Divorţ cu copii

Prin sentinţa civilă nr. 430 din 16 martie 2015 s-a admis acţiunea  formulată de reclamantul ŞV împotriva pârâtei ŞE şi s-a dispus desfacerea căsătoriei încheiate între părţi la data de 7 februarie 1974, prin actul de căsătorie numărul .. din aceeaşi dată înregistrat la Primăria Comunei M, din culpa ambilor soţi. De asemenea, s-a dispus ca pârâta să-şi reia numele avut anterior căsătoriei, acela de „…”. S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Asupra procesului civil de faţă, instanţa constată că prin  cererea înregistrată sub numărul de  mai sus reclamantul ŞV a chemat în judecată pe pârâta ŞE solicitând instanţei să dispună desfacerea căsătoriei încheiată cu aceasta la data de 7 februarie 1974, înscrisă în registrul stării civile numărul … din aceeaşi dată, prin acordul soţilor sau din culpă comună conform articolului 373 litera a) din Noul cod civil coroborat cu articolul 379 alineatul 1 teza a II-a din acelaşi cod şi revenirea reclamantei la numele avut anterior căsătoriei, acela de „B”, conform dispoziţiilor articolului 383 alineatul 3 din Noul cod civil.

În fapt, reclamantul arata că s-a căsătorit cu pârâta pe data de 7 februarie 1974 conform certificatului de căsătorie nr. … din aceeaşi dată emis de Primăria Comunei M, căsătorie din care au rezultat doi copii, în prezent majori în vârstă de 38, respectiv 40 de ani. Reclamantul arată că raporturile matrimoniale dintre el şi pârâtă au încetat acum 14 ani când pe fondul conflictelor existente în familie s-au despărţit fără a mai păstra legătura în tot acest interval de timp. Apreciază în acest fel că relaţiile de căsătorie sunt grav şi iremediabil vătămate o continuare a lor nemaifiind posibilă.

În drept, reclamantul invocă articolul 373 litera a) din Noul cod civil, articolul 379 alineatul 1, articolul 383 alineatul 3 şi articolul 453 din acelaşi cod, articolul 918 din Noul cod de procedură civilă.

Pârâta, căreia i-a fost comunicată cererea de chemare în judecată, nu a formulat întâmpinare,  nu a invocat excepţii de ordine publică şi nu s-a prezentat în instanţă la termenele de judecată stabilite.

Cu privire la circuitul dosarului, instanţa reţine că prezenta cauză a fost iniţial înregistrată la Judecătoria Rădăuţi sub numărul de dosar … care prin sentinţa civilă nr. 20 din 12 ianuarie 2014 şi-a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, cauza fiind înregistrată la această din urmă instanţa sub nr…..

Analizând materialul probator administrat în cauză, precum şi dispoziţiile legale aplicabile, instanţa reţine că ŞV şi BE s-au căsătorit pe data de 7 februarie 1974 in fata delegatului de stare civilă al Primăriei Comunei M, prin actul de căsătorie numărul … din aceeaşi dată, soţii adoptând după căsătorie numele de „Ş”, aşa cum atestă certificatul de căsătorie seria… numărul … (fila 8 a dosarului nr. … al Judecătoriei Rădăuţi).

Declaraţiile martorilor audiaţi în cauză relevă faptul că reclamantul ŞV deţinea un atelier de tâmplărie în localitatea A, unde soţii şi-au stabilit iniţial locuinţa comună şi că, având în vedere specificul meseriei reclamantului, acesta era vizitat aici de diverse persoane, inclusiv de femei, împrejurări care au atras gelozia pârâtei. Relaţiile dintre soţi au devenit astfel tensionate ajungându-se ulterior în situaţia în care pârâta să nu-şi mai îndeplinească în mod corespunzător îndatoririle casnice condiţii în care în anul 1998 soţii s-au despărţit în fapt, reclamantul plecând la părinţii săi din localitatea S. Din acel moment soţii nu au mai păstrat legătura nefiind înregistrate în această perioadă încercări din partea lor pentru reluarea relaţiei conjugale. Aceleaşi declaraţii de martor mai relevă faptul că în prezent reclamantul locuieşte de mai multă vreme în localitatea S, împreună cu o femeie cu care şi-a edificat prin contribuţie comună o casă de locuit.

Deşi în mod aparent declaraţiile martorilor audiaţi în cauză relevă vinovăţia exclusivă a pârâtei în destrămarea relaţiei de căsătorie, în condiţiile în care aceasta nu şi-a mai îndeplinit la un moment dat în mod corespunzător sarcinile conjugale şi nu a mai adoptat un comportament adecvat faţă de reclamant, rezultă din aceste declaraţii că şi reclamantului îi revine o anumită culpă în acest sens. Ea rezidă în aceea că reclamantul este cel care a părăsit domiciliul conjugal şi nu a întreprins ulterior niciun demers pentru reluarea traiului conjugal, condiţii în care culpa privind destrămarea căsătoriei nu poate fi decât comună. Este motivul pentru care instanţa va pronunţa divorţul soţilor în temeiul articolului 373 litera b) din Noul cod civil reţinând existenţa unor motive temeinice pentru care raporturile dintre aceştia sunt grav vătămate, continuarea căsătoriei nemaifiind posibilă şi, în temeiul articolului 383 alineatul 3 din Noul cod civil, va dispune revenirea pârâtei la numele avut anterior căsătoriei, acela de „B”.

Celălalt temei de drept invocat de reclamant, articolul 373 litera c) din Noul cod civil, bazat pe separarea în fapt a soţilor care a durat cel puţin 2 ani, implică pronunţarea de către instanţă a divorţului din culpa exclusivă a soţului reclamant, aşa cum prevede articolul 379 alineatul 2 din Noul cod civil, or culpa în desfacerea căsătoriei este una comună şi nu exclusivă, aşa cum s-a arătat, drept pentru care instanţa nu va reţine acest temei de drept invocat de reclamant.

Domenii speta

Spete similare