Litigii cu profesionişti

Constată că prin cererea înregistrată la Judecătoria Sibiu la data de 9.12.2014, sub dosar nr…., reclamanta G R SRL, aflată în insolvenţă, cu sediul în Municipiul Oradea, ...., nr. 56, jud. Bihor, prin administrator judiciar G M R SPRL, cu sediul în Municipiul Oradea, …..jud. Bihor a solicitat în contradictoriu cu pârâta SC I C SRL, cu sediul în Municipiul Sibiu, ….să se oblige pârâta la plata sumei de 2203,38 lei cu titlu de contravaloare transport extern , conform facturii nr.  … VII 2014 scadentă la 1 IX 2014 emisă în baza comenzii nr. ..VII 2014 împreună cu dobânda legală  de la scadenţa facturii , în temeiul Convenţiei CMR de la Geneva din 19 V 1956 la care România a aderat prin decretul nr. 451/1972.

Pârâta SC I C SRL a depus în data de 12.01.2015 întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată , cu cheltuieli de judecată . În motivare a reţinul că pârâta a solicitat reclamantei să emită factura fiscală nr. …..VII 2014 în valoare totală de 496 euro , respectiv 2203,38 lei . La rândul său reclamanta figurează în evidenţele contabile ale pârâtei cu o creanţă neîncasată de 416,50 euro conform facturii fiscale …..2009 , valoare pe care pârâta a făcut o cerere de înscriere la masa credală a reclamantei în cadrul dosarului nr. ….2012 aflat pe rolul Tribunalului Bihor.

S-a arătat că se impune constatarea intervenirii compensaţiei legale , până la concurenţa sumei celei mai mici , respectiv până la concurenţa sumei de 416,50 euro. Se invocă prevederile art. 1617 din Codul Civil , art. 1143 şi urm. din Codul Civil de la 1869 , respectiv prevederile art. 1616 şi urm. din Noul Cod Civil.

Prin răspunsul la întâmpinare reclamantă a învederat că suma datorată la plată de pârâtă s-a născut ulterior deschiderii procedurii, comanda CP …2014 /factura …VII 2014, nu sunt îndeplinite condiţiile compensaţiei reglementate prin art. 52 din Legea nr. 85/2006 , atâta vreme cât în susţinerea compensaţiei legale pârâta se prevalează de o creanţă născută anterior procedurii pe care o opune unei creanţe născute în cursul procesului.

Judecătoria Sibiu, luând în examinare susţinerile părţilor , prin prisma actelor şi lucrărilor dosarului a constatat că cererea de chemare în judecată este întemeiată acţiunea, sens în care a admis-o, pentru următoarele motive:

Aşa cum confirmă şi pârâta prin întâmpinare reclamanta a onorat comanda de transport nr. ….VII 2014 , cu tarif de transport de 400 euro şi TVA , drept pentru care a emis factura fiscală ….VII 2014 pentru suma de 2203,38 lei. Pârâta refuză să plătească susţinând intervenţia unei compensaţii , efect al facturii nr. ….III 2009 pentru suma de 416,50 euro , pentru care s-a înscris la masa credală din dosarul nr. …./2012 aflat pe rolul Tribunalului Bihor. Nu se demonstrează de pârât existenţa acelei facturi .

Ca atare în lipsa certitudinii acesteia nu se poate pune în discuţie incidenţa prevederilor art. 1617 din Codul Civil 2009 : (1) Compensaţia operează de plin drept de îndată ce există două datorii certe, lichide şi exigibile, oricare ar fi izvorul lor, şi care au ca obiect o sumă de bani sau o anumită cantitate de bunuri fungibile de aceeaşi natură.(2) O parte poate cere lichidarea judiciară a unei datorii pentru a putea opune compensaţia. (3) Oricare dintre părţi poate renunţa, în mod expres ori tacit, la compensaţie.Potrivit art. 52 din Legea nr. 85/2006 deschiderea procedurii de insolvenţă nu afectează dreptul unui creditor de a invoca compensarea creanţei sale cu cea a debitorului asupra sa, atunci când condiţiile prevăzute de lege în materie de compensare legală sunt îndeplinite la data deschiderii procedurii. Conform Convenţiei din 19 mai 1956 referitoare la contractul de transport internaţional de mărfuri pe şosele (CMR) Dacă destinatarul a primit marfa fără să fi constatat starea ei în contradictoriu cu transportatorul sau dacă cel mai târziu în momentul eliberării, când este vorba de pierderi ori avarii aparente, sau în termen de 7 zile de la data eliberării, în afară de duminici şi sărbători legale, când este vorba de pierderi sau avarii neaparente, nu a făcut rezerve transportatorului, indicând natura generală a pierderii sau avariei, se prezumă, până la proba contrarie, că a primit marfa în starea descrisă în scrisoarea de trăsură. Rezervele arătate mai sus trebuie să fie făcute în scris dacă este vorba de pierderi sau de avarii neaparente.( art. 30 )

Cum pârâta, în procesul de insolvenţă nr. …/2012 aflat pe rolul Tribunalului Bihor nu a cerut compensarea ,nu a contestat prestaţia reclamantei prestatoare , cum aceasta e cerută în termenul de prescripţie , Judecătoria Sibiu a obligat pârâta să plătească reclamantei debitul restant de 2203,38 lei la care se adaugă dobânda legală de la scadenţa facturii ……VII 2014.

Împotriva sentinţei civile nr. 1175/03.03.2015 pârâta SC I CSRL a formulat cerere de apel prin care a solicitat modificarea sentinţei atacate şi pe cale de consecinţă respingerea acţiunii; cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii de apel s-a arătat în esenţă că judecătorul sindic a constatat existenţa unei creanţe certe, lichide şi exigibile, astfel că reţinerea instanţei de fond potrivit căreia apelanta nu a dovedit existenţa facturii nu poate fi primită.

Intimata G M R SPRL a depus în data de 30.06.2015 întâmpinare prin care a solicitat instanţei respingerea cererii de apel ca fiind nefondată arătând în esenţă că, nu sunt îndeplinite condiţiile compensaţiei legale prevăzută de art. 52 din Legea nr. 85/2006.

Verificând legalitatea şi temeinicia sentinţei civile atacate prin prisma motivelor de apel invocate și în limitele prevăzute de art. 477, 478 NCPC, se constată faptul că apelul este fondat urmând a fi admis şi schimbată în parte sentinţa atacată pentru următoarele considerente. 

Instanţa are în vedere faptul că – pârâtul - poate să-i opună reclamantului, pe calea întâmpinării, compensaţia legală, în condiţiile art. 1616 şi urm. NCC (fost art. 1144 şi urm. V.C. civ.), numai dacă deţine asupra acestuia, la rândul său, o creanţă certă, lichidă şi exigibilă.

Deci, compensația legală poate opera oricând dacă sunt îndeplinite condițiile legale  şi nici vechea lege specială nr.85/2006 privind procedura insolvenţei, ca de altfel nici ce nouă nr.85/2014 nu interzice acest lucru (Art. 52 - Deschiderea procedurii de insolvenţă nu afectează dreptul unui creditor de a invoca compensarea creanţei sale cu cea a debitorului asupra sa, atunci când condiţiile prevăzute de lege în materie de compensare legală sunt îndeplinite la data deschiderii procedurii/ Art. 90  (1) Deschiderea procedurii de insolvenţă nu afectează dreptul niciunui creditor de a invoca compensarea creanţei sale cu cea a debitorului asupra sa, atunci când condiţiile prevăzute de lege în materie de compensare legală sunt îndeplinite la data deschiderii procedurii. Compensarea poate fi constatată şi de administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar.(2) Prevederile alin. (1) se aplică în mod corespunzător şi creanţelor reciproce născute după data deschiderii procedurii insolvenţei”.

În speţă, creanţa pe care pârâtul a opus-o reclamantului în vederea compensării este una certă, lichidă şi exigibilă în sumă de 2.021,12 lei  şi cu care a şi fost înscris în tabelul de creanţe al debitoarei reclamante la poziţia nr.79 (f.25 fond), aspect de altfel recunoscut şi de către reclamantă prin răspunsul la întâmpinare (f.24 fond), urmând a opera astfel compensarea, ca mijloc de apărare în cauză.

Compensaţia poate fi legală, atunci când operează în puterea legii, convenţională, când operează prin convenţia părţilor sau judecătorească, atunci când operează prin hotărârea instanţei.

Efectele compensaţiei (legale, convenţionale sau judecătoreşti) sunt însă, în toate cazurile, aceleaşi: stingerea creanţelor reciproce, întocmai ca şi plata.

Ca mod de stingere a unor obligaţii reciproce, până la concurenţa celei mai mici dintre ele, compensaţia presupune, prin ipoteză, existenţa a două raporturi obligaţionale distincte, în cadrul cărora aceleaşi persoane sunt creditor şi debitor, una faţă de cealaltă.

Compensaţia (art. 1616 şi urm. C.civ.), sub aspect proce¬sual, constituie un simplu mijloc de apărare, deci creanţa pârâtului va fi valorificată pe cale de excepţie, numai că, din art. 2505 C.civ. rezultă că acest lucru nu va fi posibil în cazul în care creanţa pârâtului s-a prescris anterior momentului la care ar fi îndeplinite toate condiţiile compensaţiei, ceea ce înseamnă că prescrierea valo¬rificării creanţei pe cale de acţiune afectează şi valorificarea aceleiaşi creanţe pe cale de excepţie.

Pârâtul nu poate în apel să formuleze o cerere reconvenţională, prin care ar urmări obligarea adversarului faţă de el (aşadar, el nu poate să invoce compensaţia judiciară, care ar presupune o cerere reconvenţională) şi astfel niciuna dintre părţile iniţiale nu poate formula o cerere de chemare în garanţie direct în apel etc.

Articolul 478 alin. (5) teza finală C.pr.civ. prevede că, poate fi invocată compensaţia legală direct în apel. Faţă de formularea clară a legii, rezultă că nu poate fi solicitată compensaţia judiciară direct în apel.

În legătură cu compensaţia legală, trebuie precizat că ea poate fi invocată în apel indiferent de momentul la care a operat, deci chiar şi atunci când a intervenit după pronunţarea hotărârii apelate. Legea nu face nici o distincţie în acest sens, iar unde legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie să distingă, cu atât mai mult poate opera în faţa primei instanţe.

Atunci când, opunând compensaţia legală, pretenţia pârâtului este mai mare decât cea a reclamantului, pentru diferenţă trebuie însă să se formuleze cerere reconvenţională, deci în această situație natura compensaţiei fiind una judiciară, pârâtul are obligaţia să supună valorificarea dreptului său pe calea unei cereri reconvenţionale, iar nu pe calea întâmpinării, a cărei funcţie, de prezentare a apărărilor, este una diferită.

Prin urmare, din datele cauzei de față rezultă că pârâtul apelant datorează suma de 2.203,38 lei însă deține o creanță certă, lichidă și exigibilă în sumă de 2.021,12 lei împotriva reclamantei intimate anterior datei deschiderii procedurii insolvenţei şi cu care a şi fost înscrisă în tabelul de creanţe iar deschiderea procedurii insolvenţei nu afectează dreptul unui creditor de a invoca compensarea creanţei sale cu ce a debitorului asupra sa atunci când sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege în materie de compensare legală la data deschiderii, ci dispoziţiile legii îl obligă dacă chiar el decide să ceară deschiderea procedurii conform art.3, alin.1, pct.6 din Legea nr.85/2006/ art.5, alin.1, pct.20 din Legea  nr.85/2014.

Cum în cauză compensaţia legală a operat de drept, instanța urmează a obliga pârâtul apelant doar la plata diferenţei de 182,26 lei şi a dobânzii legale aferente de la scadenţa facturii seria …../18.07.2014.

Deşi în cauză apelanta a efectuat cheltuieli de judecată constând în taxa judiciară de timbru, cu ocazia dezbaterilor a arătat că îşi rezervă dreptul de  solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.

Domenii speta

Spete similare