Art.23 din Legea 18/1991

Decizie 14 din 31.01.2017


Dispoziţiile art.23 din Legea 18/1991 se aplică în subsidiar şi numai în măsura în care nu există o persoană îndreptăţită la reconstituire.

Document finalizat

Cod ECLI ECLI:RO:TBDBO:2017:010.000014

Dosar nr. X/232/2012*

R O M Â N I A

TRIBUNALUL DÂMBOVIŢA SECŢIA  I  CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. 14

Şedinţa publică de la 31 ianuarie 2017

Completul compus din:

PREŞEDINTE: CC

JUDECĂTOR: CC

JUDECĂTOR:CC

GREFIER: CC

Pe rol judecarea recursului civil declarat de recurenţii CCşi CC, domiciliaţi în CC împotriva sentinţei civile nr. 663/12.04.2016 în dosarul nr. X/232/2012* pronunţată de Judecătoria Găeşti în contradictoriu cu  intimatul reclamant CC, domiciliat în CC, intimata-intervenientă în nume propriu CC, domiciliată în CC, Comisia Locală de fond funciar CC, cu sediul în comuna CC, judeţul Dâmboviţa şi Comisia Judeţeană de fond funciar Dâmboviţa, având ca obiect fond funciar.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică a răspuns recurentul-pârât CC asistat de avocat CCcare reprezintă şi pe  recurentul-pârât CC, intimatul reclamant CC asistat de avocat CC care reprezintă şi pe intimata-intervenientă CC, lipsă fiind celelalte părţi.

Procedura de citare - legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă care învederează instanţei obiectul pricinii, stadiul judecăţii, modul în care s-a îndeplinit procedura de citare cu precizarea că prin serviciul Registratură s-a depus la dosar de către intimaţii CC şi CC,  copia sentinţei civile nr.474/24.03.2008 pronunţată de Judecătoria Găeşti, după care:

Preşedintele completului de judecată verifică personal modul de îndeplinire a procedurii de citare şi constată că procedura de citare este legal îndeplinită cu părţile.

Avocat CC pentru recurenţii-pârâţi depune la dosar sentinţa civilă nr. 474/24.03.2008, cu menţiunea că deşi acest înscris a fost depus de părţile adverse, înţelege să îl depună şi pentru părţile pe care le reprezintă deoarece a înţeles să sublinieze anumite pasaje, precizând că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat în cauză.

Avocat CC, având cuvântul pentru intimaţii CC şi CC precizează că nu mai au alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepţii de invocat.

Tribunalul, având în vedere că nu mai sunt cereri de formulat sau excepţii de invocat, constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul părţilor asupra recursului de faţă.

Avocat CC, având cuvântul pentru recurenţii-pârâţi CCşi CC, referă oral motivele de recurs, învederând instanţei că sunt îndeplinite dispoziţiile art. 304 pct.9 Cod procedură civilă de la 1865 şi solicită admiterea recursului, modificarea soluţiei instanţei de fond în sensul respingerii acţiunii, cu cheltuieli de judecată, sens în care depune la dosar chitanţa nr.2/2017.

Avocat CC, având cuvântul pentru intimaţii CC şi CC, solicită respingerea recursului ca nefondat potrivit motivelor expuse în întâmpinare, motive pe care le dezvoltă oral, menţinerea ca temeinică şi legală a sentinţei instanţei de fond, cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de apărător, sens în care depune chitanţa nr. 035/16.01.2017.

Tribunalul, socotindu-se lămurit, în conformitate cu dispoziţiile art. 150 Cod procedură civilă de la 1865, declară dezbaterile închise şi rămâne în deliberare asupra recursului civil de faţă.

T R I B U N A L U L

Asupra recursului civil de faţă:

Prin sentinţa civilă nr. 663/12.04.2016 pronunţată în dosarul nr. X/232/2012 * Judecătoria Găeşti a respins excepţiile invocate de pârâţii CC şi CC, a admis în parte cererile de constatare a nulităţii absolute a titlului de proprietate nr. 147684/13.11.2005, formulată de reclamantul CC şi de intervenienta în interes propriu CC în contradictoriu cu pârâţii CC şi CC, Comisia locală de fond funciar CC şi Comisia judeţeană de fond funciar Dâmboviţa, cu privire la suprafaţa de 2000 mp., situat in T.92, P.512, având ca vecinatati: N-DS47, E-CC(in prezent decedat), S-CC, V-CCşi cererile de constatare a nulităţii absolute a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.3458/21.08.2009 de BNPA CC şi CC, Bucureşti, formulate de reclamantul CC, intervenienta în interes propriu CC, în contradictoriu cu pârâţii CC şi CC, a admis cererile de constatare a nulităţii absolute, parţiale a certificatului de moştenitor nr.61/2006 eliberat de BNP CC, in sensul ca din componenta masei partajabile ramase de pe urma defunctei CC vor fi excluse următoarele bunuri: 1000 mp., în T 92, P 431, 1 ha, în T 18, P 59, 1 ha, în T 3, P 26, 3000 mp., în T 23/1, P 21, 3200 mp., în T 4, P 86 şi 3200 mp., în T 4, P 28, terenuri situate pe raza Comunei CC, acestea apartinand intervenientei în interes propriu CC şi a obligat Comisia Locală de Fond Funciar CC şi Comisia Judeţeană de Fond Funciar Dâmboviţa, la eliberarea unui titlu de proprietate, pe numele intervenientei în interes propriu CC, cu privire la suprafata de 2000 mp., situat in T.92, P.512, avand ca vecinatati: N-DS47, E-CC(in prezent decedat), S-CC, V-CC, teren situat pe raza Comunei CC, Judeţul Dâmboviţa.

Pentru a pronunţa această sentinţă prima instanţă a reţinut că potrivit titlului de proprietate nr.147684/2005 eliberat de Comisia Judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Dâmboviţa (f.51 dosar nr.X/232/2010), s-a reconstituit numitei CC dreptul de proprietate pentru suprafaţa totală de 4,88 ha, teren situat pe raza Comunei CC, Judeţul Dâmboviţa, situat astfel: 3200 mp arabil extravilan, în T 4, P 28, 3200 mp arabil extravilan, în T 4, P 61, 4000 mp arabil extravilan, în T 4, P 59, 2000 mp arabil extravilan, în T 4, P 106, 1 ha arabil extravilan, în T 18, P 59, 1 ha arabil extravilan în T 3, P 26, 2000 mp arabil extravilan, în T 1, P 86, 1000 mp vii, în T 6, P 30, 3000 mp arabil extravilan, în T 23/1, P 21, 3200 mp arabil extravilan, în T 4, P 86, 4200 mp arabil extravilan, în T 15, P 93, 1000 mp arabil intravilan, în T 92, P 431, 2000 mp curţi construcţii, în T 92, P 512.

S-a mai reţinut că potrivit certificatului de moştenitor nr.61/2006 eliberat de BNP CC, Găeşti (f.41-42), CC a decedat la data de 12.12.1991, având ca unic moştenitor pe numitul CC, în calitate de fiu, că în componenta masei succesorale sunt incluse terenurile mai sus indicate, că prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.3458/21.08.2009 de BNPA CC şi CC, Bucureşti (f.37-40), numitul CC a vândut pârâtului CC, căsătorit cu CC, imobilul situat în CC, format din 1059 mp curţi construcţii, situat în T 92 P 512 şi casa din paiantă acoperită cu tablă, cu 2 camere şi un hol, amplasată pe acest teren, cu nr.cadastral 515 şi prin decizia civilă nr.738/21.06.2011, pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa în dosarul nr.X/232/2010, irevocabilă, s-a constatat nulitatea absolută parţială a titlului de proprietate nr.147684/13.11.2005 în sensul că beneficiara CC nu era persoană îndreptăţită la reconstituirea dreptului de proprietate pentru următoarele suprafeţe de teren: 1000 mp în T 92, P 431, 1 ha în T 18, P 59, 1 ha în T 3, P 26, 3000 mp în T 23/1, P 21, 3200 mp în T 4, P 86 şi 3200 mp în T 4, P 28.

Instanţa a stabilit, cu putere de lucru judecat că porţiunea de 3 ha din Titlul de proprietate nr.147684/13.11.2005, reprezintă bunul propriu al recurentei(intervenientei), atribuit cu titlu de zestre si nu face parte din vechea proprietate a fostei soacre a recurentei, CC. Numai in virtutea unei cutume, specifice acestei zone a tarii, in ipoteza casatoriei, terenul acordat ca zestre soţiei se înscria in partida rolului agricol al socrilor, întrucât tinerii casatoriti formau o familie împreuna cu părinţii soţului.In aceste condiţii, Certificatul de moştenitor nr.61/2006, eliberat de BNP CC, in dosarul nr.69/2006, de pe urma defunctei CC, este parţial, nul absolut, cu privire la aceste terenuri, incluse ca făcând parte din masa bunurilor succesorale, ele aparţinând in realitate intervenientei. Devin astfel, incidente dispoziţiile art.88 din Legea nr.36/1995, modificata, conform cărora „Cei care se considera vãtãmaţi in drepturile lor prin emiterea certificatului de moştenitor pot cere instanţei judecãtoreşti anularea acestuia si stabilirea drepturilor lor, conform legii. Pînã la anularea sa prin hotãrîre judecãtoreascã, certificatul de moştenitor face dovada deplina in privinţa calitãţii de moştenitor si a cotei sau bunurilor care se cuvin fiecãrui moştenitor in parte. In cazul anulãrii certificatului de moştenitor, notarul public va elibera un nou certificat, pe baza hotãrîrii judecãtoreşti definitive si irevocabile. In acest scop, instanţelor judecãtoreşti le revine obligaţia de a trimite la biroul notarului public competent in soluţionarea cauzei copie de pe hotãrîrea rãmasã definitiva si irevocabilã, împreunã cu dosarul notarial, dacã a fost cerut in timpul judecaţii”.

Cu privire la constatarea nulităţii absolute a titlului de proprietate nr.147684/03.11.2005, acesta fiind eliberat pe numele unei persoane care nu a formulat şi nu a semnat cererea de reconstituire a terenurilor incluse în act, instanţa de fond a reţinut că această susţinere este infirmată de existenţa cererii de reconstituire a dreptului de proprietate pentru 5,5 ha, înregistrată sub nr. 238/28.02.1991 la Primăria CC (f 46), cererea fiind formulată pe numele defunctei.

Aspectele legate de faptul ca fostul soţ al mamei reclamantului, CC, a trăit separat de intervenienta cu 40 ani înaintea decesului sau, locuind pe raza unei alte comune, unde a şi decedat, şi nu a făcut niciun act de acceptare a succesiunii defunctei lui mame, CC, la a cărei înmormântare nici nu a participat, au fost definitiv tranşate, prin sentinţa civila nr.46/23.01.2006, pronunţata de Judecătoria Găeşti, in dosarul nr.X/2005, definitiva si irevocabila prin Decizia nr.1147/14.09.2006 a Curţii de Apel Ploieşti, astfel ca nu mai pot fi repuse in discuţie, stabilindu-se cu putere de lucru judecat că CC are calitatea de moştenitor acceptant al defunctei CC.

În privinţa terenului aferent casei de locuit şi anexelor gospodăreşti, precum şi curtea şi grădina din jurul acestora, prima instanţă a reţinut că cererile privind constatarea nulităţii absolute a titlului de proprietate nr.147684/03.11.2005, sunt întemeiate. Astfel, din probatoriul administrat in cauza, respectiv declaraţiile martorilor CC, CC şi CC, CC, a reieşit că la data apariţiei legii fondului funciar, intervenienta si fiul acesteia, respectiv reclamantul stăpâneau terenurile aferente casei de locuit şi anexelor gospodăreşti, construcţii edificate si locuite de aceştia.

S-a mai reţinut că terenul, in suprafaţa de 2000 mp., a fost reconstituit pe numele defunctei CC, conform titlului de proprietate contestat şi că terenul a fost identificat de expertul CC, desemnat in cauza sa efectueze expertiza tehnica judiciara. Astfel, acesta a fost reconstituit pe raza Comunei CC, Sat CC, conform titlului de proprietate nr.147684/2005, pe numele lui CC, in T.92, P.512, având ca vecinatati: N-DS47, E-CC(in prezent decedat), S-CC, V-CC.

Terenul a avut alocat numărul cadastral 505(suprafaţa conform măsurătorilor 1978 mp.), iar conform actului de dezmembrare, 3457/21.08.2009(f.176-178), terenul a fost impartit in doua loturi:S1=1059 mp., având nr.cadastral515 si S2=928 mp., având nr.cadastral 516. Terenul este împrejmuit pe toate laturile, pe acest teren fiind construcţiile edificate de intervenienta si reclamant, asa cum s-a menţionat anterior.

S-a reţinut că, pentru aceasta suprafaţa sunt incidente dispoziţiile art.23 alin.1, 2 din Legea nr.18/1991, potrivit cărora sunt şi rămân în proprietatea moştenitorilor cooperatorilor, indiferent de ocupaţia sau domiciliul lor, terenurile aferente casei de locuit şi anexelor gospodăreşti, precum şi curtea şi grădina din jurul acestora.

Faţă de considerentele mai sus exprimate, instanţa de fond a respins excepţiile invocate de pârâţii CC şi CCsi a admis in parte cererile de constatare a nulităţii absolute a titlului de proprietate nr.147684/13.11.2005, formulată de reclamantul CC, si intervenienta în interes propriu CC, cu privire la suprafaţa de 2000 mp., situat in T.92, P.512, avand ca vecinatati: N-DS47, E-CC(in prezent decedat), S-CC, V-CC, pentru care sunt incidente disp.art.23 alin.1, 2 din Legea nr.18/1991 şi cererile de constatare a nulităţii absolute a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.3458/21.08.2009 de BNPA CC şi CC, Bucureşti, in virtutea principiilor, resoluto jure dantis, resolvitur jus accipientis,  accesorium sequitur principale.

De asemenea, instanţa de fond a admis cererile de constatare a nulităţii absolute, parţiale a Certificatului de Moştenitor nr.61/2006 eliberat de BNP CC, în sensul ca din componenta masei partajabile ramase de pe urma defunctei CC, vor fi excluse următoarele bunuri: 1000 mp., în T 92, P 431, 1 ha, în T 18, P 59, 1 ha, în T 3, P 26, 3000 mp., în T 23/1, P 21, 3200 mp., în T 4, P 86, 3200 mp., în T 4, P 28, 2000 mp., in T.92, P.512, terenuri situate pe raza Comunei CC, acestea aparţinând intervenientei în interes propriu CC.

Pe cale de consecinţa, instanţa de fond a obligat Comisia Locală de Fond Funciar CC şi Comisia Judeţeană de Fond Funciar Dâmboviţa, la eliberarea unui titlu de proprietate, pe numele intervenientei în interes propriu CC, cu privire la suprafaţa de 2000 mp., situat in T.92, P.512, având ca vecinatati: N-DS47, E-CC(in prezent decedat), S-CC, V-CC, teren situat pe raza Comunei CC, Judeţul Dâmboviţa.

Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs pârâţii CCşi CC, invocând ca temei de drept art. 304 pct.9 din Vechiul Cod de procedură civilă, în sensul că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre judecătorească prin încălcarea legii şi cu aplicarea greşită a legii, solicitând modificarea soluţiei instanţei de fond în sensul respingerii acţiunii.

În cuprinsul motivelor de recurs recurenţii au susţinut că motivarea primei instanţe în sensul că se impune a se constata nulitatea titlului de proprietate nr. 147684/3.11.2005, cu precizarea că deşi s-a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate de către CC, faptul că fiul şi nora au stăpânit acest imobil, în suprafaţa de 2000 mp, locuind acolo le conferă acestora dreptul de a beneficia de dispoziţiile art. 23 din Legea 18/1991, este o motivare contrara dispoziţiilor Legii nr. 18/1991. Astfel, CC a beneficiat în mod corect si legal de reconstituirea acestui drept de proprietate, respectând cerinţele prevăzute de Legea nr. 18/1991, în sensul că a formulat cerere de reconstituire şi a figurat la rol cu terenul, astfel că în mod corect i-a fost emis titlu de proprietate. Simplul fapt ca a locuit cu unul dinte fii, respectiv cu CC şi cu nora sa, nu le conferă acestora drept de proprietate asupra terenului, ei având doar un drept de folosinţa. Având în vedere că în materia reconstituirii dreptului de proprietate, se procedează iniţial la reconstituire şi ulterior la constituire, pentru terenurile care nu au fost reconstituite, recurenţii au susţinut că în speţa de faţă nu îşi găseşte aplicabilitatea art. 23 din Legea nr. 18/1991.

De asemenea, recurenţii au susţinut că dreptul de proprietate asupra terenului de 2000 mp a fost reconstituit legal mamei lor, CC, care a decedat ulterior, că aceasta a avut ca unic moştenitor pe fiul sau, CC, căruia i s-a constatat calitatea de moştenitor conform certificatului de moştenitor nr. 61/ 2006, faţă de care instanţa de fond a dispus anularea parţială, pentru terenurile care au fost constatate ca fiind zestre conform Deciziei civile nr. 738/2011, ceea ce nu s-a solicitat prin prezenta cauză, instanţa pronunţându-se astfel asupra a ceea ce nu s-a cerut, strecurându-se printre suprafeţele anulate şi suprafaţa de 2000 mp în litigiu, fără ca instanţa să motiveze de ce a procedat astfel, mai ales că, în cuprinsul motivării se face referire la faptul că, aşa cum rezulta din decizia civila nr. 1147/2006 a Curţii de Apel Ploieşti, CC a fost declarat, cu putere de lucru judecat, moştenitor al defunctei CC.

Recurenţii au mai susţinut că deşi în mod mincinos CC si CC au încercat să inducă instanţa de judecata in eroare, susţinând că au edificat construcţiile de pe teren, din ansamblul probator rezultă că terenul si construcţiile au aparţinut şi au fost edificate de defuncţii CC si CC, care au locuit în gospodărie până la data decesului.

Fata de soluţia instanţei de fond în care se constată si nulitatea absoluta a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3458/2009, recurenţii au arătat că acesta a fost încheiat legal, cu respectarea dispoziţiilor legale în materie, iar în cauza nu s-a făcut dovada ca au fost cumpărători de rea-credinţa, mai mult decât atât actele care au stat la baza încheierii convenţiei sunt legale şi temeinice.

Intimaţii CC şi CC au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului, apreciind că prima instanţă în mod corect a interpretat materialul probator şi a constatat nulitatea absolută parţială a titlului de proprietate nr. 147684/03.11.2005, în sensul că beneficiara CC nu era îndreptăţită la reconstituirea dreptului de proprietate, că  pentru a pronunţa aceasta soluţie instanţa de fond a reţinut puterea lucrului judecat, stabilit prin Decizia civila nr. 738/21.06.2011 irevocabilă  pronunţata de Tribunalul Dâmboviţa, a faptului că porţiunea de 3 ha din Titlul de proprietate nr. 147684/03.11.2005 reprezintă bunul propriu al intimatei CC atribuit cu titlu de zestre şi nu face parte din vechea proprietate a fostei soacre CC, că probele administrate la instanţa de fond au relevat faptul că terenul atribuit de zestre intimatei CC este cel inclus în titlul contestat şi astfel suprafaţa de 3 ha de teren din suprafaţa totala de 4ha si 8800 mp nu aparţine defuncteiCC, aceasta nefiind îndreptăţita la aceasta suprafaţa de 3 ha întrucât nu a dobândit această suprafaţă în niciunul dintre modurile înscrise în art. 644 C. civ. şi că prin titlul de proprietate nr. 161567 din 10.11.2011 a fost reconstituit dreptul de proprietate al intimatei CC pentru suprafaţa de 3 ha şi 0400mp -reprezentând bun propriu al intimatei - suprafaţă care se regăsea şi în titlul de proprietate nr. 147684/03.11.2005 emis pe numele defunctei CC.

Au mai arătat intimaţii că susţinerile recurenţilor privitoare la faptul că au încercat să inducă instanţa în eroare în sensul că ei au edificat construcţiile de pe teren nu pot fi reţinute, că din probele administrate în cauza, reiese că stăpâneau terenurile aferente casei de locuit şi anexele gospodăreşti la momentul apariţiei legii fondului funciar şi că terenul aferent gospodăriei în care în prezent locuiesc a aparţinut foştilor socrii ai intimatei CC, care au locuit in gospodăria aceasta pana la data decesului şi că există şi în prezent casa bătrâneasca a defunctei CC casa care a fost renovata, extinsa si îmbunătăţita şi în care locuiesc şi în prezent intimaţii. De asemenea, nu pot fi reţinute susţinerile recurenţilor referitoare la faptul ca instanţa de fond nu a motivat soluţia pronunţata în ceea ce priveşte suprafaţa de 2000mp întrucât din considerentele hotărârii rezultă ca instanţa de fond si-a fundamentat soluţia pe dispoziţiile art. 23 din Legea nr. 18/1991.

De asemenea, au susţinut că privitor la aceasta suprafaţa de 2000mp, instanţa de fond în mod corect a aplicat dispoziţiile art. 23 din Legea nr. 18/1991 care prevăd că sunt şi rămân în proprietatea moştenitorilor cooperatorilor, indiferent de ocupaţia sau domiciliul lor, terenurile aferente casei de locuit şi anexelor gospodăreşti precum şi curtea şi gradina din jurul acestora iar privitor la capetele de cerere având ca obiect constatarea nulităţii absolute a certificatului de moştenitor nr. 61/2006 şi constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3458/21.08.2009, instanţa de fond în mod corect a constatat nulitatea absoluta parţiala a acestor înscrisuri ca urmare a aplicării principiilor resoluto jure dantis, resolvitur jus accipientis, respectiv accesorium sequitur principale.

Analizând actele şi lucrările dosarului tribunalul reţine că prin sentinţa civilă nr. 663/12.04.2016 pronunţată în dosarul nr. X/232/2012 * Judecătoria Găeşti a respins excepţiile invocate de pârâţii CC şi CC, a admis în parte cererile de constatare a nulităţii absolute a titlului de proprietate nr. 147684/13.11.2005, formulată de reclamantul CC şi de intervenienta în interes propriu CC în contradictoriu cu pârâţii CC şi CC, Comisia locală de fond funciar CC şi Comisia judeţeană de fond funciar Dâmboviţa, cu privire la suprafaţa de 2000 mp., situat in T.92, P.512, având ca vecinatati: N-DS47, E-CC(in prezent decedat), S-CC, V-CCşi cererile de constatare a nulităţii absolute a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.3458/21.08.2009 de BNPA CC şi CC, Bucureşti, formulate de reclamantul CC, intervenienta în interes propriu CC, în contradictoriu cu pârâţii CC şi CC, a admis cererile de constatare a nulităţii absolute, parţiale a certificatului de moştenitor nr.61/2006 eliberat de BNP CC, in sensul ca din componenta masei partajabile ramase de pe urma defunctei CC vor fi excluse următoarele bunuri: 1000 mp., în T 92, P 431, 1 ha, în T 18, P 59, 1 ha, în T 3, P 26, 3000 mp., în T 23/1, P 21, 3200 mp., în T 4, P 86 şi 3200 mp., în T 4, P 28, terenuri situate pe raza Comunei CC, acestea apartinand intervenientei în interes propriu CC şi a obligat Comisia Locală de Fond Funciar CC şi Comisia Judeţeană de Fond Funciar Dâmboviţa, la eliberarea unui titlu de proprietate, pe numele intervenientei în interes propriu CC, cu privire la suprafata de 2000 mp., situat in T.92, P.512, avand ca vecinatati: N-DS47, E-CC (in prezent decedat), S-CC, V-CC, teren situat pe raza Comunei CC, Judeţul Dâmboviţa.

Cu privire la situaţia de fapt ce a generat litigiul de faţă tribunalul reţine că potrivit titlului de proprietate nr.147684/2005 eliberat de Comisia Judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Dâmboviţa (f.51 dosar nr.X/232/2010), s-a reconstituit numitei CC dreptul de proprietate pentru suprafaţa totală de 4,88 ha, teren situat pe raza Comunei CC, Judeţul Dâmboviţa, situat astfel: 3200 mp arabil extravilan, în T 4, P 28, 3200 mp arabil extravilan, în T 4, P 61, 4000 mp arabil extravilan, în T 4, P 59, 2000 mp arabil extravilan, în T 4, P 106, 1 ha arabil extravilan, în T 18, P 59, 1 ha arabil extravilan în T 3, P 26, 2000 mp arabil extravilan, în T 1, P 86, 1000 mp vii, în T 6, P 30, 3000 mp arabil extravilan, în T 23/1, P 21, 3200 mp arabil extravilan, în T 4, P 86, 4200 mp arabil extravilan, în T 15, P 93, 1000 mp arabil intravilan, în T 92, P 431, 2000 mp curţi construcţii, în T 92, P 512. Potrivit certificatului de moştenitor nr.61/2006 eliberat de BNP CC, Găeşti (f.41-42), CC a decedat la data de 12.12.1991, având ca unic moştenitor pe numitul CC, în calitate de fiu, iar în componenţa masei succesorale sunt incluse terenurile mai sus indicate.

Mai reţine tribunalul că prin decizia civilă nr.738/21.06.2011, pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa în dosarul nr.X/232/2010, irevocabilă, s-a constatat nulitatea absolută parţială a titlului de proprietate nr.147684/13.11.2005 în sensul că beneficiara CC nu era persoană îndreptăţită la reconstituirea dreptului de proprietate pentru următoarele suprafeţe de teren: 1000 mp în T 92, P 431, 1 ha în T 18, P 59, 1 ha în T 3, P 26, 3000 mp în T 23/1, P 21, 3200 mp în T 4, P 86 şi 3200 mp în T 4, P 28, respectiv pentru o suprafaţă totală de 3 ha. Prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.3458/21.08.2009 de BNPA CC şi CC, Bucureşti (f.37-40), numitul CC a vândut pârâtului CC, căsătorit cu CC, imobilul situat în CC, format din 1059 mp curţi construcţii, situat în T 92 P 512 şi casa din paiantă acoperită cu tablă, cu 2 camere şi un hol, amplasată pe acest teren, cu nr.cadastral 515. În conţinutul contractului se face menţiunea că asupra acestui teren este înscris dreptul de superficie în favoarea lui CC în baza sentinţei civile nr. 474/24.03.2008, definitivă şi irevocabilă, pronunţată de Judecătoria Găeşti în dosarul nr. X/232/2007.

În stabilirea corectă a situaţiei de fapt tribunalul urmează a ţine seama de toate procesele anterioare dintre părţi, respectiv de hotărârile definitive pronunţate precum şi de faptul că părţile sunt rude apropiate ce au locuit în aceeaşi gospodărie prin îngăduinţa defunctei CC.

Analizând motivele de recurs, tribunalul constată  că acestea sunt întemeiate, în cauză fiind aplicabil motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, respectiv hotărârea pronunţată a fost dată cu aplicarea greşită a legii în privinţa capetelor de cerere ce vizează constatarea nulităţii absolute a titlului de proprietate nr. 147684/2005 eliberat de Comisia Judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Dâmboviţa pentru suprafaţa de 2000 m.p. (în realitate 1987 m.p.) şi anularea actului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.3458/21.08.2009 de BNPA CC şi CC, Bucureşti.

Tribunalul reţine că terenul de 2000 m.p., deşi face parte din titlul de proprietate nr. 147684/2005, titlu de proprietate constatat nul absolut pentru suprafaţa de 3 ha conform  decizia civilă nr.738/21.06.2011 pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa în dosarul nr.X/232/2010, irevocabilă, a aparţinut în mod real defunctei CC, cea înscrisă în acest titlu de proprietate în calitate de titular. Această defunctă a formulat cerere de reconstituire a terenului, era persoană îndreptăţită şi era legal ca reconstituirea să fie făcută pe numele său. În motivarea cererii de chemare în judecată şi a cererii de intervenţie, atât reclamatul cât şi intervenienta, au invocat drept motive de nulitate neformularea şi nesemnarea de către CC a cererii de reconstituire. Deşi instanţa de fond reţine în mod corect că  această susţinere este infirmată de existenţa cererii de reconstituire a dreptului de proprietate pentru 5,5 ha, înregistrată sub nr. 238/28.02.1991 la Primăria CC (fila 46), cererea fiind formulată pe numele defunctei precum şi că aspectele legate de neacceptarea moştenirii defunctei de către CC au fost definitiv tranşate prin sentinţa civila nr.46/23.01.2006, pronunţata de Judecătoria Găeşti, in dosarul nr.X/2005, definitiva si irevocabila prin decizia nr.1147/14.09.2006 a Curţii de Apel Ploieşti, astfel ca nu mai pot fi repuse in discuţie, ajunge totuşi la concluzia neinvocată de reclamant sau intervenientă ca motiv al nulităţii, că în cauză ar fi aplicabile dispoziţiile art. 23 din Legea nr. 18/1991.

Tribunalul reţine că este întemeiat motivul de recurs ce vizează neaplicarea în cauză a dispoziţiilor art. 23 din Legea 18/1991. Astfel cum tribunalul a reţinut şi mai sus, în cauză, terenul de 2000 m.p. a fost reconstituit în mod corect proprietarului, respectiv defunctei CC. Întrucât reclamantul CC a edificat o serie de construcţii pe acest teren, în baza sentinţei civile nr. 474/24.03.2008, definitivă şi irevocabilă, pronunţată de Judecătoria Găeşti în dosarul nr. X/232/2007, i s-a constituit un drept de superficie în contradictoriu cu CC (proprietar al terenului în calitate de moştenitor al defunctei CC). Întrucât dispoziţiile art. 23 din Legea 18/1991 (prin care se constituie dreptul de proprietate) nu se aplică decât în subsidiar, în măsura în care nu există o persoană îndreptăţită la reconstituire, aceste dispoziţii nu au aplicare în speţa dedusă judecăţii.

Drept urmare, terenul de 2000 m.p. fiind legal reconstituit către defuncta CC, a fost la fel de legal vândut de către moştenitorul acesteia CC, către CC cu consemnarea corectă a dreptului de superficie constituit în favoarea lui CC.

Faţă de aceste considerente, constatând că nu există motive de nulitate absolută a titlului de proprietate în privinţa suprafeţei de 2000 m.p., tribunalul în temeiul dispoziţiilor art. 312 Cod procedură civilă de la 1865, urmează să admită apelul şi să modifice în parte sentinţa recurată în sensul respingerii capetelor de cerere ce au vizat constatarea  nulităţii absolute parţiale a titlului de proprietate nr. 17684/03.11.2005 pentru suprafaţa de 2000 mp. şi constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3458/21.08.2009 al BNP CC şi CC. Ca o consecinţă a respingerii  capătului  de cerere privind constatarea  nulităţii absolute parţiale a titlului de proprietate nr. 17684/03.11.2005 pentru suprafaţa de 2000 mp, tribunalul urmează a respinge şi capătul de cerere din cererea de intervenţie privind obligarea comisiilor la eliberarea unui titlu de proprietate pentru suprafaţa de 2000 mp pe numele intervenientei CC.

Având în vedere cererea reclamantului CC şi a intervenientei CC privind constatarea nulităţii absolute a certificatului de moştenitor nr.61/2006 eliberat de BNP CC, Găeşti pentru suprafaţa totală de 3 ha, respectiv  pentru următoarele suprafeţe de teren: 1000 mp în T 92, P 431, 1 ha în T 18, P 59, 1 ha în T 3, P 26, 3000 mp în T 23/1, P 21, 3200 mp în T 4, P 86 şi 3200 mp în T 4, P 28, suprafeţe cu privire la care s-a constatat nulitatea absolută a titlului de proprietate nr. 17684/03.11.2005 în baza deciziei civile nr.738/21.06.2011, pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa în dosarul nr.X/232/2010, irevocabilă, tribunalul apreciază că urmează a păstra soluţia instanţei de fond în această privinţă, certificatul de moştenitor fiind un act subsecvent titlului de proprietate, act subsecvent a cărei soartă depinde de soluţia pronunţată în dosarul privind nulitatea titlului de proprietate. De asemenea, tribunalul urmează a menţine  soluţia instanţei de fond privind respingerea excepţiilor.

Ca părţi căzute în pretenţii, în temeiul dispoziţiilor art. 274 Cod procedură civilă, intimatul reclamant CC şi intimata intervenientă CC urmează a fi obligaţi la plata cheltuielilor de judecată către recurentul pârât CC.

 

PENTRU ACEASTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de recurenţii CCşi CC, domiciliaţi în CC împotriva sentinţei civile nr. 663/12.04.2016 în dosarul nr. X/232/2012* pronunţată de Judecătoria Găeşti în contradictoriu cu intimatul reclamant CC, domiciliat în CC, intimata-intervenientă în nume propriu CC, domiciliată în CC, Comisia Locală de fond funciar CC, cu sediul în comuna CC, judeţul Dâmboviţa şi Comisia Judeţeană de fond funciar Dâmboviţa.

Modifică în parte sentinţa recurată în sensul că admite în parte cererea de chemare în judecată şi cererea de intervenţie în interes propriu numai cu privire la constatarea nulităţii absolute parţiale a certificatului de moştenitor nr. 61/2006 pentru suprafaţa totală de 3 ha teren conform deciziei civile nr. 738/21.06.2011, pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa în dosarul nr. X/232/2010 – capătul 2 de cerere principală şi din cererea de intervenţie.

Respinge capetele de cerere nr. 1 şi nr. 3 respectiv constatarea  nulităţii absolute parţiale a titlului de proprietate nr. 147684/03.11.2005 pentru suprafaţa de 2000 mp. şi constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3458/21.08.2009 al BNP Asociaţii CC şi CC precum şi capătul de cerere din cererea de intervenţie privind obligarea comisiilor la eliberarea unui titlu de proprietate pentru suprafaţa de 2000 mp.

Păstrează dispoziţiile privind constatarea  nulităţii absolute  a certificatului de moştenitor (identificare suprafeţe) şi respingerea excepţiilor.

Obligă în solidar intimatul-reclamant CC şi intimata-intervenientă  CC  la plata sumei de 1500 lei cheltuieli de judecată către recurentul CC.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 31 ianuarie 2017.

Domenii speta