Constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare cumpărare

Constată că reclamantul CV  a solicitat în contradictoriu cu pârâta C. E. , constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare cumpărare notarial cu nr. 2040 din 14.10.2010 pe motivul că nu a avut reprezentarea actului juridic încheiat şi  cu privire la neplata preţului .

Acţiunea a fost legal timbrată cu 1505 lei, conform chitanţei anulată la dosarul cauzei.

În fapt, părţile care sunt tată , respectiv fiică, au încheiat în 2010, la notarul public B. M.  din Moineşti contractul de vânzare cumpărare nr. 2040, contract în care s-a stipulat şi clauza uzufructului viager în  favoarea vânzătorului , cu privire la un imobil apartament situat în …...

Reclamantul arată instanţei că intenţia sa a fost de a vinde acest apartament, dorind în acelaşi timp să fie întreţinut de fiica sa pe durata vieţii , astfel încât nu a avut  explicitată natura contractului şi a fost în eroare cu privire la acest aspect.

De asemenea, reclamantul arată că  contractul nu reprezintă o vânzare cumpărare, el gratificându-şi fiica, aceasta nu a achitat preţul şi nici nu avea posibilitatea achitării , datorită vârstei pârâtei – 18 ani şi 10 luni la data încheierii contractului .

Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea acţiunii, arătând că actul este un act notarial , reclamantul a avut exprimarea exactă a naturii contractului juridic încheiat şi că preţul convenit a fost plătit, pârâta având posibilităţi de plată la data încheierii actului şi fiind şi majoră .

Instanţa a admis pentru părţi proba cu acte şi proba testimonială pentru reclamant. Pentru pârâtă a respins proba testimonială la opoziţia reclamantului întrucât probatoriul nu a fost formulat în termen procedural. Pârâta a depus la dosar declaraţii notariale a două persoane pe care intenţiona să le audieze ca martori .

Instanţa a luat şi interogatoriul părţilor ca urmare a întrebărilor formulate de către acestea.

Din probatoriul cauzei se poate reţine că la data încheierii contractului de vânzare cumpărare, către pârâtă, reclamantul se afla  într-o relaţie armonioasă cu aceasta şi mama pârâtei

După încheierea actului de vânzare cumpărare, reclamantul a rămas în posesia imobilului pe care îl foloseşte şi în prezent.

Reclamantul nu este la prima căsătorie, a mai fost căsătorit şi mai are copii în afara pârâtei, inclusiv din alte căsătorii.

Ulterior încheierii actului, relaţia reclamantului cu soţia sa şi inclusiv cu pârâta, s-au deteriorat astfel încât la data promovării acţiunii, relaţiile de familie ale reclamantului cu ultima sa familie nu puteau fi apreciate în nici un caz ca fiind armonioase.

Sub aspectul motivelor invocate de reclamant în legătură cu constatarea nulităţii absolute, instanţa apreciază că reclamantul nu poate fi categorisit ca o persoană care nu are reprezentarea exactă a actelor şi faptelor sale la momentul judecăţii cauzei de faţă şi cu atât mai puţin la data încheierii contractului de vânzare cumpărare

Contractul încheiat între părţi este o vânzare cumpărare cu clauză de întreţinere şi nu o vânzare cumpărare pur şi simplă .

 Reclamantul a conştientizat faptul că doreşte să rămână în posesia bunului şi a inclus clauza uzufructului viager în favoarea sa. Se poate aprecia că reclamantul avea reprezentarea exactă a ceea ce reprezintă o clauză contractuală şi neinvocarea unei clauze de întreţinere nu a apărut ca urmare a unei erori cu privire la natura contractului ci a fost voinţa expresă a vânzătorului. Reclamantul nu a dovedit instanţei în nici un mod că s-ar fi aflat în această eroare.

Starea sa fizică şi mentală la data încheierii actului , nu poate fi apreciată decât una corespunzătoare întrucât nu s-au depus acte medicale ce ar fi putut justifica o astfel de stare iar vârsta reclamantului nu justifică o asemenea concluzie.

Declaraţiile martorului reclamantului arată că pârâta nu şi-a mai vizitat tatăl şi că nu mai are o relaţie cu acesta şi nu îl îngrijeşte, aspecte ce nu pot fi reţinute în ce priveşte eroarea în ce priveşte eroarea cu privire la natura contractului dintre părţi.

 Martorii nu cunosc situaţia concretă din familia reclamantului la momentul încheierii contractului de vânzare cumpărare iar aprecierile făcute  de către aceştia cu privire la relaţia dintre părţi sunt ulterioare încheierii actului şi exterioare, din auzite.

 Chiar şi la interogatoriul  luat reclamantului, acesta arată că iniţial a vrut să-şi favorizeze fata dar că ulterior pentru că nu a mai fost băgat în seamă de către aceasta , s-a hotărât să „strice actul „.

 Instanţa apreciază că motivul erorii cum privire la natura contractului nu poate fi reţinut în cauză. Reclamantul, nemulţumit de atitudinea fiicei sale, s-a hotărât la  10 ani după încheierea actului să ceară nulitatea acestuia, fondul atitudinii reclamantului fiind determinat de deteriorarea relaţiilor de familie cu mama pârâtei şi implicit cu aceasta .

Situaţia relevată nu aduce atingere voinţei reclamantului exprimată în mod expres în faţa notarului la momentul încheierii actului de vânzare-cumpărare.

Reclamantul , în accepţiunea instanţei a avut reprezentarea exactă a actului juridic pe care doreşte să-l încheie , la data încheierii acestuia, respectiv  vânzarea-cumpărarea  apartamentului cu păstrarea uzufructului viager.

Privitor la motivul de nulitate al contractului legat de neplata pretului, reclamantul  arată că pârâta nu i-a achitat suma de 30.000 lei stipulată ca fiind preţ al vânzării .

Martorii reclamantului care se poate constata că nu au fost prezenţi la data încheierii contractului de vânzare cumpărare dintre părţi, declară că ştiu că pârâta nu a plătit preţul tranzacţiei şi motivează declaraţia  pe vârsta  pârâtei la data încheierii actului .

Pârâta prin întâmpinare, arată că a achitat această sumă de bani, a avut aceste posibilităţi ca urmare a strângerii sumei din diverse donaţii de la rude, de-a lungul anilor, , în vederea achiziţionării unei locuinţe.

În plus, se arată prin declaraţiile notariale de către cei doi martori ai pârâtei faptul că aceasta a primit de-a lungul timpului diverse sume de bani ce au fost păstrate tocmai pentru că în familia reclamantului, se punea problema achiziţionării unei locuinţe pentru pârâtă iar la momentul încheierii actului , pârâtul a avut nevoie de o sumă de bani pentru refacerea unei locuinţe bun propriu astfel încât a cedat  apartamentul  pârâtei .

Declaraţiile martorilor  reclamantului şi cu atât mai mult ai pârâtei, trebuie apreciată prin prisma posibilităţii reale a acestora de cunoaştere a stării de fapt .

Martorii reclamantului fac aprecieri de neplata sumei raportat la aspecte exterioare, „din auzite” , şi raportat la vârsta pârâtei de la data încheierii contractului .

Cele două declaraţii notariale nu pot fi luate în considerare decât incidental de către instanţă, întrucât probatoriul testimonial nu a fost admis iar unul dintre martori este în gard prohibit de lege .

 Cu toate acestea, probatoriul testimonial aruncă o lumină asupra relaţiei dintre părţi .

La interogatoriu , părţile îşi susţin punctul de vedere iniţial – reclamantul că a dorit să-şi favorizeze fiica iar pârâta că a plătit această sumă de bani ce a fost virată reclamantului, în casa acestuia , de faţă fiind şi mama pârâtei .

 Instanţa, urmăreşte în primul rând contractul dintre părţi , care este un act autentic, încheiat în faţa notarului în care părţile au stipulat suma ce reprezintă preţul vânzării şi faptul că  această sumă a fost achitată de către cumpărător. Părţile au semnat actul direct, personal, însuşindu-şi în acest sens cuprinsul acestuia .

Actul a intrat în circuitul civil, a produs şi produce efecte în momentul de faţă. Caracteristica esenţială a actelor „ ad validatem „este aceea a stabilităţii acestora întrucât sunt încheiate în faţa unei persoane de specialitate, notarul , care  are obligaţia legală de a constata voinţa reală a părţilor, de a înscrie în cuprinsul actului juridic, această voinţă liber exprimată care în final este  asumată de către părţi, prin  semnătura proprie .

 Acest aspect , reţinut de către instanţă şi legat de caracteristica actului juridic încheiat de către părţi coroborat cu probatoriul cauzei şi nu în ultimul rând legat de vârsta de 18 ani şi 10 luni pe care pârâta o avea la data încheierii actului, apreciază că suma de 30.000 lei stipulată ca preţ al vânzării a fost achitată de pârâtă la data încheierii actului .

Pârâta avea vârsta legală pentru a încheia un astfel de act, nu a putut dovedi în mod expres că a plătit această sumă întrucât la data încheierii actului dintre părţi nu era legalizată procedura transferului bancar dar nici reclamantul prin martorii săi şi interogatoriul luat pârâtei, nu a dovedit în mod indubitabil că nu a primit această sumă , pe care a recunoscut că a primit-o conform cuprinsului actului .

Din alt punct de vedere, nici o persoană nu poate să-şi invoce propria turpitudine. Însuşi reclamantul a declarat la interogatoriu că a vrut să-şi favorizeze fiica, încheind un act juridic într-un anumit context şi asumându-şi în mod direct şi nemijlocit cuprinsul acestuia . 

Faţă de aspectele arătate, acţiunea reclamantului este nefondată şi urmează a o respinge .

Prin întâmpinare, pârâta a invocat excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, raportat la D. 157/1958 privind prescripţia extinctivă.

In cauză s-a invocat nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare pe motivele dezvoltate anterior, nulitatea absolută putând fi invocată oricând, întrucât priveşte esenţa actului şi condiţiile pe care acesta trebuie să le îndeplinească în momentul încheierii , aspect ce are relevanţă şi asupra raporturilor juridice ulterioare dintre părţi ,.

Instanţa va respinge ca nefondată excepţia invocată de pârâtă prin întâmpinare 

Cu privire la culpa procesuală şi raportat la art.  451 ş.u. c,.p.p.c, întrucât a respins pe fond acţiunea reclamantului,  instanţa îl va obliga pe acesta către pârâtă la cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat conform  chitanţei depuse la dosar  în sumă de 1500 lei .

Domenii speta

Spete similare