Contestatie tabel preliminar creante

Pe rol fiind solutionarea contestatiilor formulate de catre contestatorul debitor SC I G C SA împotriva înscrierii in tabelul preliminar al creantelor întocmit de catre administratorul judiciar E L SPRL - F I a creditoarelor Primaria Oraşului T F, R D SRL, DEFPL I si DGFP I, a contestatiei formulate de creditoarea DGFP I la propria creanţă, precum si a creditoarelor E E R SA şi CNF G N SA la propriile creante.

1. Prin cererea înregistrată pe rolul instanţei la data de 25.03.2014, debitoarea I G CS.A. şi administratorul special D I au formulat contestaţie cu privire la tabelul preliminat al creanţelor, respectiv cu privire la creanţa creditoarei R D SRL, solicitând înlăturarea acestei creditoare din tabel.

Susţin contestatorii că declaraţia de creanţă depusă de creditoare prin mandatar K D SRL, prin avocat D D este nulă pentru încălcarea dispoziţiilor art 84 al 1 C pr civ. astfel, arată că titularul cererii de creanţă – creditoarea R D SRL nu este reprezentată de un avocat/consilier juridic, iar pe de altă parte arată că nu există un mandat special acordat de R D SRL semnatarului cererii.

În drept a invocat art. 18,73 şi 149 din Legea 85/2006.- filele 3-5 voş 1 ds.

2. Prin cererea înregistrată pe rolul instanţei la data de 25.03.2014, debitoarea I G CS.A. şi administratorul special D I au formulat contestaţie cu privire la tabelul preliminat al creanţelor, respectiv cu privire la creanţa creditoarei Municipiul I – DFPL, solicitând înscrierea acestei creditoare doar cu o creanţă de 51 350 lei – debit principal si a accesoriilor calculate până la data deschiderii procedurii.

Ulterior, contestatorii au depus declaraţie de renunţare la judecata acestei contestaţii, faţă de care, instanţa urmează a lua act potrivit art 406 C pr civ.

3. Prin cererea înregistrată pe rolul instanţei la data de 25.03.2014, debitoarea I G CS.A. şi administratorul special D I au formulat contestaţie cu privire la tabelul preliminat al creanţelor, respectiv cu privire la creanţa creditoarei Primăria Oraşului.

Cu privire la acest creditor, contestatorii au invocat excepţia lipsei capacităţii de folosinţă, arătând că primăria este doar o structură executivă a unităţii administrativ teritoriale şi nu are capacitate civilă de folosinţă şi nu poate fi parte în judecată. Ca urmare, susţine că declaraţia de creanţă este lovită de nulitate.

În drept a invocat art. 20, 21 din Legea 215/2001. – fila 11-13 ds

4. . Prin cererea înregistrată pe rolul instanţei la data de 25.03.2014, debitoarea I G CS.A. şi administratorul special D I au formulat contestaţie cu privire la tabelul preliminat al creanţelor, respectiv cu privire la creanţa creditoarei Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice.

A solicitat înscrierea acestei creditoare cu suma de 450 000 lei, pe care ulterior întocmirii raportului de expertiză a precizat-o la 445.671 lei, din care creanţă garantată- suma de 3979 lei, diferenţa fiind creanţă bugetară.

Susţine că se impune reducerea cuantumului creanţei cu care acest creditor a fost înscris în tabel, întrucât:

- suma de 27 048 lei, reprezentând TVA nu era o creanţă născută la data deschiderii procedurii – 22.10.2014. susţine că, în cazul decontului de TVA aferent lunii decembrie 2013 data la care se naşte şi respectiv este exigibilă o sumă cu acest titlu este data de 25 a lunii următoare perioadei fiscale declarate, astfel că obligaţia de plată pentru suma de 27 048 lei – TVA de plată pentru luna decembrie 2013 s-a născut la 25.01.2014, deci ulterior deschiderii procedurii.

- mai invocă contestatorii împrejurarea că în declaraţia de creanţă a fost inclusă şi suma de 500 lei cu titlu taxă judiciară de timbru stabilită în dosarul /866/2013 aj Judecătoriei P. Susţine că această sumă nu era născută la data deschiderii procedurii, întrucât a fost stabilită printr-o încheiere de şedinţă din 23.01.2016.

- au mai contestat cuantumul total al creanţei, arătând că sunt incluse accesorii calculate până la 18.02.2014, aspect care ar reiesi din fişa sintetică totală depusă de către creditoare.

- un ultim aspect contestat se referă la sumele calculate cu titlu penalizări de întârziere potrivit deciziei referitoare la accesorii nr. /18.02.2014, respectiv cu privire la aplicarea procentului de 0,02% pe zi de întârziere la debitele anterioare datei de 01.07.2013.

Susţin contestatorii că această creanţă este supusă verificării potrivit art 67 din Legea 85/2006, întrucât din interpretarea per a contrario a prevederilor art 66 alin 2 din lege rezultă că sunt supuse verificării creanţele bugetare necuprinse în titluri executorii, iar decizia menţionată nu era titlu executoriu la data declaraţiei de creanţă.

Contestatorii au dezvoltat motivele de fapt şi de drept pentru care, în opinia lor decizia de impunere este nulă iar sumele respective sunt nedatorate.- filele 20 – 25 ds.

5.În cauză, la data de 26.03.2014 s-a înregistrat şi contestaţia formulată de creditoarea Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice I împotriva tabelului preliminar, respectiv cu privire la rangul creanţei sale.

Creditoarea contestă împrejurarea că nu a fost înscrisă întreaga sa creanţă cu rang garantat, arătând că garanţia sa este izvorâtă din procesul verbal de sechestru imobiliar depus la dosar.- filele 26 -30 ds.

6. La data de 27.03.2014 s-a înregistrat contestaţia formulată de debitoarea I G CS.A. şi de către administratorul special D I cu privire la tabelul preliminat al creanţelor, respectiv cu privire la creanţa creditoarei C E L IFN, solicitând înlăturarea acesteia din tabel.

Susţin contestatorii că debitoarea a încheiat la 27.08.2008 cu creditoarea contractul de leasing , având ca obiect un tractor F F, durata leasingului fiind de 36 luni, până la 26.08.2011.susţine că, potrivit art. 49,1 din contract în caz de modificare a perioadei de leasing, părţile erau ţinute a încheia un act scris adiţional, care să cuprindă noile condiţii. Că un atare act nu a mai fost încheiat, iar contractul şi-a încetat efectele prin împlinirea duratei sale. Susţin că suma de 16 862,32 lei reprezintă contravaloarea unor facturi emise şi scadente în 2012, deci o creanţă care excede contractului de leasing. – filele 50 -54 ds.

7. La data de 04.04.2014 s-a înregistrat în cauză şi contestaţia formulată de creditoarea CNF G N SA, susţinând că în mod eronat administratorul judiciar a apreciat că a intervenit prescripţia dreptului la acţiune ce decurge din facturile pe care şi-a întemeiat creanţa.

8. La data de 25.03.2016 în cauză a fost înregistrată contestaţia formulată de creditoarea E E R S.A cu privire la tabelul preliminat al creanţelor, aceasta solicitând a fi înscrisă în tabel cu suma de 3 884,33 lei, ce include şi c/v facturii 1000677001/03.03.2012 în valoare de 833,65 lei, care a fost înlăturată de administratorul judiciar, care a apreciat gresit că această factură ar fi emisă după data deschiderii procedurii. – filele125-127 ds.

În cauză s-au depus întâmpinări de către debitoare şi administrator judiciar.

s-au depus înscrisuri, s-a administrat proba cu interogatoriul creditoarei DGRFP I şi proba cu expertiză contabilă cu privire la creanţa DGRFP I

Analizând cauza de faţă, judecătorul sindic reţine următoarele:

Prin încheierea civilă nr. 56/22.01.2014 s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenţei împotriva debitorului S.C. I G CS.A. a fost numit în calitate de administrator judiciar E L SPRL - F I, care, în exercitarea atribuţiilor legale a întocmit tabelul preliminar al creanţelor debitoarei, publicat în BPI 5641/20.03.2014.

1. Analiza creanţei DGRFP I

Cu privire la această creanţă s-au înregistrat două contestaţii: cea formulată de debitoare împreună cu administratorul special şi cea formulată de însăşi creditoare.

a) contestaţia formulată de debitoarea I G CS.A. şi de către administratorul special D I cuprinde contestarea creanţei in cauză sub mai multe aspecte:

- contestarea sumei de 27 048 lei cu titlu TVA – susţin contestatorii că această sumă a fost stabilită în baza decontului de TVA pentru luna decembrie 2013, depus de către debitoare, apreciind că această creanţă nu era născută la data deschiderii procedurii.

Astfel, aşa cum şi debitoarea arată, perioada fiscală în cazul său din perspectiva disp. art 156 ind 1 C fiscal este luna, iar potrivit art 156 ind 2 C Fiscal, avea obligaţia de a depune la organul fiscal competent pentru fiecare perioadă fiscală (lună) un decont de taxă până la data de 25 a lunii următoare celei în care se încheie perioada fiscală respectivă.

Mai au relevanţă în cauză şi dispoziţiile art 157 C fiscal, potrivit cărora plata TVA trebuia să se facă până la data la care exista şi obligaţia depunerii unui decont. (art 157 alin 1 „Orice persoană trebuie să achite taxa de plată organelor fiscale până la data la care are obligaţia depunerii unuia dintre deconturile sau declaraţiile prevăzute la art. 156^2 şi 156^3.”

Suma care face obiectul analizei de faţă o reprezintă contravaloarea decontului TVA pentru luna decembrie 2013. potrivit argumentelor de mai sus, depunerea acestui decont era limitată la data de 25.01.2014, aceeasi fiind şi data limită a plăţii.

Din această perspectivă, judecătorul sindic reţine că textul art 157 din Codul fiscal stabileşte o dată limită până la care trebuie făcută plata acestei taxe, sancţiunea nerespectării acestei date limită fiind aceea de curgere a penalizărilor de întârziere.

Data limită astfel prevăzută nu reprezintă momentul la care ia naştere obligaţia de plată ci data limită până la care ea trebuie îndeplinită, obligaţia de plată a TVA ia naştere încă din momentul realizării operaţiunii juridice care generează taxa, astfel că obligaţia de plată s-a născut în perioada care este supusă raportării- respectiv luna decembrie 2013. în consecinţă, data naşterii acestei creanţei este anterioară deschiderii procedurii.

- contestarea sumei de 500 lei reprezentând cheltuieli judiciare – plata acestei sume a fost stabilită prin încheierea de şedinţă din 23.01.2014 pronunţată de Judecătoria P în dosarul /866/2013, astfel că sub acest aspect contestaţia urmează a fi admisă, creanţa fiind ulterioară deschiderii procedurii.

- suma de 20 839,9 lei cu titlu penalizări de întârziere stabilită prin decizia de impunere /18.02.2014

Susţin contestatorii că această decizie de impunere, nefiind un titlu executoriu la data deschiderii procedurii, ar fi supusă controlului prevăzut de art. 66 din lege.

Potrivit art. 66 alin 1 si 2 din Legea 85/2006 „ (1) Toate creanţele vor fi supuse procedurii de verificare prevăzute de prezenta lege, cu excepţia creanţelor constatate prin titluri executorii.

(2) Nu sunt supuse acestei proceduri creanţele bugetare rezultând dintr-un titlu executoriu necontestat în termenele prevăzute de legi speciale.”

Ideea care se desprinde din aceasta reglementare este însă aceea ca, necontestarea titlului de creanta în termen determina definitivarea acestuia în planul cailor administrative de atac si genereaza exceptarea de la verificarea administratorului judiciar si a judecatorului sindic în cadrul procedurii insolventei.

Astfel, judecatorul-sindic nu are caderea de a se pronunta asupra legalitatii calculului creantei, prin interceptarea dispozitiilor Codului fiscal, caci aceste aspecte puteau face doar obiectul contestatiei reglementate de art.205 si urm. din OG 92/2003. Câta vreme contribuabilul avea deschisa calea de atac speciala a contestatiei împotriva titlului de creanta si nu a uzat de acest drept, creantele constatate prin respectivul titlu de creanta se impun a fi înscrise ca atare, fiind exceptate de la verificare.

O interpretare contrară ar presupune că pe calea contestaţiei la tabelul de creanţe s-ar putea eluda dispoziţiile procedural fiscale referitoare la termene si proceduri prealabile specifice procedurii administrativ fiscale.

Pe cale de consecinţă, suma respectivă, stabilită printr-o decizie de impunere putea fi contestată doar în condiţiile stabilite de codul de procedură fiscală, nefiind permis judecătorului sindic să realizeze o atare analiză.

- solicitarea contestatorilor ca instanţa să se raporteze la fisa fiscală editată la 22.01.2014, cu o valoare de 466 511 lei

O atare solicitare nu poate fi primită, întrucât, din constatările experţilor contabili rezultă că fişa fiscală editată în februarie 2014 nu cuprinde creanţe născute ulterior deschiderii procedurii- anexa 1 la raportul de expertiză – fila 39 vol 2.

În privinţa contestaţiei formulate de creditoarea Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice I cu privire la rangul creanţei sale, judecătorul sindic ca respinge excepţia lipsei de interes invocată de către debitoare prin întâmpinare, în considerarea faptului că referirea debitoarei la aplicarea în cauză a dispoziţiilor art 41 al 2 din lege presupune în realitate cercetarea fondului contestaţiei.

Astfel, reţine instanţa că această creditoare a solicitat a fi înscrisă la masa credală cu suma de 498 687 lei cu titlu creanţă garantată în considerarea procesului verbal de sechestru bunuri imobile 230/16.07.2010, susţinând că acest proces verbal îi conferă un drept de ipotecă.

Judecătorul sindic va reţine că, deşi reală împrejurarea că instituirea unui sechestru imobiliar de către creditorul fiscal în procedura executării fiscale în conferă acestuia o garanţie reală imobiliară ipotecară, în materia insolvenţei, aprecierea caracterului garantat al unei creanţe se face şi din perspectiva art 41 alin 2 din Legea 85/2006 şi cu respectarea regulilor privind rangul ipotecii.

Astfel, aşa cum a arătat şi administratorul judiciar şi după cum rezultă şi din extrasul de carte funciară al imobilelor ce fac obiectul procesului verbal de sechestru, asupra acestora are instituită o ipotecă de rang I creditorul B C C SA.

Totodată, administratorul judiciar a procedat la evaluarea imobilelor, potrivit art 41 alin 2 din lege si a procedat la înscrierea ca şi garantată integral a creanţei B C C SA şi, doar în măsura valorii rămase (potrivit evaluarii), la înscrierea partială a creanţei fiscale ca si garantată, respectiv a sumei de 3 979,32 lei.

În consecinţă, reţinând că în cauză s-a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor art 41 al 2 din Legea 85/2006, coroborat cu aplicarea regulilor privind rangul ipotecii, judecătorul sindic va respinge contestaţia creditorului Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice I.

2. Creanţa R D SRL- este contestată de către debitoare din perspectiva condiţiilor de formă ale declaraţiei de creanţă, respectiv a celor privitoare la mandat.

Sub acest aspect, declaraţia de creanţă este formulată prin avocat D D, avocat care este angajat de K D SRL în numele creditoarei.

Între debitoare şi K D SRL există un contract de mandat /12.08.2012, din care rezultă că mandatarul este imputernicit să recuprereze debitele creditoarei, iar din modul de redactare rezultă că în acest scop, mandatarul este împuternicit să promoveze cereri în faţa instanţelor în acest sens. De altfel, alăturat întâmpinării s-a depus anexa 2 la contractul de mandat – fila 88 ds, în care se face referire expresă la această creanţă.

Referitor la împrejurarea că însăşi creditoarea nu putea fi reprezentată n faţa instanţei decât prin avocat, se va observa că declaraţia de creanţă este formulată în numele creditoarei de mandatarul său, care la rândul său a angajat un avocat în acest scop.

Pe cale de consecinţă, contestaţia nu este întemeiată, urmând a fi respinsă ca atare.

3. Creanţa creditoarei Primăria Oraşului – debitoarea arată în acest caz că Primăria nu poate fi nici titularul unei cereri de creanţă, nici titularul unui drept de creanţă, întrucât nu deţine capacitate juridică de folosinţă şi exerciţiu.

Judecătorul sindic reţine că susţinerile contestatorilor sun t reale, întrucât doar unitatea administrativ teritorială are calitate procesuală, ea fiind singura care are personalitate juridică, potrivit art. 21 alin. (1) din Legea nr.215/2001.

Atât consiliul local cât şi primăria nu sunt entităţi cu personalitate juridică, primul fiind doar organ deliberativ, care hotărăşte în privinţa tuturor problemelor ce privesc administrarea unităţii administrativ teritoriale, hotărârile sale fiind aduse la îndeplinire de către primarul localităţii, iar primăria este doar o structură administrativă care-l ajută pe primar să-şi îndeplinească atribuţiile ce-i revin potrivit legii şi hotărârilor consiliului local. (a se vedea în acest sens si decizia 1956/05.04.2012 a ÎCCJ – sectia a II a civilă).

Pe cale de consecinţă, admiţând contestaţia, urmează a se anula declaratia de creamnţă a creditorului Primăria Orasului T F şi se va dispune înlăturarea acestuia din tabelul preliminar si definitiv de creanţe.

4. creanţa creditorului C E L IFN – această creditoare a solicitat şi a fost înscrisă la masa credală cu o creanţă totală de 16 862,32 lei, care este formată din:

- 10 163,05 lei debit- constând în suma de 2 692,96 lei comision recuperare debit şi suma de 7 470,09 lei – contravaloare rate asigurare

- 6 99,27 lei penalizări de întârziere calculate cu privire la debitele principale mai sus arătate.

Creditoarea îşi întemeiază cererea pe existenţa contractului de leasing financiar /27.08.2008 încheiat cu debitoarea.

Asa cum debitoarea arată acest contract a fost încheiat pe o durată de 36 luni, el expirând la data de 26.08.2011.

În acest context, solicitările creditoarei referitoare la debitele principale si accesorii vor fi analizate prin raportare la durata contractuală şi la clauzele contractuale.

Astfel, referitor la comisionul de recuperare debit solicitat de către creditoare, clauzele contractuale nu definesc şi nu prevăd obligaţia debitoarei de a plăti un atare comision. Chiar în situaţia în care ar fi existat astfel de cheltuieli efectuate de către creditoare, aceasta avea obligaţa de a depune, alătura facturilor emise unilateral si dovada efectuării unor atare cheltuieli. Cum astfel de dovezi nu există, judecătorul sindic va reţine că un atare comision nu este datorat de către debitoare.

Pe cale de consecinţă, debitoarea nu va datora nici penalităţile solicitate ca accesorii ale acestei sume.

Referitor la sumele solicitate cu titlu rate asigurare, judecătorul sindic va reţine că aceste sume sunt solicitate de către creditoare în baza unor facturi fiscale emise în martie 2012 şi respectiv oinie 2012, deci cu mult după data încheierii perioadei contractuale, când practic contractul încetase prin ajungere la termen. În consecinţă, creditoarea nu mai avea temei juridic pentru emiterea unor facturi pe seama debitoarei, astfel că nici aceste sume nu sunt datorate şi, pe cale de consecinţă, nici accesoriile calculate sub formă de penalizări.

În consecinţă, admiţând contestaţia, judecătorul sindic va dispune înlăturarea creditoarei din tabelul definitiv al creanţelor.

5. creanţa creditoarea E E R S.A – în esenţă, creditoarea solicită prin contestaţia sa înscrierea şi a contravalorii facturii 1000677001/03.03.2012 respectiv a sumei de 833,65 lei, care a fost înlăturată de administratorul judiciar, care a apreciat gresit că această factură ar fi emisă după data deschiderii procedurii.

Faţă de această solicitare, atât administratorul judiciar cât şi debitoarea au achiesat la punctul de vedere al creditoarei, astfel că urmează a fi admisă acestă contestaţie.

HOTĂRĂŞTE

1. a)Admite in parte contestatia formulată de debitoarea I G CS.A. şi de către administratorul special D I cu privire la tabelul preliminat al creanţelor, respectiv cu privire la creanţa Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice.

Dispune inlaturarea din tabelul preliminar si definitiv al creantelor a sumei de 500 de lei reprezentând cheltuieli judiciare.

b) Respinge excepţia lipsei de interes invocată de debitoare cu privire la contestaţia formulată de creditoarea Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice.

Respinge ca nefondată contestaţia formulată de creditoarea Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice cu privire la rangul creanţei sale.

2. Respinge contestatia formulată de debitoarea I G CS.A. şi de către administratorul special D I cu privire la  declaratia de creanţă a creditoarei R D SRL.

3. Admite contestaţia formulată de debitoarea I G CS.A. şi de către administratorul special D I cu privire la declaraţia de creanţă a creditoarei Primăria Oraşului.

Anulează declaratia de creamnţă a creditorului Primăria Orasului şi dispune înlăturarea acestuia din tabelul preliminar si definitiv de creanţe.

4. Admite contestatia formulată de debitoarea I G CS.A. şi de către administratorul special D I cu privire la tabelul preliminat al creanţelor, respectiv cu privire la creanţa creditorului C E L IFN.

Dispune înlăturarea creditoarei din tabelul definitiv al creanţelor.

5. Ia act de renuntarea la judecata contestatiei formulată de debitoarea I G CS.A. şi de către administratorul special D I cu privire la tabelul preliminat al creanţelor, respectiv cu privire la creditorului DFPL I.

6. Admite contestatia formulată de creditoarea E E R S.A cu privire la tabelul preliminat al creanţelor.

Dispune înscrierea în tabelul definitiv de creanţe a acestei creditoare cu suma de 3883,33 lei.

Definitivă şi executorie.

Domenii speta

Spete similare