Anulare testament

Sentinţă civilă 11305 din 02.12.2015


R O M A N I A

JUDECATORIA CLUJ NAPOCA

SECTIA CIVILA

Operator de Date cu Caracter Personal 3185

Dosar nr. .../.../2011

SENTINŢA CIVILĂ NR. 11305/2015

Şedinţa publică din data de 02.12.2015

Complet constituit din :

JUDECATOR : F. I.

GREFIER : T. R.

Pe rol se află pronunţarea hotărârii în dosarul civil cu numărul mai sus menţionat, privind cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii C. L., T. G. şi T. M. V. în contradictoriu cu pârâta C.V.-F., având ca obiect anulare act.

La apelul nominal făcut în cauză, se constată lipsa părţilor.

Se face referatul cauzei, după care:

Instanţa reţine că la data de 27.11.2015 reclamanţii au depus concluzii scrise la dosar.

Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în şedinţa publică din data de 24.11.2015, fiind consemnate în încheierea ce face parte integrantă din prezenta sentinţă, când instanţa, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru astăzi, data de astăzi, 02.12.2015.

I N S T A N Ţ A

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată:

Prin cererea înregistrată pe  rolul Judecătoriei Cluj-Napoca sub nr. .../.../2011 la data de 14.12.2011, reclamanţii C. S. A. , C. L. , T. I., T. G. şi T. M. V., în contradictoriu cu pârâta C. V. F. , au solicitat instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să constate nulitatea testamentului încheiat la data de 28.10.2011 la B.N.P. S.-C. L. autentificat sub nr. ... precum şi să constate faptul că reclamanţii sunt singurii moştenitori ai defunctei P. V., născută la data de 18 mai 1946 în sat …, com. .., jud …., în calitate de colaterali privilegiaţi – nepoţi de fraţi.

În fapt, reclamanţii au precizat că sunt nepoţi de fraţi ai defunctei P. V., decedată la data de 25.11.2011, şi că au acceptat succesiunea faţă de mătuşa lor, prin declaraţiile autentice de acceptare făcute în faţa notarului public, în termenul legal de acceptare.

Reclamanţii susţin că la data de 27.11.2011 au înmormântat-o pe mătuşa lor, ocazie cu care pârâta C. V. F. le-a prezentant testamentul a cărui nulitate o solicită, testament prin care defuncta a lăsat întreaga sa avere pârâtei, pe care a cunocut-o în ultimele 3 luni de viaţă, aceasta având rolul de menajeră. Potrivit pârâţilor, nimeni nu a ştiu de intenţia defunctei de a lăsa întreaga sa avere pârâtei.

Se arată faptul că defuncta era bolnavă de cancer în fază de metastază de mai mult timp, motiv pentru care reclamanţii au păstrat legătura cu mătuşa lor iar reclamantul T. I., fiind oarecum agreat de mătuşa sa, a fost contactat pentru a o ajuta pe bolnavă în ceea priveşte problemele sale cu doctorul de familie. Mai mult, reclamantele arată că o ajutau pe mătuşa lor la unele activităţi casnice şi chiar şi în ceea ce priveşte administrarea proprietăţilor sale.

Potrivit reclamanţilor, defuncta urma un tratament cu citostatice care s-a dovedit a fi unul eficient însă starea sa de sănătate s-a înrăutăţit din momentul în care a intrat în relaţii cu pârâta, sub influenţa căreia a refuzat urmarea acestui tratament. Pe acest fond, reclamanţii susţin că defuncta şi-a pierdut discernământul în ultima perioadă a vieţii şi inclusiv la data întocmirii testamentului, fapt ce a fost întărit de relatările vecinilor şi a celorlaţi apropiaţi, aceste persoane declarând că bolnava avea un comportament nefiresc, cu ieşiri necontrolate, nervoase, acuzatoare, era permanent pusă pe harţă, răutăcioasă şi chiar violentă, reclamanţii aflând că mătuşa lor depusese circa zece plângeri la Poliţie şi Primărie pe motive absurde, cum ar fi faptul că vecini ai săi fabricau droguri, bani falsi etc.

În ceea ce priveşte convieţuirea defunctei cu pârâta, se arată că aceasta a început în luna septembrie a anului 2011, născută fiind din întâlnirea la biserică, ambele având credinţa în cultul Martorii lui Iehova. Astfel, reclamanţii susţin că cele două s-au întâlnit în toamna acestui an, pârâta împrumutând de la mătuşa reclamanţilor suma de 4000 euro pe care nu a mai restituit-o niciodată, pârâta aflând în acest context de starea de sănătate a defunctei. Se arată că aceasta din urmă, dorind să îşi recupereze banii, a invitat-o de mai multe ori pe pârâtă la domiciliul ei, pârâta mutându-se efectiv la mătuşa lor, reclamanţii apreciind că pârâta s-a oferit să o ajute pe defunctă tocmai pentru a-şi plăti datoria. În continuare, se susţine că pârâta s-a oferit să o ajute pe defunctă chiar şi medical cu toate că nu era de specialitate, convingând-o să aplice un tratament naturist, pârâta refuzând ajutorul oferit de un martor în ceea ce priveşte tratamentul bolnavei, acelaşi martor arătând că pârâta îi lua sânge mătuşii reclamanţilor.

Reclamanţii mai susţin că s-au interesat de pârâtă şi au aflat că este din judeţul …, e relativ nouă la biserica din … pe care nu o prea frecventa după mutarea la mătusa lor, pârâta culegând moşteniri încă de la alte 2-4 persoane în acelaşi fel.

Mai departe, reclamanţii arată că de la momentul în care s-a mutat în locuinţa mătuşii lor, pârâta nu o lăsa pe aceasta să vorbească cu nepoţii săi, se afla permanent lângă părţi, împiedicând desfăşurarea unei comunicări fireşti între rude. Reclamanţii susţin că un martor le-ar fi spus că într-o vizită a prins un moment de singurătate cu bolnava care a început să îi spună să meargă la locuinţa ei din …, amuţind brusc (de frică aprecia martorul) la intrarea pârâtei.

În continuare, reclamanţii susţin că starea de sănătate a mătuşii lor s-a înrăutăţit în luna octombrie a anului 2011 când pârâta i-a aplicat un tratament nepotrivit pentru o răceala (împachetări cu cerceaf ud şi rece), ceea ce i-a provocat o pneumonie. Se arată că din acest moment a avut loc o ruptură în relaţia reclamanţilor cu mătuşa lor, pârâta refuzând chiar să îi lase să vorbească la telefon cu bolnava, fapt ce ce i-a pus pe gânduri pe reclamanţi. Reclamantul T. I. susţine că mătuşa i-a solicitat obţinerea unei adeverinţe de la medicul de famile, însă, acesta din urmă a refuzat acordarea ei fără prezenţa personală a bolnavei.

Reclamanţii mai arată faptul că toate aceste manopere folosite de pârâtă, conduc la ideea că pârâta a utilizat mijloace frauduloase în vederea captării defunctei pentru a-i lăsa moştenirea ei, pe care altfel nu ar fi lăsat-o menajerei, existând astfel şi un dol prin captaţie.

În drept, cererea a fot întemeiată pe dispoziţiile art. 1038 şi art. 1076 N.Cod civil.

În probaţiune, reclamanţii au solicitat proba cu înscrisuri, interogatoriul pârâtei, proba testimonială şi expertiza de specialitate.

A fost depus testamentul defunctei autentificat sub nr. 1231/28.10.2011 (f. 5-6 vol. I).

La data de 12.12.2011 reclamanii au formulat o precizare de acţiune prin care au arătat faptul că atacă testamentul care priveşte şi bunurile imobile identificate astfel: apartament înscris în C.F. … topo  ... casă + teren înscrise în C.F. …–… , top ...

La termenul din data de 01.02.2012 reclamanţii au depus declaraţii autentice de acceptare a moştenirii (f. 17-22 vol. I).

La data de 07.03.2012 pârâta C. V. – F. a depus întâmpinare (f. 31-33 vol. I) prin care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.

În motivare a arătat că la momentul semnării testamentului, contrar susţinerilor reclamanţilor, dispunătoarea era în deplinătatea facultăţilor mentale, aspect care rezultă din constatările personale ale notarului public instrumentator al testamentului, d-na S. C. L. şi a martorilor asistenţi M. C.-R. şi R. A. D. , iar pe de altă parte din adeverinţele medicale eliberate chiar în ziua întocmirii testamentului de dr. T. T. şi dr. R. T.

În ceea ce priveşte pretinsele manopere dolosive, pârâta a susţinut că, fiind de aceeaşi religie, şi frecventând aceeaşi biserică, a avut relaţii de prietenie cu defuncta cu ani înaintea decesului acesteia, mai cu seamă după decesul soţului acesteia (2009) când a rămas singură. Astfel, se arat că bolnavă fiind şi având nevoie de ajutor, defuncta a fost lăsată să se descurce singură de către rudele sale de sânge care astăzi revendică drepturi succesorale.

Reclamanta arată că, fiind în relaţii apropiate cu defuncta, a ajutat-o în permanenţă în ultimii ani iar din luna septembrie 2011, când starea ei s-a înrăutăţit, chiar a locuit împreună cu aceasta, acordându-i toate îngrijirile necesare. Totodată, reclamanta susţine că a fost împuterniciă de bolnavă să se prezinte la I. O. pentru a îndeplini toate formalităţile legale pentru obţinerea medicamentelor necesare.

Pârâta susţine că din rudele apropiate ale defunctei, doar reclamantul T. I. o mai vizita din când în când, dar doar pentru a-i solicita diverse sume de bani de care avea nevoie pentru cheltuielile personale. Mai mult, pârâta arată că dezinteresul reclamanţilor rezultă şi din faptul că de înmnormântare s-a ocupat doar pârâta, sumele necesare fiind avansate de aceasta.

Pârâta a mai precizat că este de acord cu solicitările în probaţiune ale reclamanţilor cu excepţia solicitării de emitere a unei adrese la secţia de poliţie nr. 3 – … prin care să se solicite informaţii în legătură cu sesizările făcute de defunctă în ultimele luni de viaţă, chestiune care nu are nicio legătură cu prezentul dosar.

În dovedirea afirmaţiilor sale, pârâta a arătat că înţelege să se folosească de proba cu înscrisuri şi de proba cu martori.

Pârâta a depus la dsoar adeverinţe medicale, procură specială autentificată sub nr. .../20.10.2011,  (f. 34-37). 

La data de 05.03.2012 reclamantul T. I. a depus o cerere de renunţare la judecată (f. 39 vol. I) iar la data de 06.03.2012 au fost depuse cerere de renunţare la judecată din partea reclamanţilor T.  G. şi C. S.-A. precum şi procură judiciară (f. 40-42).

La termenul din data de 07.03.2012 (f. 46 vol. I) instanţa, constatând caracterul irevocabil al unei cereri de renunţate, a luat act de renunţarea la judecată a reclamanţilor T. I. şi C. S. A. , constatând totodată că aceasta din urmă nu are un mandat expres de renunţare din partea reclamantei T. G.

La data de 19.04.2012 pârâta a depus la dosar o precizare (f. 49-50 vol. I) privind valoarea minimă a bunurilor ce compun masa succesorală, în care a indicat toate aceste bunuri precum şi valaorea estimată a acestora, totalul ridicându-se la suma de 747.169,5 lei.

La data de 02.10.2012 pârâta a depus o completare la întâmpinare şi note de şedinţă (f. 102-104 vol. I) prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor având în vedere că acestora nu le-a fost dovedită calitatea de moştenitori şi nici nu au investit instanţa în acest sens, prin formularea unui petit de stabilire calităţii de moştenitor. Totodată, s-a arătat că solicitarea reclamanţilor de constatare a nulităţii absolute a testamentului, pe motivul vicierii consimţământului prin dol realizat prin captaţie şi sugestie şi pe motivul lipsei valabilităţii consimţământului prin lipsa discernământului este inadmisibilă având în vedere faptul că sancţiunea prevăzută de lege, mai precis art. 1205 şi 1214 Noul Cod Civil, în acest caz este nulitatea relativă.

Totodată, pârâta a precizat că acţiunea este inadmsibilă şi prin faptul că motivele invocate, respectiv lipsa discernământului şi vicierea consimţămâmtului prin dol, nu pot exista împreună, ele excluzându-se reciproc.

În probaţiune, pârâta a solicitat administarea probei cu interogatoriul reclamanţilor.

La data de 02.10.2015 I. O.  a depus copia foii de observaţie a defunctei (f. 107-113).

La termenul din data de 21.11.2012 reclamanţii au depus un înscris intitulat completare la întâmpinare prin care au arătat că sunt moştenitori legali ai defunctei P. V., din clasa a II-a de moştenitori, prespectiv colaterali privilegiaţi, efectuând acte de acceptare expresă a moştenirii în termenul de opţiune succesorală şi având atât calitate procesual activă cât şi interes în promovarea acestei acţiuni. În ceea ce priveşte admisibilitatea acţiunii, reclamanţii au învedererat că au solicitat anularea testamentului iar nu constatarea nulităţii absolute a acestuia, fiind indicat textul legal care reglementează în mod expres, în materia testamentului, motivele de nulitate pe care se întemeiază acţiunea.

La acelaşi termen (21.12.2012) instanţa a dispus unirea excepţiei lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor cu fondul cauzei.

La data de 18.12.2012 Poliţia Municipiului ... – Secţia III Poliţie a depus copii ale rezultatului verificărilor efectuate ca urmare sesizărilor formulate de defunctă în ultimele 6 luni de viaţă ale acesteia (f. 256-260).

În şedinţa publică din data de 30.01.2013 reclamanţii au depus înscrisuri care dovedesc legătura de rudenie a acestora cu defuncta P. V. (f. 277-295).

La solicitarea instanţei, la dosar au fost depuse de către Biroul Individual Notarial L. S. – C. actele care au stat la baza redactării şi autentificării testamentului cu nr.  ... (f. 445-475).

În cauză, instanţa a încuviinţat şi administrat proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul pârâtei C. V. F. (f. 300-311 vol. I) şi al reclamanţilor C. L. (f. 306-310), T. M. V. (f. 301-315) şi T. G. (f. 325-328) precum şi proba testimonială cu martorii I.-S. I. (f. 350-351), D.V. (f. 352), R. A. D. (f. 353-354), T. T. (f. 376-377), M. L. (f. 385) şi P. M.  (f. 385).

La data de 19.12.2012 a fost acvirat dosarul penal cu nr.  ...

Totodată, în cauză a fost încuviinţată proba cu expertiza medico-legală psihatrică, la dosar fiind depuse raportul de expertiză medico-legală psihiatrică efectuat de … (f. 390-392 vol. I), raportul de nouă expertiză medico-legală psihiatrică (f. 417-420 vol. II) precum şi avizul acestuia din urmă (f. 421 vol. II). În acelaşi timp, la data de 30.10.2015 la dosar a fost depus raportul de nouă expertiză medico-legală întocmit de Comisia de Noua Expertita Medico-Legală Psihiatrică din cadrul … (f. 611-623) precum şi avizul acestuia (f. 610). La dosar a mai fost depusă opinie expertală d-lui prof. dr. V. B., expert asistent pentru reclamanţi (f. 402-409).

Din actele şi lucrările existente la dosar, instanţa reţine următoarele:

Reclamanţii sunt moştenitori de gradul doi, în calitate de nepoţi de fraţi ai defunctei P. V., aceasta din urmă decedată la data de 25.11.2011.  La data de 07.12.2011 reclamanţii au formulat declaraţii autentice de acceptare a moştenirii (f. 17-22 vol. I) autentificate de B.N.P.A. M. D. şi M. C.

La data de 28.11.2015 a fost redactat testamentul defunctei P. V., autentificat sub nr.  ... de B.N.P.A. S. C. L. , A. D. C. (f. 5-6), prin care testatoarea a instituit drept legatar universal pe pârâta C. V. F.

Ulterior decesului mătuşii lor, reclamanţii au formulat o plângere penală împotriva pârâtei C. V. F. pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, plângere înregistrată sub nr. dosar ... Prin rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale care s-a dispus în acest dosar la data de 14.05.2012 s-a arătat că în urma efectuării unei expertize medico-legale asupra cadavrului numitei P. V. s-a constatat că moartea acesteia a fost neviolentă şi s-a datorat insuficienţei pluriorganice, apărute în evoluţia „carcinomului mamar cu metastaze multiple”.

Primul motiv de de nulitate invocat de reclamanţi, faţă de testamentul autentificat sub nr. ... de B.N.P.A. S. C. L., A. D. C., a fost lipsa discernământului testatoarei la momentul întocmirii actului.

Sub acest aspect, instanţa reţine faptul că testamentul a fost încheiat la domiciliul defunctei, care era la acel moment nedeplasabilă, de faţă la semnarea actului fiind şi martorii M. C. R. şi R. A. D. Totodată, instanţa reţine că în vederea încheierii acestui act, defuncta a fost supusă unui control în urma căruia, la data de 28.10.2011, medicul primar psihiatru-psihoterapeut a emis adeverinţa prin care constata faptul că pacienta nu prezintă afecţiuni psihiatrice la examinare fiind „aptă notar”.

În drept, instanţa reţine faptul că articolul 1038 Noul Coc civil (act normativ aplicabil având în vedere data întocmirii actului contestat) stabileste faptul că „testamentul este valabil numai dacă testatorul a avut discernământ şi consimţământul său nu a fost viciat”. Totodată, potrivit art. 1205 alin. 1 C.civ. „este anulabil contractul încheiat de o persoană care, la momentul încheierii acestuia, se afla, fie şi numai vremelnic, într-o stare care o punea în neputinţă de a-şi da seama de urmările faptei sale”.

Instanţa reţine faptul că discernământul ţine de caracterul conştient al voinţei manifeste de a perfecta un act juridic, însă lipsa discernământului nu este asimilată lipsei totale de consimţământ întâlnită în cazul erorii obstacol. De aceea persoanele cu capacitate deplină de exerciţiu sunt prezumate a avea discernământul necesar pentru încheierea de acte juridice, iar cei lipsiţi de capacitate de exerciţiu sunt prezumaţi a nu avea discernământ datorită fie vârstei fragede, fie stării de sănătate mintală, în ultimul caz fiind vorba despre majorii puşi sub interdicţie.

Dacă în cazul lipsei totale a consimţământului sancţiunea legală este fără doar şi poate nulitatea absolută a actului juridic, deoarece sancţiunea intervine pentru absenţa unui element esenţial fără de care actul juridic nu poate lua naştere, respectiv a voinţei manifeste de încheiere a actului juridic, prin sancţiunea menţionată urmărindu-se ocrotirea unui interes general, în ipoteza lipsei discernământului, sancţiunea trebuie să fie una de protecţie în favoarea persoanei interesate, care a contractat fără putinţa de a aprecia cu privire la efectele manifestării sale de voinţă.

Este şi firesc să se aplice sancţiunea nulităţii relative, de vreme ce aceeaşi sancţiune de protecţie este operantă şi în ipoteza încheierii actelor juridic de către persoane lipsite de capacitate de exerciţiu, fără încuviinţarea ocrotitorului legal ori de cei puşi sub interdicţie, deci lipsiţi de discernământ.

În continuare se pune problema sarcinii probei lipsei discernământului si cum se poate realiza aceasta. Astfel, sub acest aspect nu trebuie pierdut din vedere că, în cauza de faţă, vorbim despre o persoana cu capacitate deplină de exerciţiu, care este prezumată ca având discernământ. În atare condiţii, sarcina probei revine celui care alege a susţine lipsa discernământului, iar in caz că acesta nu reuşeşte a dovedi aceasta stare, precum şi în situaţia în care în urma unui efort probator reuşeşte să creeze doar o stare de incertitudine cu privire la existenţa discernământului, atunci actul va fi socotit valabil, nefiind răsturnată prezumţia existenţei discernământului care se naşte din starea de drept a capacităţii depline de exerciţiu.

În aceste condiţii, întregul efort probator trebuie sa se concentreze asupra a doua aspecte: cel dintai vizeaza probarea faptului insanităţii de spirit (a lipsei de discernământ), iar mai apoi, extrem de important, a se dovedi ca aceasta stare exista la momentul încheierii actului. Astfel, nu este suficient a se dovedi că în ultima perioadă a vieţii defuncta avea diminuată capacitatea psihică de apreciere a conţinutului şi consecinţelor actelor juridice, ci se cere a se dovedi că la momentul întocmirii actului, contractantul era lipsit de discernământ, altfel spus, cauza trebuie a fi contemporană actului.

Pentru a interveni sancţiunea nulităţii relative este necesar însă să existe dovezi concludente, neechivoce asupra lipsei discernământului testatorului datorată unei cauze naturale, adică probe din care să rezulte că persoana în cauză nu avea puterea de a aprecia efectele juridice ale manifestării sale de voinţă.

În cauză, din probele administrate, nu rezultă că defuncta ar fi fost lipsit de discernământ la momentul încheierii contractului de întreţinere. Astfel atât expertiza medico-legală psihiatrică efectuată de către ... şi care a avut spre analiză toate documentele medicale existente, cât şi celelalte probe administrate în faţa instanţei, conduc la concluzia că nu există date care să permită stabilirea incapacităţii psihice de exerciţiu a defunctei, la momentul încheierii acestui act.

În acest sens, instanţa reţine faptul că martorul R. A. D. (f. 353-354), care a fost de faţă la semnarea testamentului, declară faptul a avut o discuţie cu defuncta şi că aceasta părea să fie în deplinătatea facultăţilor mintale. Totodată, martorul T. T. (f. 376-377), medicul care a avut-o ca pacientă pe dfunctă în ultima lună de viaţă, a arătat faptul că aceasta era coerentă, încrezătoare în viaţă, era inteligibilă şi ştia ce i se întâmplă. Mai mult, extrem de important este faptul că la data semnării testamentului defuncta a fost supusă unui control psihiatric, medicul specialist apreciind că este aptă pentru a încheia un act juridic.

În ceea ce priveşte rapoartele de expertiză întocmit în cauză de … respectiv …, instanţa arată, în prelabil, că date fiind circumstanţele cauzei, mai exact decesul persoanei investigate, proba cu expertiza medicală nu poate avea o valoarea superioară celorlalte probe administrate, întrucât dată fiind imposibilitatea comisiei de a discuta cu persoana expertizată, concluziile raportului pot fi doar generale şi de principiu. Mai exact, dacă în situaţia efectuării unei expertize în vedere punerii sub interdicţie a unei persoane raportul efectuat ca urmare a investigaţiilor directe desfăşurate asupra persoanei în cauză are o importanţă primordială, în cauza de faţă un astfel de raport are o valoare mult mai redusă datorită imposibilităţii unei examinări directe.

În continuare, instanţa reţine faptul că în concluziile raportului întocmit de Comisia de Nouă Expertiză Medico-Legală Psihiatrică din cadrul … (f. 375-382), aprobat şi avizat de Comisia Superioară Medico-Legală (f. 374) forul suprem în materia expertizelor medico-legale, se arată faptul că defuncta avea „păstrată capacitatea psihică de apreciere asupra conţinutului şi consecinţelor negative ce pot decurge din încheierea actelor civile în litigiu”. Astfel, instanţa reţine faptul că defuncta nu prezenta simptome care ar putea conduce la concluzia lipsei discernământului. 

Nu în ultimul rând instanţa mai învederează faptul că actul juridic atacat a fost încheiat în prezenţa unui notar public, acesta deplasându-se la domiciliul defunctei dată fiind imposibilitatea bolnavei de a se deplasa. Sub acest aspect, instanţa reţine faptul că prin autentificarea actului contestat, mai ales în aceste condiţii speciale (deplasare la locuinţa părţilor), notarul public oferă o dovada în plus a existenţei discernământului defunctei la data încheierii actului, prin interacţionarea directă cu bolnava notarul având posibilitatea de a detecta existenţa unei inaptitudini psihice iar faptul că actul a fost încheiat demonstrează încredinţarea notarului public asupra faptului că judecata părţii nu este afectată. Mai mult, instanţa arată că independent de existenţa ori inexistenţa unei adeverinţe provenind de la un specialist, notarul public va încheia actul doar în situaţia în care nu are dubii cu privire la prezenta discernământului.

Pe cale de consecinţă, nefiind dovedită vreo cauză de afectare a discernământului testatorului, actul încheiat de acesta trebuie prezumat ca fiind întocmit de o persoană în deplinătatea capacităţilor psihice şi cu reprezentarea clară a consecinţelor juridice a dispoziţiilor sale de ultimă voinţă.

În ceea ce priveşte cel de-al doilea motiv invocat instanţa reţine faptul că actele de dispoziţie cu titlu gratuit sunt supuse regulilor din dreptul comun în ccea ce priveşte viciile consimţământului. Conform art. 1214 C. civ. „consimţământul este viciat prin dol atunci când partea s-a aflat într-o eroare provocată de manoperele frauduloase ale celeilalte părţi ori când aceasta din urmă a omis, în mod fraudulos, să îl informeze pe contractant asupra unor împrejurări pe care se cuvenea să i le dezvăluie”.

În materie de liberalităţi, dolul se manifestă sub forma captaţiei şi sugestiei. Captaţia constă în manopere dolosive şi mijloace frauduloase, folosite în scopul de a câştiga încrederea dispunătorului şi a înşela buna lui credinţă, pentru a-l determina să-i doneze un bun ori să fie gratificat prin testament. Sugestia se exercită prin mijloace ascunse şi tendenţioase, în scopul de a sădi în mintea dispunătorului ideea de a face o donaţie sau a constitui un legat pe care nu l-ar fi făcut din proprie iniţiativă.

Captaţia şi sugestia constituie cauze de nulitate a liberalităţii numai dacă mijloacele folosite sunt, într-adevăr, dolosive, frauduloase. Mijloacele captatorii nu pot duce la anularea liberalităţii dacă nu sunt caracterizate prin dol.

Prin urmare, liberalitatea poate fi anulată numai dacă manoperele frauduloase au avut ca rezultat alterarea voinţei dispunătorului, în sensul că, fără exercitarea lor, dispunătorul nu ar fi făcut actul de libcralitate.

În cauză, reclamanţii nu au făcut dovada folosirii de către pârâtă a mijloacelor dolosive frauduloase, care ar fi alterat voinţa defunctei, în sensul că, fără exercitarea lor, nu ar fi întocmit testamentul.

Majoritatea probelor administrate în cauză confirmă împrejurarea că pârâta şi defuncta se cunoşteau de multă vreme, mult anterior decesului defunctei.  Sub acest aspect, instanţa reţine că vecinul defunctei, C. V. a declarat în faţa organelor penale (f. 3-4) faptul că pârâta venea din când în când la defunctă pentru a discuta aspecte care ţineau de religia lor comună, acest martor, fără vreun interes în cauză, arătând că în ultima parte a vieţii defunctei pârâta stătea tot timpul în apartament şi o întreţinea cu cele necesare.

Mai mult, în ceea ce priveşte declaraţia dată de martorului I.-S. I. , care este singura care sprijină susţinerea reclamanţilor privind existenţa unei captaţii, instanţa reţine că din declaraţia acestui martor, oferită în faţa instanţei (f. 350-351) rezultă faptul că această persoană avea un conflict deschis cu pârâta C. V., martorul arătând că aceasta din urmă i-a reţinut anumite bunuri personale care se aflau atât în casa defunctei de la … cât şi în beciul apartamentului defunctei.  Mai mult, martorul susţine că a avut resentimente faţă de această pârâtă datorită felului în care aceasta s-a comportat în ziua în care a avut loc decesul defunctei. Având în vedere această situaţie, instanţa va aprecia această declaraţie cu prudenţă, fiind posibil ca modul de prezentare a situaţiei, la un interval de aproximativ un an şi jumătate de la eveniment, să fie influenţat de existenţa acestor neînţelegeri, sau poate chiar acest martor să se fi aşteptat la o oarecare gratificare din partea defunctei, care însă nu a mai venit, instanţa reţinând că acest martor avea o legătură strânsă cu defuncta, el declarând personal că s-a mutat în casa acesteia din … în jurul datei de 15.10.2015.

Având în vedere această stare de fapt, instanţa reţine că declaraţia acestui martor cu privire la faptul că ar fi cunocut-o pe pârâtă doar în luna octombrie (f. 350 partea de început a declaraţie), în condiţiile în care o vizita o dată la 5-6 zile pe defunctă şi avea o legătură strânsă cu aceasta, nu poate fi adevărată. De altfel, această susţinere este contrazisă imediat în declaraţie, martorul declarând că şi-a oferit ajutorul defunctei în septembrie 2011 dar a fost refuzat de P. V. pe motiv că ar fi aflat de la V. faptul că martorul ar fi numit-o nebună. Mai mult, în situaţia în care martorul nu ar fi cunoscut-o pe pârâtă decât în ultima perioadă a vieţii defunctei dar ar fi ştiut, conform declaraţiei sale, faptul că nepoţii defunctei o vizitau pe aceasta, de ce ar fi întrebat-o, conform propriei sale declaraţii, pe pârâtă, dacă a făcut actele? Mai mult, acest martor, într-un mod cu totul de neînţeles a arătat că a întrebat-o pe pârâtă dacă actele sunt făcute fără a discuta despre ce acte se referea. Presuspunând că actele s-ar referi la moştenire, instanţe se întreabă de ce, dacă pârâta era o necunoscută, martorul ar fi întrebat-o astfel de lucruri? Sau, totodată, de ce martorul a fost de acord să îi dea unei necunoscute cheia casei de la …, pe baza simplei susţineri a acesteia că este „stăpână” în condiţiile în care defuncta avusese rude apropiate?

Mai mult, sub aspectul relaţiei dintre pârâtă şi testatoare, martorul R. A. D. (f. 353-354), persoană care a fost de faţă la întocmirea testamentului şi care este de aceeaşi credinţă cu pârâta, a arătat că soţul defunctei a colaborat cu cel al pârâtei iar aceasta din urmă a început să o ajute pe defuncta bolnavă cu un an şi jumătate înainte de deces. Totodată, instanţa reţine că martora D. V. (f. 352) nu a putut oferi informaţii relevante cu privire la relaţia dintre defunctă şi pârâtă, având în vedere că martora o vedea rar pe defunctă, când aceasta din urmă mergea în …, martora nevizitând-o pe bolnavă la domiciliul acesteia din …

Totodată, martora M.  L. (f. 385) susţine că defuncta şi pârâta se cunoşteau de mai mult timp, fiind apropiate datorită împrejurării că ambele au avut rude bolnave de cancer. Totodată, această martoră arată că în luna mai a anului 2011 bolnava i-ar fi spus că nu poate fi ajutată de către nepţii săi, aceştia din urmă având problemele lor, însă intenţionează să o cheme pe V. în ajutorul său.

De asemenea, în privinţa declaraţiei oferite de martora P. M., instanţa reţine că aceasta nu avea o relaţia apropiată cu defuncta, nu o vizita pe aceasta la domiciliul din … şi deci nu avea de unde să îi cunoască pe apropiaţii acesteia. Mai mult, faptul că pârâta nu a mers niciodată la casa din … nu are nicio importanţă întrucât aceasta o vizita pe defunctă la domiciliul din …

Având în vedere aspecte de mai sus, instanţa reţine că pârâta a avut o relaţia de prietenie cu defuncta, persoană de aceeaşi credinţă, fiind unite şi de faptul că ambele şi-au pierdut soţii datorită unor boli incurabile, iar această relaţie s-a întărit în momentul în care pârâta a început să o ajute pe defuncta bolnavă care nu se mai putea descurca singură.

Instanţa reţine că singura manoperă frauduloasă susţinută de reclamanţi este faptul că pârâta ar fi întrerupt orice comunicare, prin telefon, a defunctei cu rudele sale, o astfel de susţinere, chiar dovedită, neputând reprezenta un element care să conducă instanţa la reţinerea captaţiei. Astfel, în primul rând, un bolnav  de cancer, aflat în stadiu terminal, are nevoie de linişte, orice deranj putând să îi sporească durerile. Totodată, instanţa reţine că reclamanţii ar fi putut să o viziteze pe mătuşa lor, în cazul în care doreau să comunice cu aceasta, fiind de aşteptat ca datorită relaţiei apropiate cu mătuşa lor, bolnavă de cancer în faza terminală, să fie dornici să cunoască aspecte legate de starea de sănătate a acesteia. Dar în cauză nu s-a invocat sau demonstrat faptul că pârâta i-ar fi împiedicat pe reclamanţi sau alte persoane să ia legătura direct cu defuncta.

În ceea ce priveşte „manipularea fină” menţionată în raportul … Bucureşti, instanţa constată, în primul rând, faptul că obiectul acestei expertize priveşte exclusiv stabilirea existenţei ori inexistenţei discernământului defunctei, la data întocmirii testamentului, instanţa fiind singura care poate aprecia asupra existenţai sau inexistenţei unei manipulări din partea pârâtei. Totodată, această manipulare fină nu reprezintă un element suficient întrucât după cum s-a arătat mai sus, mijloacele captatorii nu pot duce la anularea liberalităţii dacă nu sunt săvârşite acte frauduloase efective. Simpla atenţie şi oferirea unui sprijin, chiar interesat până la urmă, nu reprezintă un mijloc fraudulos de natură să conducă la reţinerea unei captaţii. Mai mult, chiar dacă pârâta ar fi îngrijit-o pe bolnava, persoană cu o avere considerabilă,  cu speranţa ascunsă că aceasta o va răsplăti pentru acest efort, o astfel de situaţie, chiar recunoscută de pârâtă, nu ar fi suficientă. Mai mult, instanţa se întreabă, de altfel, dacă nu şi interesul material, a fost prin factorii cel care i-a împins pe reclamanţi să solicite, în instanţa, anularea testamentului mătuşii lor, a actului care exprimă voinţa acesteia, pe motiv că defuncta ar fi fost incapabilă, că defuncta ar fi fost, în limbaj nejuridic vorbind, „nebună”?

Totodată, instanţa reţine că nu are nicio relevanţă, în cauză, faptul că iniţial defuncta avea intenţia să o remunereze cu o sumă de bani pe pârâtă, în schimbul îngrijirilor, pentru ca mai apoi să se hotărască să o gratifice cu întreg patrimoniul său pe această persoană care sprijinit-o în ultima parte a vieţii sale în condiţiile în care a apreciat că rudele sale de sânge au manifestat doar dezinteres.

Raportat la cele mai sus reţinute, apreciind că acţiunea civilă formulată este neîntemeiată în totalitate, instanţa urmează a o respinge.

Fiind în culpă procesuală, în baza art.274-276 C.proc.civ. instanţa va obliga reclamanţii în solidar, la plata către pârâta a sumei de 5050 cu titlu de cheltuieli de judecată din care 50 de lei reprezintă onorariu expert Ş. A. şi 5000 lei onorariu avocat.

Totodată, instanţa va constata că suma de 4229,88 lei pentru care reclamanţii au beneficiat de ajutor public judiciar rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ş T E :

Respinge ca neîntemeiată acţiunea civilă formulată de reclamanţii C. L. domiciliată în mun. …, str.  … nr. …, ap. …, jud. …, T. G.  domiciliată în …, …, villa … nr. …, …, şi T.  M. V.  domiciliată în … nr. …, … , jud. …, prin mandatar C. S. A. având domiciliul procesual ales la C. S. A. , domiciliată în …, …nr. …, ap. …, jud. … împotriva pârâtei C. V. F. domiciliată în …, str.  … nr. … , ap. …, jud. … având ca obiect anulare testament.

Obligă reclamanţii, în solidar, la plata către pârâta C. V. F. a sumei de 5050 cu titlu de cheltuieli de judecată din care 50 de lei reprezintă onorariu expert Ş. A. şi 5000 lei onorariu avocat.

Suma de 4229,88 lei pentru care reclamanţii au beneficiat de ajutor public judiciar rămâne în sarcina statului.

Cu drept de apel în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 02.12.2015.

PREŞEDINTE  GREFIER

  F.  I. T.  R.

Red./Dact. / F.I.  2 ex. 16.12.2015

Domenii speta