Ordin de protectie

SENTINŢA CIVILĂ NR. 655/2017

Şedinţa din Camera de Consiliu de la .03.2017

Instanţa constituită din:

PREŞEDINTE -

GREFIER -

Ministerul Public este reprezentat de procurorM…din cadrul

Parchetului de pe lângă Judecătoria O..

Pe rol se află judecarea cauzei minori şi familie privind pe reclamanta şi pe pârâtul având ca obiect ordin de protecţie.

La apelul nominal făcut în şedinţa camerei de consiliu se prezintă pentru reclamantă av. C.. şi pentru pârât av. F..

Procedura legal  îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă  care învederează că cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru, cauza se află la primul termen de judecată, după care;

În temeiul dispoziţiilor art. 25 alin.1 din Legea nr. 217/2003 republicată, pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie instanţa constată că este competentă general, material şi teritorial să judece prezenta pricină.

Reclamanta, prin avocat, depune la dosar un înscris provenit de la firma de paza, comunicând un exemplar şi pârâtului, prin avocat, şi reprezentantei Parchetului de pe lângă Judecătoria O...

Pârâtul, prin, avocat, învederează că nu i-a comunicat cererea de chemare în judecată şi înscrisurile aferente. Precizează că reclamanta cunoaşte că pârâtul are domiciliul procedural ales la unde nu a fost citat. Faţă de aceste aspect solicită amânarea cauzei.

Reclamanta, prin avocat, relevă că a fost criticată de o altă instanţa de judecată pentru că a indicat domiciliul procedural ales al pârâtului, arătându-se faptul că acesta a avut domiciliul ales doar în acel dosar. Menţionează că nu se opune cererii de amânare, solicitând un termen pentru audierea unui martor care a fost prezent la incident, dar în prezent este plecat în Germania.

Instanţa arată că pe dovada de îndeplinire a procedurii de citare cu pârâtul s-a consemnat faptul că citaţia a fost depusă în cutia poştală aferentă adresei indicate.

Reprezentanta pârâtului insistă şi solicită amânarea cauzei, arătând că nu a primit citaţia sau cererea de chemare în judecată.

Reprezentanta Parchetului de pe lângă Judecătoria O.. învederează că nu se opune cererii de amânare, având în vedere şi poziţia reprezentantului reclamantei, care a solicitat acordarea unui termen de judecată în vederea audierii martorilor.

În baza dispoziţiile Legii nr. 351/23.12.2015 coroborate cu prevederile art. 27 alin. 1 din Legea nr. 217/2003 republicată, pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie, respectiv articolul unic al Legii nr. 351/23.12.2015 conform căruia „cererile pentru emiterea ordinului de protecţie se judeca de urgenta si, în orice situaţie, soluţionarea acestora nu poate depăşi un termen de 72 de ore de la depunerea cererii", precum şi faptul că din dovada de îndeplinire a procedurii de citare cu pârâtul reiese că acestuia i s-a comunicat cererea de chemare în judecată şi înscrisurile aferente, prin depunerea la citaţiei în cutia poştală aferente adresei, astfel instanţa se vede obligată să respingă cererea reprezentantei pârâtului de acordare a unui termen.

Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepţii de invocat, instanţa acorda cuvântul părţilor pentru propunerea de probe.

Reclamanta, prin avocat, solicită încuviinţarea probei cu înscrisuri. Relevă că ar fi solicitat şi audierea martorilor indicaţi în acţiune, însă urgenţa de soluţionare a prezentei cererii nu îi permite acest lucru, motiv pentru care a făcut demersuri pentru a obţine Adeverinţa nr. /13.03.2017.

Pârâtul, prin avocat, solicită audierea martorilor şi, care au fost prezenţi la incidentul din data de 03.03.2017.  Arată că nu există o hotărâre judecătoreasă prin care să se stabilească reşedinţa uneia dintre părţi, astfel nu i se poate interzice pârâtului să pătrundă în imobilul în care îşi are domiciliul.

Reprezentantul reclamantei menţionează că în dosarul având ca obiect ordonanţă preşedinţială s-a arătat că pârâtul are unde locui deţinând încă un imobil, astfel că nu are niciun motiv pentru care să pătrundă în locuinţa în care stă reclamanta. Învederează că hotărârea pronunţată în acel dosar are autoritate de lucru  judecată în ceea ce priveşte stabilirea domiciliului părţilor.

Pârâtul, prin avocat, insistă în audierea martorilor indicaţi, relevând că celelalte dosare având ca obiect ordin de protecţie s-au soluţionat fără prezenţa pârâtului, acesta fiind citat la o adresă la care nu locuieşte. Mai arată că în dosarul având ca obiect ordonanţă preşedinţială s-a respins cererea de reintegrare a pârâtului în domiciliul conjugal, însă această hotărâre nu are autoritate de lucru judecat.

Reprezentanta Parchetului de pe lângă Judecătoria O.. arată că nu se opune încuviinţării cererii pârâtului privind audierea martorilor, cu condiţia de a-i prezenta în cursul zilei de azi.

Reprezentanta pârâtului relevă că nu crede că poate prezenta martori în această zi.

Instanţa respinge proba testimonială solicitată de către pârât având în vedere teza probatorie, împrejurarea ce se tinde a fi dovedită cu martori este consemnată în  Adresa nr. eliberată de situaţie în care instanţa consideră proba ca nefiind utilă soluţionării cauzei.

Reprezentanta pârâtului arată că nu cunoaşte societatea de la care provine înscrisul depus de către reprezentantul reclamantei, cu atât mai mult cu cât nu s-a ataşat contractul de prestări servicii, astfel acel înscris poate proveni de la orice societate, sens în care solicită înlăturarea scriptului, menţionând că nu are legătură cu pricina.

Reclamanta, prin avocat, învederează că există un raport juridic între acea societate şi reclamantă. Menţionează că prin acel înscris firma de pază şi-a exprimat punctul de vedere în ceea ce priveşte incidentul din data de 03.03.2017.

Pârâtul, prin avocat, relevă că nu administratorul societăţii a fost persona care a constat faptele petrecute la acea dată, ci agentul de pază, astfel înscrisul depus nu reprezentă o probă.

Reprezentanta Parchetului de pe lângă Judecătoria O.. arată că nu se opune încuviinţării probei cu înscrisuri.

Instanţa, în baza art. 250 raportat la art. 255 Cod procedură civilă, încuviinţează pentru părţi înscrisurile depuse la dosar.

Pârâtul, prin avocat, solicită ataşarea Dosarului nr. 1.../271/2017, unde a fost administrată probaţiune utilă şi în prezenta pricină.

Reprezentantul reclamantei se opune, arătând că acel ordin de protecţie are un alt substrat, priveşte alte manifestări ale pârâtului. Relevă că în acel dosar s-a depus o evaluare psihologică a pârâtului, dar nu efectuată la stres, acesta având episoade în care are răbufniri periculoase.

Reprezentanta Parchetului de pe lângă Judecătoria O.. arată că se opune, relevând că acel dosar priveşte alte fapte.

Instanţa încuviinţează cererea privind ataşarea Dosarului nr. 1.../271/2017 pentru a-şi forma o imagine unitară, cât mai fidelă cu privire la relaţia dintre părţi.

În baza dispoziţiilor art. 244 Cod procedură civilă, instanţa declară cercetarea procesului încheiată şi având în vedere că părţile nu au alte cereri de formulat şi că nu sunt alte incidente de rezolvat,  în temeiul prevederilor art. 392 Cod procedură civilă, deschide dezbaterile asupra fondului cauzei.

Reclamanta, prin avocat, arară că între părţi există o situaţie ireconciliabilă, astfel încât un ordin de protecţie ar trebui să prevadă o astfel de stare. Arată că în data de 03.03.2017 pârâtul a încercat să forţeze uşa locuinţei reclamantei, care a suferit o traumă cu acea ocazie. În urma incidentului pârâtul a fost notificat să respecte domiciliul stabilit reclamantei prin hotărârea pronunţată în dosarul având ca obiect ordonanţă preşedinţială. Fără cheltuieli de judecată.

Pârâtul, prin avocat, solicită respingerea cererii, cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat. Arată că între părţi există o stare de tensiune, dar care nu se poate rezolva prin emiterea unui ordin de protecţie. Menţionează că pârâtul este grav bolnav. Iniţial părţile locuiau împreună, însă după ce s-a îmbolnăvit soţia-reclamantă nu s-a ocupat de acesta, ci pârâtul a fost dus de către fratele său la o locaţie de sănătate din Moldova. După plecarea acestuia reclamanta a sesizat poliţia arătând că pârâtul a fost răpit. După 3 săptămâni pârâtul s-a întors acasă pentru a-şi recupera o parte din acte şi maşina, ocazie cu care reclamanta a chemat poliţia. Ulterior, reclamanta a solicitat instituirea curatelei pe numele pârâtului, introducând acţiune de divorţ şi cerere privind excluderea pârâtului din societatea comercială urmărind doar să rămână cu bunurile dobândite de acesta. La întoarcerea în ţară pârâtul a mers la locuinţa de pe str. , ocazie cu care a rupt lacătul de la poartă. În urma acestui incident reclamanta a solicitat emiterea unui ordin de protecţie. În data de 03.03.2017 pârâtul s-a dus acasă pentru a juca biliard cu prietenii. Mai arată că sub incidenţa ordinului de protecţie reclamanta îi trimitea mesaje pârâtului pentru a-l provoca. Relevă că reclamanta nu se află într-o stare de pericol efectiv. Solicită îndepărtarea înscrisului depus de către reprezentantul reclamantei, relevând că nu există nicio relaţie contractuală între reclamantă şi acea societate. Menţionează că cea mai vulnerabilă persoană este minorul, faţă de care nu s-a mai susţinut ordinul de protecţie, întrucât pârâtul nu este violent. Arată că în Dosarul nr. …/111/2016 aflat pe rolul Tribunalului B…, la ultimul termen de judecată părţile au solicitat un termen de judecată în vederea încheierii unei tranzacţii.

Reprezentantul reclamantei confirmă acest ultim aspect, însă arată că nu are relevanţă în prezenta cauză. Cu privire la starea de fapt, arată că reclamantei i-a fost recomandat de către avocatul său să formuleze o cerere de instituire a curatelei pe numele pârâtului pentru a se putea închide anul financiar în lipsa pârâtului. Din probele administrate în Dosarul nr. …/271/2017 rezultă violenţa pârâtului, sens în care s-a şi emis un ordin de protecţie. Cel de al doilea ordin de protecţie a fost emis după ce pârâtul a strâns-o de gât pe reclamantă. S-a constat că pârâtul nu are nimic cu minorii, acesta fiind motivul pentru ca nu s-a mai solicitat emiterea ordinului de protecţie şi faţă de aceştia. Relevă că pârâtul abuzează angajaţii societăţii, care i-au formulat plângere penală.

Reprezentanta Parchetului de pe lângă Judecătoria O..  arată că între părţi există o stare conflictuală, incidentul din data de 03.03.2017 fiind unul izolat, pârâtul ştia că reclamanta se află acasă, sens în care solicită admiterea în parte a cererii, respectiv emiterea ordinului de protecţie pe o perioadă de o lună sau două luni.

Reprezentanta pârâtului solicită acordarea unui termen de concluzii scrise.

Reclamanta, prin avocat, arată că nu se opune.

Reprezentanta Parchetului de pe lângă Judecătoria O.. nu se opune.

Instanţa anunţă că pronunţarea va avea loc la ora 15:45, până când părţile pot depune concluzii scrise.

INSTANŢA

DELIBERÂND,

Constată că, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei O.. la data de 10.03.2017, scutită de plata taxei judiciare de timbru, reclamanta, l-a chemat în judecată pe, cu participarea Parchetului de pe lângă Judecătoria O...

S-a solicitat instanţei emiterea unui „ordin de restricţie” împotriva pârâtului prin care să se dispună luarea următoarei măsuri, cu caracter provizoriu:

- obligarea la păstrarea unei distanţe minime de 150 metri faţă de locuinţa acesteia situată în loc. O.., str., jud. Bihor.

Fără cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii sale, reclamanta învederează instanţei că între părţi există relaţii tensionate din cauza cărora a fost nevoită să apeleze de mai multe ori la instanţa de judecată pentru a beneficia de protecţia oferită de autorităţile române prin instituirea ordinului de protecţie împotriva acţiunilor întreprinse de pârât.

Se evocă un eveniment produs în data de 03.03.2017, care se susţine că i-a creat reclamantei o stare de teamă cu privire la integritatea fizică a sa din cauza actelor de violenţă psihică care au fost exercitate asupra acesteia de către pârât.

Totodată, reclamanta evidenţiază faptul că a intentat împotriva acestuia o acţiune de divorţ şi că a formulat mai plângeri penale adresate Parchetului de pe lângă Judecătoria O...

Sunt invocate în drept prevederile Legii nr. 217/2003 (republicată) pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie.

Pârâtul, prin avocatul desemnat, se opune admiterii solicitării. Susţine că starea de tensiune dintre părţi este generată exclusiv de atitudinea reclamantei, singurul său scop fiind acela de „a-l termina psihic” dorind ca acestuia să i se agraveze boala de care suferă, astfel încât „să nu mai fie în viaţă”.

Referitor la evenimentul din 03.03.2017 arată că nu a fost niciun incident violent, ci pentru că a găsit uşa de acces în curte încuiată şi dorind să aibă acces în locuinţa unde este proprietar a chemat poliţia, care i-a sfătuit să îşi rezolve diferendul pe cale amiabilă, după care el a plecat. Cu ocazia expunerii concluziilor pe fondul cauzei, se arată că în data de 03.03.2017 pârâtul s-a dus acasă pentru a juca biliard cu prietenii.

Reprezentantul Parchetului de pe lângă Judecătoria O.. este de acord cu admiterea cererii, însă cere ca ordinul de protecţie să fie emis pe o durată de o lună sau două luni.

Examinând actele şi lucrările dosarului, instanţa constată următoarele:

Reclamanta şi pârâtul sunt soţi. În cadrul căsătoriei încheiate de către aceştia la data de, în loc. O.., jud. Bihor, s-au născut doi copii, şi anume la data de şi la data de, ambii în  loc. O.., jud. Bihor.

Între părţi există o situaţie conflictuală, concluzie pe care instanţa o desprinde din existenţa mai multor litigii deduse judecăţii.

Astfel, reclamanta a înregistrat la data de 09.05.2016 o cerere de instituire a curatelei pe seama pârâtului din prezenta cauză.

Drept urmare, prin Încheierea Civilă nr. 1605/09.05.2016 pronunţată de Judecătoria O.. în Dosar 6…..271/2016, ţinând seama de prevederile art. 178 lit. (d), art. 180 alin. 1 Cod civil şi art. 183 Cod civil, s-a admis cererea formulată, petenta din acea pricină fiind numită în calitate de curator pe seama intimatului în vederea administrării bunurilor şi apărării intereselor lui reţinându-se că acesta a plecat de acasă, nu se ştie nimic despre el şi nu şi-a numit un reprezentant sau un mandatar.

Instanţa a consemnat în cuprinsul încheierii evocate faptul că, potrivit actelor medicale depuse la dosar, intimatul suferă de neoplasm recto-sigmoidian, (operat) şi că acesta este, conform actelor depuse, administrator, respectiv asociat la două societăţi.

Împotriva acestei încheieri a formulat apel apelantul, apel care a fost admis în sensul că s-a respins ca neîntemeiată cererea de instituire a curatelei dispărutului.

Anterior, prin Încheierea civilă nr. 754/A/2016 a Tribunalului Bihor a fost admisă cererea de suspendare formulată de pârâtul din prezenta pricină și s-a dispus suspendarea executării provizorii a Încheierii Civile nr. 1605/2016 a Judecătoriei O.. până la soluționarea apelului.

 Tribunalul Bihor consemnează în cuprinsul Deciziei Civile nr. 960/A/05.10.2016 că persoana care a fost considerată dispărută a arătat că „a fost plecată pentru a urma un tratament, iar cererea de instituire a curatelei a fost introdusă cu rea-credință pe fondul unor dispute familiale”.

A înregistrat reclamanta în  23.06.2016 o cerere îndosariată sub nr. ../271/2016 având ca obiect „divorţ şi partajarea bunurilor comune”,  cerere care a fost anulată prin Încheierea Civilă nr. …/18.01.2017, în baza art. 200 alin. 3 Cod procedură civilă, deoarece reclamanta nu şi-a îndeplinit obligaţiile instituite în sarcina sa de către instanţă.

Totodată, în 24.06.2016, reclamanta a solicitat emiterea împotriva pârâtului a unui ordin de restricţie, atât faţă de ea, cât şi faţă de minorul, cerere care a fost admisă prin Sentinţa Civilă nr. 1962 din 27.06.2016 pronunţată de Judecătoria O.., rămasă definitivă prin Decizia Civilă nr. …/A/2016 dată de Tribunalul B.. la data de 08.09.2016, când a fost respins ca nefondat apelul declarat de către apelantul.

Aşadar, s-a dispus emiterea ordinului de protecţie pentru reclamantă, împotriva pârâtului, pe o perioadă de 3 luni, ordin de protecţie constând în: obligarea pârâtului să păstreze o distanţă minimă de 150 m faţă de reclamantă; interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondenţă sau în orice alt mod cu reclamanta. Au fost respinse solicitările formulate faţă de copilul minor. 

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a evidenţiat că „reclamanta împreună cu copiii locuiesc în casa de pe str., părţile mai având o locuinţă, cea situată în O.., str.; …. că atitudinea şi comportamentul pârâtului s-au schimbat în ultimul timp în rău, în sensul că a devenit instabil psihic” aspect evidenţiat în declaraţia martorului, care a mai arătat „că pârâtul a plecat de la locuinţa comună în urmă cu mai bine de două luni şi jumătate, fără să anunţe unde merge, a spus doar că merge să facă tratament, neştiind nimeni nimic de el”. S-a relevat că „s-a întors cam de o săptămână, iar de atunci o ameninţă pe reclamantă şi a venit la locuinţa părţilor, în lipsa reclamantei, unde a întrerupt curentul electric şi a oprit apa”….  „Martorul a auzit personal ameninţările din partea pârâtului la adresa reclamantei, telefonul fiind pus pe speaker.

A mai menţionat martorul că, fiind prieten vechi de familie al părţilor, consideră că reclamanta este îndreptăţită să fie speriată de pârât, deoarece acesta este total diferit faţă de cum îl ştiau apropiaţii, nu se poate nimeni înţelege cu el, se comportă de parcă ar fi dopat.

Faţă de proba testimonială administrată, instanţa a apreciat necesară ascultarea CD-ului depus la dosar şi a procedat la această ascultare în şedinţa camerei de consiliu, în prezenţa reprezentanţilor părţilor şi a doamnei procuror. Ascultând înregistrarea convorbirilor telefonice dintre părţi, instanţa a reţinut că pârâtul o sună zilnic sau de mai multe ori pe zi pe reclamantă, pentru a-i cere bani şi a-i cere actele de pe imobilele părţilor, susţinând că are clienţi pentru terenuri sau un anumit teren. Reclamanta refuză să-i predea pârâtului aceste acte, astfel că acesta trece la ameninţări, în care îi spune reclamantei că o va aranja, că o va lăsa fără nimic exact ca în urmă cu 15-16 ani, că ea nu are nici un drept în firma părţilor, deoarece nu a muncit nimic, că totul este munca lui exclusivă, cu care poate să facă ce doreşte, fără ca poliţia sau altcineva să poată să intervină. Ameninţă că va da foc tuturor bunurilor lui, spunând că el oricum nu mai are nimic de pierdut. Este obsedat de a primi acele acte de la reclamantă, se enervează de câte ori aceasta îl refuză. Îi cere reclamantei să plece din locuinţa în care aceasta stă cu minorul, îi adresează acesteia cuvinte urâte, o jigneşte”…. „În ce-l priveşte pe minorul părţilor însă, nu a rezultat din nici o probă administrată că pârâtul ar avea ceva cu acesta, pe tată nici măcar nu îl interesează de copil, nu a întrebat nimic de el nici măcar o dată.  De aceea, instanţa a respins solicitările faţă de minor”…. .

În considerentele Deciziei Civile nr. ../A/2016 instanţa inserează faptul că „… după obţinerea ordinului în prima instanţa, apelantul a contactat diverşi angajaţi ai intimatei faţă de care s-a exprimat că nu va avea linişte până când nu o va distruge, că scopul lui în viaţă este să o distrugă pe aceasta, că nu-i pasă de copii, aceştia n-au decât sa se descurce, că vrea să doneze tot ceea ce are şi nu îl interesează dacă pierde tot, pentru el fiind important ca intimata să nu rămână cu absolut nimic”.

De asemenea, prin Sentinţa Civilă nr. ../2016 din 8 septembrie 2016 a Judecătoriei O.. pronunţată în Dosar nr. ../271/2016, s-a  respins cererea  de ordonanță președențială formulată de reclamantul din acea cauză în contradictoriu cu pârâta, prin care s-a solicitat integrarea reclamantului  în imobilul din loc. O.., str., jud. B.., înscris în C.F., cu evacuarea pârâtei din acesta, până la soluţionarea definitivă a procesului de partaj dintre părţi,

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că „părţile au în proprietate două imobile, ambele case, una situată în O.., pe str., iar cealaltă pe str. ui. Locuinţa comună a părţilor a fost în casa de pe str., până la momentul plecării reclamantului de acasă, iar casa de pe str. fusese cumpărată cu ceva vreme în urmă, a fost finisată de către părţi şi acolo urma să se mute familia părţilor.

 Din probele administrate a mai reținut instanța că reclamantul este bolnav”,  iar în luna aprilie a anului 2016, „fără să spună familiei sale unde pleacă a fost dus, cu acordul şi la solicitarea lui, de către fratele său şi o altă persoană, undeva în Moldova, la o clinică de recuperare. A susţinut reclamantul că între el şi pârâtă lucrurile nu mergeau bine deloc, nu simţea deloc afecţiune din partea acesteia, o învinovăţeşte că aceasta dorea să-l vadă mort şi de aceea el a plecat de acasă, simţind că dacă mai rămâne în locuinţa comună, va muri în mod sigur.

În continuare s-a mai arătat că după plecarea reclamantului de acasă, în starea în care acesta era, pârâta a raportat dispariţia lui la poliţie, având în vedere că acesta nu spusese nimic despre locul în care se duce, iar ca urmare a cercetărilor făcute, reclamantul a fost depistat de către organele de poliţie, însă a declarat că nu doreşte să comunice familiei sale locaţia unde se afla, din motive personale. Ulterior, în luna mai 2016, când pârâtul s-a întors acasă, dorind să-şi ia buletinul, cheile maşinii şi un aparat de filtrare a apei, a avut loc un incident între el şi pârâtă şi între pârâtă şi fratele reclamantului, a fost chemată şi poliţia la faţa locului, reclamantul refuzând şi atunci să comunice familiei sale unde merge şi ce tratament face.

Speriată fiind de situaţia existentă şi consultându-se cu poliţia, pârâta a susţinut că a luat hotărârea de a se muta, împreună cu copiii, în locuinţa de pe str.. A amenajat-o pe aceasta, a cumpărat mobilă şi alte lucruri necesare după care s-a mutat. 

Reclamantul s-a întors din nou în luna iunie 2016, a dorit să meargă la locuinţa de pe str., însă acolo a găsit lanţ pe uşă, yalele schimbate, nu a mai putut intra în casă”.

Din cauza situaţiei de la acel moment, s-a pronunţat şi Sentinţa Civilă nr. 1962 din 27.06.2016 a Judecătoriei O.., prin care s-a emis un ordin de protecţie pentru pârâtă, împotriva acestuia.

„De atunci, reclamantul locuieşte în casa unui prieten, nu are condiţii locative bune acolo, locuinţa este insalubră,  iar ulterior însă, a recunoscut că deţine chei de la locuinţa din O.., str., pârâta înmânându-i aceste chei după schimbarea yalelor şi acolo;  și merge pe acolo din când în când pentru a-şi spăla haine şi pentru a-şi petrece timpul cu fiul lui major.

Conclusiv instanța a apreciat că nimic nu-l împiedică pe reclamant să locuiască şi să folosească pe mai departe locuinţa de pe str.– fosta locuinţă comună a părţilor.  S-a dovedit cu martorii audiaţi că aceasta oferă condiţii foarte bune de locuit, mult peste medie, este amenajată, nu există nici un impediment pentru care reclamantul să nu poată sta acolo, cu atât mai mult cu cât el deţine cheie de la acea locuinţă.  Susţinerile reclamantului cum că el nu poate să locuiască acolo datorită sentimentelor pe care i le trezeşte acea locuinţă şi depresiei pe care i-o cauzează, urmează a fi înlăturate de către instanţă, în condiţiile în care reclamantul merge pe acolo, chiar rămâne anumite perioade de timp pentru a-şi petrece timpul cu copilul cel mare al părţilor, îşi spală hainele acolo.

În consecinţă, a reținut că nu există nici un motiv pentru care pârâta să fie evacuată din locuinţa de pe str. Branului şi, cum părţile nu mai pot convieţui, existând şi ordinul de protecţie emis împotriva reclamantului, nu se impune nici integrarea lui în acea locuinţă”.

Împotriva acestei sentinţe s-a declarat apel de către reclamant solicitând admiterea apelului şi rejudecând, admiterea cererii de ordonanţă preşedinţială.

Deoarece la termenul din 26.10.2016 părţile, deşi legal citate, nu s-au prezentat în instanţă şi nici nu au cerut judecarea în lipsă, potrivit art.  411 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă, a dispus suspendarea apelului declarat împotriva Sentinţei Civile nr. ../2016 a Judecătoriei O.. pronunţată în Dosar nr. ../271/2016.

S-a evidenţiat că în acord cu textul de lege precizat, când niciuna dintre părţi, legal citate, nu se înfăţişează la strigarea cauzei se dispune suspendarea judecării ei. „Cu toate acestea, cauza se judecă dacă reclamantul sau pârâtul a cerut în scris judecarea în lipsă, iar în alin. 2 al aceluiași articol se arată că cererea de judecată în lipsă produce efecte numai la instanţa în faţa căreia a fost formulată; că măsura suspendării voluntare este o formă de exercitare a atributelor ce intră în conţinutul principiului disponibilităţii părţilor în procesul civil şi, totodată, reprezintă o garanţie a dreptului la un proces echitabil, a dreptului la apărare şi a principiului contradictorialităţii; că, în cazul suspendării pentru lipsa părţilor, reglementat de  art.  411 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă, voinţa părţilor este tacita şi se deduce din faptul neprezentării acestora la unul dintre termenele de judecată; că nesocotirea art. 411 Cod procedură civilă, este sancţionată cu nulitatea hotărârii pronunţate în urma judecării cauzei în lipsa părţilor, fie pe fond, fie pe calea unei excepţii procesuale.

Ca urmare a solicitării reclamantei, înregistrată la data de 14.10.2016, s-a dispus emiterea ordinului de protecţie pentru reclamantă împotriva pârâtului, pe o perioadă de 3 luni, începând cu data pronunţării 17.10.2016; fost obligat pârâtul să păstreze o distanţă minimă de 250 m faţă de aceasta şi i s-a interzis  pârâtului orice contact, inclusiv telefonic, prin corespondenţă sau în orice alt mod cu reclamanta.

Au fost respinse solicitările formulate faţă de copilul minor, fapt ce rezultă din Sentinţa Civilă nr. 2701 din 17.10.2016 a Judecătoriei O... 

Hotărârea pronunţată a avut ca temei dispoziţiile art. 23 alin. 1, lit. (d) şi (f) din Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie cu modificările şi completările ulterioare, subliniindu-se că potrivit depoziţiei martorei audiată în cauză, în data de 12.10.2016, când pârâtul a venit acasă la reclamantă după cauciucuri, a auzit un ţipăt de femeie şi l-a văzut pe pârât “ cu ochii scoşi din orbite” şi că l-a auzit vorbind “într-un mod josnic despre reclamantă, a ameninţat-o pe aceasta că o distruge, că va ajunge în scaun cu rotile .

A precizat martora că a chemat firma de protecţie şi pază şi după venirea acestora pârâtul a plecat, menţionând că ştie de la reclamantă că pârâtul i-a sucit mâna, iar cu privire la minor martora a arătat că acesta i-a solicitat pârâtului să-i lase în pace.

Instanţa a reţinut că după emiterea unui ordin de protecţie împotriva sa, atitudinea pârâtului faţă de reclamantă nu s-a schimbat, acesta continuând să o ameninţe, fiind agresiv verbal, această atitudine putând degenera în violenţă fizică .

În urma audierii convorbirii telefonice dintre părţi instanţa a constatat că neînţelegerile dintre aceştia şi atitudinea pârâtului sunt generate, în principal, de divergenţele acestora cu privire la modalitatea de împărţire a bunurilor comune.

Astfel, constatând că pârâtul este o fire agresivă, că relația dintre părți a degenerat şi văzând că viața, integritatea fizică și psihică a reclamantei sunt puse în pericol, apreciind şi că violenţele verbale exercitate de pârât trebuie să înceteze pentru a nu se perpetua o stare conflictuală, aptă de a degenera şi de a avea consecinţe mult mai grave pentru reclamantă, instanţa a admis  în parte cererea formulată,  a emis  ordinul de protecţie pe seama reclamantei”. „…. cu privire la copilul minor instanţa a reţinut că deşi martora a arătat că minorul i-a spus tatălui să-i lase în pace, nu s-a dovedit că atitudinea agresivă a pârâtului s-a manifestat şi faţă de copil, …. nu a putut reţine că pârâtul reprezintă un pericol pentru acesta.

Prin Decizia Civilă nr. ../A/2016 a Tribunalului B.. s-a respins apelul declarat de pârâtul P… pe motiv că acesta „a dat dovadă de un comportament culpabil care se încadrează în dispoziţiile legii pentru a se obţine un ordin de protecţie”. S-a făcut referire şi la declaraţiile martorilor care au cunoştinţă despre evenimentele derulate între părţi, declaraţii date în Dosarul Penal nr. …/P/2016, „din care rezultă cu prisosinţă comportamentul agresiv şi necontrolat al acestuia faţă de soţie…”.

În 16.01.2017  reclamanta, în nume propriu şi în reprezentarea minorului, a cerut emiterea unui alt ordin de protecţie, Judecătoria O.. respingând această solicitare, împrejurare desprinsă din Sentinţa Civilă nr. …/20.01.2017, rămasă definitivă prin Decizia Civilă nr. …/A/2017 dată de Tribunalul B… la data de 10.03.2016.

Instanţa de fond a reţinut faptul că “de la emiterea ultimului ordin de protecţie între părţi nu au fost incidente deosebite, susţinerile reclamantei nefiind confirmate de probele administrate”, iar privitor la emiterea ordinului de protecţie faţă de minor s-a relevant că nu reiese necesitatea luării vreunei măsuri întrucât “pârâtul nu a pus în pericol viaţa, integritatea fizică sau psihică a reclamantei sau a minorului, aspecte confirmate de către instanţa de control.

Relativ la prezenta cerere, în Adresa nr. eliberată de. se consemnează că la data de 03.03.2017, în jurul orei 16:00, agentul de pază (angajat al societăţii emitente) s-a deplasat la adresa din O.., str., jud. …, fiind solicitat de beneficiara contractului de prestări servicii, (adică de reclamantă) întrucât la respectiva adresă se află soţul acesteia împreună cu mai mulţi bărbaţi. Se adaugă că pârâtul „a pătruns forţat (tăind lacătul) în curtea casei, a dat cu pumnii în geamuri şi a încercat să intre abuziv în locuinţă” şi că angajatul firmei de pază a sunat la 112, poliţia deplasându-se la faţa locului.

Sunt anexate planşe foto în acest sens.

La art. 23 aliniat 1 din Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie se prevede că persoana a cărei viaţă, integritate psihică sau fizică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violenţă din partea unui membru al familiei poate solicita instanţei ca, în sensul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecţie, prin care să se dispună, cu caracter provizoriu, una ori mai multe dintre următoarele măsuri - obligaţii sau interdicţii:

a)evacuarea temporară a agresorului din locuinţa familiei, indiferent dacă acesta este titularul dreptului de proprietate;

b)reintegrarea victimei şi, după caz, a copiilor, în locuinţa familiei;

c)limitarea dreptului de folosinţă al agresorului numai asupra unei părţi a locuinţei comune atunci când aceasta poate fi astfel partajată încât agresorul să nu vină în contact cu victima;

d)obligarea agresorului  la păstrarea unei distanţe minime determinate faţă de victimă, faţă de copiii acesteia sau alte rude ale acesteia ori faţă de reşedinţa, locul de muncă sau unitatea de învăţământ a persoanei protejate;

e)interdicţia pentru agresor de a se deplasa în anumite localităţi sau zone determinate pe care persoana protejată le frecventează ori le vizitează periodic;

f)interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondenţă sau prin orice alt mod, cu victima;

g)obligarea agresorului de a preda poliţiei armele deţinute;

h)încredinţarea copiilor minori sau stabilirea reşedinţei acestora.

Prin „membru de familie” se înţelege: ascendenţii şi descendenţii, fraţii şi surorile, copiii acestora, precum şi persoanele devenite prin adopţie, potrivit legii, astfel de rude; soţul/soţia şi /sau fostul soţ/fosta soţie; persoanele care au stabilit relaţii asemănătoare acelora dintre soţi sau dintre părinţi şi copii, în cazul în care convieţuiesc; tutorele sau altă persoană care exercită în drept sau în fapt drepturile faţă de persoana copilului; reprezentantul legal sau altă persoană care îngrijeşte persoana cu boală psihică, dizabilitate intelectuală ori handicap fizic, cu excepţia celor care îndeplinesc aceste atribuţii în exercitarea sarcinilor profesionale, fapt consemnat la art. 5 din legea precizată.

Noţiunea de „violenţă în familie”, definită în art. 3 din Legea nr. 217/2003 (republicată) pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie, reprezintă orice acţiune sau inacţiune intenţionată, cu excepţia acţiunilor de autoapărare ori de apărare, manifestată fizic sau verbal, săvârşită de către un membru de familie împotriva altui membru al aceleiaşi familii, care provoacă ori poate cauza un prejudiciu sau suferinţe fizice, psihice, sexuale, emoţionale ori psihologice, inclusiv ameninţarea cu asemenea acte, constrângerea sau privarea arbitrară de libertate”, violenţa putându-se manifesta sub forma violenţei verbale, psihologice , fizice, sexuale, economice sau sociale.

Formele violenţei în familie sunt enumerate la art. 4 din actul normativ evocat, în prezenta cauză regăsindu-se următoarele:

- violenţa verbală – adresarea printr-un limbaj jignitor, brutal, precum şi utilizarea de insulte, ameninţări, cuvinte şi expresii degradante sau umilitoare;

-violenţă psihologică – impunerea voinţei sau a controlului personal, provocarea de stări de tensiune şi de suferinţă psihică în orice mod şi prin orice mijloace;

-violenţă economică – privare de mijloace economice, inclusiv de lipsire de mijloace de existenţă primară, cum ar fi hrană, medicamente;

-violenţă socială – impunerea izolării persoanei de comunitate şi de prieteni.

Pornind de la definiţia violenţei familiale, care include violenţa domestică şi violenţa intrafamilială (abuzul faţă de copii şi abuzul faţă de părinţi) se constată că aceasta cuprinde o varietate de abuzuri. Se tinde ca legislaţia actuală să asimileze violenţa familială cu formele de abuz şi rele tratamente ce pot fi comise între membrii familiei. Din acest motiv se apreciază că nu doar manifestările extreme, care au consecinţe grave, ireversibile, reprezintă acte de violenţă, ci şi adoptarea unui comportament precum abuzul verbal sau emoţional, cum s-a dovedit a fi în cazul de faţă.

Interpretând prevederile art. 4 din Legea nr. 217/2003 (republicată) pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie, instanţa apreciază că, în prezent, sunt asimilate formelor de abuz unele acţiuni care anterior erau privite ca şi comportamente acceptate sau acceptabile, cum ar fi: corecţiile verbale sau fizice aplicate de părinţi copiilor; constrângerea în vederea întreţinerii de relaţii sexuale între soţi; controlul corespondenţei, al spaţiilor private, al bunurilor între soţi sau între părinţi şi copii.

Aşa încât, faptul că pârâtul este coproprietar asupra imobilului în care locuieşte reclamanta, (după cum au confirmat părţile), nu-i dă dreptul acestuia să comită o formă de abuz exercitând „acte de control al bunurilor între soţi” folosind violenţa psihologică.

S-a dovedit că pârâtul din prezenta pricină în data de 03.03.22017 a dorit să-şi impună cu necesitate voinţei de a intra în imobil „pentru a juca biliard cu prietenii”, acest act circumscriindu-se formei de violenţă psihologică pentru că a  provocat reclamantei stări de tensiune şi de suferinţă psihică.

Pârâtul a manifestat un comportament intenţionat de prejudiciere a integrităţii psihologice a reclamantei, în sensul art. 33 şi următorul din Convenţia de la Istanbul privind prevenirea şi combaterea violenţei împotriva femeilor şi a violenţei domestice, adoptată la 11 mai 2011 şi ratificată de România în martie 2016 prin Legea nr. 30/2016 pentru ratificarea Convenţiei Consiliului Europei privind prevenirea şi combaterea violenţei împotriva femeilor şi a violenţei domestice.

Cu toate că au fost emise două ordine de protecţie împotriva sa, de consemnat este faptul că pârâtul persistă în manifestarea formei de abuz psihologic asupra reclamantei, ceea ce induce instanţei ideea că gradul de pericol pe care aceasta îl resimte este unul ridicat, real şi continuu, fapt constatat şi de instanţele care au emis anterior respectivele ordine de restricţie atunci când au specificat că „este vorba de o tracasare psihică a reclamantei, de către pârât, acţiunile sale de a suna şi a solicita în mod continuu actele imobilelor părţilor pentru a le înstrăina, în detrimentul familiei sale, sunt de natură a provoca suferinţe emoţionale, psihologice.  Nu mai vorbim de faptul că pârâtul ameninţă inclusiv cu fapta de a da foc averii sale, susţinând că este a lui, că nimeni altcineva nu are nici un drept şi că reclamantei nu i se cuvine decât ce consideră el. Nimeni nu ştie dacă pârâtul îşi va duce ameninţările la bun sfârşit, dar faţă de situaţia lui personală, faţă de starea sa de sănătate, cum şi el personal a făcut afirmaţia că <oricum nu mai are nimic de pierdut>, instanţa a apreciat că există un pericol din partea acestuia de a-şi pune în practică ameninţările”.

Este dificil de anticipat care dintre raporturile bazate pe violenţă vor avea consecinţe grave întrucât comportamentul uman este extrem de complex şi este influenţat de o mare varietate de parametrii situaţionali.

Un factor pentru evaluarea riscului îl reprezintă verificarea existenţei unui istoric al violenţei agresorului. La solicitarea instanţei, Parchetul de pe lângă Judecătoria O.. a menţionat că, în prezent, în lucru la Poliţia Municipiului O.. există trei dosare privind părţile…, respectiv Dosar nr. ../P/2016 (având ca obiect infracţiunea de ameninţare prevăzută de art. 206 Cod penal); Dosar nr. ../P/2017 (având ca obiect infracţiunea de ameninţare prevăzută de art. 206 Cod penal); Dosar nr. ../P/2017 (având ca obiect infracţiune la Legea nr. 217/2003 (republicată) pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie).

Susţinerea conform căreia starea de tensiune dintre părţi este generată de atitudinea reclamantei care vrea să-l termine psihic pe pârât, astfel încât „să nu mai fie în viaţă” urmărind doar să rămână cu bunurile dobândite de acesta, că după ce s-a îmbolnăvit soţia nu s-a ocupat de soţ încălcând normele sau obiceiurile tradiţionale ale unui comportament adecvat, este inacceptabilă ca justificare pentru comiterea actelor de violenţă (indiferent de forma lor).

Complexitatea consecinţelor actelor de violenţă exercitate în familie rezultă din faptul că ea se manifestă nu doar la nivel individual, ci şi la nivelul întregii familii având consecinţe nefaste şi pe termen lung asupra copiilor, adică şi asupra minorului părţilor, precum şi asupra copilului major.

Şi la nivel social, comunitar, violenţa domestică aduce un cost direct asupra  societăţii ca întreg, care constă în special în creşterea utilizării serviciilor sociale şi de sănătate, juridice şi poliţieneşti.

În conformitate cu prevederile art. 33 din (republicată) pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie, “la expirarea duratei măsurilor de protecţie, persoana protejată poate solicita un nou ordin de protecţie, dacă există indicii că, în lipsa măsurilor de protecţie, viaţa, integritatea fizică sau psihică ori libertatea i-ar fi puse în pericol”.

Având în vedere cele mai sus expuse, întrucât s-a adeverit că pârâtul o supune în continuare pe reclamantă unei violenţe psihologice, instanţa apreciază că sunt îndeplinite toate condiţiile de admisibilitate pentru emiterea unui ordin de protecţie, respectiv calitatea părţilor, existenţa unor acte de violenţă, pericolul şi urgenţa, aşa încât consideră că se impune luarea măsurii de protecţie solicitată de aceasta pentru a putea fi repusă în drepturile sale fireşti în sensul de a i se reda cât mai rapid sentimentul de siguranţă, încredere şi respect pentru a-şi  exercita drepturile şi libertăţile fundamentale garantate de Constituţia României, precum şi de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Ţinând cont de toate cele de mai sus, instanţa va dispune luarea împotriva pârâtului a măsurii obligării acestuia la păstrarea unei distanţe minime de 150 metri faţă de reşedinţa reclamantei, situată în loc. O.., str., jud. Bihor, pe o durată de o lună, cu începere de la data pronunţării, respectiv 13.03.2017.

Solicitarea privind luarea măsurii precizate faţă de pârât pentru perioada maximă prevăzută de lege va fi respinsă de către instanţa luând în seamă starea sănătăţii sale, considerând că există posibilitatea ca pârâtul să conştientizeze consecinţele negative ale continuării exercitării violenţei psihologice asupra reclamantei.

Se va lua act de faptul că reclamanta nu a solicitat cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DISPUNE:

Admite în parte cererea formulată de reclamanta, identificată prin C.N.P., cu reşedinţa în loc. O.., str., jud. Bihor, cu domiciliul procedural ales la Cabinet de Avocat în loc. O.., str. jud. B…, împotriva pârâtului, identificat prin C.N.P. 1, domiciliat în loc. O.., str., jud. Bihor şi cu reşedinţa în loc. O.., str. jud. Bihor, cu participarea PARCHETULUI de pe lângă JUDECĂTORIA O... 

Emite prezentul „ORDIN DE RESTRICŢIE”, în sensul că dispune luarea împotriva pârâtului a măsurii obligării acestuia la păstrarea unei distanţe minime de 150 metri faţă de reşedinţa reclamantei, situată în loc. O.., str., jud. B…, pe o durată de o lună, cu începere de la data pronunţării, respectiv 13.03.2017.

Respinge solicitarea privind luarea măsurii mai sus evocate pentru perioada maximă prevăzută de lege.

Fără cheltuieli de judecată.

Cu drept de apel în termen de 3 zile de la pronunţare, care se va depune la Judecătoria O...

Dată în camera de consiliu şi pronunţată în şedinţa publică din data de 13.03.2017, ora 15:45.

Domenii speta

Spete similare