Obligatie de a face

Prin acţiunea înregistrată pe rolul instanţei la data de 25.08.2016 sub nr. dosar 1332/310/2016 reclamanţii S. Ş. şi S.M.C. au solicitat în contradictoriu cu pârâtul C.D.G. ca prin hotărârea ce se va pronunţa sa se dispună:

- 1. Obligarea pârâtului să le permită intrarea pe aleea de acces existentă la sudul construcţiei proprietatea lor pentru a putea efectua lucrările de întreţinere şi reparaţiile necesare la construcţie, precum şi pentru a putea interveni la branşamentele utilităţilor aceluiaşi imobil.

- 2.  Să fie obligat să se abţină de la orice activităţii care tind la obstrucţionarea accesului lor în partea de sud a construcţiei, atunci când este nevoie să acceadă.

În motivarea acţiunii reclamanţii au arătat că sunt proprietarii imobilului situat în oraşul Buşteni, str. Valea Alb, nr.50, jud. Prahova.

Se arată că iniţial terenul a fost atribuit autorilor S.Ş. şi S. Gh. în vederea edificării unei locuinţe de tip bifamilial în regim de P+E+M, potrivit Deciziei nr.118 din 18.06.1986 de către Consiliul Popular al Oraşului B, iar construcţia a fost edificată conform autorizaţiei de construire nr.23/1990.

Prin decizia nr.545/1991 Prefectura Prahova a emis autorilor lor titlul de proprietate asupra terenului.

Se mai arată că prin sentinţa civilă nr.110 /2009 a Judecătoriei Sinaia din data de 09.02.1999, pronunţată în dosarul civil nr.l00/1999 imobilul a fost dobândit de mama – F. M. conform căreia s-a dispus partajul judiciar asupra bunurilor succesorale rămase de pe urma defunctului – S. Ş.

Astfel, conform tranzacţiei omologată de instanţă s-a atribuit mamei – F.M. casa de locuit, compusă din 3 camere, bucătărie şi baie, situată în B., str. Valea Albă, nr.50, jud. Prahova şi mobila de dormitor, iar reclamantul a primit bunurile mobile enumerate în tranzacţia omologată de Judecătoria Sinaia, în cuprinsul sentinţei civile nr.110/2009.

De asemenea, se mai arată că în cursul anului 2001, F.M. a fost chemată în judecată de St.G.M. care a solicitat pe această cale, ieşirea din indiviziune asupra imobilului compus din construcţie situat în B. str. Valea Albă, nr.50, şi a terenului aferent construcţiei în suprafaţă de 200 mp., litigiul fiind soluţionat prin omologarea tranzacţiei propuse de părţile litigante.

Astfel, prin sentinţa civilă nr.1133/2001 pronunţată de Judecătoriei Sinaia la data de 03.10.2001 în dosarul civil nr.613/2001 s-a dispus atribuirea parterului construcţiei reclamantului S.G.M., iar F.M. a primit la rândul ei etajul 1 al aceluiaşi imobil, iar în privinţa terenului părţile au decis să menţină starea de indiviziune.

La data de 14.01.2002 F.M. a înstrăinat reclamantului S. Ş Ş. terenul în suprafaţă de 100 mp indiviz din 200 mp, având nr. cadastral 275, împreuna cu etajul locuinţei in suprafaţă construită de 151,02 mp.

Imobilul dobândit în condiţiile arătate mai sus a fost intabulat în CF colectiva nr.91N-Buşteni şi în C/F/individuală nr.915 N/I- Buşteni potrivit încheierii nr.55 din 21.01.2002, dosar civil nr.41/2002.

La data de 31.08.2006 S.M.G. a înstrăinat numitei S.M.C. prin contract de vânzare cumpărare nr.31/2006, autentificat şi legalizat de B.N.P. Dănescu Petruţa, terenul în suprafaţă de 100 mp curţi construcţii indiviz din 200 mp, situat în oraşul B, str. Valea Albă, nr.50, jud. Prahova,împreună cu apartamentul de la parterul locuinţei compus din 6 camere, bucătărie, hol în suprafaţă de 135,93 mp.

Reclamanţii mai arată că pârâtul C.D.G. a dobândit imobilul în baza sentinţei civile nr.886 pronunţată la data de 08.07.2009 de Judecătoria Sinaia, în dosarul civil nr.605/310/2009, prin care s-a dispus ieşirea din indiviziune în contradictoriu cu tatăl său C N. N. asupra terenului în suprafaţă de 146,27 mp situat în B., str. Valea Albă, nr.52, jud. Prahova, precum şi asupra locuinţei aflate pe aceasta.

Se mai arată că între imobilul proprietatea reclamanţilor şi imobilul proprietatea pârâtului C.D.G. se află o alee care le asigură accesul la construcţia lor edificată aproape de limita terenului reclamanţilor, alee pe care toţi proprietarii locuinţei au avut acces, însă în urma cu circa 1 an şi 7 luni pârâtul a mutat gardul obstrucţionând astfel accesul pe aleea dinspre latura de sud.

Se mai susţine faptul că această alee a existat de peste 20 de ani, iar acţiunea pârâtului îi împiedică să facă reparaţiile cuvenite la imobil şi să acceadă la utilităţile construcţiei la care au acces doar pe această alee unde există canalizarea care colectează apele reziduale din imobilul proprietatea noastră, dar şi apele meteorice care sunt colectate de pe acoperiş,  branşamentele la gaze.

In drept, au fost invocate dispoziţiile  art.555, art.588, art.622 Cod civil, art. 41 alin.6, şi art.44 alin 6 din Constituţie.

In dovedirea cererii reclamanţii au solicitat probe cu interogatoriul, înscrisuri, martori si expertiză în specialitatea construcţii, fiind anexate un set de acte (file 12-61, 64-79, vol. I).

Prin rezoluţia instanţei din data de 03.10.2017 s-a comunicat pârâtului C.D.G. copia acţiunii şi înscrisurile anexă, cu menţiunea de a formula întâmpinare în termen de 25 zile (fila 2 verso, vol. I).

La data de 28.10.2016, în termen legal, pârâta C. M.în calitate de mandatară a fiului său C.D.G. a formulat întâmpinare (file 80-82, vol. I), prin care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiata şi obligarea reclamanţilor la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea susţinerilor se arată că pârâtul C.D.G. împreună cu mama sa C.M. sunt proprietarii imobilului situat în oraşul B, str. Valea Alba, nr.52, jud. Prahova, format din teren şi construcţie, dobândit prin moştenire, imobil care este flancat pe una din laturi de construcţia proprietatea reclamanţilor în regim parter-etaj-mansarda edificată pe linia de hotar a imobilului proprietatea paraţilor.

Se arată că reclamanţii au făcut modificări majore de-a lungul timpului asupra construcţiei aflate pe linia de hotar a imobilului pârâtului, respectiv: extinderi, izolaţii, branşamente, amenajări exterioare, toate acestea fiind realizate amplasând şantierul aferent pe terenul proprietatea pârâtului şi a numitei C. M., cu acordul acestora.

Astfel, se susţine că reclamanţii au făcut toate reparaţiile şi îmbunătăţirile locuinţei cu permisiunea necondiţionată a pârâtului de a intra în curte, inclusiv de a monta schele şi menţinerea acestora timp de 2 luni.

Se mai arată că în opoziţie cu buna lor credinţă, reclamantul S.Ş. le adresează înjurături şi prezintă un comportament violent care le creează temeri, agresându-le inclusiv câinele care a avut nevoie de îngrijiri medicale.

De asemenea, pârâţii consideră că reclamanţii îşi exercită dreptul de proprietate dincolo de limitele sale, în mod culpabil, fiind în situaţia unui abuz de drept din partea acestora, astfel cum prevede art.15 Cod civil.

Astfel, se arată că pârâtul resimte un real pericol din partea reclamantului, sens în care a nu poate permite acestuia să intre în perimetrul terenului fără acordul expres al acestuia sau al mamei sale C.M., iar motivul pentru care reclamantul invocă să îi încalce dreptul de proprietate să fie legitim şi neabuziv. Pârâtul consideră că vecinul său este de rea credinţă, nu se simte în siguranţă ca reclamanţii să intre pe terenul său la discreţia lor, astfel fiind de acord să permită accesul acestora doar în prezenta paratului sau a mamei acestuia, doar în intervalul de timp stabilit de pârât sau de mama acestuia şi fără să pună în pericol sănătatea acestora sau ale animalelor acestora.

In legătura cu dreptul de proprietate al terenului pârâtului si al mamei acestuia C.M. pe care reclamanţii S. Ş.si S.M.C. îl contestă, acesta a fost atribuit familiei pârâtului în anul 1983, conform Deciziei nr. 131/22.07.1983 (la acea dată reclamanţii S. nu locuiau la adresa din oraşul B, str. Valea Albă, nr. 50).

Se susţine că reclamanţii invocă în mod injust, cu intenţia directă de a induce în eroare instanţa, faptul că suprafaţa de teren situată la nordul proprietăţii terenului pârâtului ar fi proprietatea comună a tuturor locatarilor, numind-o „alee", însă în realitate această suprafaţă face parte din terenul proprietatea aferentă casei pârâtului, toate actele de proprietate pe care le invocă reclamanţii nu au niciun fundament privind susţinerea noţiunii de alee, iar invocarea acestora are rolul de tergiversare a adevărului.

In data de 28.11.1996 familia C.-familia pârâtului a primit recunoaşterea dreptului de proprietate prin Ordinul Prefectului din 08.11.1996, Adresa nr. 509/30.04.1996, Adeverinţa nr. 509/28.11.1996 şi Procesul Verbal de punere în posesie, toate emise de Primăria Buşteni, iar la data de 20.08.2009 s-a emis Titlul de Proprietate însoţit de Procesul verbal de punere în posesie ambele nr. 8204 din 20.08.2005.

In drept, pârâtul a invocat dispoziţiile art. 15 Cod civil, art.44 din Constituţia României, art.603 Cod civil.

În dovedirea susţinerilor pârâtul a solicitat probe cu înscrisuri, martori, interogatorii si înregistrări, anexând un set de acte, respectiv: Ordinul Prefectului din 08.11.1996, Adresa nr. 509 din 30.04.1996, Adeverinţa nr. 509 din 28.11.1996 şi Proces verbal de punere în posesie, Titlul de proprietate însoţit de Proces verbal de punere în posesie nr. 8204/20.08.2005, Contract de vânzare-cumpărare nr. 323 din 13.02.1998, Sentinţa civilă nr. 886 din 08.07.2009 (file 83-100, vol. I).

Prin rezoluţia instanţei din data de 28.10.2016 s-a comunicat întâmpinarea depusă de pârât reclamanţilor Stoica, cu menţiunea de a formula răspuns (fila 80, vol. I).

La data de 09.11.2016 reclamanţii Ş.Ş. şi S. M.C. au depus la dosar modificare la acţiune şi răspuns la întâmpinare (file 105-119, vol. I).

Prin cererea modificatoare reclamanţii au precizat că înţeleg să cheme în judecată civilă şi personal la interogatoriu şi pe pârâta C. M.., alături de pârâtul C. D.G., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună în contradictoriu cu ambii pârâţi:

- l. Obligarea pârâtului să le permită intrarea pe aleea de acces existentă la nordul construcţiei proprietatea reclamanţilor pentru a putea efectua lucrările de întreţinere şi reparaţiile necesare la construcţie, precum şi pentru a putea interveni la branşamentele utilităţilor aceluiaşi imobil aflate pe acest teren ori de câte ori este nevoie, iar in subsidiar să le permită accesul temporar pe terenul proprietatea sa, în vederea efectuării unor lucrări necesare fondului lor, pentru întreţinerea construcţiei lor;

- 2. Să fie obligat să îşi ridice gardul amplasat pe linia de hotar care desparte proprietatea reclamanţilor de terenul învecinat situat în B, str. Valea Albă, nr.52, şi să îl amplaseze pe vechiul amplasament care delimita calea de acces, iar în caz de refuz să îl amplaseze reclamanţii pe acelaşi amplasament pe cheltuiala pârâtului.

În motivarea acţiunii reclamanţii au susţinut aceleaşi apărări ca şi în cererea iniţială de chemare în judecată.

De asemenea, s-a mai arătat faptul că aleea de acces în litigiu a existat de peste 20 de ani, şi au formulat această modificare deoarece prin întâmpinare C. M. pretinde că are un drept de proprietate asupra acestui teren şi pentru opozabilitatea hotărârii se impune ca şi aceasta să stea în proces ca pârâtă.

Prin răspunsul la întâmpinarea reclamanţii au solicitat respingerea în totalitate a apărărilor formulate de pârâţii C. M. şi C. D.G., pentru următoarele considerente:

 - prin întâmpinarea depusă pârâţii recunosc în principiu faptul că reclamanţii au utilizat acest teren până la momentul când le-au interzis accesul pe teren.

 - în actele cadastrale pe terenul în litigiu figurează o cale de acces;

 - pe această cale de acces reclamanţii au montate toate branşamentele imobilului;

 - timp de 30 de ani reclamanţii au utilizat terenul în litigiu pentru a avea acces la imobilul lor;

 - din documentaţia cadastrală depusă la dosar rezultă că proprietatea reclamanţilor se învecinează cu calea de acces, nicidecum cu proprietatea C.D.G.

În drept, reclamanţii au invocat dispoziţiile art.201 alin.2 Cod civil.

În baza rezoluţiei instanţei din data de 11.11.2016 s-a dispus comunicarea acţiunii modificate pârâţilor cu menţiunea de a formula întâmpinare (fila 119 verso, vol. I).

La data de 08.12.2016 pârâţii C. M. şi C. D.G. au depus la dosar întâmpinare la cererea modificată prin care au solicitat respingerea acţiunii ca fiind neîntemeiată şi obligarea la plata cheltuielilor de judecată (file 124-131, vol. I).

Ca preambul, pârâţii consideră că apărările formulate de reclamanţi se  întemeiază pe argumente care lezează profesionalismul şi valorile sistemului judiciar, având temeri legitime cu privire la accesul vecinilor pe terenul proprietatea lor, în lipsa lor, în vederea realizării de modificări ale construcţiei edificată pe limita de hotar, deoarece exista antecedente de acte de cruzime din partea reclamantului S. Ş. şi de comportament agresiv, acest fapt fiind antagonic cu noţiunea de buna vecinătate pe care reclamanţii o invoca.

Astfel, pârâţii arată că sunt victimele unui comportament abuziv, înţelegând să îşi exercite toleranţa paşnică de a acorda accesul limitat pe terenul proprietatea lor, vecinilor reclamanţi, însă numai pentru întreţinerea construcţiei lor, în mod controlat, prin stabilirea unui program precis şi doar în prezenta unuia dintre ei.

Se mai arată de către pârâţi că această toleranţă nu este echivalată cu recunoaşterea vreunui drept de proprietate al reclamanţilor, având Titlul de proprietate nr. 8204 din 20.08.2005 si Procesul verbal de punere în posesie asupra terenului în suprafaţă de 44 mp, care este delimitat cu un gard construit în anul 1983 şi care nu a fost niciodată folosit ca drum de acces, ci a rămas în mod continuu şi neîntrerupt proprietatea lor .

În motivarea întâmpinării pârâţii au arătat că sunt proprietarii imobilului format din teren intravilan în suprafaţă de 44 mp, pe care l-au dobândit din anul 1983 în baza Adeverinţei şi Deciziei nr. 131 din data de 22.07.1983 având folosinţa şi posesia exclusivă, neîntreruptă, a fost delimitat cu gard despărţitor încă din anul 1983, niciodată nu a avut rolul de cale de acces, iar acest drept de proprietate a fost consolidat în anul 1996 când li s-a atribuit în proprietate în baza Ordinului Prefectului Judeţului Prahova înregistrat sub nr. 170 din 08.11.1996 şi a Procesului verbal de punere în posesie, primind Titlul de proprietate nr. 8204 din 20.08.2005 şi Procesul verbal de punere în posesie asupra terenului în suprafaţă de 44 mp.

Se apreciază că pretenţia reclamanţilor este un abuz adus dreptului la proprietate şi asupra statului de drept, paraţii fiind  proprietarii terenului de 44 mp conform actelor de proprietate invocate, iar reclamanţii sunt proprietarii terenului de 200 mp pe care şi-au edificat construcţia pana la limita de hotar, cele doua terenuri nu se confundă, fiind delimitate cu gard încă din anul 1983,  pârâţii primind prin reconstituirea dreptului de proprietate din Fondul de Stat in baza Legii fondului funciar nr. 18/1991, iar conform Titlului de proprietate pe care pârâţii îl deţin asupra terenului de 44 mp, vecinătăţile acestuia sunt stabilite astfel: la sud Proprietatea S. G, la nord C. D. şi S. I, la vest Strada Valea Alba şi la est proprietatea Oraş B, deci in partea de sud al terenului figurează proprietatea reclamanţilor.

Se mai arată că de fiecare data când reclamanţii au avut nevoie de acces pe terenul de 44 mp au solicitat aprobarea pârâţilor verbală să intre pe teren, niciodată NU au intrat pe poarta curţii pârâţilor ca si când ar intra pe o cale de acces sau ca si când ar avea vreun drept de proprietate, reclamanţii cunoscând titlul lor de proprietate.

Mai arată că aceasta libertate de a intra la discreţia reclamanţilor pe terenul proprietatea lor a încetat în luna noiembrie 2015 când reclamantul S. Ş. a început să aibă un comportament antisocial, încercând să omoare animalul de companie şi să aibă un limbaj trivial asupra persoanelor pârâte, moment în care le-a fost teamă să le mai permită accesul pe terenul proprietatea lor, fără prezenţa la domiciliu al unuia dintre pârâţii.

Astfel, pârâţii îşi exprimă înţelegerea faţă de vecinii reclamanţi, în sensul că sunt de acord să se comporte cu înţelegere şi să îşi realizeze reparaţiile construcţiei pe terenul proprietatea lor, însă nu în mod abuziv, aşa cum solicită aceştia, ci cu condiţia ca măcar unul dintre pârâţi să fie la domiciliu când se realizează lucrările, fără să atenteze la sănătatea lor fizică şi psihică şi fără să agreseze animalul de companie care se află într-un ţarc în curtea lor.

În drept, pârâţii au invocat dispoziţiile art.15 Cod civil, art.44 din Constituţia României, art.603 Cod civil.

În dovedirea susţinerilor pârâţii au solicitat probe cu înscrisuri, martori, interogatorii şi înregistrări, fiind anexate un set de acte: Ordinul Prefectului emis la data de 08.11.1996 si Procesul verbal de punere in posesie, Adresa nr. 509 din data de 30.04.1996, Adeverinţa nr. 509 din 28.11.1996, Titlul de proprietate însoţit de Proces verbal de punere in posesie nr. 8204 din 20.08.2005, certificatul de moştenitor nr. 131/2004, certificatul de legatar nr. 26 din data de 03.06.2009, partaj voluntar nr. 1158 din data de 18.04.1980, Adeverinţa nr. 5412 din data de 09.06.2010, Contract de vânzare-cumpărare nr. 323 din 13.02.1998, Sentinţa civila nr. 886 din 08.07.2009 (file 132-152, vol. I).

Potrivit rezoluţiei instanţei din data de 02.12.2016 s-a dispus comunicarea întâmpinării pârâţilor către reclamanţi cu menţiunea de a formula răspuns la întâmpinare (fila 124, vol. I).

La data de 27.12.2016 reclamanţii S. S. şi S.M.C., au depus la dosar răspuns la întâmpinare (file 155-160, vol. I), prin care au solicitat respingerea susţinerilor în totalitate ca fiind nefondate.

Se arată că apărarea pârâţilor se bazează în mare parte pe discreditarea apărătorului ales, învederându-se instanţei că acesta istoriseşte lucruri neadevărate şi deturnează cititorul de la ideea de bază, însă apreciază că pârâţii sunt cei confuzi, care susţin aspecte nereale cu privire la existenţa gardului încă din anul 1983.

În baza rezoluţiei din data de  28.12.2016 s-a stabilit termen de judecată la data de 08.0.22017, cu citarea părţilor (fila 2 verso, vol. I).

La termenul de judecată din data de 08.02.2017 instanţa a încuviinţat părţilor probele cu înscrisuri, interogatorii reciproce şi câte 2 martori (file 176-177, vol. I).

La termenul de judecată din data de 15 martie 2017 s-au administrat probele cu interogatoriile reciproce şi audierea martorilor, respectiv martorul reclamanţilor – Panait Florin şi martorii pârâţilor – M. G. şi V.M. (file 185-204, vol. I).

La termenul de judecată din 26 aprilie 2017 s-au depus la dosar răspunsurile la interogatoriul pârâtului C.D.G , care este plecat din ţară (file 7-9, vol. II).

La termenul de judecată din data de 21 iunie 2017 a fost audiat martorul reclamanţilor – S.V., declaraţiile fiind consemnate în scris şi ataşate la dosar (file 24-25, vol. II).Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa constată următoarele:

Pârâţii C.D.G. şi C.M. sunt proprietarii imobilului format din teren intravilan în suprafaţă de 44 mp, pe care l-au dobândit din anul 1983 în baza Adeverinţei şi Deciziei nr. 131 din data de 22.07.1983 având folosinţa şi posesia exclusivă, neîntreruptă, a fost delimitat cu gard despărţitor încă din anul 1983, şi aceştia în apărarea lor au invederat faptul că niciodată nu a avut rolul de cale de acces, iar acest drept de proprietate a fost consolidat în anul 1996 când li s-a atribuit în proprietate în baza Ordinului Prefectului Judeţului Prahova înregistrat sub nr. 170 din 08.11.1996 şi a Procesului verbal de punere în posesie, primind Titlul de proprietate nr. 8204 din 20.08.2005 şi Procesul verbal de punere în posesie asupra terenului în suprafaţă de 44 mp.

Reclamanţii  S. Ş. şi S. M.C. sunt proprietarii imobilului situat în oraşul B, str. Valea Alb, nr.50, jud. Prahova, deci vecinii pârâţilor.

Conform Titlului de proprietate pe care pârâţii îl deţin asupra terenului de 44 mp, vecinătăţile acestuia sunt stabilite astfel: la sud Proprietatea S. G., la nord C. D. şi S. I., la vest Strada Valea Alba şi la est proprietatea Oraş B, deci in partea de sud al terenului figurează proprietatea reclamanţilor.

Prin cererea modificatoare s-a cerut : obligarea pârâtului C. D.-G.să le permită intrarea pe aleea de acces existentă la nordul construcţiei proprietatea reclamanţilor pentru a putea efectua lucrările de întreţinere şi reparaţiile necesare la construcţie, precum şi pentru a putea interveni la branşamentele utilităţilor aceluiaşi imobil aflate pe acest teren ori de câte ori este nevoie, iar in subsidiar să le permită accesul temporar pe terenul proprietatea sa, în vederea efectuării unor lucrări necesare fondului lor, pentru întreţinerea construcţiei lor  şi  să fie obligaţi să îşi ridice gardul amplasat pe linia de hotar care desparte proprietatea reclamanţilor de terenul învecinat situat în Buşteni, str. Valea Albă, nr.52, şi să îl amplaseze pe vechiul amplasament care delimita calea de acces, iar în caz de refuz să îl amplaseze reclamanţii pe acelaşi amplasament pe cheltuiala pârâtului C.D.G.

Pârâţii în apărările scrise formulate au invederat instanţei faptul că  reclamanţii au făcut modificări majore de-a lungul timpului asupra construcţiei aflate pe linia de hotar a imobilului pârâtului, respectiv: extinderi, izolaţii, branşamente, amenajări exterioare, anvelopări, toate acestea fiind realizate amplasând şantierul aferent pe terenul proprietatea pârâtului şi a pârâtei C. M., cu acordul acestora, lucru necontestat de reclamanţi şi  de martorii M. G.  filele 197-198 , V. M. , filele 199-200  audiaţi  în cauză

Astfel, s-a susţinut că reclamanţii au efectuat chiar reparaţiile şi îmbunătăţirile locuinţei cu permisiunea necondiţionată a pârâtului de a intra în curte, inclusiv de a monta schele şi menţinerea acestora timp de 2 luni, numai că  comportamentul reclamantului s-a schimbat , a devenit agresiv verbal ,  a folosit cuvinte inadecvate şi jignitoare la  adresa pârâţilor , lucru anormal între vecini ,  a  încercat  să le omoare câinele, iar muncitorii acestuia au abandonat molozul în cutea pârâţilor, când  trebuiau să lase curtea curată,  au stricat aranjamentele florale făcute de pârâţi şi au scos gardul despărţitor , fără a-l monta la sfârşitul  lucrărilor, deci au creat prejudicii , chiar disconfort material , pârâţilor .

Ca atare , din probele administrate rezultă faptul că reclamanţii au fost acceptaţi, toleraţi să efectueze reparaţiile pe terenul proprietatea pârâţilor , iar această toleranţă nu este echivalată cu recunoaşterea vreunui drept de proprietate al reclamanţilor, având Titlul de proprietate nr. 8204 din 20.08.2005 si Procesul verbal de punere în posesie asupra terenului în suprafaţă de 44 mp, care este delimitat cu un gard construit în anul 1983 şi care nu a fost niciodată folosit ca drum de acces, ci a rămas în mod continuu şi neîntrerupt proprietatea lor aşa cum  rezultă şi din răspunsurile la interogatoriu ale pârâţilor.

Mai mult decât atât  nu s-a constituit nici o servitute de trecere în favoarea niciunei persoane, deci nici a reclamanţilor ,  pe terenul proprietatea pârâiţilor C.D.G. şi C. M.

 Totodată Codul civil defineşte dreptul de proprietate ca fiind "dreptul ce are cineva de a se bucura si dispune de un lucru în mod exclusiv si absolut, însa în limitele determinate de lege".

În Decizia nr. 434/2009, Curtea Constituţionala a reţinut ca "dispoziţiile art. 480 din Codul Civil anterior dau definiţia legala a proprietăţii, precizând ca dreptul de proprietate este atât un drept absolut, ce rezulta din exercitarea celor trei atribute ale acestui drept real -usus, fructus si abusus- cat si un drept exclusiv, din punctul de vedere al titularului care îl poate exercita in mod liber, cu respectarea, insa, a ordinii publice si a dispoziţiilor imperative ale legii.

 Pe fond, apărările reclamanţilor S. Ş. şi S. M.C.  sunt subsumate ideii  de avea acces după bunul plac pe terenul proprietatea pârâţilor, oricând doresc ,  fără a - i anunţa pe proprietarii terenului ,( notifica ) în prealabil , cerând  chipurile  intrarea, deci  folosinţa nelimitată  pe  terenul pârâţilor pe care îl denumesc aleea de acces existentă la nordul construcţiei proprietatea reclamanţilor pentru a putea efectua lucrările de întreţinere şi reparaţiile necesare la construcţia dumnealor , precum şi pentru a putea interveni la branşamentele utilităţilor aceluiaşi imobil aflate pe ori de câte ori este nevoie, iar in subsidiar să le permită accesul temporar pe terenul proprietatea pârâţilor , în vederea efectuării unor lucrări necesare fondului lor, pentru întreţinerea construcţiei, vilei lor , iar pârâţii  să fie obligaţi să îşi ridice gardul amplasat pe linia de hotar care desparte proprietatea reclamanţilor de terenul învecinat, situaţie  care ar conduce logic la încălcarea atributelor dreptului de proprietate  al pârâţilor şi  le-ar  permite folosinţa curţii  pârâţilor în suprafaţă de 44 de mp, chiar le-ar transforma-o  în aleea de acces pentru interesele reclamanţilor , situaţie de neacceptat , deoarece pârâţii ar fi împiedicaţi să-şi folosească propriul teren după cum consideră de cuviinţă.

Instanta considera ca in cauza este aplicabilă inclusiv vasta jurisprudentă CEDO care a aratat ca  dispoziţiile legale referitoare la  apărarea şi exercitarea dreptului de proprietate privată nu contin un mecanism clar, coerent si previzibil, care sa ofere garantii de punere in aplicare, astfel incat sa nu impuna proprietarului o sarcina speciala si exorbitanta, impiedicandu-l sa foloseasca proprietatea sa, cu consecinta ca incidenta acestor dispozitii legale asupra dreptului de proprietate al acestuia, sa nu fie nici arbitrara, nici imprevizibila, retind frecvent în cauze similare incalcarea in cauza a art. 1 din Protocolul 1, aditionat la Conventia Europeana a Drepturilor Omului apreciind  nu de multe ori în spete similare ca justul echilibru dintre interesele afla in joc a fost rupt.

Or, conform art.555 alin l din  actualul Codul civil:"Proprietatea privata este dreptul titularului de a poseda, folosi si dispune de un bun in mod exclusiv, absolut si perpetuu, in limitele stabilite de lege."

 Deci, legea nu permite ocuparea abuziva a unei parţi din proprietatea cuiva, pe ideea a putea efectua lucrările de întreţinere şi reparaţiile necesare la imobilul construcţie , respectiv casa dumnealor , precum şi pentru a putea interveni la branşamentele utilităţilor aceluiaşi imobil aflate pe ori de câte ori este nevoie , iar pârâţii  să fie obligaţi să îşi ridice gardul amplasat pe linia de hotar care desparte proprietatea reclamanţilor de terenul învecinat sarcină excesivă , deoarece ar conduce la încălcarea dreptului de proprietate privată , motiv pentru care instanţa va respinge ca neîntemeiată cererea reclamanţilor ca pârâţii să ridice gardul despărţitor  amplasat pe linia de hotar dintre proprietatea reclamanţilor şi cea a pârâţilor.

Văzând cele de mai sus , cat si prevederile art. 622 alin l din  actualul Codul civil instanţa va admite în parte acţiunea civilă de obligaţie de a face precizată şi formulată de reclamanţi, în ceea ce priveşte accesul temporar pe proprietatea pârâţilor , astfel că urmează a obliga pârâţii să permită intrarea pe aleea de acces existentă la nordul construcţiei reclamanţilor pentru a putea efectua reparaţiile necesare la construcţia proprietatea  reclamanţilor S. Ş. şi S. M.C. pentru a se repara, întreţine, revizui branşamentele utilităţilor aceluiaşi imobil, după notificarea prealabilă a pârâţilor, cu obligaţia de a aduce în starea iniţială aleea de acces, fără a se crea vreun prejudiciu  pe proprietatea pârâţilor.

În baza art. 455 Cod procedură civilă  va  respinge ca neîntemeiată  cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de reclamanţi, dar şi cererea pârâţilor, fiecare parte  urmând a-şi suporta propriile cheltuieli de judecată .

Domenii speta

Spete similare