Plangere contraventionala oficiu postal

Cod ECLI ECLI:……..

ROMANIA 

JUDECĂTORIA INEU,JUDEŢUL ARAD  OPERATOR 2826

DOSAR NR. ………/2016

SENTINŢA CIVILĂ NR……../2016

Şedinţa publică din data de 22 iulie 2016

Instanţa constituită din:

Preşedinte: ……..

Grefier: ……….

S-a luat în examinare plângerea contravenţională formulată de petentul P.A. împotriva intimatului IPJ Arad, pentru anularea procesului-verbal de contravenţie seria PA nr.0541990 /03.05.2016.

La apelul nominal nu se prezintă nimeni.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care se constată că judecata cauzei este la primul termen de judecată, sens în care instanţa verificându-şi din oficiu competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 131 C.proc.civ., constată că este competentă material, general şi teritorial în soluţionarea litigiului în temeiul art. 32 din OG nr. 2/2001, cu modificările şi completările ulterioare.

Se constată că la data de 23.06.2016 intimatul a depus întâmpinare, având ataşat în copie un set de înscrisuri.

Întâmpinarea intimatului a fost comunicată petentului la data de 30.06.2016, faţă de care acesta a depus un răspuns la data de 07.07.2016.

În probaţiune, petentul şi intimatul au solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri, fiind depuse la dosar în susţinerea plângerii, respectiv în apărare.

Pe rolul instanţei s-au identificat existenţa între acelaşi părţi  a dosarelor  nr. 93/246/2016  având ca obiect anularea procesului-verbal de contravenţie seria PA nr.541956 /02.01.2016 respectiv nr. 473/246/2016  având ca obiect anularea procesului-verbal de contravenţie seria PA nr.0341975 /02.03.2016 , hotărârile pronunţate fiind printate din aplicaţia Ecris şi ataşate la dosar.

În temeiul art. 255 C.proc.civ. coroborat cu art. 258 C.proc.civ., instanţa încuviinţează părţilor proba cu înscrisuri, după care constatând că nu mai sunt alte cereri, având în vedere că s-a solicitat judecata şi în lipsă, instanţa declară cercetarea procesului încheiată şi rămâne în pronunţare pe baza actelor de la dosar.

Plângerea este legal timbrată cu suma 20 lei taxă judiciară de timbru, conform prevederilor art. 19 din OUG nr.80/2013 (f. 8).

INSTANŢA

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin plângerea înregistrată la data de 25 mai 2016, petentul A. P., CNP …….., domiciliat în muncipiul ……. . cu sediul procesual ales la C.N. . cu sediul în ........, a solicitat în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliţie Judeţean Arad, ca prin hotărârea ce o va pronunţa să constate nulitatea absolută a procesului verbal de contravenţie seria PA nr. 0541990 încheiat la data de 03.05.2016, ca urmare a inexistenţei caracterului contravenţional al faptei şi exonerarea petentului de la plata amenzii aplicate, iar în subsidiar să se dispună în temeiul art. 1, art. 5 alin. 2 şi alin. 5, art. 7 şi art. 34 din OG 2/2001, înlocuirea amenzii contravenţionale cu sancţiunea avertismentului, cu cheltuieli de judecată.

În motivare, petentul arată că a fost amendat cu suma de 5.000 lei, deoarece în calitate de director general al CNPR nu a respectat măsurile trasate de organele de poliţie prin procesul-verbal de control din data de 02.03.2016, respectiv neconectarea sistemului de alarmare la un dispecerat de monitorizare şi intervenţie.

 Procesul verbal a fost întocmit în lipsă la data de 03.05.2016 şi a fost comunicat prin poştă la data de 11.05.2016.

În procesul-verbal menţionat se arată că faptele comise sunt prevăzute la art. 3 pct. 28 din HG nr. 301/2012 şi sancţionate de art. 4 alin. 4 lit. b din HG nr. 301/2012.

Petentul invocă excepţia nulităţii procesului verbal de contravenţie în temeiul art. 16 alin. 7 din OG nr. 2/2001, având în vedere că nu i s-a adus la cunoştinţă dreptul de a formula obiecţiuni, astfel că i s-a produs o vătămare.

De asemenea, invocă excepţia lipsei calităţii de subiect activ al contravenţiei, în temeiul dispoziţiilor art. 2 alin. 1 şi art. 61 alin. 2 din Legea 333/2003 în susţinerea căreia arată că în prezenta cauză, Compania Naţională Poşta Română SA nu poate fi confundată cu conducătorul acesteia, respectiv Directorul General, directorul general al CNPR fiind un angajat al acestei societăţi, având atribuţii stricte şi competenţă limitată dată de Adunarea Generală a Acţionarilor (Statul Român şi Fondul Proprietatea), nefiind un asociat dintr-o societate privată care poate acţiona nelimitat în privinţa fondurilor societăţii pe care o administrează. În acest caz, hotărârea asociatului de a se conforma prevederilor legale era personală, nelimitată de nici o hotărâre a unor organe de conducere.

În schimb, în cazul societăţii comerciale cu capital de stat, nu se poate amenda conducătorul acesteia pentru neluarea măsurilor de asigurare a pazei, atâta timp cât nici patrimoniul CNPR nu îi aparţine, hotărârile acestuia, inclusiv cele de achiziţionare, sunt limitate de mandatul dat de Adunarea Generală a Acţionarilor.

Petentul consideră că legiuitorul nu a impus îndeplinirea unor condiţii speciale referitoare la subiect activ al contravenţiei, respectiv nu a prevăzut expres responsabilitatea acestuia în privinţa dotării unor imobile pe care le conduce cu sisteme de alarmă, sau dotării unor mijloace de transport auto cu dispozitive de alarmare, aceste activităţi putându-se concretiza, de  altfel, doar ca urmare a efectuării unor prealabile acte de dispoziţie (de cumpărare, de achiziţionare a acestor bunuri, de asigurare a resurselor financiare în vederea achiziţionării sistemelor de alarmare).

Totodată, invocă excepţia prematurităţii aplicării amenzii raportat la termenul de 01.01.2016 acordat prin HG nr. 301/2012, modificat prin Hotărârea nr. 361/30.04.2014 şi Hotărârea nr. 1002 din 23.12.2015, în vederea conformării la noile condiţii de asigurare a pazei şi securităţii, care prorogă termenul până la data de 01.07.2017, şi prin care legiuitorul a înţeles să acorde termen până la data de 1 iulie 2017 persoanelor prevăzute la art. 2 din Legea nr. 333/2003 în vederea stabilirii modului de funcţionare potrivit cerinţelor stabilite în normele metodologice aprobate prin această hotărâre, iar amenda stabilită de agentul constatator este prematur aplicată, fără respectarea termenului de 24 luni prevăzut de legiuitor.

Petentul consideră că termenul de 1 iulie 2017 prevăzut de art. 7 din HG nr. 301/2012, modificat prin Hotărârea nr. 1002/23.12.2015 este un termen legal suspensiv care indică data până la care unităţile prevăzute trebuie să îndeplinească criteriile impuse de acest act normativ.

Legiuitorul a stabilit un termen în funcţie de volumul şi natura măsurilor care trebuie întreprinse pentru intrarea în legalitate a unităţilor, pentru că aceste condiţii pot fi îndeplinite numai în urma efectuării unor acte de dispoziţie, urmând ca ulterior împlinirii termenului stabilit în procesul-verbal, unităţile să fie sancţionate.

Societăţile private pot acţiona nelimitat în privinţa fondurilor societăţii, în acest caz, hotărârea asociatului de a se conforma prevederilor legală este personală, nelimitată de nici o hotărâre a unor organe de conducere. În schimb, în cazul unei societăţi comerciale cu capital de stat, hotărârile, inclusiv cele de achiziţie, sunt limitate de Adunarea Generală a Acţionarilor.

Cu privire la temeinicia procesului verbal, petentul arată că Oficiul Poştal P…. este subunitate poştală operativă urbană, care în luna august 2008 a fost dotat cu un sistem electronic de securitate, inclusiv cu subsistem de televiziune cu circuit închis TVCI cu 3 camere video, în completarea mijloacelor mecano-fizice de securitate.

Privind dotarea cu mijloace mecano-fizice de securitate, sunt instalate uşi, gratii şi grilaje metalice, iar casa de bani este prinsă în podea şi încastrată în zid.

Subunitatea poştală a fost inclusă în programul pe anul 2016, aferent realizării analizei de risc la securitatea fizică pentru subunităţile care beneficiază de sisteme electronice de securitate up-gradate şi conectate la dispecerate de monitorizare, în vederea extinderii şi modernizării sistemului din dotare.

Nivelul de securitate alocat subunităţii poştale conform referatului nr. 124/1298/07.02.2011 elaborată de Biroul Securitate Poştală, este 3, ceea ce presupune dotarea cu sistem electronic de securitate fără subsistem de televiziune cu circuit închis TVCI, în completarea mijloacelor mecano-fizice de securitate.

Analiza de risc la securitatea fizică, efectuată în conformitate cu prevederile HG nr. 301/2012 modificată şi completată, stabileşte necesitatea de asigurare a securităţii unui imobil cu destinaţia de subunitate poştală şi nu administratorului unităţii.

Organul de poliţie, în urma controlului efectuat la Agenţia Poştală P….. din judeţul Arad, a stabilit că nu a asigurat măsurile minimale de securitate şi nu a luat măsuri de asigurare cu sistem de alarmă (fără să precizeze valoarea monetară), potrivit legislaţiei în vigoare, aceste măsuri de pază a obiectivelor se iau în funcţie de valorile monetare manipulate zilnic prin agenţia poştală.

Potrivit dispoziţiilor art. 16 din OG nr. 2/2001, privind regimul contravenţiilor, procesul-verbal trebuie să cuprindă descrierea amănunţită a faptei ce i se impută contravenientului, în lipsa căreia nu se poate face o verificare a temeiniciei procesului-verbal.

Or, în speţă, agentul constatator pentru a descrie starea de fapt se rezumă să arate că în  calitate de director al C.N.Poşta Română SA nu a asigurat măsurile stabilite de organul de poliţie prin procesele-verbale de control trasate anterior, respectiv montare sistem de alarmă la un dispecerat de monitorizare avizat, fără să explice de ce CNPR trebuie să aibă un asemenea sistem de securitate. Pe de altă parte, constatările agentului de poliţie sunt pur tehnice, iar acesta nu prezintă un certificat de calificare profesională care să îi permită să facă aceste constatări .

Având în vedere că acesta a sancţionat neasigurarea cu un sistem de alarmă, acesta trebuie să prezinte şi un atestat care să certifice, în ceea ce-l priveşte, calitatea sa de specialist în sisteme de alarmare, care să cunoască parametrii optimi de funcţionare a sistemelor de protecţie. Fapta contravenţională descrisă de un act normativ are un caracter general în timp ce procesele verbale trebuie să descrie o faptă concretă plasată în timp şi spaţiu care poate fi verificată.

În acest sens, petentul citează prevederile art. 3 alin. 3 din Legea nr. 333/2003 coroborate cu Anexa 1, art.13 din HG nr. 301/2012 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii 333/2003 şi arată că agentul constatator a făcut o greşită interpretare şi aplicare a legii, nefiind menţionată valoarea monetară manipulată zilnic prin agenţia poştală şi implicit individualizarea sancţiunii aplicate conduce automat la anularea sancţiunii, atâta timp cât şi legiuitorul prin normele metodologice a înţeles să clasifice gravitatea acestor sancţiuni în funcţie de valoare.

Prin urmare, pentru aceste considerente, petentul arată că în cauză nu sunt întrunite elementele răspunderii contravenţionale

În drept şi-a întemeiat plângerea pe dispoziţiile Legii 333/2013, HG 301/2012, OG 2/2001.

În probaţiune, petentul a solicitat proba cu înscrisurile depuse la dosar, respectiv: copie proces-verbal de contravenţie (f. 9), copia adresa nr. 105003/10.01.2008 emis de Serviciul Poliţie de Ordine publică (f. 10), copie proces-verbal privind recepţia sistemului de alarmare (f. 11-13), copie proces-verbal de predare-primire a echipamentelor instalate la CNPR Pîncota (f. 14), copie proces-verbal de punere în funcţie şi conectare a sistemelor electronice de protecţie din cadrul CNPR – Pîncota (f. 15-16), copie Hotărârea nr. 72/2014 misă de CNPR SA (f. 17), copie CI petent (f. 18), copie certificat de înregistrare CNPR SA (f. 19), copie decizia civilă nr. 45A/21.01.2016 pronunţată de Tribunalul Arad în dosar nr. 532/210/2015 (f. 20-25).

Prin întâmpinarea depus la data de 23.06.2016, intimatul a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată, având în vedere că fapta petentului a existat şi este încadrată juridic corespunzător, procesul-verbal fiind atât temeinic cât şi legal întocmit, petentului nefiindu-i pricinuită vreo vătămare care potrivit art. 175 alin. 1 din Legea 134/2010 să nu poată fi înlăturată în alt mod decât prin anularea actului.

Referitor la motivul invocat de petent privind faptul că nu i s-a adus la cunoştinţă dreptul de a formula obiecţiuni, acesta este neîntemeiat întrucât petentul nu a fost de faţă la întocmirea procesului verbal, iar agentul constatator a menţionat că „nu este de faţă”, fiind astfel în concordanţă cu starea de fapt şi cu nesemnarea procesului de petent.

Intimatul solicită respingerea excepţiei lipsei calităţii petentului de subiect activ al contravenţiei, întrucât dispoziţiile HG 371/1998 confirmă lipsa capacităţii procesuale de folosinţă a oficiilor poştale şi a fostelor Direcţii Regionale de Poştă. Astfel, numai Compania Naţională poate sta în judecată ca titulară de drepturi şi obligaţii, fiind singura care are personalitate juridică.

De asemenea, arată că este nejustificată invocarea eventualei prematurităţii a aplicării sancţiunii prin raportare la art. 7 alin. 1 din HG 301/2012 şi HG 361/2014, deoarece termenul stabilit prin Normele Metodologice se referă la conformarea celor vizaţi de legiuitor, fapt care nu exclude însă respectarea legislaţiei cu privire la paza obiectivelor şi valorilor.

Mai mult, termenul prevăzut de HG 877/2014 se referă la analiza de risc şi nu la celelalte obligaţii prevăzute de HG 301/2012.

Cu privire la susţinerea petentului că aplicarea sancţiunii nu s-a făcut în mod legal întrucât nu s-a menţionat valoarea monetară manipulată zilnic la OP P…, intimatul arată de asemenea că nu este întemeiată întrucât sancţiunea a fost aplicată în baza art. 3 pct. 28 prin raportare la art. 99 alin. 4 din HG 301/2012 pentru faptul de a nu fi fost respectate măsurile de remediere dispuse prin procesele verbale de control.

Privitor la sancţiunea aplicată petentului, arată că, aşa cum se menţionează şi în cuprinsul art. 21 alin. 3 O.G. 2/2001, sancţiunea trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, ţinându-se seama de împrejurările în care a fost săvârşită fapta, de modul şi mijloacele de săvârşire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum şi de circumstanţele personale ale contravenientului şi de celelalte date înscrise în procesul-verbal, iar  nivelul minim al amenzii aplicate corespunde pericolului social al faptei şi conduitei petentului.

În probaţiune intimatul a depus următoarele înscrisuri: copie confirmare de primire (f. 39), copie proces-verbal întocmit de Poliţia oraş Pîncota (f. 40-41), copie adresa nr. 2285/12.10.2015 emisă de P… Security (f. 42), raport agent constatator din data de 11.06.2016 (f. 43-44).

La data de 07.07.2016 petenta a formulat răspuns la întâmpinare prin care a reiterat în esenţă apărările şi susţinerile din cuprinsul plângerii.

În cursul cercetării procesului, instanţa a încuviinţat şi a administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar.

Analizând actele şi lucrările dosarului, asupra legalităţii şi temeiniciei procesului verbal de contravenţie, instanţa reţine următoarele:

Prin procesul verbal de contravenţie seria PA nr. 0541990 întocmit la data de 03.05.2016  în localitatea Pîncota, petentul P. A. a fost sancţionat cu amendă în sumă de 5000 de lei, în baza art. 3 pct. 28, raportat la art. 4 alin. 1 lit. b din HG nr. 301/2012 (f. 9).

În fapt, s-a reţinut că  în urma controlului din 03.05.2016 , s-a constatat că petentul în calitate de director general al CNPR nu a respectat măsurile trasate de organele de poliţie prin procesul-verbal de control din data de 02.03.2016, la Oficiul Poştal din P…., respectiv neconectarea sistemului de alarmă la un dispecerat de monitorizare şi intervenţie.

 Procesul verbal a fost întocmit în lipsă, fiind comunicat petentului prin poştă la data de 11.05.2016.

 În termen legal, petentul a formulat plângere pentru considerentele de nelegalitate şi netemeinicie expuse punctul mai sus.

Analizând procesul-verbal atacat sub aspectul legalităţii constată că acesta a fost întocmit cu respectarea condiţiilor de fond şi formă reglementate sub sancţiunea nulităţii absolute la art. 17 din Ordonanţa nr. 2/2001cu modificări, nulităţi ce pot fi invocate de instanţă din oficiu.

Cu privire la faptul că agentul constatator nu i-a pus în vedere faptul că poate face obiecţiuni, prin Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 22/2007 privind examinarea recursului în interesul legii, referitor la consecinţele nerespectării cerinţelor înscrise în art. 16 alin. 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, s-a stabilit că în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerinţelor legale, inclusiv cel referitor la consemnarea distinctă a obiecţiunilor contravenientului, nulitatea procesului-verbal de constatare a contravenţiei nu poate fi invocată decât dacă s-a pricinuit părţii o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act.

 Or, petentul a formulat plângere împotriva celor consemnate în procesul verbal, în cuprinsul căreia a invocat critici privind legalitatea precum şi temeinicia procesului verbal.

 De asemenea, procesul verbal contestat a fost încheiat în lipsa contravenientului, cu respectarea art. 19 din OG nr. 2/2001, fiind semnat de un martor, împrejurare care nu afectează dreptul la apărare al petentului, în acord cu cele statuate prin decizia de mai sus, acesta având de asemenea posibilitatea de a se apăra pe calea plângerii contravenţionale.

În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii petentului de subiect activ al contravenţiei reţinute în sarcina sa, instanţa constată că potrivit art. 4 alin. 2 din HG nr. 301/2012 „sancţiunile prevăzute la alin. 1 pot fi aplicate şi persoanei juridice”, iar potrivit art. 4 din Legea nr. 333/2003 se prevede că „răspunderea pentru luarea măsurilor de asigurare a pazei bunurilor şi valorilor deţinute cu orice titlu revine conducătorilor unităţilor prevăzute la art. 2 alin. 1”.

 Din aceste prevederi legale rezultă neechivoc că aceste sancţiuni pot fi aplicate atât conducătorilor unităţilor cât şi persoanelor juridice. În prezenta cauză, sancţiunea contravenţională a fost aplicată petentului în calitate de director general al CNPR S.A., situaţie în care se va reţine că petentul are calitatea de subiect activ al contravenţiei reţinute în sarcina sa. Astfel, instanţa va respinge excepţia lipsei calităţii petentului de subiect activ al contravenţiei, ca neîntemeiată.

În ceea ce priveşte temeinicia procesului verbal de contravenţie, faptul că petentul în calitate de conducător al CNPR S.A. nu a respectat măsurile stabilite la controlul anterior, mai precis reconectarea sistemului de alarmă existent la Oficiul Poştal P…. la un dispecerat de monitorizare şi intervenţie a unei societăţi specializate, a fost constatată personal de agentul constatator (ex propriis sensibus), procesul verbal de contravenţie bucurându-se deci de prezumţia relativă de temeinicie, în acord cu practica CEDO (cauza Haiducu ş.a contra României). Astfel, sarcina probei revine petentului.

Astfel, aşa cum rezultă din textul sancţionator, respectiv art. 3 pct. 28 din HG nr. 301/2012, constituie contravenţie nerespectarea prevederilor art. 99 alin. 4 din anexă respectiv: „Conducătorii unităţilor răspund de soluţionarea în termen a măsurilor stabilite în procesul-verbal prevăzut la alin. 1”, alineat conform căruia ,,cu ocazia controalelor efectuate de poliţie pentru verificarea modului de respectare a prevederilor legale privind măsurile de asigurare a securităţii unităţilor, personalul abilitat pentru efectuarea controlului încheie un proces-verbal de constatare, în care se înscriu măsurile şi termenele de remediere a deficienţelor.”

Aşa cum rezultă din cele menţionate în cuprinsul procesului verbal de contravenţie (f. 9), din procesul verbal de control (f. 40-41), precum şi din raportul agentului constatator din 11.06.2016 (f. 43-44), la Oficiul Poştal P…. s-a efectuat un control tematic al respectării modului de respectare al dispoziţiilor legale de asigurare a securităţii bunurilor şi valorilor deţinute, manipulare şi transportate de societate, ocazie cu care s-a constatat că unitatea poştală este dotată cu sistem de alarmare din anul 2005 însă, atât la data controlului, respectiv 03.05.2016, cât şi cu ocazia controalelor anterioare,  s-a constatat că acest sistem de alarmare era deconectat pentru neplată şi refuz de a încheia un contract de monitorizare şi intervenţie, astfel cum rezultă şi din adresa nr. 2285/12.10.2015 a S.C. P…. Security System S.R.L. (f. 42), petentul fiind de altfel sancţionat  pentru nerespectarea acestor dispoziţii şi prin procesele-verbale de contravenţie seria PA nr.541956 respectiv procesul-verbal de contravenţie seria PA nr.0341975 /02.03.2016, în termenul stabilit de agentul constatator petentul neluând măsuri de remediere şi anume reconectarea sistemului de alarmare la o societate de monitorizare şi intervenţie.

De altfel, petentul nu contestă această stare de fapt, aşa cum rezultă din considerentele  prezentei plângeri, susţinând că măsura contravenţională aplicată este prematură prin raportare la prevederile art. 7 din HG nr. 301/2012 modificat prin Hotărârea nr. 361/30.04.2014 şi Hotărârea nr. 1002 din 23.12.2015 care prorogă termenul până la data de 01.07.2017, şi prin care legiuitorul a înţeles să acorde termen până la data de 1 iulie 2017 persoanelor prevăzute la art. 2 din Legea nr. 333/2003 în vederea stabilirii modului de funcţionare potrivit cerinţelor stabilite în normele metodologice aprobate prin prezenta hotărâre, iar amenda stabilită de agentul constatator este prematur aplicată, fără respectarea termenului de 24 luni prevăzut de legiuitor. Prin urmare, termenul de 1 iulie 2017 prevăzut de art. 7 din HG nr. 301/2012, modificat prin Hotărârea nr.1002/23.12.2015 este un termen legal suspensiv care indică data până la care unităţile prevăzute trebuie să îndeplinească criteriile impuse de acest act normativ.

Instanţa constată că aceste susţineri sunt neîntemeiate deoarece obligaţia de a asigura existenţa şi funcţionarea sistemelor de alarmare împotriva efracţiei este instituită în primul rând în Legea nr. 333/2003, în vigoare din data de 22.10.2003 (art.28, ulterior art. 27 din lege), iar HG nr. 877/2014 a prorogat termenul prevăzut de art. 7 alin. 1 din HG nr. 877/2014, modificat prin Hotărârea nr. 1002/23.12.2015 până la data de 01.07.2017 în privinţa obligaţiei elaborării analizei de risc la securitate fizică, astfel după cum se prevede în articolul unic al acestei ordonanţe, împrejurare faţă de care petentul nu se poate prevala de aceste dispoziţii pentru înlăturarea răspunderii sale contravenţionale, cu atât mai mult cu cât vechile norme metodologice de punere în aplicare a legii au fost abrogate prin art. 8 din HG 301/2012.

De asemenea, nu se vor reţine nici motivele referitoare la neindicarea valorii monetare deoarece existenţa contravenţiei reţinute în sarcina petentului nu este influenţată de mărimea valorii monetare.

Prin urmare, având în vedere cele de mai sus, rezultă că în mod corect s-a reţinut în sarcina petentului contravenţia prevăzută la art. 3 pct. 28 din HG nr. 301/2012.

În ceea ce priveşte sancţiunea aplicată, potrivit art. 4 alin. 1 lit. b din HG nr. 301/2012,  contravenţiile prevăzute la art. 3 se sancţionează cu amendă de la 2.000 lei la 5.000 lei, în cazul petentului fiind aplicată amenda în cuantumul maxim.

La art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 sunt cuprinse criteriile de individualizare ale sancţiunii contravenţionale respectiv ,,sancţiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ şi trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, ţinându-se seama de împrejurările în care a fost săvârşită fapta, de modul şi mijloacele de săvârşire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum şi de circumstanţele personale ale contravenientului şi de celelalte date înscrise în procesul-verbal.”

În conformitate cu prevederile art. 7 alin. 1 şi 2 din O.G. nr. 2/2001 „Avertismentul constă în atenţionarea verbală sau scrisă a contravenientului asupra pericolului social al faptei săvârşite, însoţită de recomandarea de a respecta dispoziţiile legale. Avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă.”

Ori, în cazul de faţă nu se impune reindividualizarea sancţiunii amenzii în sancţiunea avertismentului în condiţiile în care deficienţa era cunoscută anterior controlului, fără a fi luate măsuri de remediere în termenul stabilit de agentul constatator, a mai fost sancţionat contravenţional pentru fapte similare, neputând fi deci vorba de o simplă omisiune, ci dimpotrivă de ignorarea continuă a dispoziţiilor legale privitoare la paza şi securitatea bunurilor şi a valorilor.

Pe cale de consecinţă, pentru motivele arătate, văzând în drept prevederile legale de mai sus, se va respinge plângerea formulată de petent privind anularea procesului verbal de constatare a contravenţie seria PA nr. 0541990/03.05.2016 întocmit de intimat, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂŞTE:

Respinge plângerea formulată de petentul A. P., CNP ……., domiciliat în ……., cu sediul procesual ales la ….. cu sediul în …….., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliţie Judeţean Arad, cu sediul în ………., privind anularea procesului verbal de constatare a contravenţie seria PA nr. 0541990/03.05.2016 întocmit de intimat, a cărui dispoziţii le menţine.

Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare. În caz de exercitare, cererea de apel se depune la Judecătoria Ineu.

 Pronunţată în şedinţa publică din 22.07.2016.

Preşedinte,  Grefier

Domenii speta

Spete similare