Fond funciar

Decizie 84 din 03.04.2015


Prin decizia civilă nr. 60/03.04.2015, tribunalul a respins, ca nefondat,  recursul declarat de recurenţii-reclamanţi  CIM,  LCM şi  SLC.

Pentru a pronunţa această hotărâre tribunalul a reţinut că, prin sentinţa civilă nr.2086/10.06.2014,Judecătoria A a respins cererea având ca obiect fond funciar formulată de reclamanţii CIM,  LCM şi  SLC, în contradictoriu cu pârâtele CLFFM, Instituţia Primarului Comunei M, CJFFT, ADS şi ANPA, ca nefondată.

Pentru a hotărî astfel,instanţa de fond a reţinut  următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. 7239/740/2012 la data de 24 octombrie 2012, reclamanţii CIM,  LCM şi  SLC au solicitat, în contradictoriu, cu pârâtele CLFFM, Instituţia Primarului Comunei M, CJFFT, ADS şi ANPA: obligarea Comisiei judeţene să valideze amplasamentul terenului în suprafaţă de 13 ha luciu de apă administrat de ADS pe teritoriul cadastral al comunelor M şi V, să înainteze documentaţia către ADS şi să elibereze reclamanţilor titlul de proprietate pentru suprafaţa de 13 ha luciu de apă (lacuri-bălţi); obligarea ADS şi Comisiei locale M, sub sancţiunea daunelor cominatorii în sumă de 100 lei/zi de întârziere de la data rămânerii irevocabile a sentinţei şi până la eliberarea actului, să încheie protocolul de predare-preluare pentru suprafaţa de 13 ha luciu de apă din domeniul statului administrat de pârâtă pe teritoriul comunelor M şi V în vederea punerii în posesie; obligarea Comisiei Locale M şi Instituţiei Primarului Comunei M să pune pe reclamanţi efectiv în posesie şi să elibereze procesul verbal de punere în posesie asupra aceleaşi suprafeţe de teren, sub sancţiunea daunelor cominatorii în sumă de 100 lei/zi de întârziere de la data rămânerii irevocabile a hotărârii şi până la executarea obligaţiei de a face.

În motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat că prin sentinţa civilă nr.444/12.02.2010 pronunţată de Judecătoria A, rămasă definitivă şi irevocabilă şi investită cu formulă  executorie, reclamanţilor şi autorului RGM (tatăl reclamantei LCM) li s-a stabilit dreptul de proprietate asupra suprafeţei de 13 ha luci de apă pe un alt amplasament dacă există suprafeţe suficiente sau despăgubiri, în condiţiile legii.

S-a mai arătat de către reclamanţi că s-au adresat Comisiei locale M care, abia prin adresa nr.3926/10.09.2012, a solicitat ADS B să i se pună la dispoziţie  suprafaţa de 13 ha bălţi în vederea punerii în posesie. ADS B a comunicat că deţine pe teritoriul cadastral al comunei M suprafaţa de 11 ha ape-bălţi domeniul public al statului, iar diferenţa până la 13 ha se poate atribui reclamanţilor pe raza comunei învecinate V, localitate unde A.N.P.C.A. are în administrare suprafața de 141,6041 ha luciu de apă.

Pentru a fi puşi efectiv în posesie, reclamanţii au arătat că este necesară validarea amplasamentului de către comisia judeţeană, comunicarea documentaţiei către ADS şi încheierea protocolului de predare-primire între ADS şi comisia locală.

În susţinere, reclamanţii au depus la dosarul cauzei, în copie: sentinţa civilă nr.444/12.02.2010 a Judecătoriei A, decizia civilă nr.901 R/19.11.2010 a Tribunalului T, adresele nr.92233/15.04.2009, nr.7281/22.10.2010,  nr.3926/10.09.2012, raport de expertiză întocmit de expert NL, raport de expertiză întocmit de expert DD.

La data de 11.03.2013 ADS a depus întâmpinare prin care a solicitat admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a A.D.S. B şi să se dispună scoaterea acesteia din cauză, respectiv respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

În motivare, pârâta a arătat că nu există identitate între persoana pârâtului şi persoana obligată în cadrul raportului juridic dedus judecăţii, ADS neavând în administrare suprafaţa de teren a cărei retrocedare se solicită de către reclamanţi, iar activitatea A.D.S. estre strict reglementată de Legea nr.268/2001.

 La data de 23.05.2013 ADS a comunicat proces-verbal de predare-preluare încheiat la 20.11.2009, anexe şi act adiţional din 23.05.2012.

Prin încheierea din data de 24.09.2013 s-a dispus efectuarea unei expertize

topo, lucrarea ce a fost depusă la dosarul cauzei la data de 05.05.2014.

Împotriva  sentinţei civile sus  menţionate au declarat  recurs, recurenţii reclamanţi, criticând-o pentru  nelegalitate şi netemeinicie, având în vedere, următoarele:

În mod greşit  a fost respinsă  acţiunea  introductivă, deşi aceasta în raport de probele  administrate  în cauză este  întemeiată şi trebuia admisă.

În cauză s-au  administrat  proba cu  înscrisuri  şi proba cu expertiză  tehnică.  Obiectivul  expertizei l-a constituit  identificarea  suprafeţei de  13 ha teren  luciu de apă care să fie diferit de  vechiul amplasament al terenului  preluat de stat  de la autorul lor şi, totodată să nu aibă  amenajări  piscicole.

Completarea  din data  de  06.05.2014 a raportului de expertiză  a propus 3 variante de atribuire a suprafeţei de  13 ha bălţi (lacuri) şi anume  varianta 1 HB 196(9 ha) şi Hp 736 (4 ha), varianta 2 –HB 196(9 ha) şi  Hp 736(4 ha) şi varianta Hp 730. A  reţinut  expertul că aceste suprafeţe  sunt  delimitate fizic de  diguri ( care constituie  amenajări  hidrografice) însă nu au şi amenajări piscicole. Ultima  variantă propusă  şi anume Hp 730 este  neamenajată hidrografic, are suprafaţa  variabilă în funcţie  de precipitaţiile  anuale între 3,7  şi 4,6 ha şi este delimitat fizic  de un  dig, păşuni şi stufăriş.

Deşi  constatările  expertului nu au fost contestate  de niciuna dintre părţile  din proces, care  nu au formulat obiecţiuni, instanţa, neîntemeiat, a înlăturat concluziile  raportului  de expertiză  în baza unor adrese  depuse la  dosarul cauzei.

Potrivit  dispoziţiilor art. 4  din Legea nr. 1/2000 astfel cum a fost  modificată prin  Legea nr. 247/2005 „ Pentru terenurile  din extravilanul localităţilor, foste proprietăţi  ale  persoanelor fizice şi juridice,  care au trecut  în proprietatea  statului  şi pe care  se găsesc instalaţii  hidrotehnice, hidroelectrice sau de hidroamelioraţii, pe care se desfăşoară activităţi miniere de exploatare sau operaţiuni petroliere  de dezvoltare-explorare şi exploatare, se restituie, în condiţiile  legii, foştilor proprietari sau moştenitorilor  acestora suprafeţe  echivalente constituite  din  rezerva existentă  la comisiile locale, iar în situaţia  în care aceste  suprafeţe sunt  insuficiente, din domeniul  privat al statului, din  aceeaşi localitate  sau din alte  localităţi, acceptate  de foştii proprietari. În cazurile  în care compensarea  nu este  posibilă se vor acorda despăgubiri  foştilor proprietari  sau moştenitorilor  acestora, în condiţiile legii”. Iar în temeiul  art. 10  din H.G. 890/2005 „În situaţiile  în care restituirea pe vechiul amplasament  nu mai este posibilă, fostului  proprietar sau  moştenitorilor  acestuia li se va oferi un alt  amplasament situat în aceeaşi  localitate sau într-o  localitate  învecinată”.

În raport de aceste dispoziţii legale  sunt exceptate de la retrocedare pe vechiul amplasament terenurile  pe care se  găsesc  instalaţii  hidrotehnice, hidroelectrice sau de  hidroamelioraţii, or  aşa cum rezultă din raportul de expertiză  întocmit în cauză pe suprafeţele  de teren identificate de expert nu se găsesc nici instalaţii  hidrotehnice, nici hidroelectrice  şi nici  hidroamelioraţii.  Expertiza a  constatat  că  o parte din terenurile  propuse spre retrocedare  sunt delimitate fizic cu diguri, fără însă  ca aceste diguri să intre sub incidenţa art.4 al.1 în măsura în care  aceste  diguri  sunt  amenajări hidro, ci nu instalaţiile  enumerate de dispoziţia  legală.  Mai mult, varianta  Hp 730 indicată de expertiză în suprafaţă de 4 ha este  neamenajată hidrografic  astfel încât cel  puţin această suprafaţă  trebuia şi putea fi retrocedată în natură.

Analizând recursul, atât sub  aspectul motivelor  invocate , cât şi din oficiu, potrivit  dispoziţiilor art. 304/1 Cod procedură civilă, tribunalul îl apreciază ca nefondat  pentru  considerentele  ce se vor expune:

Cererea  introductivă vizează identificarea unui alt amplasament al terenului  în suprafaţă de 13 ha luciu de apă (lacuri-bălţi), pe teritoriul cadastral al comunelor  M şi  V, în vederea validării amplasamentului  de către  comisia judeţeană, comunicarea  documentaţiei  către unitatea  deţinătoare şi încheierea  protocolului  de predare-primire pentru  reconstituirea  în natură a  dreptului de proprietate.

În cauza  de faţă, prin raportul de  expertiză  tehnică judiciară  efectuat de către expertul IAC, cât şi  prin completarea depusă la data de 05.06.2014  au fost  identificate mai multe  suprafeţe  de luciu de apă, amplasamente diferite  de cele  identificate  prin expertizele  N-D ( dosar  nr. 2859/740/2007), suprafeţe  pe care  există însă amenajări  hidrografice.

Suprafaţa de  11,5 ha cu destinaţie bălţi, cu privire la care  CLFFM şi-a  dat acordul potrivit adresei nr. 1219/29.04.2014 face parte din domeniul  public al statului, fiind în administrarea  ANPA potrivit Protocolului de predare-preluare nr.7892/23.11.2009 şi procesului verbal  de predare-preluare încheiat în data de  20.11.2009  fiind identificat amplasamentul prin raportul iniţial de  expertiză tehnică judiciară.

Prin completarea raportului de expertiză s-a  menţionat faptul că  pe acest amplasament  există amenajări hidrografice, însă potrivit  adresei ANPA pe suprafaţa  de 11,5 ha aflată pe teritoriul comunei M  sunt  amplasate amenajări piscicole. Totodată, prin adresa nr. 2534/11.04.2014  s-a comunicat faptul că pe raza  comunei  M şi V  nu există teren disponibil  cu  destinaţia  bălţi pentru punerea  în posesie a reclamanţilor, iar  pentru suprafeţele  situate în parcelele 196 şi 736 (evidenţiate de către  expertul  desemnat  în cauză atât  în raportul iniţial cât şi în completare) există  amenajări piscicole.

 Prin sentinţa civilă nr. 444/12.02.2010 pronunţată  de  Judecătoria  A  s-a  dispus  anularea H.C.L. nr. 15213/30.08.2006  şi s-a reconstituit reclamanţilor în calitate de  moştenitori legali ai autorului  SG  dreptul de proprietate  asupra suprafeţei de  13 ha luciu de apă,  pe alt amplasament  dacă există suprafeţe suficiente sau despăgubiri  în condiţiile legii.

Totodată, în considerentele sentinţei menţionate s-a reţinut faptul că art. 4 alin.1/1  din Legea nr.1/2000  introdus prin punctul 5 din  Legea nr. 247/2005 condiţionează retrocedarea terenului  pe care s-au aflat amenajări piscicole,pe vechiul amplasament  de existenţa pe suprafaţa  respectivă,a unei  amenajări piscicole,la data deposedării fostului proprietar, or, în cauza  respectivă  nu s-a făcut dovada că balta  avea destinaţia de  „amenajare  piscicolă” în accepţiunea dată de art. 2  pct.2  din OUG  nr. 23/2008, nefiind astfel posibilă restituirea  suprafeţei de 13 ha luciu de apă,  pe vechiul  amplasament , cu atât mai mult cu cât martorii audiaţi  în cauză au declarat  că suprafaţa  respectivă  era o baltă  naturală, ci  nu o amenajare  piscicolă.

Tribunalul nu poate primi  susţinerile recurenţilor  în sensul că în mod greşit  instanţa  de fond a respins  acţiunea  şi nu a avut în vedere expertizele  efectuate  în cauză, întrucât se observă că într-o argumentare clară  şi logică  a reţinut că prin raportul de expertiză întocmit  de către  expertul  IAC, cât şi  prin completarea  depusă la  05.05.2014 au fost  identificate mai multe  suprafeţe  de luciu de apă, dar pe care există amenajări hidrografice.

Totodată, observă tribunalul  că,în mod corect  instanţa de fond  a apreciat  că suprafaţa  de 11,5  ha  cu destinaţia bălţi, cu privire la  care CLFFM şi-a  dat acordul face  parte din  domeniul public  al statului,fiind în  administrarea  ANPA, iar  prin completarea  raportului  de expertiză s-a menţionat  faptul că pe acest  teren sunt amplasate  amenajări piscicole, astfel că  nu  poate fi restituit  în natură.

În acelaşi sens  este şi răspunsul  comunicat  tribunalului  prin adresa  nr. 1117 din 5.03.2015 emisă de MADR – ANPA, potrivit căruia  pe raza  comunelor  M şi  V  nu există teren disponibil cu destinaţia bălţi, luciu de apă, pentru  punerea în posesie  a reclamanţilor, întrucât face parte din domeniul public  al statului român, fiind în administrarea  şi patrimoniul  A.N.P.A.

Pentru considerentele expuse, tribunalul a respins,  ca nefondat,  recursul  declarat.