Litigiu privind functionarii publici

Pe rol judecarea cauzei privind pe reclamanţii BA, DV, FN şi VD toţi prin SINDICATUL , şi pe pârâta COMUNA R, având ca obiect litigiu privind funcţionarii publici (Legea nr.188/1999) declinat de la TRIBUNALUL BUCUREŞTI.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iaşi – Secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal la data de 22.11.2016, sub nr.de dosar /99/2016, ca urmare a declinării competenţei de soluţionare a cauzei de către Tribunalul Bucureşti, prin sentinţa civilă nr.6005/26.10.2016, reclamanţii BA, DV, FN şi VD au solicitat instanţei prin reprezentant Sindicatul, în contradictoriu cu pârâta Comuna R, ca prin hotărârea judecătorească ce se va da, să se dispună:

1. obligarea pârâtei la stabilirea nivelului de salarizare a reclamanților în funcție de nivelul maxim de salarizare din cadrul pârâtei, pentru aceeași funcție şi grad profesional;

2. obligarea pârâtei la diferențele salariale dintre salariul încasat şi salariul nou stabilit la nivelul maxim de încadrare din instituție, începând cu 09.04.2015 şi până la data plații efective;

3.obligarea pârâtei la dobânzi legale aferente acestor drepturi;

4.cheltuieli de judecată.

În motivare se arată, în esenţă, că reclamanţii sunt membri ai Sindicatului menţionat şi funcţionari publici salarizaţi de către instituţia pârâtă. Din 2010 şi până în prezent, pe fondul unor reglementări legale deficitare în materia salarizării personalului bugetar, s-a creat o situaţie inechitabilă în cadrul autorităţilor şi instituţiilor de stat, ajungându-se în situaţia în care persoane care au aceeaşi funcţie şi care îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii să fie salarizate în mod diferit. Această situaţie creată îi afectează în mod direct şi pe membrii de sindicat indicaţi şi este de natură a le încălca grav unul dintre drepturile fundamentale pe care le au în calitate de salariaţi, şi anume „la muncă egală, salariu egal”, componentă a principiului egalităţii de tratament şi interzicerii discriminării. Mai mult, în situaţia în care instanţa apreciază că voinţa legiuitorului a fost de a discrimina funcţionarii publici din cadrul administraţiei publice locale în raport cu personalul din cadrul Consiliului Concurenţei, al Curţii de Conturi, din aparatul de lucru al Parlamentului şi din celelalte instituţii şi autorităţi publice, prin Legea nr.71/2015, se solicită a se lua act că această discriminare este neconstituţională şi se impune a sesiza Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a art.1 alin.5 din OUG nr.83/2014, deoarece încalcă art.16 din Constituţie.

În concluzie, se solicită admiterea acţiunii şi obligarea pârâtei la salarizarea reclamanţilor într-un mod echitabil, în funcţie de nivelul maxim pentru aceeaşi funcţie existentă în cadrul angajatorului şi plata drepturilor salariale pentru perioada anterioară.

În drept au fost invocate dispoziţiile art.5 din Codul muncii, Legea nr.284/2010, Carta Socială Europeană, Constituţia României şi jurisprudenţa ICCJ, cu solicitare de judecare a cauzei şi în lipsă.

 În susţinere, reclamanţii au cerut administrarea probei cu înscrisuri.

Prin întâmpinare, pârâta Comuna R solicita respingerea acțiunii, ca neîntemeiată, arătând că, în cadrul autorităţii publice locale, nu există funcţii similare de poliţist local, grad profesional asistent, cât şi faptul că stabilirea drepturilor salariale s-a făcut cu respectarea legislaţiei specifice, pentru muncă egală salarizare egală. Se mai învederează instanţei că pârâta a depus toată diligenţa necesară prin măsurile luate, tocmai ca salariaţii instituţiei, fie funcţionari publici, fie contractuali, să fie remuneraţi în conformitate cu prevederile legale.

În drept au fost invocate dispoziţiile art.205-208 C.proc.civ., ale Legii nr.284/2010, ale Legii nr.283/2011, ale OUG nr.19/2012 şi ale HG nr.871/2013.

În susţinere s-a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.

Pentru termenul de judecată din data de 28.02.2017, reclamanţii au depus precizări scrise, prin Sindicatul, prin care au arătat că nu mai insistă în soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate invocate.

La şedinţa publică de la aceeaşi dată, instanţa a încuviinţat, pentru ambele părţi, administrarea probei cu înscrisurile depuse la dosar.

Analizând materialul probator administrat în cauză, tribunalul reţine că reclamanţii exercită, în prezent, funcţia publică de execuţie de poliţist local în cadrul Biroului Poliţiei Locale a comunei R, astfel:

-reclamantul BA este poliţist local clasa III, grad profesional asistent, clase de salarizare 20 – Compartimentul protecţia muncii;

-reclamantul DV este poliţist local clasa III, grad profesional asistent, gradaţia V, clase de salarizare 21 – Compartimentul ordine publică şi pază;

-reclamantul FN este poliţist local clasa III, grad profesional asistent, clase de salarizare 13 – Compartimentul activitate comercială;

-reclamantul VD este poliţist local clasa III, grad profesional asistent, gradaţia IV, clase de salarizare 21 – Compartimentul Circulaţie.

Toţi cei patru reclamanţi au fost numiţi în funcţia publică de execuţie în perioada 13.10.2014-01.12.2014, funcţiile fiind nou create la nivelul autorităţii publice locale, astfel cum rezultă din precizările depuse de reprezentanţii pârâtei (fila 21).

În drept, potrivit art.1 alin.1 şi alin.51 din OUG nr.83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată şi completată prin Legea nr.71/2015, « 1) În anul 2015, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcţiei de bază/salariilor funcţiei de bază/indemnizaţiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menţine la acelaşi nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2014 în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii şi nu se aplică valoarea de referinţă şi coeficienţii de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuţi în anexele la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare...

51) Prin excepţie de la prevederile alin.(1) şi (2), personalul din aparatul de lucru al Parlamentului şi din celelalte instituţii şi autorităţi publice, salarizat la acelaşi nivel, precum şi personalul din cadrul Consiliului Concurenţei şi al Curţii de Conturi, inclusiv personalul prevăzut la art.5 din aceste instituţii, care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază şi al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiaşi instituţii sau autorităţi publice pentru fiecare funcţie/grad/treaptă şi gradaţie, va fi salarizat la nivelul maxim dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii”.

Astfel, în măsura în care, ca efect al aplicării Legii-cadru nr.330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare, şi/sau a Legii-cadru nr.284/2010, cu modificările şi completările ulterioare, în cazul unei autorităţi sau instituţii publice, doi angajaţi ce îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii au ajuns să fie salarizaţi în mod diferit, acela care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază şi al sporurilor mai mic decât cel stabilit la nivel maxim în cadrul aceleiaşi instituţii sau autorităţi publice pentru fiecare funcţie/grad/treaptă şi gradaţie va fi salarizat la nivelul maxim, ca efect al art.1 alin.51 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.83/2014, astfel cum a fost aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.71/2015.

În consecinţă, ar rezulta, din analiza textelor menţionate că, deşi legiuitorul instituie principiul menţinerii în anul 2015 a drepturilor salariale lato sensu la acelaşi nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2014, totuşi, în vederea înlăturării discriminărilor în salarizare, intervine activ prin acordarea în beneficiul angajatului salarizat la un nivel inferior a dreptului de a fi salarizat la nivelul maxim.

De asemenea, conform art.5 alin.1 şi alin.11 din acelaşi act normativ, „(1) În anul 2015, pentru personalul nou-încadrat pe funcţii, pentru personalul numit/încadrat în aceeaşi instituţie/autoritate publică pe funcţii de acelaşi fel, precum şi pentru personalul promovat în funcţii sau în grade/trepte, salarizarea se face la nivelul de salarizare în plată pentru funcţiile similare din instituţia/autoritatea publică în care acesta este încadrat sau din instituţiile subordonate acestora, în cazul în care nu există o funcţie similară în plată.

(11) Prin nivel de salarizare în plată pentru funcţiile similare se înţelege acelaşi cuantum al salariului de bază cu cel al salariaţilor având aceeaşi funcţie, în care au fost incluse, după data de 31 decembrie 2009, sumele aferente salariului de încadrare, precum şi sumele aferente sporurilor de care au beneficiat înainte de această dată, dacă salariatul angajat, numit sau promovat îndeplineşte aceleaşi condiţii de studii - medii, superioare, postuniversitare, doctorale -, de vechime şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii, specifice locului de muncă la data angajării sau promovării.”

Analizând cererea dedusă judecăţii, prin prisma prevederilor legale incidente, instanţa reţine că aceasta este neîntemeiată, pentru următoarele considerente:

Prin Legea nr.71/2015 s-a creat posibilitatea ca personalul încadrat în instituţiile şi autorităţile publice care avea un nivel al salariului de bază si al sporurilor mai mic decât cel stabilit la nivel maxim în cadrul aceleiaşi instituţii sau autorităţi publice pentru fiecare funcţie/grad/treaptă si gradaţie, să fie salarizat la nivelul maxim dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii, prevedere care se aplică şi în cadrul stabilirii cuantumului gradaţiilor de care a beneficiat personalul care a avansat în gradaţie după anul 2010.

Faţă de aprobarea, cu modificări, a O.U.G. nr.83/2014, în scopul eliminării discriminărilor existente între persoane care ocupă aceleaşi funcţii, în aceleaşi condiţii de studii şi vechime, Tribunalul apreciază că modificarea priveşte toţi destinatarii actului normativ în discuţie, aflaţi în aceeaşi situaţie, respectiv cei care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază şi al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiaşi instituţii sau autorităţi publice pentru fiecare funcţie/ grad / treaptă şi gradaţie.

Această interpretare rezultă din interpretarea coroborată a art.5 cu alin.51 al art.1 din OUG nr.83/2014, precum şi din Raportul Comun din 17.03.2015 al Comisiei pentru muncă şi protecţie socială şi, respectiv, al Comisiei pentru buget, finanţe şi bănci din cadrul Parlamentului României asupra proiectului de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice (disponibil online la secţiunea http://www.cdep.ro/comisii/munca/pdf/2015/rp191.pdf.), din care reiese că amendamentul devenit alin.51 al articolului 1 la OUG nr.83/2014 a fost propus cu scopul de a elimina discriminarea între persoane care ocupă aceleaşi funcţii, în aceleaşi condiţii de studii şi vechime ( Anexa 1 pagina 7).

Din cele expuse anterior rezultă, însă, că, pentru a fi incidente textele normative menţionate, se impune constatarea unei diferenţe de salarizare între persoane din cadrul aceleiaşi instituţii sau autorităţi publice, ce se află în aceeaşi situaţie din punctul de vedere al funcţiei, gradului, treptei şi al gradaţiei de salarizare, exercitând aceleaşi atribuţii şi în aceleaşi condiţii. Ori, probatoriul administrat în prezenta cauză nu confirmă o asemenea discriminare, fapt confirmat şi de apărările formulate de pârâta Comuna R (a se vedea, în acest sens, adresa nr.2412/07.04.2016 – fila 18 a dosarului nr./3/2016). Reclamanţii s-au limitat la a susţine existenţa unei inechităţi în ceea ce priveşte salarizarea de care beneficiază în cadrul autorităţii publice locale, fără a aduce, însă, nici o dovadă în sensul diferenţierii salariale faţă de alţi salariaţi aflaţi în aceeaşi situaţie cu ei.

În aceste condiţii, tribunalul va respinge acţiunea dedusă judecăţii, ca neîntemeiată, inclusiv în ceea ce priveşte capătul de cerere accesoriu având ca obiect obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată. 

Domenii speta

Spete similare