Pretenții

Se examinează acţiunea civilă formulată de reclamanţii XX, domiciliată în XX şi XX, domiciliat în XX, în contradictoriu cu pârâta XX, cu sediul în XX.

La apelul nominal, făcut în şedinţă publică, au răspuns avocat XX, pentru reclamanţi, iar pentru pârâtă, avocat XX.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, care a învederat instanţei următoarele:

-  procedura de citare este îndeplinită;

- cauza are ca obiect ordonanţă preşedinţială;

- litigiul se află la al II- lea termen de judecată;

- pârâta a formulat şi depus, la dosar, punct de vedere faţă de excepţia lipsei calităţii de reprezentant, precum şi înscrisurile pe baza cărora a fost acordată împuternicirea, solicitate la termenul anterior, prin adresă (filele 76-108).

Instanţa înmânează apărătorului ales al reclamanţilor duplicatul precizărilor formulate de pârâtă privind excepţia invocată.

Avocat XX, pentru reclamanţi, precizează faptul că îşi menţine excepţia invocată şi o susţine cu acte doveditoare, însă faţă de răspunsul pârâtei cu privire la aceasta se impune a mai adăuga anumite precizări şi anume că decizia prin care se încredinţează mandatul este semnat de dl. preşedinte XX, căruia la data de 20.03.2016 îi expirase mandatul, cu atât mai mult acest răspuns la excepţie fiind semnat la data de 29.03.2017 este nul şi nu poate fi apreciat de instanţă, sens în care dovedeşte cu Hotărârea AGA nr. 1 din 20.01.2017, prin care se prelungeşte mandatul doar cu două luni, că la data de 20.03.2016 nu mai avea calitatea de împuternicit, mandatar să semneze o asemenea decizie, respectiv să angajeze asistenţă juridică în numele companiei. Pe de altă parte, depune, la dosar, Hotărârea AGA nr. 9 din 29.10.2013, ca şi practică, pentru a dovedi că o singură dată XX a fost nevoită să angajeze consultant avocat pe un argument justificat de dispoziţiile O.U.G. nr. 26/2012, respectiv pentru litigii privitoare la fondurile nerambursabile, întrucât în structura societăţii juriştii nu aveau competenţă pe fondurile nerambursabile, iar procedura consta în aceea că pe baza O.U.G. nr. 26/2012 judeţul XX dădea aviz, prin hotărâre de consiliu judeţean, iar împuterniciţii AGA aprobau. Deci, în acest caz nu s-au respectat prevederile O.U.G. nr. 26/2012 care derogă de la Legea 51/1995, iar Curtea de Conturi vine şi impută aceste servicii achiziţionate în mod fraudulos. Spre consulare, depune Hotărârea AGA nr. 1 din 20.01.2017.

Avocat XX, pentru pârâta XX, arată că prin prisma legii avocaturii solicită a se constata că reprezentarea companiei se face în baza unui contract de asistenţă juridică care în momentul de faţă este valabil şi nu a fost supus cercetării nici de către Curtea de Conturi şi nici de către alte entităţi, care ar fi putut stabili dacă a fost sau nu legal încheiat în condiţiile în care reprezentarea se face pe baza unei dispoziţii speciale, respectiv în baza art. 84 alin. 1 din Codul civil coroborat cu dispoziţiile speciale din statutul profesiei de avocat atunci prezenţa sa în această cauză este justificată. Pe de altă parte, din perspectiva dispoziţiilor O.U.G. nr. 26/2012 a motivat pe larg de ce XX nu face parte din categoria societăţilor comerciale cărora li se aplică această interdicţie legală. Punctează faptul că a depus în dovedire atât nota de motivare a ordonanţei, cât şi un extras de pe sit-ul Ministerului Finanţelor Publice unde sunt identificate două categorii distincte de societăţi, societăţile la care statul are capital majoritar sau parţial şi societăţi la care sunt acţionari unităţi administrativ teritoriale cum este situaţia Companiei Judeţene XX. Mai arată că O.U.G. nr. 26/2012 spre deosebire de O.U.G. 26/2013 face vorbire exclusiv de prima categorie, respectiv societăţi comerciale al căror acţionar este statul, în aceste condiţii apreciază că din ambele perspective excepţia invocată nu este întemeiată, motiv pentru care solicită să fie respinsă. Depune, la dosar, copia hotărârii AGA nr. 10 din 22.09.2016 şi Anexa 2 la Hotărârea AGA nr.10 din 22.09.2016.

La întrebarea instanţei, reprezentantul pârâtei arată că, deşi s-a mai invocat faptul că preşedintelui consiliului de administraţie îi expirase mandatul provizoriu la data delegării sale prin Decizia nr. 8/21.03.2017, poate indica faptul că potrivit dispoziţiilor actului constitutiv coroborat cu prevederile art. 210 din Cod procedură civilă, reprezentarea unei societăţi în situaţia în care organele de conducere sunt în imposibilitate se face la dispoziţia reprezentanţilor legali, care în situaţia de faţă ar fi AGA. Or, până în momentul de faţă nu s-a făcut dovada de către partea adversă că AGA ar fi infirmat această hotărâre şi că ar exista un impediment legal pentru ca acest contract să nu fie însuşit de singurul organ de conducere care până la acest moment nu a fost contestat nici de reclamanţi, nici de către alte persoane.

De asemenea, mai arată că nu are cunoştinţă dacă s-a prelungit ulterior hotărârii din 20.01.2017 mandatul administratorilor provizorii, însă ar putea afla această informaţie în măsura în care instanţa va dispune.

Apărătorul reclamanţilor, avocat XX, faţă de cele susţinute de către partea adversă, prin reprezentant, învederează că la această dată autoritatea tutelară, respectiv judeţul a demarat procedura pentru selecţia noilor administratori, aşadar nu s-ar fi impus prelungirea acestui mandat. Societatea este condusă de un director general interimar care nu este înscris în Registrul Comerţului, respectiv dl. XX.

Reprezentantul pârâtei, avocat XX, precizează că această procedură este demarată încă de anul trecut şi nu a împiedicat emiterea de hotărâri succesive pentru numirea de noi administratori. Mai arată că, raportat la dispoziţiile actului constitutiv şi ale legii societăţii comerciale coroborate cu dispoziţiile Codului Civil singurul organ de conducere care nu este contestat, este adunarea generală a asociaţilor, nefiind desfiinţată nu poate fi vorba de autoritate tutelară în cauză.

Instanţa acordă cuvântul asupra probatorului.

Apărătorul ales al reclamanţilor solicită încuviinţarea probei cu înscrisuri, şi de asemenea, reprezentantul pârâtei solicită aceeaşi probă.

Instanţa încuviinţează proba cu înscrisuri pentru ambele părţi, apreciind că este pertinentă, concludentă şi utilă soluţionării cauzei, urmând a se pronunţa cu privire la excepţia invocată prin hotărârea.

Nemaifiind alte cereri de formulat, instanţa constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul în cadrul dezbaterilor.

Avocat XX, pentru reclamanţi, arată că faţă de cele învederate prin cerere raportat la prevederile art. 133 alin. 3 din Legea nr. 31/1990 şi faptul că acţiunea pe fond vizează constatarea nulităţii celor două hotărâri întemeiate pe dispoziţiile art. 132 alin. 3 din Legea nr. 31/1990, solicită admiterea ordonanţei şi suspendarea executării hotărârilor AGA nr. 10 şi 11 din 22.09.2016, pentru a se stopa aceste acte frauduloase în dauna Companiei Judeţene XX.

Avocat XX, pentru pârâta XX, în ceea ce priveşte admisibilitatea cererii solicită a se constata că această cerere de ordonanţă preşedinţială este inadmisibilă, raportat la dispoziţiile art. 132 alin. 4 din Legea societăţilor comerciale prin care se stabileşte că membrii consiliului de administraţie, respectiv ai consiliului de supraveghere nu pot ataca hotărârea adunării generale privitoare la revocarea lor din funcţie. În condiţiile în care pe fondul cauzei este contestată hotărârea nr. 10/22.09.2016 prin care se dispune revocarea vechiului consiliu de administraţie, atunci instanţa poate aprecia aplicabilitatea acestui aspect privind admisibilitatea ordonanţei preşedinţiale şi în ceea ce priveşte cererea specială.  În ceea ce priveşte ordonanţa, cu privire la hotărârea nr. 11/22.09.2016, solicită a se constata că este nefondată pentru că nu sunt îndeplinite condiţiile cumulative pentru ca instanţa să poată dispune suspendarea, respectiv nu au fost justificate urgenţa şi nici paguba iminentă. Privind urgenţă, solicită a se constatat că hotărârea nr.11 datează din 22.09.2016 şi a fost contestată la câteva luni, respectiv în luna martie 2017. Or, dacă exista într-adevăr un aspect de urgenţă, acesta ar fi fost contestat imediat ce s-a luat la cunoştinţă, iar în momentul de faţă nici prin cerere şi nici pe altă cale reclamanţii nu au justificat momentul la care au luat cunoştinţă despre această hotărâre. În ceea ce priveşte prejudiciul iminent, solicită a se constata că legea nu spune că pe calea ordonanţei preşedinţiale se urmăreşte ocrotirea interesului unei terţe persoane, ci prevenirea unei pagube iminente care ar putea incumba reclamantului dacă cererea sa nu ar fi admisă. Or, aşa cum este motivată cererea de ordonanţă preşedinţială o asemenea pagubă nu este justificată, se face vorbire despre un proiect european, despre fonduri, se face vorbire despre o eventuală răspundere a administratorilor revocaţi în măsura în care actele ar fi anulate. Nu se vorbeşte despre un prejudiciul iminent direct revenind reclamanţilor şi care are legătură intrinsecă cu aceştia. În situaţia în care condiţiile de fond şi cele legale nu sunt îndeplinite, apreciază că cererea nu este neîntemeiată, motiv pentru care solicită respingerea acesteia.

Avocat XX, pentru reclamanţi, având cuvântul în replică, arată că instanţa a avut posibilitatea consultării acţiunii de fond ce face obiectul dosarului XX, iar aceasta este întemeiată pe dispoziţiile art. 132 alin. 3 din Legea nr. 31/1990, deci nu contestă revocarea administratorului, ci contestă hotărârile nr. 10 şi 11 din 22.09.2016, care au fost adoptate cu încălcarea unor prevederi legale incidente în cauză la care a făcut referire. Precizează că solicită constatarea nulităţii pe fond, deci nu contestă revocarea pe acel articol la care se referă partea adversă. Pe de altă parte, hotărârile nr. 10 şi 11 din 22.09.2016 au fost contestate pe cereri de intervenţie potrivit O.U.G. nr. 116/2009, aflate pe rolul Tribunalului XX, ca urmare a strămutării. De asemenea, solicită a se constata faptul că, chiar dacă părţile pe care le reprezintă sunt terţi, aceştia sunt administratorii revocaţi şi le este afectat dreptul de reprezentare al societăţii. Totodată, indică faptul că o societate se conduce în fapt, dar în drept reclamanţii au responsabilitatea să prevină aceste pagube, întrucât prin anularea acestor două hotărâri li se va imputa reclamanţilor că au stat în pasivitate, de asemenea, li se vor imputa şi actele frauduloase care s-au desfăşurat la adăpostul celor două hotărâri de către persoanele care nu au mandat la această vreme. Aceasta este urgenţa reclamanţilor ca administratori ce sunt revocaţi, dar care figurează la Registrul comerţului, să se opună actelor frauduloase prin suspendarea acestor hotărâri ca să-şi producă efectele până la soluţionarea pe fond.

Instanţa reţine cauza în pronunţare. 

TRIBUNALUL,

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului XX la data de 13.03.2017, sub nr. XX, reclamanţii XX şi XX au solicitat ca, pe calea ordonanţei preşedinţiale, în contradictoriu cu pârâta XX XX, să fie suspendată executarea Hotărârilor Adunării Generale a Acţionarilor nr. 10 şi 11, adoptate în şedinţa din 22.09.2016, până la soluţionarea definitivă a acţiunii în constatarea nulităţii absolute a acestor hotărâri şi a actelor subsecvente.

În motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat că sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate a ordonanţei preşedinţiale, astfel:

Relativ la existenţa aparenţei de drept în favoarea lor, au adăugat că prin hotărârile enunţate anterior, reclamanţii, în calitate de administratori ai societăţii pârâte, au fost revocaţi, însă adoptarea acestor acte s-a realizat ca urmare a unei şedinţe convocate intempestiv la data de 22.09.2016, ora 15:00, uzându-se de abuzul de majoritate, cu încălcarea prevederilor art. 117 din Legea nr. 31/1990 şi ale actului constitutiv.

Nerespectându-se publicitatea convocării adunării generale a acţionarilor, fiind înfrânt mandatul consiliului de administraţie, respectiv a preşedintelui în raport de prevederile art. 119 din Legea nr. 31/1990, prin depunerea convocatorului la registratura societăţii în ziua de 22.09.2016, ora 13:15, operează, în opinia reclamanţilor, sancţiunea nulităţii absolute a hotărârilor.

Au mai precizat reclamanţii că nu s-a respectat procedura de convocare a adunării generale, propusă de art. 119 din Legea nr. 31/1990 raportat la art. 14 alin. 3 din actul constitutiv, în sensul că preşedintelui consiliului de administraţie îi revine competenţa exclusivă de convocare, fie din proprie iniţiativă, fie la cererea acţionarilor, iar în cazul în care acesta refuză îndeplinirea obligaţiilor legale, solicitarea acţionarului va fi adresată instanţei de judecată.

Reclamanţii au susţinut că pe ordinea de zi figura revocarea administratorilor, însă convocarea, întemeiată pe dispoziţiile art. 121 din Legea nr. 31/1990, a fost depusă la registratură cu aproximativ două ore înainte de şedinţă, punând în imposibilitate reprezentantul acţionarului Municipiul XX să ia cunoştinţă de şedinţă, de ordinea de zi şi să fie prezent

Au mai arătat că prevederile imperative ale art. 117 din Legea nr. 31/1990 şi ale O.U.G. nr. 109/2011 nu au fost respectate în privinţa convocării, hotărârile amintite, adoptate cu încălcarea dispoziţiilor legale şi statutare imperative, precum şi ale contractelor de mandat încheiate cu acţionarii în ceea ce priveşte exercitarea mandatului cu bună-credinţă, fiind lovite de nulitate absolută.

S-a mai susţinut că modalitatea de vot în cadrul şedinţei încalcă prevederile actului constitutiv şi ale Legii nr. 31/1990, în sensul că votul este proporţional cu numărul acţiunilor deţinute, aşa încât numărul de voturi al unui împuternicit mandatat de judeţul XX nu este egal cu numărul de voturi ale municipiului sau comunei; or, la şedinţă nu a fost prezent reprezentantul Municipiului XX, care ar fi trebuit să-şi dea acordul pentru derularea şedinţei adunării generale.

Deşi actul constitutiv prevede că atribuţiile adunării generale a acţionarilor sunt exercitate de 4 împuterniciţi mandataţi de acţionari, prin revocarea implicită de către Municipiul XX a mandatului dat Judeţului XX prin numirea propriului reprezentant al său, modalitatea de convocare şi desfăşurarea şedinţei încalcă prevederile privind protecţia acţionarilor minoritari cuprinse în O.U.G. nr. 109/2011, hotărârile adoptate cu încălcarea acestora fiind, conform art. 43, anulabile.

Pentru a deveni operator regional şi a putea accesa fonduri europene, una din condiţii a fost acordarea în mod corelativ de către acţionari a unor drepturi speciale, asociaţiei de dezvoltare intercomunitară XX XX, pârâta având încheiat cu aceasta un contract de delegare a gestiunii. Această prevedere este cuprinsă în art. 7 alin. 3 din actul constitutiv şi ca atribuţie a asociaţiei de dezvoltare intercomunitară XX XX în actul constitutiv al acesteia. Printre aceste drepturi se numără acela de a propune revocarea administratorilor.

Aşadar, au concluzionat reclamanţii că atributul propunerii de revocare a consiliului de administraţie nu aparţine în mod direct adunării generale a acţionarilor, şi nici măcar Judeţului XX, chiar în calitatea de sa de acţionar majoritar. Acest atribut aparţine, în virtutea HCJ nr. 855/2008, asociaţiei, a cărei voinţă şi putere este înfrântă atât prin hotărârea de revocare, cât şi prin Hotărârea Consiliului Judeţean.

S-a mai precizat că măsura solicitată prezintă caracter provizoriu, respectiv până la soluţionarea acţiunii având ca obiect constatarea nulităţii hotărârilor amintite, fiind îndeplinită, de asemenea, şi condiţia neprejudecării fondului.

Din perspectiva urgenţei, reclamanţii au arătat că măsura solicitată este justificată de necesitatea prevenirii unei pagube iminente, materializate într-un prejudiciu care se identifică cu faptul că hotărârile evocate, adoptate pe baza unui mandat imperativ acordat în temeiul Hotărârii Consiliului Judeţean nr. 212/19.09.2016, anulată în dosarul nr. XX, produc o deturnare de la cadrul instituţional adecvat pentru acordarea finanţării nerambursabile, atât prin compromiterea angajamentelor asumate prin Contractul de finanţare nr. XX/28.03.2011, încheiat de pârâtă, aferent proiectului intitulat „Extinderea şi reabilitarea infrastructurii de apă şi apă uzată în jud. XX”, cât şi prin afectarea condiţiilor iniţiale ale Aplicaţiei de finanţarea, sub sancţiunea rezilierii contractului încheiat, având ca şi consecinţă recuperarea finanţării acordate.

Pe de altă parte, s-a arătat că hotărârile nr. 10 şi 11 au produs o situaţie de incertitudine în interiorul societăţii şi în relaţiile cu terţii, determinată de numirea noului consiliu de administraţie, care nu are drept de reprezentare datorită neînregistrării menţiunii la ORC XX, existând litigiu în atare sens, bazat pe dispoziţiile O.U.G. nr. 116/2009.

În atare context, terţii care intră în raporturi cu societatea vor continua să interacţioneze cu o conducere revocată printr-o hotărâre contestată. Această situaţie conduce, în opinia reclamanţilor, la un regim dual contradictoriu, în raport cu noua conducere administrativă şi cea executivă, care la această dată elaborează acte sub semnătură privată, în numele şi pe seama companiei, demers extrem de periculos pentru stabilitatea economico-financiară a întreprinderii publice ce are în derulare Contractul de finanţare nr. XX/28.03.2011.

În plus, reclamanţii au menţionat că, în perioada de soluţionare a litigiului de fond, apreciată la cel puţin 12 luni, activitatea societăţii riscă să se deterioreze considerabil.

În drept, au invocat prevederile art. 133 din Legea nr. 31/1990, art. 996 şi următoarele Cod de procedură civilă.

În dovedire, reclamanţii au solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri.

Cererea a fost în mod legal timbrată, cu suma de 20 lei (fila 9).

Legal citată, pârâta nu a formulat întâmpinare.

La termenul din data de 22.03.2017, avocatul reclamanţilor a invocat excepţia lipsei calităţii de reprezentant al avocatului pârâtei, motivele regăsindu-se în cuprinsul încheierii de la acea dată şi în partea introductivă a prezentei sentinţe.

La data de 29.03.2017, pârâta a depus note scrise privitoare la excepţia invocată de adversari.

A fost administrată proba cu înscrisuri.

Analizând materialul probatoriu administrat, precum şi susţinerile părţilor, şi, cu prioritate, excepţia lipsei calităţii de reprezentant, în virtutea art. 248 alin. 1 Cod de procedură civilă, instanţa reţine următoarele:

1.Prin Hotărârea Adunării Generale a Asociaţilor (în continuare AGA) din cadrul XX XX, nr. 10/22.09.2016 (fila 12), au fost revocate, din funcţia de administratori, mai multe persoane, printre care şi cei doi reclamanţi.

Prin Hotărârea AGA nr. 11/22.09.2016 (filele 13-14), au fost aleşi mai mulţi administratori provizorii, printre care şi XX XX, pe durata unui mandat de 4 luni, conform art. 8 din hotărâre.

Prin Hotărârea AGA nr. 1/20.01.2017, depusă la termenul din 29.03.2017, a fost prelungit mandatul administratorilor provizorii, aleşi anterior, cu două luni.

Argumentele încercate de reclamanţi, bazate pe dispoziţiile OUG nr. 26/2012 nu pot fi validate, întrucât nesocotirea textelor propus de acest act normativ nu se sancţionează pe plan procesual conform punctului de vedere însuşit de reclamanţi, ci eventual pecuniar împotriva persoanelor responsabile de încălcare.

În al doilea rând, Hotărârile AGA nr. 10 şi 11 din 22.09.2016 au fost înregistrate în Registrul Comerţului, potrivit sentinţei civile nr. XX pronunţată de Tribunalul XX în dosarul nr. XX (fila 49). Or, chiar dacă această hotărâre nu este definitivă, are totuşi putere executorie de drept, în virtutea prevederilor art. 71 alin. 3 din O.U.G. nr. 116/2009; prin urmare numirea administratorilor provizorii produce efectele prevăzute de hotărârile înregistrate.

Cu toate acestea, nu poate fi neglijată împrejurarea potrivit căreia d-na avocat XX, prezentă pentru pârâtă, a fost angajată prin decizia consiliului de administraţie al societăţii, nr. 8/21.03.2017, semnată de preşedintele XX XX. Or, la data respectivă membrii acestui consiliu nu mai beneficiau de dreptul de a lua decizii în privinţa persoanei juridice, întrucât mandatatul lor expirase cu o zi înainte, potrivit Hotărârea AGA nr. 1/20.01.2017.

Prin urmare, incidentul invocat de reclamanţi este întemeiat şi urmează a fi admis, determinând anularea actelor de procedură efectuate avocatul pârâtei.

2.Relativ la admisibilitatea cererii de suspendare, potrivit art. 133 alin. 1 din Legea nr. 31/1990, se reţine că: ”O dată cu intentarea acţiunii în anulare, reclamantul poate cere instanţei, pe cale de ordonanţă preşedinţială, suspendarea executării hotărârii atacate”.

După cum rezultă din interpretarea dispoziţiilor art. 997 alin. 1 din Codul de procedură civilă, ordonanţa preşedinţială necesită pe lângă condiţiile generale ale oricărei cereri în justiţie, îndeplinirea unor condiţii speciale de exercitare. Din prevederile articolului amintit, potrivit cărora „instanţa de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparenţa de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări”, decurg trei din condiţiile de admisibilitate ale ordonanţei preşedinţiale: aparenţa unui drept în favoarea reclamanţilor, urgenţa şi caracterul vremelnic al măsurii. O a patra condiţie, care rezultă din caracterul vremelnic al măsurii, este aceea de neprejudecare a fondului dreptului.

În speţă, instanţa apreciază că în speţă sunt îndeplinite doar condiţiile neprejudecării fondului dreptului şi a caracterului vremelnic al măsurii, respectiv până la soluţionarea acţiunii de fond înregistrate în dosarul nr. XX.

Celelalte condiţii nu au fost dovedite, astfel:

În privinţa aparenţei unui drept în favoarea reclamanţilor, atare noţiune se concretizează în ipoteza potrivit căreia poziţia acestora, în cadrul raportului juridic pe care se grefează ordonanţa preşedinţială, este preferabilă din punct de vedere legal, în condiţiile unei sumare caracterizări şi analize a situaţiei de fapt.

Faţă de atare coordonate, instanţa constată faptul că din interpretarea sistematică a textelor Legii nr. 31/1990, limitele de exercitare a acţiunii pe calea ordonanţei preşedinţiale trebuie raportate la reperele fixate de art. 132 din acelaşi act normativ.

Conform alin. 4 din articolul amintit, „Membrii consiliului de administraţie, respectiv ai consiliului de supraveghere, nu pot ataca hotărârea adunării generale privitoare la revocarea lor din funcţie”.Aşa fiind, argumentul logicii fundamentează concluzia că aceştia nu au nici dreptul de a solicita suspendarea hotărârii prin care au fost revocaţi.

A susţinut avocatul reclamanţilor faptul că acţiunea de fond este întemeiată în drept, pe dispoziţiile art. 132 alin. 3 din Legea nr. 31/1990, conform cărora”Când se invocă motive de nulitate absolută, dreptul la acţiune este imprescriptibil, iar cererea poate fi formulată şi de orice persoană interesată”, astfel încât, în opinia sa, nu mai este aplicabil alineatul 4 al aceluiaşi articol.

Instanţa nu poate valida asemenea punct de vedere. Deşi, într-adevăr, motivele de nulitate absolută pot fi invocate de orice persoană interesată, topografia alineatului 4 al art. 132, care nu distinge între motivele de nulitate (absolută ori relativă), suprimă posibilitatea membrilor consiliului de administraţie, cum sunt şi reclamanţii, de a contesta hotărârea prin care aceştia au fost revocaţi.

Dacă s-ar accepta derogarea propusă de avocatul reclamanţilor, s-ar ajunge la situaţia vădit contrară legii ca, prin eludarea interdicţiei propuse de art. 132 alin. 4 din Legea nr. 31/1990, membrii consiliului de administraţie, prevalându-se de încălcări formale privind adoptarea hotărârii de revocare (chiar dacă ar determina sancţiunea nulităţii absolute), să beneficieze, în mod practic, de posibilitatea desfiinţării hotărârii şi repunerea în situaţia anterioară, deşi atare îndrituire le este interzisă de lege.

Având în vedere faptul că reclamanţii nu pot solicita anularea Hotărârii AGA nr. 10/22.09.2016, pentru argumentele dezvoltate anterior, indiferent de motivele invocate, pe cale de consecinţă, din perspectiva procedurii speciale pentru care au optat în prezenta cauză, nu subzistă nici aparenţa de drept în privinţa suspendării Hotărârii nr. 11/22.09.2016, act subsecvent şi aflat în dependenţă faţă de prima hotărâre.

Un alt palier al considerentelor determină concluzia potrivit căreia aparenţa de drept nu se poate fundamenta nici pe argumentul că reclamanţii, în calitate de administratori legali, în opinia lor, ai societăţii, ar viza apărarea intereselor legitime ale persoanei juridice.

Din această perspectivă, trebuie amintit că aparenţa dreptului la care se referă textul art. 997 alin. 1 Cod de procedură civilă, se află într-o strânsă legătură cu interesul manifestat de reclamanţi prin promovarea demersului justiţiar. Or, atare interes este necesar să fie unul personal, iar eventuala admitere a cererii să profite în mod direct reclamanţilor, iar nu persoanei juridice. Reclamanţii au acţionat, însă, în nume propriu, şi nu ca reprezentanţi ai societăţii pârâte.

În speţă nu este îndeplinită nici condiţia urgenţei, care trebuie stabilită prin raportare la scopul luării acesteia, respectiv:

- păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere;

- pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara;

- pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.

Faţă de coordonatele descrise anterior, cerinţa urgenţei poate fi dedusă din date obiective atât ale situaţiei de fapt descrise de reclamanţi, cât şi ale contextului în care a fost sesizată instanţă.

În raport de acest ultim reper, condiţia urgenţei este suprimată de împrejurarea potrivit căreia hotărârile a căror suspendare s-a cerut au fost adoptate la data de 22.09.2017, iar reclamanţii au formulat cererea după aproximativ o jumătate de an, respectiv la data de 13.03.2017.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Admite excepţia lipsei calităţii de reprezentant al avocatului pârâtei şi, în consecinţă, anulează toate actele efectuate de acesta în prezenta cauză.

Respinge, ca inadmisibilă, cererea formulată de reclamanţii  XX, domiciliată în XX şi XX, domiciliat în XX, în contradictoriu cu pârâta XX, cu sediul în XX, având ca obiect „ordonanţă preşedinţială”.

Cu drept de apel în termen de 5 zile de la pronunţare. Cererea de apel se depune la Tribunalul XX.

Domenii speta

Spete similare