Procedura insolvenţei

Pentru a se deschide procedura insolvenței debitoarei la cererea creditoarei este necesar să se dovedească faptul că aceasta nu dispune de lichidități pentru achitarea datoriilor certe, lichide și exigibile care depășesc valoarea-prag.

Prin Decizia civilă nr. 543/A/21.09.2017 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, Secţia a doua civilă, a fost respins apelul formulat împotriva sentinţei civile nr. 328/10.05.2017, pronunţată de Tribunalul Arad în dosarul nr…., , având ca obiect deschiderea procedurii la cererea creditorului.

Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de Apel a reţinut că prin sentinţa apelată Tribunalul Arad a admis contestaţia formulată de debitoare şi a respins cererea formulată de creditor, pentru deschiderea procedurii insolvenţei împotriva debitoarei

Pentru a hotărî astfel, judecătorul-sindic a constatat că creditorul a pretins că are faţă de debitor o creanţă de 54.064 lei şi că debitorul nu a mai făcut plăţi după data de 30.06.2016. Din chitanţele depuse la dosar rezultă că după data de 30.06.2016 debitorul a plătit creditorului, cu titlu de impozite, taxe şi contribuţii, suma de 11.000 lei, sumă care, având în vedere afirmaţia creditorului privind ultima plată, urmează să fie scăzută din creanţa totală pretinsă de creditor, rămânând de plată  suma de 42564 lei.

Constatând că deşi suma datorată actual, calculată conform datelor arătate, este superioară valorii prag, debitorul a plătit în ultima perioadă sume semnificative de 2000 şi 4000 lei lunar, judecătorul-sindic a apreciat că debitorul a arătat că se află într-un proces de redresare financiară şi a înlăturat prezumţia stării sale de insolvenţă, urmând să respingă cererea.

Împotriva sentinţei menţionate a declarat apel creditoarea, solicitând admiterea apelului aşa cum a fost formulat şi schimbarea în tot a hotărârii atacate pentru următoarele motive:

Debitoarea figurează în evidenţele creditoarei cu suma de 50.934 lei, deci peste valoarea-prag aşa cum prevăd dispoziţiile art. 5 alin. 72 din Legea nr. 85/2014, astfel că judecătorul-sindic în mod greşit a respins cererea creditoarei privind deschiderea procedurii insolvenţei faţă de debitoarea sa.

La art.5 alin.(72) din Legea nr.85/2014 privind procedura insolvenţei, se prevede: "valoarea-prag reprezintă cuantumul minim al creanţei, pentru a putea fi introdusă cererea de deschidere a procedurii de insolvenţă. Valoarea-prag este de 40.000 lei atât pentru creditori, cât şi pentru debitor, inclusiv pentru cererile formulate de lichidatorul numit în procedura de lichidare prevăzută de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, pentru creanţe de altă natură decât cele salariate, iar pentru salariaţi este de 6 salarii medii brute pe economie/salariat."

Deşii debitorul a efectuat plăţi atât în anul 2016 cât şi după declanşarea procedurii de insolvenţă, respectiv în anul 2017, la data prezentei, conform fişei sintetice totale pe plătitor, societatea datorează la bugetul general consolidat al statului suma de 50.934 lei. Plăţile efectuate de către societate sunt sporadice şi în sume mici faţă de debitele datorate către bugetul consolidat al statului, în concluzie în cauza de faţă sunt îndeplinite condiţiile impuse de art. 5 punct. (20) şi punct. (72) din Legea nr. 85/2014 şi anume că datoria debitoarei depăşeşte limita sumei impuse de lege (peste 45.000 lei), că debitoarea se află într-o evidentă stare de încetare de plăţi faţă de creditoare, care o împiedică să facă faţă datoriilor sale scadente, iar debitele indicate sunt creanţe bugetare.

În drept, creditoarea-apelantă a invocat dispoziţiile art. 466 şi art. 480 alin. 2 Noul Cod de procedură civilă; art.70 alin. 1 din Legea nr. 85/2014; art. 5 punct.(20) şi punct. (72) din Legea nr.85/2014; art. 65 din Legea nr.85/2014.

Prin întâmpinare, debitoarea-intimată a solicitat respingerea apelului formulat ca fiind nefondat şi menţinerea sentinţei judecătorului-sindic pentru următoarele motive:

Astfel, prin cererea introductivă ce face obiectul cauzei, creditoarea a făcut afirmaţii neadevărate, dintre care cea mai importantă se referă la faptul că debitoarea nu a mai efectuat nicio plată în vederea stingerii creanţei din data de 30.06.2016. Or, acest fapt este nereal, din luna iunie 2016, debitoarea plătind lunar sume cuprinse între 1.000 şi 2.000 lei, în cuantum total de 12.500 lei, iar după sentinţa primei instanţe o altă sumă de 19.460 lei, în două tranşe.

Prin aceste plăţi succesive, debitoarea şi-a demonstrat intenţia de a-şi plăti contribuţiile şi datoriile la bugetul de stat, şi face eforturi financiare considerabile în scopul stingerii creanţei.

De altfel, aceasta a fost şi constatarea judecătorului sindic care a statuat că "din chitanţele depuse la dosar rezultă că după data de 30.06.2016 debitorul a plătit creditorului, cu titlu de impozite, taxe şi contribuţii suma de 11.000 lei, sumă care având în vedere afirmaţia creditorului privind ultima plată, urmează să fie scăzută din creanţa totală pretinsă de creditor, rămânând de plată suma de 42.564 lei".

Totodată, judecătorul sindic a stabilit în mod judicios că "debitorul a plătit în ultima perioadă sume semnificative de 2.000 şi 4.000 lei lunar..., debitorul a arătat că se află într-un proces de redresare financiară", şi în consecinţă a înlăturat prezumţia stării de insolvenţa, respingând cererea.

În plus, ca principal motiv de respingere a apelului promovat de creditoare, intimata a continuat să efectueze plăţi în favoarea apelantei: în data de 6.06.2017 a plătit suma de 15.460 lei, şi în data de 8.09.2017 suma de 4.000 lei, care urmează să fie scăzute din creanţa totală.

Conform fişei sintetice, depusă şi la dosar, rezultă că a rămas o creanţă certă de 32.374 lei, deci o sumă inferioară valorii prag.

De asemenea, prin aceste plăţi consistente efectuate după judecata în primă instanţă, intimata îşi demonstrează intenţia de a efectua în continuare plăţi în contul stingerii creanţei bugetare.

În concluzie, având în vedere obiectul de activitate - conducerea activităţii contabile în folosul diverşilor clienţi - plăţile făcute lunar de către debitoare în favoarea apelantei/creditoare, capacitatea de plată a intimatei, a solicitat constatarea absenţei stării de insolvenţă şi respingerea apelului.

În drept, intimata debitoare a invocat dispoziţiile art. 72 C.insolv. şi art. 480 C.pr.civ., iar în probaţiune înscrisuri - chitanţe de unde rezultă plata parţială a creanţei.

Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:

Potrivit art. 70 al. 1, 2 din Legea 85/2014,  (1) orice creditor îndreptăţit să solicite deschiderea procedurii prevăzute de prezentul titlu poate introduce o cerere de deschidere a procedurii împotriva unui debitor prezumat în insolvenţă, în care va preciza:

a) cuantumul şi temeiul creanţei;

b) existenţa unui drept de preferinţă, constituit de către debitor sau instituit potrivit legii;

c) existenţa unor măsuri asigurătorii asupra bunurilor debitorului;

d) declaraţia privind eventuala intenţie de a participa la reorganizarea debitorului, caz în care va trebui să precizeze, cel puţin la nivel de principiu, modalitatea în care înţelege să participe la reorganizare.

(2) Creditorul va anexa documentele justificative ale creanţei şi ale actelor de constituire a cauzelor de preferinţă. De asemenea, creditorul va depune dovada codului unic de înregistrare al debitorului.

Potrivit art. 5 pct. 29 din Legea 85/2014, insolvenţa este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficienţa fondurilor băneşti disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide şi exigibile, astfel:

a) insolvenţa debitorului se prezumă atunci când acesta, după 60 de zile de la scadenţă, nu a plătit datoria sa faţă de creditor; prezumţia este relativă;

b) insolvenţa este iminentă atunci când se dovedeşte că debitorul nu va putea plăti la scadenţă datoriile exigibile angajate, cu fondurile băneşti disponibile la data scadenţei.

Conform art. 5 pct. 72 din Legea 85/2014,  valoarea-prag reprezintă cuantumul minim al creanţei, pentru a putea fi introdusă cererea de deschidere a procedurii de insolvenţă. Valoarea-prag este de 40.000 lei atât pentru creditori, cât şi pentru debitor, inclusiv pentru cererile formulate de lichidatorul numit în procedura de lichidare prevăzută de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, pentru creanţe de altă natură decât cele salariale, iar pentru salariaţi este de 6 salarii medii brute pe economie/salariat.

Așadar, pentru a se deschide procedura insolvenței debitoarei la cererea creditoarei este necesar să se dovedească faptul că aceasta nu dispune de lichidități pentru achitarea datoriilor certe, lichide și exigibile care depășesc valoarea-prag.

Prima instanță  a respins cererea apelantei-creditoare, reținând că aceasta are față de intimata-debitoare o creanță în sumă de 42564 lei, însă s-a apreciat că deşi suma datorată este superioară valorii prag, debitoarea a plătit în ultima perioadă sume semnificative de 2000 şi 4000 lei lunar, dovedind că se află într-un proces de redresare financiară şi înlăturând prezumţia stării sale de insolvenţă.

Curtea mai observă că în apel s-a făcut dovada faptului că debitoarea-intimată a mai achitat către apelanta-creditoare după pronunțarea sentinței apelate suma de 19460 lei în două tranșe.

Pe cale de consecință, nu sunt întrunite condițiile deschiderii procedurii insolvenței acesteia, din moment ce cuantumul creanței se situează sub valoarea prag, iar debitoarea-intimată efectuează plăți, neaflându-se în stare de insolvență.

Față de cele de mai sus, constatând că prima instanță a pronunțat o soluție temeinică și legală, Curtea a respins apelul formulat de apelanta-creditoare ca nefondat.

În baza art. 451-455 din Codul de procedură civilă, nefiind solicitate, nu a acordat cheltuieli de judecată.

Domenii speta

Spete similare