire la imobilul din care se solicită evacuarea.

A amânat judecarea cauzei la data de 28.11.2016, sala 7, ora 10:30.

La termenul de judecată din data de 28.11.2016, instanţa a procedat la administrarea probei cu interogatoriul luat pârâtului, în baza întrebărilor formulate în scris de către reclamant, răspunsurile fiind consemnate pe aceeaşi foaie cu întrebările şi ataşate la dosar şi în temeiul disp. art. 318, art. 321 şi art. 323 C.proc.civ., a procedat la identificarea şi audierea martorilor prezenţi G.Ş. şi M.E., sub prestare de jurământ, răspunsurile acestora fiind  consemnate şi ataşate la dosar.

A amânat pronunţarea în cauză la data de 29 Noiembrie 2016.

Judecătoria Drobeta Turnu Severin prin sentinţa supusă apelului a admis în parte cererea precizată, formulată de reclamanta P.D.,  în contradictoriu cu pârâtul B.D..

A emis ordin de protecţie a reclamantei P.D.,  faţă de pârâtul B.D..

A dispus evacuarea temporară a pârâtului B.D.din locuinţa părţilor din sat Cerneţi, com. Șimian, jud. Mehedinți, pe o perioada de 6 luni de la data emiterii ordinului de protecţie.

A dispus reintegrarea reclamantei P.D. în locuinţa părţilor din sat Cerneţi, com. Șimian, jud. Mehedinți.

A dispus obligarea pârâtului B.D.la păstrarea unei distanţe minime de 200 m faţă de reclamantă şi faţă de locuinţa reclamantei şi interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic sau prin corespondenţă sau în orice alt mod, pe o perioada de 6 luni de la data emiterii ordinului de protecţie.

A respins cererea reclamantei privind emiterea ordinului de protecţie sub forma limitării dreptului de folosinţă asupra locuinţei, ca neîntemeiată.

A admis în parte cererea reclamantei privind cheltuielile de judecată.

A obligat pârâtul să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în cuantum de 428 lei.

A respins cererea pârâtului privind cheltuielile de judecată.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Din probatoriul administrat, instanţa a reţinut că părţile au fost căsătorite, căsătoria părţilor fiind desfăcută prin certificatul de divorţ nr. 6745/23 mai 2016 – fila 12.

Între părţi există o situaţie conflictuală ce a debutat în timpul căsătoriei părţilor, iar în ultima perioadă de timp pârâtul a manifestat constant violenţe verbale faţă de reclamantă, pe fondul consumului exagerat de alcool.

Din probele administrate, respectiv declaraţia martorei G.Ş., a rezultat că pârâtul a manifestat violenţe verbale faţă de reclamantă şi a ameninţat-o cu moartea.

Astfel, martora a relatat sub prestare de jurământ că în perioada iunie – iulie 2016 a avut loc un incident violent când pârâtul i-a adresat reclamantei cuvinte jignitoare și injurioase, precum și amenințări cu moartea, susținând că „ … o omoară ca pe Elodia astfel încât nu o va mai găsi nimeni.” Aceste acţiuni extrem de violente au fost traumatizante pentru reclamantă, acesteia fiindu-i teamă de pârât.

Violenţele exercitate sunt cu atât mai grave cu cât pârâtul are un asemenea comportament pe fondul consumului excesiv de alcool. Se mai reţine că pârâtul a căpătat o obişnuinţă de a consuma periodic alcool şi de fiecare dată devine violent verbal, proferând injurii şi amenințând-o pe reclamantă. Dependența pârâtului de substanţele alcoolice rezultă şi din împrejurarea că a început să vândă din gospodăria comună animale şi obiecte, banii obţinuţi fiind folosiți în achiziţionarea alcoolului.

Declaraţia martorului G.Ş. se coroborează cu recunoaşterea pârâtului la interogatoriu, acesta recunoscând inclusiv faptul că a fost sancţionat contravenţional pentru fapta de a adresa reclamantei injurii şi pentru fapta de a tulbura liniştea publică.

Declaraţia martorului M.E. nu contravine starea de fapt reţinută mai sus întrucât martorul nu a fost de faţă la incidentul ce a avut loc în iunie – iulie 2016, iar pe de altă parte, vizita făcută la domiciliul părţilor a avut loc anterior momentului scandalului de a necesitat intervenţia organelor de poliţie, din moment ce pârâtul era plecat în oraş, iar reclamanta îşi vedea de activităţile din gospodărie.

Rezultă că pârâtul are un comportament violent, care este evident, periculos şi de natură să menţină o stare de fapt încordată, putând avea urmări grave asupra vieţii reclamantei, situaţie în care instanţa are posibilitatea şi implicit sarcina de a interveni prompt în vederea emiterii unui ordin de protecţie ca fiind o măsură eficace în ocrotirea vieţii şi intereselor reclamantei.

 Or, aceste aspecte se subscriu noţiunii de violenţă verbală aşa cum este definită de art. 4, lit. a din Legea nr. 217/2003 Rep. – „adresarea printr-un limbaj jignitor, brutal, precum utilizarea de insulte, ameninţări, cuvinte sau expresii degradante sau umilitoare”. În acest sens, sunt şi prevederile art. 23 alin.1 din Legea 217/2003, potrivit cărora: „1) Persoana a cărei viaţă, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violenţă din partea unui membru al familiei poate solicita instanţei ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecţie, prin care să se dispună, cu caracter provizoriu, una ori mai multe dintre următoarele măsuri - obligaţii sau interdicţii: a) evacuarea temporară a agresorului din locuinţa familiei, indiferent dacă acesta este titularul dreptului de proprietate;b) reintegrarea victimei şi, după caz, a copiilor, în locuinţa familiei;c) limitarea dreptului de folosinţă al agresorului numai asupra unei părţi a locuinţei comune atunci când aceasta poate fi astfel partajată încât agresorul să nu vină în contact cu victima;d) obligarea agresorului la păstrarea unei distanţe minime determinate faţă de victimă, faţă de copiii acesteia sau faţă de alte rude ale acesteia ori faţă de reşedinţa, locul de muncă sau unitatea de învăţământ a persoanei protejate;e) interdicţia pentru agresor de a se deplasa în anumite localităţi sau zone determinate pe care persoana protejată le frecventează ori le vizitează periodic;f) interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondenţă sau în orice alt mod, cu victima;g) obligarea agresorului de a preda poliţiei armele deţinute;h) încredinţarea copiilor minori sau stabilirea reşedinţei acestora”.

Conform alin. 3 al aceluiaşi articol pe lângă oricare dintre măsurile dispuse potrivit alin. (1), instanţa poate dispune şi obligarea agresorului de a urma consiliere psihologică, psihoterapie sau poate recomanda luarea unor măsuri de control, efectuarea unui tratament ori a unor forme de îngrijire, în special în scopul dezintoxicării.

Conform art. 24 din Legea 217/2003 durata măsurilor dispuse prin ordinul de protecţie se stabileşte de judecător, fără a putea depăşi 6 luni de la data emiterii ordinului.

În ceea ce priveşte măsurile ce se impun a fi luate în vederea protecţiei reclamantei, instanţa apreciază că în privinţa reclamantei sunt îndeplinite ambele cerinţe prevăzute de art. 23, alin. 1, lit. a, b, d şi f din Legea 217/2003, reclamanta dovedind agresivitatea fizică şi verbală a pârâtului faţă de persoana sa. 

În ceea ce priveşte cererea reclamantei privind emiterea ordinului de protecţie sub forma limitării dreptului de folosinţă asupra locuinţei, instanţa constată că acest capăt de cerere este în antiteză cu cerere de reintegrare, motiv pentru care, apreciindu-se că se impune reintegrarea reclamantei în locuință, devine inutilă măsura limitării folosinţei, astfel că va respinge acest capăt de cerere.

În raport de considerentele de mai sus, instanţa apreciază că cererea reclamantei este întemeiată, urmând a fi admisă în parte aşa cum a fost precizată.

Împotriva sentinţei susmenționate, a declarat apel intimatul B.D.solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii atacate, iar pe fondul cauzei respingerea cererii reclamantei P.D. ce are ca obiect ordin de protecţie aşa cum a fost formulată şi precizată.

În subsidiar, a solicitat schimbarea în parte a hotărârii şi limitarea dreptului de folosinţă asupra unei părţi a locuinţei comune având în vedere că acesta poate fi astfel partajată încât să nu mai vină în contact cu fosta soţie, micşorarea termenului de aplicare a ordinului, pentru 1 lună şi distanţa ce trebuie păstrată , la 5 .

În motivarea cererii de apel a arătat că prin hotărârea dată, prima instanţă nu a dat valoarea reală probatoriului administrat în cauză, în special declaraţiilor martorei reclamantei, având în vedere că aceasta este mama reclamantei, declaraţii care ar trebui îndepărtate ca fiind părtinitoare.

A precizat faptul că nu este consumator înrăit de băuturi alcoolice şi nu este o persoană violentă aşa cum rezultă  din declaraţia martorului propus de apelant, M.E., care este unchiul reclamantei.

La data incidentului a fost provocat de fosta soţie, care împreună cu mama ei urmăresc să-l îndepărteze din casa pe care a construit-o în mare parte din banii săi , cu munca sa. 

A precizat că în prezent nu mai are loc de muncă şi nu are unde să plece deoarece şi-a vândut apartamentul.

Această atitudine este determinată şi de faptul că reclamanta este într-o relaţie de concubinaj cu o altă persoană, pentru care a şi promovat acţiunea de divorţ şi cu care locuieşte în prezent.

A arătat că s-a dispus evacuarea sa din locuinţă pentru termenul maxim de 6 luni, deşi a demonstrat că locuinţa este uşor partajabilă şi există posibilitatea de a locui împreună , fără să vină în contract cu reclamanta.

A învederat că în același imobil locuieşte şi fiul lor, cu care se gospodăresc. Din luna iunie şi până în prezent, apelantul şi fiul acestuia au fost cei care au avut grijă de gospodărie.

În drept  şi-a întemeiat apelul pe prevederile art.466-482 NCPC, raportat la Legea 217/2003.

A solicitat suplimentarea probatoriului cu alţi doi martori, respectiv M.C. şi M. A. şi interogatoriul pârâtei.

La data de 12.12.2016, intimata reclamantă  P.D. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului formulat ca fiind netemeinic si menţinerea încheierii data in şedinţa din Camera de Consiliu de la 28 noiembrie 2016 de către Judecătoria Drobeta Turnu Severin in Dosar nr. 13544/225/2016, având ca obiect Ordin de protecţie, ca fiind temeinica si legala.

Prin întâmpinare, a arătat că  a solicitat instanţei de judecata sa emită ordin de protecţie împotriva fostului său soț, deoarece nu mai poate suporta frica, teama si teroarea la care este supusa de către fostul său soț, pe fondul consumului de băuturi alcoolice.

Datorita faptului că si la ora actuală nu poate pătrunde in locuinţa unde îşi are domiciliul, a solicitat si evacuarea temporara a acestuia pe o perioada de 6 luni de zile, astfel cum a precizat acţiunea la instanţa de fond si prin depunerea de concluzii scrise, fiind vorba de viața, integritatea fizica, psihica si morala a sa, solicitare si cerere pe care o are in continuare dorind sa se menţină de instanţa superioara.

Totodată a  solicitat ca fostul soț, sa păstreze distanta faţă de aceasta si faţă de locuinţa sa, şi să i se interzică orice contact inclusiv telefonic sau prin corespondenta sau in orice alt mod.

A  precizat că din probatoriul administrat la instanţă, inclusiv prin administrarea martorului propus, instanţa de fond a admis cererea întrucât a verificat starea de fapt existenta si dovedita, instanţa dorind sa afle adevărul.

A solicitat să se aibă in vedere de asemenea că, nu poate sa fie admis apelul din punctul său de vedere in sensul cerut de apelantul intimat, respectiv de a respinge cererea sa de a nu fi evacuat din locuinţa deoarece, si la ora actuală, nu poate sa intre in casă, în care a domiciliat deoarece acest fostul soţ face scandal.

De asemenea, a apreciat ca instanţa nu are cum sa admită apelul formulat de acesta in sensul de a-i micşora distanta minima la 5 metri in loc de 200 metri, deoarece nu știe ce reacţie ar avea apelantul, daca s-ar intersecta atâta de aproape unul cu altul, fiind vorba de violenta fizica.

Referitor la  solicitarea făcută de acesta prin prezentul apel, in sensul de a micşora perioada de aplicare a Ordinului de Protecţie de la 6 luni la o lună, prin care fostul soț, vrea să dovedească că nu este o persoana agresivă, consideră că nu poate sa fie admisă, întrucât acesta trebuia sa se gândească înainte la toate consecinţele si nu să o traumatizeze în sensul că, pur si simplu îi este teama şi frica, datorita comportamentului acestuia să stea in preajma lui.

A  solicitat de asemenea, înlăturarea suplimentarii probatoriului cerut de acesta, cu alți doi martori respectiv M.A. si M.C., deoarece aceştia nu știu ce s-a întâmplat in locuinţa lor şi în luna iulie a acestui an, deoarece nu îşi aduce aminte sa fi fost prezenţi la acest incident neplăcut, iar cu privire la interogatoriu se opune de asemenea deoarece acesta a avut posibilitatea la fond sa dovedească contrariu prin administrarea probatoriului, acestea nefiind cerute .

În dovedirea, celor susţinute a solicitat proba cu înscrisuri si suplimentarea cu martorul V.G. si B.V.,

Totodată a solicitat  sa se menţină si sa se aibă in vedere declaraţia martorei G. Ş. deoarece aceasta a descris situaţia de fapt existenta cu ocazia situaţiei conflictuale existente pentru care s-a emis prezentul ordin si de asemenea sa se ţină seama si de interogatoriul luat în faţa instanţei de fond fostului soț, care a recunoscut inclusiv faptul ca, a fost sancţionat contravenţional pentru fapta de a-i adresa înjurii si pentru fapta de a tulbura liniştea publica, solicitând in continuare si aceste probe in situaţia in care instanţa nu este lămurită suficient de necazurile provocate de apelant.

În drept şi-a întemeiat , întâmpinarea pe dispoziţiile art.205 si următoarele din codul de procedura civila.

În cauză, instanţa a încuviinţat proba cu înscrisuri solicitată de ambele părţi şi proba cu interogatoriul reclamantei solicitată de apelant.

De asemenea, a încuviințat proba cu un martor pentru fiecare parte, respectiv martorul M.C. propus de apelant şi martorul B.V. propus de intimată.

Analizând apelul tribunalul reţine următoarele:

Părţile au fost căsătorite din anul 1984 iar la data de 23.05.2016 ,conform certificatul de divorţ nr. 6745/23 mai 2016, prin acordul acestora şi-au desfăcut căsătoria . În timpul căsătoriei cât şi după desfacerea acesteia părţile au locuit în localitatea Cerneţi, com. Şimian, jud. Mehedinţi în prezent în acest imobil locuind numai apelantul pârât. Tribunalul reţine că între părţi există o situaţie conflictuală pârâtul folosind constant violenţe verbale faţă de reclamantă, urmare consumului alcool.

Apelul este fondat parţial.

Scopul emiterii ordinului de protecţie este cel menţionat în alin.1 al art.23 din Legea nr.217/2003 ,privind prevenirea şi combaterea violenţei în familie,respectiv înlăturarea stării de pericol existentă asupra vieţii, integrităţii fizice sau psihice ori libertăţii unei persoane, stare de pericol ce rezultă dintr-un act de violenţă provenit din partea unui membru al familiei.

Potrivit art.3 alin.1 din Legea  nr.217/2003, violenta în familie reprezintă orice acțiune sau inacțiune intenționată, cu excepția acțiunilor de autoapărare ori de apărare, manifestata fizic sau verbal, săvârșită de către un membru de familie împotriva altui membru al aceleiași familii, care provoacă ori poate cauza un prejudiciu sau suferințe fizice , psihice, sexuale, emoționale ori psihologice, inclusiv amenințare cu asemenea acte, constrângerea sau privarea de libertate.

Deşi legiuitorul nu enumeră efectiv actele de violenţă printre formele de manifestare a violentei în familie ce se circumscriu definiţiei cuprinse în art.3 alin.1 din lege se pot reţine: violenta verbala-adresarea printr-un limbaj jignitor, brutal, precum utilizarea de insulte, amenințări, cuvinte si expresii degradante sau umilitoare; violenta psihologica-impunerea voinței sau a controlului personal, provocarea de stări de tensiune şi de suferință psihica în orice mod si prin orice mijloace, amenințări verbale.

Aşadar cum scopul urmărit de legiuitor prin adoptarea actului normativ enunţat constă în înlăturarea stării de pericol existentă asupra vieţii, integrităţii fizice sau psihice ori libertăţii unei persoane, stare de pericol ce rezultă din faptul că un membru al familiei exercită un act de violenţă, în sensul celor descrise, asupra altui membru al familiei, tribunalul apreciază că  provizoriu poate fi luată o măsură de protecţie din cele prev. de art.23 din lege, iar în cazul celei prev.de lit. a , respectiv evacuarea temporară a agresorului din locuinţa familiei, indiferent dacă acesta este titularul dreptului de proprietate.

În cauză tribunalul apreciază că măsura dispusă de instanţă este temeinică.

Astfel în faţa instanţei de fond martorul G.Şt., a precizat că pârâtul a manifestat violenţe verbale faţă de reclamantă şi a ameninţat-o cu moartea şi că în perioada iunie – iulie 2016 a avut loc un incident violent când pârâtul i-a adresat reclamantei cuvinte jignitoare și injurioase, precum și amenințări cu moartea, susținând că „ … o omoară ca pe Elodia astfel încât nu o va mai găsi nimeni”.

De asemenea martorul B.V. a precizat, fără a putea aduce la cunoștința instanţei data din luna septembrie când s-a întâmplat, l-a auzit pe apelant adresându-i reclamantei expresii jignitoare fără ameninţări. A mai precizat martorul că a auzit-o pe reclamantă, atunci când a fost în domiciliu comun să sacrifice porcul,când i-a precizat mamei sale că a fost scoasă din domiciliu de fostul soţ. 

Instanţa reţine că acelaşi martor a arătat că apelantul este un om bun însă atunci când are bani consumă foarte mult alcool şi ,deşi nu provoacă scandaluri cu lovituri fizice,foloseşte foarte multe injurii ce nu pot fi reproduse. Cele declarate de martorul M.C. nu pot fi apreciate ca fiind de natură să înlăture temeinicia soluţiei instanţei de fond întrucât în perioada iunie – decembrie nu a asistat la nici un conflict între părţi, astfel că martorul nu poate spune care sunt relaţiile prezente ale părţilor.

Faţă de toate acestea apreciind că prin comportamentul său, chiar dacă numai verbal, apelantul folosind un limbaj jignitor, plin de insulte şi însoţit de amenințări a creat o stare de pericol pentru integritatea fizică , psihice şi libertatea reclamantei care nu a mai putut sta în domiciliu comun, tribunalul apreciază că măsura dispusă de instanţa de fond este în concordanţă cu starea de fapt şi scopul urmărit de legiuitor prin disp.art.23 din legea 217/2003. Este adevărat că faţă de faptul că reclamanta locuieşte într-o altă localitate măsura evacuării apare ca fiind fără finalitate însă tribunalul reţine că în următoarea perioadă sunt sărbătorile de iarnă iar prin atitudinea sa practic apelantul o împiedică pe aceasta să se întoarcă în domiciliul comun pentru perioada sărbătorilor.

Cu toate acestea tribunalul constatând faptul că apelantul nu este o persoană violentă fizic şi că dacă nu consumă alcool poate fi caracterizat ca fiind o persoană bună ,apreciază că durata pe care s-au dispus măsurile de către instanţa de fond este foarte mare. Or,cum prin dispunerea acestor măsuri practic tribunalul prezumă că apelantul a înţeles care trebuie să fie  comportamentul său fără a fi pusă în pericol integritatea fizică, psihice şi libertatea reclamantei, în temei art.480 alin.2 C.pr.civ. şi art.30 din Legea nr.217/2003, privind prevenirea şi combaterea violenţei în familie , apelul va fi admis, schimbată sentinţa în sensul că va fi dispusă evacuarea temporară a apelantului pârât din locuinţa părţilor situată în sat Cerneţi, comuna Şimian, judeţul Mehedinţi pentru o perioadă de 30 de zile de la data emiterii ordinului de protecţie şi nu pentru o perioadă de 6 luni,fiind menţinute în acelaşi timp celelalte dispoziţii ale sentinţei.

În temei art.453 alin.1 C.pr.civ.,cum apărătorul nu a depus dovada efectuării cheltuielilor de judecată , constând în onorariu de avocat în apel, copia conformă neputând dovedi cuantumul acestora în lipsa originalului,cererea intimatei reclamante privind acordarea cheltuielilor de judecată va fi respinsă.

Întrucât pârâtul a căzut în pretenţii împotriva sa menţinându-se măsura dispusă de instanţa de fond se va dispune ca onorariul apărătorului din oficiu să fie avansat din fondurile Ministerului Justiţiei şi obligarea apelantului la plata către stat a sumei de 260 lei cu acest titlu.

Domenii speta

Spete similare