Divort cu minori

Hotărâre 617 din 22.12.2015


ROMANIA

JUDECĂTORIA INEU,JUDEŢUL ARAD  OPERATOR 2826

DOSAR NR………

SENTINŢA CIVILĂ NR…./2015

Şedinţa publică din 22 decembrie 2015

Preşedinte: …….

Grefier: …..

S-a luat în pronunţare cauza civilă privind acţiunea formulată de reclamantul T.-P.F.-L.în contradictoriu cu pârâta T.-P. A.-F. pentru divorţ cu copii şi acţiunea reconvenţională formulată de pârâta reclamantă reconvenţională T. P. A. F. în contradictoriu cu reclamantul principal pârât reconvenţional T. P. F. L., pentru divorţ cu copii.

Dezbaterile în fond au avut loc în şedinţa publică din data de 09.12.2015, concluziile părţilor fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, iar instanţa având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data 22.12.2015.

La data de 21.12.2015, reclamantul T.-P. F.-L., prin avocat G. B. a depus concluzii scrise precum şi copia Deciziei civile nr….. pronunţată de Tribunalul Arad la data de 26.11.2015 în dosar …/246/2015 al Judecătoriei Ineu.

J U D E C A T A,

Asupra cauzei civile de faţă constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la această instanţă la data de 11.02.2015, formulată de reclamantul T. P. F. L., CNP ….., domiciliat în …. a solicitat în contradictoriu cu pârâta T. P. A. F. CNP ……., domiciliată în …….., cu locuinţa în fapt în ….. şi domiciliul procesual ales la Cabinet de Avocat C.S., cu sediul profesional în ……., ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună desfacerea căsătoriei încheiată între părţi la data de 8.03.2008 la Primăria municipiului Arad, înregistrată sub nr…../8.03.2008 din vina exclusivă a pârâtei, conform art.373 alin.1 lit.b Cod civil; să se dispună ca pe viitor pârâta să poate numele purtat anterior căsătoriei, acela de „M.” în temeiul prevederilor art.373 al.3 Cod civil; ca exercitarea autorităţii părinteşti asupra minorului T.-P. R.-I. născut la data ….. să revină în exclusivitate reclamantului în temeiul art.398 al.1 Cod civ.; să se stabilească locuinţa minorului la tată conform art.400 alin.1 Cod civ. şi să  se dispună cu privire la contribuţia materială a pârâtei la întreţinerea minorului conform art.524, 525 al.1 şi urm. Cod civ.

În fapt, reclamantul a arătat că între părţi s-a încheiat căsătoria la data de 08.03.2008, din relaţia de căsătorie rezultând minorul R.-I. născut la data de …... Anterior căsătoriei, între părţi a existat o relaţie de concubinaj. Părţile şi-au stabilit locuinţa comună în T., în casa proprietatea comună a reclamantului şi a mamei acestuia.

Reclamantul arată că atât la data încheierii căsătoriei cât şi în prezent lucrează la UM …. Arad ca asistent medical, navetînd zilnic cu autoturismul proprietate personală. Arată că şi pârâta făcea naveta cu reclamantul susţinând tot timpul că este angajată, dar când trebuia să aducă salariul  apăreau situaţii deosebite, acuzând „grave dureri de cap” care o  împiedicau în ziua de plată să meargă la serviciu dar şi după ce continua să meargă la serviciu aceasta nu aducea bani în casă. Susţine că această situaţie nu a explicat-o sau justificat-o niciodată, deşi era firesc să o facă.

În plus, arată  că pârâta a împrumutat bani de la diverse persoane, şi totodată a fost ameninţat cu moartea de către aceste persoane, ca în termen foarte scurt să le restituie banii, despre banii împrumutaţi arătând că nu ştia nimic.

Mai arată că o perioadă i-a dat bani pârâtei să achite facturile la telefon, rata la creditul bancar, dar ulterior a fost somat de existenţa restanţelor fiindcă pârâta nu a achitat banii.

În continuare, arată că în  perioada în care a fost plecat în Afganistan, pârâta a fost împuternicită de către reclamant să-i ridice salariul, dar la întoarcerea din Afganistan, a constatat că nu mai avea nici un ban din salariile lui cu toate că datoriile lunare nu erau achitate (rată bancară, telefon), iar când i-a cerut explicaţii aceasta nu a justificat lipsa banilor.

Reclamantul arată că a tolerat acest comportament pentru că aveau împreună un copil, dar nu s-a înţeles cu pârâta nici în ceea ce priveşte înscrierea minorului la şcoală, pârâta dorind să înscrie minorul la şcoală în Arad iar reclamantul la şcoala din T.. În vara anului 2013, pârâta a înscris copilul la o şcoală din Arad fără consimţământul reclamantului, astfel că minorul a fost înscris în clasa zero la Şcoala din T. iar în prima zi de şcoală pârâta nu l-a însoţit pe copil şi nici în zilele următoare.

Susţine că pârâta a plecat din domiciliul conjugal în data de 23.09.2013, când a plecat la sora sa în sat …. comuna H., a revenit după un timp, pentru o scrută perioadă de timp însă nici atunci nu a manifestat interes pentru minor, iar ulterior a plecat din nou.

Pârâta vorbeşte cu minorul doar la telefon iar reclamantului îi transmite mesaje de ameninţare.

Reclamantul arată că pârâta are un comportament nefiresc şi a întrebat-o dacă are afecţiuni ale stării de sănătate dar aceasta i-a răspuns că este sănătoasă.

Cu privire la minor reclamantul arată că acesta a  avut tot timpul locuinţa în T.unde a locuit împreună cu părinţii săi, iar după despărţirea în fapt a părţilor minorul a rămas să locuiască cu tatăl său şi cu bunica paternă, tatăl fiind singurul care se ocupă de întreţinerea minorului.

În drept, sunt aplicabile prevederile art. 373 alin.1 lit.b,  art.398 al.1 Cod civ., art.400 alin.1,  art.524, art. 525 al.1 şi urm. Cod civ.

Cererea este legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 100 lei, conform chitanţei Ch nr.220/02.02.2015 f.16.

În probaţiune, s-a încuviinţat proba cu înscrisuri, fiind depuse la dosar: certificat de căsătorie seria CE nr…… f.7 şi 19, certificat de naştere seria NF nr.2….1 f.8 şi 20, contract de angajare nr….. din 23.02.105 f.89-91, mesaje telefonice transcrise f.92,93,  respectiv pe suport CD f.98, copie încheiere civilă din dosar  nr.1137/246/2015 al Judecătoriei Ineu, s-a încuviinţat proba testimonială cu martorii T. F. f.70-71, L. M. f.72, şi a fost încuviinţată proba cu interogatoriul pârâtei T.- P. A.-F., f.142-143 dosar.

Pârâta a depus la dosar întâmpinare, fila 26 dosar, prin care a solicitat admiterea în parte a acţiunii în sensul desfacerii căsătoriei.

Prin cererea reconvenţională formulată la data de 03.04.2015, a solicitat desfacerea căsătoriei din vina exclusivă a reclamantului-pârât reconvenţional T. P.  F. L., în temeiul art.373 lit.b Cod civil, reluarea de către pârâtă-reclamantă reconvenţional a numelui purtat anterior căsătoriei, acela de „M.” în temeiul art.383 al.3 Cod cicivl; exercitarea  în comun a autorităţii părinteşti asupra minorului T. P. R. B., născut la data de …… în temeiul art.397 Cod civil; stabilirea locuinţei minorului la pârâta-reclamantă reconvenţională în temeiul art.400 alin.1 Cod civil; obligarea reclamantului-pârât reconvenţional la plata pensiei de întreţinere pe seama minorului în cuantum de ¼ din venitul pe care îl realizează, în temeiul art.402 Cod civil, cu cheltuieli de judecată în temeiul art.451 Cod pr.civ.

În fapt, reclamanta reconvenţională arată că s-a căsătorit cu pârâtul reconvenţional la data de 08.03.2008, stabilindu-şi domiciliul conjugal în localitatea T. în casa pârâtului reconvenţional şi a mamei acestuia, iar din căsătoria părţilor a rezultat minorul T.-P.R.-I., născut la data de ….

Arată că între soţi au apărut neînţelegeri generate de atitudinea pârâtului reconvenţional, acesta îi vorbea urât, îi aducea injurii repetate şi avea perioade în care nu-i vorbea soţiei sale, fiind scoasă din casă de către soţul său.

Arată că nu sunt adevărate susţinerile că nu lucra şi nu aducea bani în casă, în realitate a lucrat fără forme legale în Chişineu Criş, şi toate cheltuielile gospodăriei erau suportate de ea, pârâtul reconvenţional nu se îngrijea niciodată nici de gospodărie şi nici de minor.

Faţă de susţinerea că în perioada cât a fost plecat în Afganistan pârâta i-a ridicat salariul, arată că împuternicită pe contul acestuia a fost mama acestuia.

Mai arată că pârâtului reconvenţional s-a opus în mod cu totul nejustificat şi în contra indicaţiilor medicale să fie operat minorul până la vârsta de 5  ani, iar când a fost operat minorul , a lăsat-o cu copilul în spital la Timişoara şi a plecat acasă fără a se mai interesa dacă mai are nevoie de ceva, dacă are bani sau dacă copilul este bine după operaţie.

Referitor la înscrierea minorului la o şcoală din Arad, arată că a făcut acest lucru pentru binele copilului care a urmat grădiniţa în T.şi la  terminarea grădiniţei a constatat  că minorul nu a învăţat nimic. Arată că între ea şi copil există o afecţiune profundă, fiind neadevărate susţinerile privind relaţia pârâtei cu copilul. Toate jucării, obiectele necesare minorului au fost cumpărate de pârâtă, în prezent reclamantul nu-i permite să îşi vadă copilul, şi când vorbeşte cu copilul la telefon acesta îi spune că îi este dor de ea.

Pârâta susţine că nu este adevărat că i-a transmis mesaje de ameninţare şi de asemenea nu este adevărat că ar avea un comportament nefiresc care l-a determinat să creadă că ar avea probleme de sănătate şi nimeni nu i-a mai spus că ar avea astfel de probleme de sănătate, susţinerea reclamantului în acest sens fiind o defăimare la adresa ei.

Pârâta-reclamantă reconvenţională solicită exercitarea autorităţii părinteşti în comun şi nu doar de către reclamant, cu stabilirea domiciliul minorului la  mamă, deoarece reclamantul-pârât reconvenţional nu se ocupă de copil, această sarcină revenind  mamei acestuia care este o  persoană bolnavă, nu s-a ocupat niciodată de copil.

În drept a invocat prevederile art. 205, 209, Cod pr.civ. art.373 lit.b, art.383 alin.3, art.397, art.400 al.1 , art.402 Cod civil, art.451 Cod pr.civ.

Cererea reconvenţională este legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 100 lei , conform chitanţei ARXWF 0176232/02.04.2015 f.36.

La întâmpinare şi cererea reconvenţională s-au ataşat: carte identitate seria AR nr.490962 f.33, contract de închiriere f.34, adeverinţa nr.96/30.03.2015 f.35 de asemenea a depus adresele nr.35676/17.08.2015 emisă de Direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului f.141, adresa nr.191241/27.10.2015 emisă de Poliţia municipiului Arad, adresa nr.7509/24.11.2015 emisă de Direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului f.153 dosar, respectiv s-a încuviinţat proba testimonială fiind audiaţi martorii M. M. f.100 şi M. T. f.101 dosar.

Reclamantul-pârât reconvenţional a depus întâmpinare la cererea reconvenţională f.46-47 prin care a solicitat respingerea cererii reconvenţionale şi obligarea reclamantei reconvenţionale la cheltuieli de judecată.

Arată că starea de fapt relatată în cererea reconvenţională nu corespunde adevărului, nu a scos-o din casă pe reclamanta reconvenţională deoarece aceasta a plecat singură,  nu este adevărat că aceasta a lucrat în Chişineu Criş fiindcă niciodată nu a adus bani în casă, nu a plătit cheltuielile casei pentru niciodată nu a avut bani din munca sa. Reclamanta reconvenţională nu-l vizitează pe minor, iar din 22.09.2014 nu a contribuit cu nimic la întreţinerea minorului şi de asemenea că minorul este lăsat să vorbească la telefon cu mama lui.

Solicită respingerea cererii de exercitare în comun a autorităţii părinteşti, având în vedere comportamentul pârâtei, situaţia materială a acesteia care are o casă închiriată până la revocarea contractului de închiriere, are un loc de muncă temporar, a manifestat un total dezinteres faţă de minor concretizat în lipsa contribuţiei ei pentru întreţinerea acestuia.

Susţine că  faptele continue de ameninţare pe care le comite fac dovada unui real pericol social şi pentru un adult şi cu atât mai mult pentru un minor.

În cauză s-a efectuat ancheta socială la locuinţa reclamantului f.68-69  respectiv a pârâtei f.110-111, s-au solicitat relaţii Inspectoratului Teritorial de muncă privind locul de muncă al pârâtei f.135 dosar.

Din coroborarea acestor probaţiuni, instanţa reţine în fapt următoarele :

Reclamantul principal - pârât reconvenţional T. P. F. L. s-a căsătorit cu pârâta reclamantă- reconvenţională T. P. A. F. la data de 08.03.2008, căsătoria fiind înregistrată sub nr…../08.03.2008 la Primăria municipiului Arad, fila 7 şi 19 dosar,  ultima locuinţă comună fiind stabilită în comuna T., de unde soţii sau separat în fapt în luna septembrie 2014, prin plecarea pârâtei din locuinţă.

Din relaţia părţilor a rezultat minorul T.-P. R. I., născut în Arad la data de ….., fila 20 dosar.

Din declaraţiile martorilor T. F. f.70-71, L.M. f.72, respectiv M. M. f.100 şi M. T. f.101 dosar, rezultă că părţile au locuit în T., în locuinţa proprietate a mamei reclamantului principal - pârât reconvenţional, între soţi apărând neînţelegeri generate de dorinţa pârâtei reclamantă - reconvenţională de  a se muta în municipiul Arad şi înscrierea la altă şcoală a minorului precum şi de faptul că aceasta nu contribuia la cheltuielile gospodăreşti, nevalorificându-şi veniturile în scopul întreţinerii familiei.

Astfel, martorii T. F. şi L. M. arată că în urmă cu 1-2 ani, pârâta reclamantă- reconvenţională şi-a manifestat expres dorinţa de a se muta în municipiul Arad.

 De asemenea, tatăl pârâtei reclamantă - reconvenţională, M.T., arată că în toamna anului 2014 aceasta a plecat de la domiciliul comun şi a venit la casa părintească din satul Ţ., sens în care a sfătuit-o să se întoarcă înapoi la soţ, dar pârâta a revenit cu hainele la casa părintească, după 3 săptămâni - o lună.

Pârâta nu a dovedit că până la  separarea în fapt a realizat venituri, respectiv că a contribuit la cheltuielile casnice, deşi aceasta pleca zilnic de la domiciliu, afirmând că merge la serviciu.

Pe de altă parte, pârâta nu a dovedit că fost dată afară din locuinţă de reclamant, aşa cum susţine în cuprinsul întâmpinării respectiv al cererii reconvenţionale, plecarea acesteia datorându-se neînţelegerilor cu reclamantul privind înscrierea minorului la o şcoală din municipiul Arad şi stabilirea soţilor în Arad, respectiv ca urmare a reproşurilor reclamantului privind faptul că pârâta nu contribuia la cheltuielile casei, aspect rezultat din declaraţiile martorilor menţionaţi.

În cadrul probei cu interogatoriul, pârâta a arătat că în perioada cât se deplasa la Arad avea un serviciu dar lucra fără forme legale, deşi nu a administrat nici o dovadă în acest sens.

De altfel, din adresa Inspectoratului Teritorial de Muncă  Arad, f.135 dosar , rezultă că aceasta figurează ca având contract de muncă din data de 05.11.2014.

În drept, prevederile art. 373 lit. b, c.civil  „Divorţul poate avea loc atunci când, din cauza unor motive temeinice, raporturile dintre soţi sunt grav vătămate şi continuarea căsătoriei nu mai este posibilă”.

Prevederile art.379 c.civil:,, În cazul prevăzut la art. 373 lit. b), divorţul se poate pronunţa dacă instanţa stabileşte culpa unuia dintre soţi în destrămarea căsătoriei.,,

Art.934 alin.2 c.pr.civilă ,,Instanţa poate să pronunţe divorţul din culpa ambilor soţi, chiar atunci când numai unul dintre ei a făcut cerere, dacă din dovezile administrate reiese că amândoi sunt vinovaţi de destrămarea căsătoriei”.

Astfel, din probele administrate instanţa reţine că ambii soţi se fac vinovaţi de deteriorarea relaţiilor de căsătorie, prin alimentarea unei sări conflictuale şi de incertitudine privind viitorul familiei inclusiv cu privire la educaţia minorului, precum şi faptul că pârâta nu aducea bani în casă ceea ce a dus la neînţelegeri şi reproşuri din partea reclamantului, iar reclamantul nu a încercat aplanarea situaţiei adoptând o conduită de negare a importanţei calităţii de mamă a pârâtei şi minimizarea importanţei familiei.

Cu privire la situaţia minorului T.-P. R.-I., din depoziţiile aceloraşi martori, respectiv referatul de anchetă socială întocmit de Autoritatea Tutelară T., fila 68-69 dosar, după separarea în fapt a soţilor şi până în prezent, minorul a locuit cu reclamantul –pîrît reconvenţional şi cu bunica paternă în localitatea T., având condiţii bune de locuit, situaţia locativă fiind generoasă, existând două corpuri de clădire, în total beneficiind de 5 camere.

Minorul este elev la Şcoala Gimnazială T., iar tatăl lucrează în cadrul armatei mai precis la UM ….. Arad cu  o soldă lunară brută de 1180 lei,  bunica, fost cadru medical pediatru fiind pensionară fiind cea care îl îngrijeşte şi supraveghează pe minor atunci când tatăl este la serviciu.

Din referatul de anchetă socială întocmit de Autoritatea Tutelară  de pe lângă Consiliul local al municipiului Arad, fila 110-111 dosar,coroborat cu înscrisul de la fila 147 dosar, se reţine că pârâta reclamantă - reconvenţională este angajată la S.C.T. I.S. S.R.L. Timişoara, realizează un venit de 1350 lei, locuieşte în fapt în apartamentul din ……., proprietatea unei cunoştinţe, locuinţa dispunând de toate dotările şi utilităţile necesare unui trai decent, este compusă dintr-o cameră, bucătărie şi baie, bine mobilate şi curat întreţinute, cu respectarea normelor igienico-sanitare.

Potrivit art.396 c.civil „Instanţa de tutelă hotărăşte, odată cu pronunţarea divorţului, asupra raporturilor dintre părinţii divorţaţi şi copiii lor minori, ţinând seama de interesul superior al copiilor, de concluziile raportului de anchetă psihosocială, precum şi, dacă este cazul, de învoiala părinţilor, pe care îi ascultă.

La art.400 c.civil este reglementată situaţia locuinţei copilului după divorţ astfel: ”În lipsa înţelegerii dintre părinţi sau dacă aceasta este contrară interesului superior al copilului, instanţa de tutelă stabileşte, odată cu pronunţarea divorţului, locuinţa copilului minor la părintele cu care locuieşte în mod statornic.”

Orice măsură privitoare la copil, indiferent de autorul ei, trebuie să fie luată cu respectarea interesului superior al copilului, codul civil stipulând în mod expres la art. 263 „Principiul interesului superior al copilului”.

Potrivit prevederilor art.2 alin.2-6 din Legea nr.272/2004 republicată:,, 

Interesul superior al copilului se circumscrie dreptului copilului la o dezvoltare fizică şi morală normală, la echilibru socioafectiv şi la viaţa de familie.

Principiul interesului superior al copilului este impus inclusiv în legătură cu drepturile şi obligaţiile ce revin părinţilor copilului, altor reprezentanţi legali ai săi, precum şi oricăror persoane cărora acesta le-a fost plasat în mod legal.

Principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile şi deciziile care privesc copiii, întreprinse de autorităţile publice şi de organismele private autorizate, precum şi în cauzele soluţionate de instanţele judecătoreşti.

Persoanele prevăzute la alin. 4 sunt obligate să implice familia în toate deciziile, acţiunile şi măsurile privitoare la copil şi să sprijine îngrijirea, creşterea şi formarea, dezvoltarea şi educarea acestuia în cadrul familiei.

În determinarea interesului superior al copilului se au în vedere cel puţin următoarele: a) nevoile de dezvoltare fizică, psihologică, de educaţie şi sănătate, de securitate şi stabilitate şi apartenenţă la o familie;b) opinia copilului, în funcţie de vârsta şi gradul de maturitate; c) istoricul copilului, având în vedere, în mod special, situaţiile de abuz, neglijare, exploatare sau orice altă formă de violenţă asupra copilului, precum şi potenţialele situaţii de risc care pot interveni în viitor; d) capacitatea părinţilor sau a persoanelor care urmează să se ocupe de creşterea şi îngrijirea copilului de a răspunde nevoilor concrete ale acestuia; e) menţinerea relaţiilor personale cu persoanele faţă de care copilul a dezvoltat relaţii de ataşament.

 În acest sens, printre criteriile recomandate de legislaţia internaţională privitoare la minori, în aplicarea interesului superior al minorului se găsesc: siguranţa şi bunăstarea copilului, capacitatea părintelui de a putea aplica dispoziţiile instanţei, de a îngriji şi educa minorul şi de a răspunde nevoilor acestuia, şi nu în ultimul rând opiniile şi preferinţele copilului minor în măsura în care pot fi verificate în mod rezonabil. Dispoziţii similare se regăsesc şi la art.21 din Legea nr.272/2004.

În speţă, având în vedere aceste dispoziţii legale, în raport de cele reţinute mai sus, luând în considerare concluziile referatelor de anchetă socială, situaţia locativă actuală a celor doi părinţi precum şi faptul că minorul a locuit în mod statornic în locuinţa din T., instanţa apreciază că este în interesul superior al minorului asigurarea unei stabilităţi în sensul ca locuinţa acestuia să fie stabilită la tată, iar tatăl să manifeste disponibilitate în a permite mamei să aibă contact cu minorul în asigurarea unui climat proprice dezvoltării relaţiei mamă-fiu.

În ceea ce priveşte exercitarea autorităţii părinteşti, potrivit prevederilor art. 397 cod civil ,, După divorţ, autoritatea părintească revine în comun ambilor părinţi, afară de cazul în care instanţa decide altfel.,,

Art. 398 c.civil, Dacă există motive întemeiate, având în vedere interesul superior al copilului, instanţa hotărăşte ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de către unul dintre părinţi. Celălalt părinte păstrează dreptul de a veghea asupra modului de creştere şi educare a copilului, precum şi dreptul de a consimţi la adopţia acestuia.,,

Astfel, în prezent, regula exercitării autorităţii părinteşti este aceea a exercitării în comun, ambii părinţi având atât  drepturi cât şi obligaţii în privinţa copilului minor, însă la art.398 c.civil, legiuitorul a institui excepţia de la această regulă, în sensul că autoritatea părintească să fie exercitată numai de către unul dintre părinţi dacă există motive întemeiate şi având în vedere interesul superior al copilului.

Potrivit prevederilor art.36 alin.7 şi 8 din Legea 272/2004 ,, se consideră motive întemeiate pentru ca instanţa să decidă ca autoritatea părintească să se exercite de către un singur părinte alcoolismul, boala psihică, dependenţa de droguri a celuilalt părinte, violenţa faţă de copil sau faţă de celălalt părinte, condamnările pentru infracţiuni de trafic de persoane, trafic de droguri, infracţiuni cu privire la viaţa sexuală, infracţiuni de violenţă, precum şi orice alt motiv legat de riscurile pentru copil, care ar deriva din exercitarea de către acel părinte a autorităţii părinteşti. În cazul existenţei unor neînţelegeri între părinţi cu privire la exercitarea drepturilor şi îndeplinirea obligaţiilor părinteşti, instanţa judecătorească, după ascultarea ambilor părinţi, hotărăşte potrivit interesului superior al copilului.

Reclamantul pârât reconvenţional a solicitat ca exercitarea autorităţii părinteşti să se exercite în comun, invocând ca argumente comportamentul presupus violent la pârâtei reclamante reconvenţionale, existenţa unor afecţiuni psihice ale acesteia precum şi dezinteresul în creşterea şi educarea minorului.

Din probele administrate nu se poate reţine nici una din ipotezele invocate de acesta, respectiv faptul că pârâta s-a manifestat violent faţă de minor, nu există antecedente factuale sau confirmate prin acte medicale privind starea psihică a mamei respectiv că aceasta a manifestat dezinteres faţă de creşterea şi educarea minorului.

Faptul că pârâta pleca zilnic de acasă susţinând că merge la serviciu, era cunoscut de reclamant, plecând chiar împreună de acasă.

Mai mult, nu se poate reţine că pârâta era dezinteresată de educarea minorului, aceasta înscriindu-l pe minor la un liceu de prestigiu din municipiul Arad, deşi reclamantul nu a fost de acord cu acest lucru.

Cu privire la înregistrarea telefonică depusă la dosar de reclamant, instanţa  o apreciază ca nefiind concludentă, nefiind coroborată cu celelalte probe.

Este în interesul minorului ca ambii părinţi să ia parte la toate deciziile importante pentru copil, decizii ce trebuie comunicate copilului atunci când au ajuns la un consens. Copilul are dreptul de a avea doi părinţi, pe care trebuie lăsat să îi iubească fără frică şi fără a se simţi vinovat faţă de celălalt părinte, de a dezvolta în mod independent o relaţie corespunzătoare cu fiecare dintre părinţi, respectiv de a nu fi pus să aleagă care dintre cei doi părinţi are dreptate, de a nu fi expus la comentarii sau comportamente negative din partea unui părinte cu privire la celălalt părinte, de a fi protejat de remarci alienatoare cu privire la celălalt părinte, precum şi de atitudini care îl desconsideră pe celălalt părinte. 

În speţă, întrucât din probele dosarului nu rezultă vreun motiv care să facă necesară aplicarea art.398 alin.1 c.civil, urmează a se încuviinţa ca autoritatea părintească să se exercite în comun.

Potrivit prevederilor art.402 c.civil instanţa de tutelă, prin hotărârea de divorţ, stabileşte contribuţia fiecărui părinte la cheltuielile de creştere, educare, învăţătură şi pregătire profesională a copiilor.

Potrivit prevederilor art. 529 alin. 1 Cod.civil „întreţinerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere şi cu mijloacele celui care urmează a o plăti; când întreţinerea este datorată de părinte, ea se stabileşte până la o pătrime din venitul său lunar net pentru un copil, o treime pentru 2 copii şi o jumătate pentru 3 sau mai mulţi copii”.

În mod corelativ stabilirii locuinţei minorului la tată, precum şi faţă de nevoile actuale ale minorului şi posibilităţile de plată alte mamei, f.147 dosar, instanţa va stabili obligaţia de întreţinere datorată de aceasta, în raport de venitul net lunar.

Pentru considerentele de mai sus, urmează a se admite în parte atât acţiunea principală cât şi acţiunea reconvenţională formulată de pârâta-reclamantă reconvenţională T. P. A. F. în contradictoriu cu reclamantul principal-pârât reconvenţional T. P. F. L., în sensul desfacerii căsătoriei încheiate între părţi la data de 08.03.2008 în Arad înregistrată la Primăria Arad sub nr…../08.03.2008, din culpă comună, cu reluarea de către pârâtă-reclamantă reconvenţională a numelui avut anterior încheierii căsătoriei, respectiv acela de „M.”.

 Va stabili locuinţa minorului T. P. R. I., născut la data de … la reclamantul principal - pârât reconvenţional, cu exercitarea în comun a autorităţii părinteşti, corelativ cu stabilirea obligaţiei de întreţinere datorată de pârâta-reclamantă reconvenţională pe seama minorului T. P. R. I., născut la data de ….. în cotă de ¼ din venitul lunar net realizat de aceasta, obligaţie datorată începând cu data introducerii acţiunii principale, respectiv 12.02.2015 şi până la majoratul minorului, sau noi dispoziţii ale instanţei de tutelă.

În temeiul dispoziţiilor art.453 Cod procedură civilă, instanţa va obliga reclamantul principal - pârât reconvenţional  la 40 lei cheltuieli de judecată parţiale către pârâta reclamantă reconvenţională, urmând a fi compensate restul cheltuielilor ocazionate de ambele părţi.

Pentru aceste motive, instanţa în numele legii,

H O T Ă R Ă Ş T E,

Admite în parte acţiunea principală formulată de reclamantul principal T. P. F.L., CNP …… domiciliat în …. în contradictoriu cu pârâta T. P. A.F. CNP ….., domiciliată în ….., cu locuinţa în fapt în ….şi domiciliul procesual ales la Cabinet de Avocat C. S., cu sediul profesional în ….., pentru divorţ cu copii.

Admite în parte acţiunea reconvenţională formulată de pârâta reclamantă reconvenţională T.P. A. F. CNP ……., domiciliată în ……., cu locuinţa în fapt în ….. şi domiciliul procesual ales la Cabinet de Avocat C. S., cu sediul profesional în ….. în contradictoriu cu reclamantul principal  pîrît reconvenţional T. P. F. L., CNP …….., domiciliat în …. pentru divorţ cu copii.

Desface căsătoria încheiată între părţi la data de 08.03.2008 în Arad înregistrată la Primăria Arad sub nr……../08.03.2008, din culpă comună.

 Pârâta reclamantă reconvenţională reia numele avut anterior căsătoriei respectiv acela de ,, M.,,.

Stabileşte locuinţa minorului T. P. R. I., născut la data de ….. la reclamantul principal - pârât reconvenţional, cu exercitarea în comun a autorităţii părinteşti.

Stabileşte obligaţia de întreţinere datorată de pârâta reclamantă reconvenţională pe seama minorului T. P. R. I., născut la data de ……. în cotă de ¼ din venitul lunar net realizat de aceasta, obligaţie datorată începând cu data introducerii acţiunii principale, respectiv 12.02.2015 şi până la majoratul minorului, sau noi dispoziţii ale instanţei de tutelă.

Obligă reclamantul principal - pârât reconvenţional  la 40 lei cheltuieli de judecată parţiale către pârâta reclamantă reconvenţională.

Cu apel în 30 zile de la comunicare. În cazul exercitării căii de atac, cererea de apel se depune la Judecătoria Ineu.

Pronunţată în şedinţa publică din 22.12.2015.

Preşedinte,   Grefier