Stabilire program vizitare minor

Codul operatorului de date personale: 4670

Cod ECLI

Dosar nr. _____________/2019

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA BRĂILA

SECŢIA CIVILĂ

SENTINŢA CIVILĂ Nr. _____________

Şedinţa publică de la 18 Februarie 2020

Instanţa constituită din:

PREŞEDINTE _____________

Grefier _____________

Pe rol judecarea cauzei de minori şi familie privind pe reclamantul _____________

şi pe pârâta _____________, având ca obiect,,stabilire program vizitare minor”.

Dezbaterile orale ale cauzei au avut loc în şedinţa publică din 17.01.2020  şi au fost consemnate în încheierea de şedinţă din acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanţa, în temeiul dispoziţiilor art.396 C. pr. civ., a amânat pronunţarea  la  03.02.2020 şi azi, 18.02.2020.

INSTANŢA

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Brăila, în data de 12.08.2019, sub nr. _____________/2019, reclamantul _____________ a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâta _____________ ca, prin hotărârea ce va fi pronunţată, să se dispună stabilirea unui program de vizitare a minorei _____________, născută la data de 07.07.2006.

În fapt, reclamantul a arătat că, prin Sentinţa civilă nr. 4502 din 14.07.2016, pronunţată în dosarul nr. _____________/2016, a Judecătoriei Brăila s-a dispus desfacerea căsătoriei dintre părţi şi încredinţarea minorei _____________ către pârâta mamă, fiind stabilită locuinţa copilului la mamă. După desfacerea căsătoriei pârâta a refuzat nejustificat tatălui reclamant să aibă legături personale cu minora la domiciliul acestuia, unde există condiţii bune de trai. Totodată pârâta a considerat că tatăl reprezintă un pontenţial pericol pentru fiica sa, invocând permanent diverse motive pentru a limita reclamantului accesul la minoră. Petentul consideră că este în interesul minorei menţinerea acestuia într-un mediu familial normal şi echilibrat în prezenţa ambilor părinţi. Părţile au obligaţia să confere minorei posibilitatea de a-şi exercita liber şi neîngrădit dreptul de a avea legături armonioase cu părinţii şi bunicii sau alţi membri ai familiei extinse. Reclamantul a solicitat să i se încuviinţeze următorul program de vizită, cu luarea minorei la domicilul mamei şi găzduirea acesteia la locuinţa tatălui: în primul şi al treilea sfârşit de săptămână din lună, de vineri seara orele 17:00 până duminică seara orele 17:00; şapte zile consecutive în prima decadă a lunii decembrie în anii pari cuprinzând şi zilele de 24,25 şi 26 decembrie, iar în anii impari cuprinzând zilele de 31 decembrie, 01, 02 ianuarie. În subsidiar reclamantul a propus un al doilea program de vizitare: în primul şi al treilea sfârşit de săptămână din lună, de vineri seara orele 16:00 până duminică seara orele 18:00, o lună în timpul verii, respectiv luna august în anii pari şi luna iulie în anii impari, o săptămână în timpul sărbătorilor de iarnăm respectiv de Crăciun în anii pari şi de revelion în anii impari, o săptămână de sărbătorile de Paşti, respectiv săptămâna de după Paşti, a doua zi după ziua de naştere, repestiv pe 08 iulie a fiecărui an.

În drept cererea a fost întemeiată pe disp. art. 262 alin. 2, 400, 401, 483 – 512 C.civ., art. 8 din CEDO, art. 14, art. 15, art. 31 din Legea nr. 272/2004.

Pârâta a formulat întâmpinare prin care a arătat că sunt contrare realităţii susţinerile reclamantului potrivit căreia, după desfacerea căsătoriei ar fi refuzat tatălui să aibă legături personale cu minora. Domiciliul reclamantului îl constituie locuinţa comună a părţilor în timpul căsătoriei, unde copilul şi-a petrecut primii 10 ani de viaţă, astfel încât ar fi absurd să se opună ca minora să realizeze vizite în acel apartament. Însă nu condiţiile locative sunt probelema ci modul de a interacţiona al reclamantului cu minora. Copilul a locuit 4 zile la reclamant în cursul anului trecut, cât timp pârâta a fost plecată din localitate, iar la reîntoarcerea pârâtei, reclamantul a încercat să oprescă minora să se reîntoarcă acasă, ceea ce a reprezentat un episod traumatic pentru minora şi a marcat o ruptură a legăturilor personale cu aceasta. Minora este speriată de perspectiva de a merge în vizită la reclamant şi să nu mai fie lăsată se întoarcă la pârâtă. În cei trei ani de când instanţa a stabilit locuinţa minorei la mamă, preocuparea tatălui de a-şi întreţine relaţia părintească s-a rezumat la câteva zile în care a preluat-o de la şcoala după terminarea programului şi 3-4 vizite de câteva ore la casa bunicilor paterni, fără a aborda în discuţiile purtate subiecte de interes specifice vârstei minorei sau să aibă iniţiativa unor preocupări recreative pentru copil, ba din contră, reclamantul a adus expresii denigratoare la adresa pârâtei, de faţă cu minora, ceea ce i-a creat o stare de disconfort. Totodată reclamantul a refuzat să se prezinte la notar pentru a da declaraţia necesară deplasării minorei în vacanţa de vară din 2019 în Bulgaria, consimţământul acestuia fiind suplinit prin ordonanţa preşedinţială pronunţă de Judecătoria Brăila în cauza nr. _____________/2019. Programul de vizitare propus de reclamant nu este în intersul minorei care în week-end are nevoie de timp pentru temele de la şcoală, vinerea minora este obosită după şcoala, iar duminita este necesar să mergă cu mama după cumpărături (alimente, îmbrăcăminte, rechizite). O lună pe timpul verii este o pretenţie exagerată pentru că acest lucru ar duce la un dezechilibru în relaţiile sociale ale minorei cu prietenii acesteia. În privinţa sărbătorilor de iarnă, reclamantul tinde la acapararea a mai mult de jumătate din vacanţă. În privinţa zilei de 8 iulie pârâta a arătat că este de acord în măsura în care minora să se afla în localitatea de domiciliu, în condiţiile în care fiind vacanţă de vară, pot fi organizate excursii, tabere.

Pe cale reconvenţională pârâta a solicitat ca indiferent de modalitatea de exercitare a legătuirlor dintre minora şi reclamant, aceasta să se realizeze cu acceptul prealabil al copilului, care a împlinit 13 ani şi cu respectarea voinţei acesteia.

În drept au fost invocate disp. art. 205-206, 209, 453 C.p.c., art. 401 C.civ. şi Legea nr. 272/2004.

La termenul de judecată din data de 22.11.2019, instanţa a calificat cererea intitulată de pârâta reconvenţională ca fiind întâmpinare.

În cauză a fost a fost administrată proba cu înscrisuri şi deşi reclamantul a fost citat cu menţiunea să se prezinte la interogatoriu, acesta nu a înţeles să se conformeze citaţiei.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa constată următoarele:

Prin Sentinţa civilă nr. 4502 din 14.07.2016 a Judecătoriei Brăilă pronunţată în dosarul nr. _____________/2016, s-a dispus desfacerea căsătoriei dintre părţi, iar în privinţa minorei _____________, născută la data de 07.07.2006, s-a dispus stabilirea locuinţei minorei la mamă şi exercitarea autorităţii părinteşti asupra acesteia de către ambii părinţi.

În drept, potrivit art. 401 din Codul civil, părinţii separaţi de copilul lor au dreptul de a avea legături personale cu minorul. În caz de neînţelegere între părinţi, instanţa de tutelă decide cu privire la modalităţile de exercitare privind acest drept.

Potrivit art. 14 din Legea nr. 272/2004, copilul are dreptul de a menţine relaţii personale şi contacte directe cu părinţii, iar conform art. 15 alin. 3 din acelaşi act normativ, părintele la care copilul locuieşte are obligaţia de a sprijini menţinerea relaţiilor personale ale copilului cu celălalt părinte.

Conform dispoziţiilor Codului civil, părintele despărţit de copiii săi păstrează drepturile şi îndatoririle părinteşti, dar exerciţiul acestora suferă anumite limitări şi particularităţi. Dispoziţiile art. 262 alin.2 Cod civil, reprezintă mijlocul legal pus la dispoziţia părintelui care nu locuieşte cu copilul său, pentru a-şi îndeplini îndatoririle faţă de copilul minor, acest drept urmând a fi exercitat în aşa fel încât să nu aibă o influenţă negativă asupra dezvoltării copilului, trebuind să fie respectate condiţiile normale în privinţa întreţinerii acestor legături.

În temeiul dispoziţiilor legale anterior amintite, instanţa notează că în privinţa relaţiilor dintre părinţi şi copii legislaţia românească a reglementat dreptul de a avea astfel de legături, atât în favoarea minorului cât şi în favoarea părintelui şi doar existenţa unor motivele întemeiate poate fi de natură a conduce la restrângerea exerciţiului acestor drepturi.

Instanţa apreciază că tatăl trebuie să fie o constantă în viaţa oricărui minor, în lipsa identificării unor motive justificate care să formeze o opinie contrară. Procesul decizional în cauzele ce privesc relaţia părinţi-copii trebuie să fie echitabil, să respecte interesele protejate de art. 8 din Convenţie, să respecte demnitatea copilului, să se asigure stabilitate şi continuitate în îngrijirea, creşterea şi educarea copilului.

Analizând aşadar interesul minorei, în ceea ce priveşte stabilirea de legături personale cu tatăl său, instanţa va avea în vedere împrejurarea că programul de vizitare trebuie să fie stabilit de aşa natură încât să asigure o continuitate a legăturii dintre minoră şi acesta, fără ca acest lucru să dăuneze în vreun fel copilului, ale cărui interese trebuie cu prioritate protejate.

Astfel, chiar dacă minora se află în grija mamei, nu s-a stins dreptul tatălui, şi, în aceeaşi măsură, al minorei, de a avea o relaţie firească, afectivă cu tatăl, fiind important ca minora să ştie că nu este abandonată de tatăl său. Totodată interesul acestuia faţă de copil va da siguranţă acestuia în pan afectiv, putându-l ajuta în evoluţia viitoare.

Din probele administrate în cauză, înscrisuri şi interogatoriul reclamantului, la care acesta nu a înţeles să se prezinte, deşi a fost în mod legal citat la adresa de domiciliu, au rezultat unele aspecte negative în privinţa reclamantului, precum faptul că în vara anului 2018 ar fi refuzat ca minora să se întoarcă la mamă, după o perioadă de patru zile în care copilul a locuit la acesta, precum şi faptul că a folosit expresii jignitoare la adresa pârâtei, în prezenţa minorei. Cu toate acestea instanţa apreciază că faptele învederate de pârâtă cu privire la comportamentul reclamantului nu sunt de natură a conduce la pierderea dreptului tatălui de a avea legături personale cu minora şi nici la aprecierea că este în interesul minorei să nu mai aibă o relaţie directă cu reclamantul.

 Instanţa nu a concluzionat, din probele administrate, că ar exista motive temeinice, de natură să pericliteze dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală ori socială a copilului care să ducă la limitarea exerciţiului dreptului părintelui separat.

Prin întâmpinare pârâta s-a opus la aproape fiecare perioadă de vizitare indicată de reclamant, manifestându-şi acordul doar pentru zilele de sâmbătă, solicitate de reclamant, în intervalul 10:00 – 17:00 şi pentru ziua de 8 iulie, dacă minora nu îşi petrece aniversarea în afara localităţii de domiciliu. Ori, instanţa apreciază că un astfel de program este nerealist, fără a fi conceput în acord cu drepturile părintelui separat de minor, respectiv cu interesul minorului.

Instanţa reţine că menţinerii legăturilor personale ale fiicei cu tatăl ori, câteva ore, o dată la două săptămâni,condiţionate de voinţa unui minor,  nu pot asigura existenţa unei reale legături între părinte copil.

În ceea ce priveşte susţinerea pârâtei, în sensul că voinţa minorei ar fi în sensul că nu doreşte să-l vadă pe tată, fapt constat şi personal de instanţă cu ocazia ascultării minorei, instanţa apreciază că este firesc ca, în absenţa unor legături apropiate, cu caracter frecvent, dintre un părinte şi un copil de vârsta minorei, minorul să se comporte dezinteresat însă, problema legăturilor personale ale părintelui cu un minor nu poate fi nicicum rezumată la manifestarea de voinţă a unui copil, oricât de matură ar fi gândirea acestuia.

Prin dispoziţiile art. 26 alin. (2) din Constituție potrivit cărora „persoana fizică are dreptul să dispună de ea însăși, dacă nu încalcă drepturile și libertățile altora“ legiuitorul constituant a avut în vedere persoana fizică având capacitate deplină de exercițiu și experiență de viață, care are posibilitatea de a-și valorifica acest drept în deplină cunoștință de cauză, situație care nu se regăsește în persoana unui minor, lipsit de capacitate de exercițiu.

Cum însă copilul nu poate fi obligat să aibă relații personale cu părintele divorțat, în cazul unui refuz din partea minorului este necesară parcurgerea unei etape de consiliere psihologică prin care să se deceleze cu claritate opțiunea reală a copilului. Copilul nu poate fi sancționat pentru că nu mai dorește să aibă relații personale cu unul dintre părinți, dar această dorință a sa este analizată cu ajutorului unui psiholog specializat capabil să deceleze opiniile reale ale minorului de atitudinile condiționate de un eventual conflict de loialitate sau de manipularea părintelui căruia i-a fost încredințat copilul.

În acest sens sunt şi disp. art. 913 din C.p.c. potrivit cărora dacă executorul constată că însuși minorul refuză în mod categoric să îl părăsească pe debitor sau manifestă aversiune față de creditor, va întocmi un proces-verbal în care va consemna constatările sale și pe care îl va comunica părților și reprezentantului direcției generale de asistență socială și protecția copilului. Reprezentantul direcției generale de asistență socială și protecția copilului va sesiza instanța competentă de la locul unde se află minorul, pentru ca aceasta să dispună, în funcție de vârsta copilului, un program de consiliere psihologică, pentru o perioadă ce nu poate depăși 3 luni.

Examinând paricularităţile speţei deduse judecăţii instanţa apreciază că este în interesul superior al copilului să rămână în contact cu tatăl acesteia care s-a îngrijit de minora şi împreună cu care a locuit până la vârsta de 10 ani. În acest sens ţinând cont de vârsta copilului, de nevoile acestuia specifice vârstei, de faptul că tatăl îşi doreşte păstrarea unei legăturii afective cu copilul său, instanţa va dispune ca fiind oportun următorul program de menţinere a legăturilor personale între minora _____________ şi tatăl acestuia, _____________:

- în primul şi al treilea sfârşit de săptămână din lună, de sâmbăta ora 10:00 până duminică ora 17:00;

- o lună în timpul vacanţei de vară, respectiv luna august în anii pari şi luna iulie în anii impari,

- o săptămână în timpul vacanţei de iarnă

- o săptămână în timpul vacanţei de Paşte,

- ziua de 08 iulie a fiecărui an.

În vederea realizării programului de vizitare, instanţa va încuviinţa ca acesta să aibă loc la domiciliul tatălui cu obligarea reclamantului de a lua şi respectiv readuce minorul la domiciliul mamei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Admite acţiunea formulată de reclamantul _____________ în contradictoriu cu pârâta _____________, având ca obiect stabilirea unui program de menţinere a legăturilor personale cu minora _____________.

Încuviinţează reclamantul _____________ dreptul de a avea legături personale cu minora _____________, după următorul program:

- în primul şi al treilea sfârşit de săptămână din lună, de sâmbăta ora 10:00 până duminică ora 17:00;

- o lună în timpul vacanţei de vară, respectiv luna august în anii pari şi luna iulie în anii impari,

- o săptămână în timpul vacanţei de iarnă

- o săptămână în timpul vacanţei de Paşte,

- ziua de 08 iulie a fiecărui an.

În vederea realizării programului de vizitare, instanţa va încuviinţa ca acesta să aibă loc la domiciliul tatălui cu obligarea reclamantului de a lua şi respectiv readuce minorul la domiciliul mamei.

Cu drept de apel în 30 de zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Judecătoria Brăila.

Pronunţată astăzi, data de 18.02.2020, iar în temeiul art. 396 alin. (2) C.pr.civ, soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Domenii speta

Spete similare