Infracţiunea de înşelăciune

Art. 244 alin. 1 Cod penal

Infracţiunea de înşelăciune se consumă în momentul depunerii actelor falsificate la Casa Judeţeană de Pensii, acţiunile ulterioare de semnare a cupoanelor de pensie nemaifăcând parte din elementele constitutive ale infracţiunii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Târgu-Mureş la data de 26.04.2017 sub nr. 655/258/2017 PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA MIERCUREA CIUC a declarat apel împotriva sentinţei penale nr. 299/04.04.2017 pronunţată de Judecătoria Miercurea Ciuc.

În motivarea apelului s-a invocat netemeinicia hotărârii atacate şi s-a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptelor dintr-o singură infracţiune de înşelăciune în formă continuă, în două infracţiuni de înşelăciune în stare de concurs real, încetarea procesului penal pentru prima infracţiune ca urmare a prescripţiei răspunderii penale şi stabilirea unei pedepse pentru cea de a doua infracţiune.

Inculpata nu s-a prezentat în faţa instanţei de apel.

Analizând actele si lucrările dosarului, instanţa de control a reținut următoarea situaţie de fapt:

Prin sentinţa penală nr. 299/04.04.2017 pronunţată de Judecătoria Miercurea Ciuc, s-au hotărât următoarele:

În temeiul disp. art.386 alin. 1 C.p.p. a fost respinsă cererea de formulată de Reprezentantul Ministerului Public având ca obiect schimbarea încadrării juridice a faptei reţinute în sarcina inculpatei  C.R. , dintr-o singură infracţiune de înşelăciune, prev. de art.244 alin. 1, 2 C.p. în două infracţiuni de înşelăciune, prev. de art.244 alin. 1, 2 C.p., cu aplic. art.38 alin. 1 C.p.

În baza disp. art.244 alin. 1, 2 C.p., cu aplic. art.396 alin. 4 şi 10 C.p.p. a fost stabilită o pedeapsă de 10 (zece) luni închisoare pentru inculpata  C.R. , sub aspectul săvârşirii infracţiunii de înşelăciune.

În baza disp. art.83 C.p., cu ref. la art.396 alin. 4 C.p.p. a fost amânată aplicarea pedepsei stabilite inculpatei, pe durata termenului de supraveghere de 2 (doi) ani prev. de art.84 C.p., termen care va curge de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

Potrivit disp. art.85 alin. 1 C.p. rap. la art.84 alin. 2 C.p., pe durata termenului de supraveghere, s-a dispus ca inculpata să respecte următoarele măsuri de supraveghere :

a) să se prezinte la serviciul de probaţiune, la datele fixate de acesta;

 b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care ar depăşi 5 zile, precum şi întoarcerea;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

A fost atrasă atenţia inculpatei asupra disp. art.88 şi art.89 C.p., cu ref. la art.582 C.p.p. privind revocarea respectiv anularea beneficiului amânării aplicării pedepsei.

S-a făcut aplicaţiunea disp. art.86 alin. 1 C.p. şi s-a pus în vedere Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Harghita disp. art.86 alin. 4 C.p.

În temeiul disp. art.397 alin. 1 C.p.p. rap. la art.19 alin. 1, 2, 4 şi 5 C.p.p., art.20 C.p.p., art.23 alin. 2, 3 şi art.25 alin. 1 C.p.p. respectiv ale art.1349, art.1357 şi art.1381 din Noul Cod Civil, a fost admisă acţiunea civilă formulată şi alăturată acţiunii penale de partea civilă Casa Judeţeană de Pensii Harghita şi, în consecinţă, a fost obligată inculpata  C.R.  la plata sumei de 30.022 lei către partea civilă, cu titlu de daune materiale (din care 23.969 lei reprezentând pensie încasată necuvenit, 265 lei taxe pentru transmiterea pensiei, iar 5.788 lei dobândă aferentă, calculată până la data de 31.03.2016) precum şi la plata dobânzilor aferente sumei de 23.969  lei, de la 01.04.2016 până la data plăţii efective,  conform disp. art.180 alin. 1 din Legea nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.

În temeiul disp. art.25 alin. 3 C.p.p. rap. la art.404 alin. 4 lit. g C.p.p. şi art.580 C.p.p. a fost anulată în totalitate adeverinţa nr.1098/06.09.2007 emisă de S.C.  G.  S.A. Harghita, respectiv în parte, carnetul de muncă seria ID nr.0151399 eliberat pe numele inculpatei  C.R. , în ceea ce priveau menţiunile înscrise la poziţiile nr.10 - 18 referitoare la perioada 02.03.1981 – 01.03.1991 în care aceasta figura ca angajat al S.C.  G.  S.A. Harghita.

În baza disp. art.398 C.p.p. rap. la art.274 alin. 1 C.p.p. a fost obligată inculpata la 300 lei cheltuieli judiciare către Stat.

Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut următoarele:

Prin plângerea penală formulată la data de 19.06.2014, înregistrată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Miercurea Ciuc sub nr. 1310/P/2014, Casa Judeţeană de Pensii Harghita a solicitat efectuarea de cercetări sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de înşelăciune, fals în înscrisuri sub semnătura privată si uz de fals, motivat de faptul ca în urma verificărilor efectuate a rezultat ca stagiile de cotizare identificate in carnetul de munca aparţinând numitei  C.R. , ca fiind realizate la SC  G.  S.A. Harghita, in perioada 02.03.1981 - 01.03.1991 si care au fost avute in vedere la stabilirea si acordarea pensiei pentru invaliditate, iar ulterior, a pensiei pentru munca depusa si limita de vârsta, nu corespund realităţii .

Este de precizat ca, aceeaşi situaţie referitoare la înscrierea nereala in carnetul de munca a unor menţiuni privind perioade pretins lucrate in cadrul SC  G.  S.A. a fost constatata si sesizata, in perioada 2013 - 2014, organelor de cercetare penala de către Casa Judeţeană de Pensii Harghita si in cazul altor persoane, iar dosarele astfel formate si înregistrate la Parchetul de pe lânga Judecătoria Miercurea Ciuc, printre care si cel sus-menționat, au fost reunite, prin ordonanţa din data 29.08.2014 la dosarul înregistrat sub nr. 1542/P/2013 .

Prin ordonanţa nr. 1542/P/2013 din 22.07.2015 a Parchetului de pe langa Judecătoria Miercurea Ciuc s-a dispus clasarea cauzei având ca obiect infracţiunile de fals in înscrisuri sub semnătura privata, prev. de art. 322 din Cp., cu aplic. art. 5 din Cp. si uz de fals, prev. de art. 323 din Cp., corespunzător faptelor descrise in sesizarea referitoare la  C.R. ,motivat de faptul ca din probatoriul administrat in cauza a rezultat ca persoana care a înscris menţiuni necorespunzătoare realităţii in înscrisurile depuse ulterior de  C.R.  la Casa Judeţeană de Pensii Harghita este  C.A. si ca acesta a decedat, la data de 22.06.2012, precum si ca urmare a împlinirii termenului prescripţiei răspunderii penale , referitor la infracţiunea de uz de fals.

De asemenea, prin aceeaşi ordonanţa, s-a dispus disjungerea cauzei si formarea a cate unui dosar separat pentru fiecare dintre beneficiarii de pensii nejustificate, printre care si  C.R. , in vederea continuării cercetărilor sub aspectul săvârşirii infracţiunii de înşelăciune, prev. de art. 244 alin. 1 si 2 din C.p., cauza fiind înregistrata la Parchetul de pe langa Judecătoria Miercurea Ciuc sub nr. 1271/P/2015.

Prin Ordinul nr. 1/03.01.2017 al Prim-procurorului Parchetului de pe langa Tribunalul Harghita cauza sus-menționată a fost preluata de către aceasta unitate de parchet, fiind înregistrată sub nr. 13/277/P/2017.

Din probatoriul administrat in cauza a rezultat ca, la data de 06.12.2007, inculpata  C.R.  a depus la Casa Judeţeană de Pensii Harghita cererea înregistrată sub nr. 45445 din 06.12.2007, prin care a solicitat stabilirea si acordarea drepturilor băneşti, cu titlu de pensie pentru invaliditate. Împreuna cu aceasta cerere, a depus adeverinţa nr. 1098/06.09.2007, emisa de SC  G.  S.A. Harghita, prin care se atesta, in mod necorespunzător adevărului, ca  C.R.  a fost angajata si a lucrat in cadrul acestei societăţi, in perioada 02.03.1981 - 01.03.1991, cat si carnetul de munca seria ID nr. 0151399, in care, la poziţiile 10-18, erau înscrise aceleaşi mențiuni nereale, referitoare la stagiul de cotizare realizat in perioada sus-menţionata la SC  G.  S.A. Harghita.

Pe baza înscrisurilor depuse de către inculpata, Casa Judeţeană de Pensii a constituit dosarul de pensie si a emis Decizia nr. 152392/15.01.2008, acordarea pensiei pentru invaliditate, prin care inculpatei  C.R.  i-au fost stabilita si acordata o pensie in valoare de 247 lei, lunar.

Ulterior, la data de 26.02.2010 in baza aceloraşi înscrisuri depuse iniţial in dosarul de pensie nr. 152392, inculpata  C.R.  a solicitat acordarea pensiei pentru limita de vârsta, iar prin Decizia nr. 152392 din 31.03.2010, emisa de Casa Judeţeană de Pensii Harghita, i-a fost stabilita o pensie de asigurări sociale, in cuantum de 324 lei, lunar, menţionându-se ca trecerea la pensia pentru limita de vârsta s-a făcut in conformitate cu prevederile art. 64 alin. 1 din Legea nr. 19/2000, cu menţinerea cuantumului pensiei de invaliditate, acesta fiind avantajos.

Astfel, conform disp. art. 64 alin. 1 din Legea nr. 19/2000 ( in vigoare la data emiterii deciziei sus-menționate), la împlinirea vârstei standard prevăzuta de lege pentru obţinerea pensiei pentru limita de vârsta, beneficiarul pensiei de invaliditate poate opta pentru cea mai avantajoasa dintre pensii.

Pe baza verificărilor efectuate ulterior de către Casa Judeţeană de Pensii Harghita s-a stabilit ca menţiunile existente in înscrisurile depuse de inculpata, referitoare la perioada pretins lucrata in cadrul SC  G.  S.A. Harghita si avute in vedere la stabilirea si acordarea drepturilor băneşti cu titlu de pensie, sunt nereale.

In acest sens, prin adresele nr. 412/02.06.2014 si, respectiv nr. 426/06.06.2014, SC  G.  S.A. Harghita a comunicat Casei Judeţene de Pensii Harghita ca din verificările efectuate in evidentele societăţii, inclusiv in prezenta soţului lui  C.R. , persoana in cauza nu a fost identificata ca fiind salariata SC  G.  S.A. Harghita, in perioada 02.03.1981 -01.03.1991.

Prin adresa nr. 28197/24.08.2015, Casa Judeţeană de Pensii Harghita a precizat ca, fără menţiunile neadevărate înscrise in adeverinţa nr. 1098/06.09.2007 si in carnetul de munca aparţinând inculpatei, pentru perioada 02.03.1981 -01.03.1991, la data de 06.12.2007( data stabilirii pensiei),  C.R.  nu ar fi beneficiat de pensie de invaliditate, întrucât nu a îndeplinit condiţia legala referitoare la stagiul minim de cotizare, acela de cel puţin 12 ani si 6 luni . De asemenea, s-a precizat ca fără aceasta perioada, stagiul de cotizare realizat de  C.R.  a fost sub 5 ani, iar pensia încasată necuvenit de aceasta, in perioada 06.12.2007 - 31.05.2014, a fost stabilita la suma de 26.119 lei. Din prejudiciul total de 31.868 lei, cuprinzând taxa pentru plata pensiei si dobânda aferenta perioadei 06.12.2007 - 31.05.2014, s-a precizat ca s-a recuperat de la inculpata suma de 1.450 lei, rămânând de recuperat suma de 30.418 lei.

Prin aceeaşi adresa, Casa Judeţeană de Pensii Harghita a făcut cunoscut ca, in perioada anterioara datei de 01.04.2001, in conformitate cu prevederile legale in vigoare, contribuţia la fondul de pensii era plătită lunar de către angajatori, intr-un procent variabil calculat la fondul total de salarii realizat de către toţi angajaţii in fiecare luna, in raport de salariile realizate, astfel ca plata contribuţiei la fondul de pensii s-a efectuat intr-o suma globala de către angajator, in funcţie de condiţiile de munca, nefiind nominalizaţi angajaţii. S-a arătat ca, in condiţiile in care  C.R.  nu a figurat in evidentele angajatorului SC  G.  S.A in perioada la care s-a făcut referire, acesta nu a beneficiat de salariu si, ca urmare, angajatorul nu putea plăti contribuţia aferenta la fondul de pensii.

Pentru perioada anterioara datei de 01.04.2001, Casa Judeţeană de Pensii Harghita a precizat ca nu deţine evidenta nominala a contribuţiilor la fondul de pensii, evidenta nominala a contribuabililor si a contribuţiilor fiind introdusa începând cu data de 01.04.2001, prin Legea nr. 19/2000.

Ca urmare, constatându-se ca stagiul de cotizare ( vechimea in munca) rezulta din înscrisurile depuse de către  C.R.  nu corespunde realităţii, Casa Judeţeană de Pensii Harghita a emis Decizia nr. 152392/17.06.2014, prin care a revocat Deciziile emise anterior, cu nr. 152392/15.01.2008 si, respectiv nr. 152392/31.03.2010 si a emis Decizie pentru recuperarea sumelor încasate necuvenit de  C.R. , cu titlu de pensie .

S-a reţinut ca, perioada 02.03.1981 - 01.03.1991, nu constituie vechime in munca si nu se valorifica la stagiul total de cotizare, cu consecinţa modificării acestui stagiu realizat in sistemul public de pensii, având ca efect neîndeplinirea condiţiilor legale pentru acordarea pensiei pentru limita de vârsta din sistemul unitar de pensii publice.

Din coroborarea declaraţiilor martorilor  M.M.  si  C.D. rezulta ca, in perioada 1972 - 2012, numitul  C.A. a ocupat funcţia de inspector personal in cadrul SC  G.  S.A, având printre atribuţiunile de serviciu, înscrise in fisa postului, completarea, păstrarea carnetelor de munca si verificarea înregistrărilor in carnetele de munca ale angajaţilor societăţii. Totodată, martorii sus-menţionaţi ( care ocupa funcţiile de director si, respectiv inspector personal in cadrul SC  G.  S.A.) au precizat ca evidentele referitoare la angajaţii SC  G.  S.A sunt arhivate si păstrate la sediul societăţii.

De asemenea, au făcut referire la faptul ca, in urma solicitării Casei Judeţene de Pensii Harghita, referitoare la efectuarea de verificări in evidentele societăţii cu privire la angajaţii acesteia, au fost verificate pontajele si foile de calcul ale salariaţilor, de la toate sectoarele de activitate, fiind identificate o serie de persoane care fie nu au lucrat deloc in cadrul SC  G.  S.A., fie au lucrat doar anumite perioade. Aceasta verificare s-a făcut si in prezenta persoanelor implicate care s-au prezentat la sediul societăţii , iar  C.R.  nu a fost găsita in nicio evidenta a societăţii.

In privinţa modului de efectuare a verificării evidentelor, martorii au declarat ca acesta s-a realizat căutând in arhiva fiecare persoana sesizata de către Casa Judeţeană de Pensii Harghita, din toate sectoarele de activitate : Miercurea Ciuc, Gheorgheni, Bălan, Jolotca, Sfantu Gheorghe, Tomesti.

Virarea contribuţiilor la fondul de pensii s-a făcut global, iar după informatizarea contabilităţii societăţii au fost depuse la Casa de Pensii tabele, in format electronic.

Prin declaraţiile date in cauza, inculpata  C.R.  a susţinut ca nu a lucrat niciodată in cadrul SC  G.  S.A. Harghita si ca, in cursul anului 2007, prin intermediul unei persoane (neprecizate), a discutat cu  C.A. din cadrul acestei societăţi, care i-a comunicat ca ii poate elibera o adeverinţa pe care sa o folosească ulterior, in vederea obţinerii pensiei. De asemenea a susţinut ca i-a dat cartea de munca lui  C.A. si ca după un timp, acesta i-a restituit-o, împrejurare in care a observat ca aceasta era completată cu menţiuni necorespunzatoare adevărului, referitoare la stagiul de cotizare efectuat in cadrul SC  G.  S.A. Harghita. A susţinut ca, pe baza acestor menţiuni nereale, in cursul anului 2007, a depus dosarul la Casa Judeţeană de Pensii Harghita, in vederea acordării pensiei, pe care a primit-o lunar, în perioada 06.12.2007 - 31.05.2014. De asemenea, a precizat ca a achitat doar o parte, anume suma de 2.150 lei, din totalul de 26.119 lei, reprezentând pensie încasată in mod nelegal.

Probele administrate în cursul urmăririi penale se coroborează declaraţiile inculpatei date atât în faza de urmărire penală (f.nr.100, 101, 103, 104 d.u.p.) cât şi în faţa instanţei, cu ocazia cercetării judecătoreşti (f. nr.9, 10),  aceasta recunoscând săvârşirea faptei.

În drept, fapta inculpatei  C.R.  care, în perioada 06.12.2007 -17.06.2014, a indus în eroare reprezentanţii Casei Judeţene de Pensii Harghita, prin folosirea unor înscrisuri ( adeverinţa nr. 1098/06.09.2007, emisa de SC  G.  S.A. si carnetul de munca seria I.D. nr. 0151399) care atestau necorespunzător adevărului ca, în perioada 02.03.1981 -01.03.1991, a lucrat în cadrul SC  G.  S.A. Harghita, în scopul obţinerii unor drepturi băneşti cu titlu de pensie, cauzând astfel un prejudiciu în valoare de 26.119 lei, realizează condițiile tipicității infracțiunii de înşelăciune, prev. şi ped. de art.244 alin. 1, 2 C.p.

Sub aspectul conţinutului constitutiv al infracţiunii, instanţa  a constatat că elementul material al laturii obiective s-a realizat prin acţiunea de inducere în eroare a reprezentanţilor părţii civile Casa Judeţeană de Pensii Harghita prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase şi prin folosirea unei calităţi mincinoase (şi anume, că inculpata ar fi fost angajata S.C.  G.  S.A. Harghita în calitate de operator fluide la foraj), în scopul de a obţine pentru sine un folos patrimonial injust (pensia acordată în sistemul public), cauzându-se astfel o pagubă materială părţii civile în valoare de 26.119 lei, fiind astfel încălcate relaţiile sociale  cu caracter patrimonial care implică încrederea şi buna credinţă a celor ce intră în asemenea relaţii, între cele elemente menţionate existând  o legătură de cauzalitate certă, directă şi neîntreruptă.

În realizarea scopului urmărit, şi anume, obţinerea unor drepturi băneşti necuvenite, cu titlu de pensie, inculpata a solicitat părţii civile Casa Judeţeană de Pensii Harghita, la data de 06.12.2007, pe baza unor înscrisuri care atestau o situaţie de fapt nereală, acordarea pensiei, în condiţiile în care aceasta cunoştea că nu îndeplinea condiţiile legale în acest sens şi, ca atare, a indus în eroare reprezentanţii părţii civile.

Sub aspectul laturii subiective s-a reţinut fără niciun dubiu vinovăţia inculpatei sub forma intenţiei directe (art.16 alin. 3 lit. a C.p.), aceasta prevăzând rezultatul faptei sale şi urmărind producerea lui.

Întrucât de esenţa stabilirii şi acordării drepturilor băneşti cu titlu de pensie este ca plata acestora se face periodic (lunar) şi pe o durată nedeterminată, rezulta că inducerea în eroare realizată de inculpată a persistat pe întreaga durată de timp, cuprinsă între momentul în care a început plata pensiei prin decizia nr.152392/15.01.2008 şi până în momentul în care s-a stabilit caracterul nereal al menţiunilor din cuprinsul înscrisurilor în baza cărora inculpata a solicitat stabilirea şi acordarea pensiei, cu consecinţa revocării deciziilor emise anterior. S-a constatat, aşadar, că infracţiunea de înşelăciune a fost săvârşită de inculpată în formă continuă, acţiunea ce constituia elementul material al laturii obiective prelungindu-se în timp, până la momentul epuizării, aceasta din urmă datorându-se intervenţiei unei forţe contrare care are ca sursă intervenţia autorităţii. Infracţiunea continuă dedusă judecăţii era una permanentă deoarece activitatea infracţională s-a desfăşurat fără întrerupere şi care nu a necesitat intervenţia inculpatei pentru prelungirea acesteia. Prin urmare, infracţiunea fiind consumată la data de 15.01.2008 (data emiterii deciziei prin care s-a acordat pensia) şi epuizată la data de 17.06.2014 (data emiterii deciziei prin care s-a revocat decizia de acordare respectiv de recalculare a pensiei), s-a constatat că în cauză nu s-a împlinit termenul de prescripţie al răspunderii penale.

Instanţa nu a putut primi susţinerile Reprezentantului Ministerului Public în sensul că inculpata ar fi comis două infracţiuni de înşelăciune în concurs real, prima în perioada 2008 – martie 2010, iar cea de-a doua în perioada martie 2010 – iunie 2014 întrucât, pe toată perioada reţinută în actul de sesizare (06.12.2007 – 17.06.2014) acţiunea ce constituia elementul material al laturii obiective s-a prelungit iar această prelungire se datora naturii acţiunii ce constituia elementul material al laturii obiective. Inculpata a indus în eroare partea civilă prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase, în scopul de a obţine pentru sine un folos patrimonial injust iar prin aceasta a cauzat o pagubă părţii civile, pagubă care s-a produs treptat în timp. Nu se putea susţine că pentru prima perioadă (2007 - 2010) s-ar fi împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale deoarece în toată această perioadă inculpata a încasat necuvenit o sumă de bani cu titlu de pensie, săvârşind lunar acte de executare, prin semnarea, în fiecare lună, a cuponului de pensie, cu ocazia încasării acesteia.

Pentru motivele de mai sus instanţa, în temeiul disp. art.386 alin. 1 C.p.p.  a respins cererea de formulată de Reprezentantul Ministerului Public având ca obiect schimbarea încadrării juridice a faptei reţinute în sarcina inculpatei  C.R. , dintr-o singură infracţiune de înşelăciune, prev. de art.244 alin. 1, 2 C.p. în două infracţiuni de înşelăciune, prev. de art.244 alin. 1, 2 C.p., cu aplic. art.38 alin. 1 C.p.

Faţă de cele ce preced, instanţa a constatat că, din probele administrate în cauza penală de faţă rezulta, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta dedusă judecăţii exista, constituia infracţiunea prev. şi ped. de  art.244 alin. 1, 2 C.p. şi a  fost săvârşită de inculpată, respectiv că erau îndeplinite condiţiile prev. de art.83 – 90 C.p., făcând aplicaţiunea disp. art.396 alin. 4 C.p.p., stabilind, în consecinţă, acesteia o pedeapsă.

La stabilirea şi individualizarea pedepsei instanţa a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art.74 C.p., raportate asupra cauzei penale de faţă, respectiv gravitatea infracţiunii şi periculozitatea inculpatului, prin aplicarea următoarelor criterii :  împrejurările si modul de comitere a infracțiunii precum si mijloacele folosite,  starea de pericol creata pentru valorile sociale ocrotite, natura si gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii si scopul urmărit, natura si frecvenţa infracțiunilor care constituiau antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii si in cursul procesului penal respectiv nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familiala si socială.

Întrucât inculpata a recunoscut în totalitate învinuirea, adică săvârşirea infracţiunii reţinute în sarcina sa prin actul de sesizare, solicitând ca judecata să aibă loc numai în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale instanţa,  văzând şi disp. art.375 rap. la art.374 alin. 4 C.p.p.,  a constatat că aceasta beneficia  de prevederile art.396 alin. 10 C.p.p., i s-a aplicat o pedeapsă cu închisoare între limitele prevăzute de lege pentru fapta săvârşită, reduse cu 1/3, şi anume, între 8 luni închisoare şi  3 ani şi 4 luni  închisoare.

Instanţa a constatat că în cauza penală nu erau incidente circumstanţe atenuante în beneficiul inculpatei. Astfel, în raport de modalitatea concretă de săvârşire respectiv de circumstanţele reale ale infracţiunii precum şi de obiectul cauzei, s-a constatat că era exclusă de plano incidenţa vreunei circumstanţe atenuante legale prev. de art.75 alin. 1 C.p.

De asemenea, s-a constatat că nu au putut fi reţinute nici disp. art.75 alin. 2 lit. a C.p. întrucât nu se putea reţine vreun efort depus de inculpată pentru înlăturarea sau diminuarea consecinţelor infracţiunii în condiţiile în care activitatea infracţională a acesteia a încetat din motive independente de voinţa sa (sesizarea inducerii în eroare de către persoana vătămată). Totodată, nu s-a identificat în cauza de faţă vreo împrejurare legată de faptă (şi nu de persoana inculpatei) de natură să diminueze gravitatea infracţiunii sau periculozitatea inculpatei, stare de lucruri care excludeau, aşadar, şi incidenţa disp. art.75 alin. 2 lit. b C.p.

Pentru motivele de mai sus, instanţa, ţinând seama de modalitatea concretă de executare a activităţii infracţionale, de circumstanţele reale ale comiterii faptei, de gradul de pericol social al acesteia precum şi faţă de circumstanţele personale ale inculpatei (persoană fără antecedente penale, conform fişei de cazier judiciar aflată la f. nr.97 d.u.p.),  a aplicat acesteia o pedeapsă în cuantum orientat spre minimul special prevăzut de norma incriminatoare (astfel cum a fost redus ca urmare a aplicării în cauză a disp. art.396 alin. 10 C.p.p.) însă uşor peste acest minim, ţinând seama de perioada îndelungată în care infracţiunea de înşelăciune a fost săvârşită în formă continuă (02.03.1981 – 01.03.1991), şi anume, o pedeapsă de  10 luni  închisoare, considerând că această pedeapsă era echilibrată şi că răspundea, în concret, principiului proporţionalităţii şi nevoilor reeducării, îndeplinind şi scopul preventiv.

Referitor la individualizarea judiciară a executării pedepsei aplicate inculpatei, instanţa a constatat că nu erau îndeplinite în cauză condiţiile prev. de art.80 C.p. pentru renunţarea la aplicarea pedepsei, în special cele privitoare la gravitatea redusă a infracţiunii, la modul şi împrejurările în care a fost comisă respectiv posibilităţile reale de îndreptare ale inculpatei.

În schimb, în cauză erau îndeplinite condiţiile prev. de art.83 C.p. privind amânarea aplicării pedepsei, în sensul că, s-a stabilit o pedeapsă de 10 luni închisoare, inculpata nu avea antecedente penale (f.nr.97 d.u.p., şi-a exprimat acordul de a presta muncă neremunerată în folosul comunităţii (f. nr.9, 10), iar în raport de persoana inculpatei, de conduita avută anterior săvârşirii infracţiunii precum şi de posibilităţile sale de îndreptare, s-a apreciat că aplicarea imediată a unei pedepse nu era imperios necesară, dar se impunea supraveghere conduitei acesteia pentru o perioadă de timp determinată. De asemenea, s-a constatat că în cauză nu exista vreun impediment pentru amânarea aplicării pedepsei dintre cele prevăzute de art.83 alin. 2 C.p.

În raport de împrejurarea că inculpata se află la primul conflict cu legea penală şi a avut o atitudine sinceră pe tot parcursul procesului penal instanţa a constatat că o soluţie de amânare a aplicării pedepsei, astfel cum s-a motivat mai sus, era suficientă din perspectiva reeducării inculpatei, neimpunându-se în mod necesar o soluţie de suspendare sub supraveghere a executării pedepsei, cu atât mai mult cu cât inculpata avea vârsta de 66 de ani, iar în aceste condiţii, prestarea unei munci neremunerate în folosul comunităţii (obligatorie în cazul condamnării cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei) ar fi de natură să-i creeze unele dificultăţi de ordin fizic.

Persoana vătămată Casa Judeţeană de Pensii Harghita, în termen legal, s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 30.022 lei daune materiale, din care 23.969 lei reprezentând pensie încasată necuvenit, 265 lei taxe pentru transmiterea pensiei iar 5.788 lei dobândă aferentă pensiei încasate necuvenit până la data de 31.03.2016 (f.nr.85 d.u.p.).

În susţinerea cererii de constituire de parte civilă a depus la dosar copia Deciziilor nr.152392/15.01.2008, nr.152392/31.03.2010, nr.152392/17.06.2014 precum şi adresele nr.28197/24.08.2015 şi nr.12983/05.04.2016 privind modalitatea de calcul a prejudiciului cauzat (f n.r.73 – 75, 85, 87 d.u.p.).

În privinţa acţiunii civile formulate şi alăturate acţiunii penale, potrivit celor expuse mai sus, instanţa reţine că, în conformitate cu prevederile art.19 alin. C.p.p., acţiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal are ca obiect tragerea la răspundere civilă delictuală a persoanei responsabile potrivit legii civile pentru prejudiciul cauzat prin comiterea infracţiunii, ceea ce înseamnă că legea penală trimite atât la dispoziţiile civile de drept material care reglementează răspunderea civilă delictuală (art.1349, art.1357 şi art.1381 din Noul Cod Civil), cât şi la cele de drept procesual civil, derogările în materie de procedură rezultate din alăturarea acţiunii civile acţiunii penale fiind expres reglementate în C.p.p.

Cu privire la calitatea procesuală a persoanei vătămate Casa Judeţeană de Pensii Harghita, instanţa, în raport de situaţia de fapt expusă mai sus,văzând şi disp. art.84 alin. 1 C.p.p. rap. la art.79 C.p.p.  a constatat că aceasta are calitatea procesuală de parte civilă, fiind persoana care a suferit o vătămare materială prin fapta penală comisă de inculpată.

Instanţa a constatat că erau îndeplinite în cauză condiţiile răspunderii civile delictuale, prevăzute de art.1349, art.1357 şi art.1381 din Noul Cod Civil, respectiv faptă ilicită de înşelăciune comisă de inculpată; producerea unui  prejudiciu material în patrimoniul părţii civile, existenţa raportului de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu precum şi vinovăţia inculpatei, fapta fiind săvârşită cu intenţie directă (în forma prev. de art.16 alin. 3 lit. a C.p.).

Referitor la cuantumul daunelor materiale solicitate de către partea civilă, instanţa a constatat că inculpata, cu ocazia audierii sale în faţa instanţei nu a contestat natura şi întinderea prejudiciului, arătând că era de acord să achite suma de bani solicitată de partea civilă (f.nr.10 verso), având loc aşadar o recunoaştere a pretenţiilor civile, stare de lucruri care a atras incidenţa disp. art.23 alin. 2, 3 C.p.p., text de lege care a scutit instanţa de administrarea de probe cu privire la întinderea pretenţiilor civile, având în vedere principiul disponibilităţii părţilor, principiu ce guvernează procesul civil.

Instanţa a mai reţinut şi faptul că, potrivit prevederilor art.180 alin. 1 din Legea nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, sumele încasate necuvenit cu titlu de prestaţii de asigurări sociale, ca urmare a unei infracţiuni săvârşite de beneficiar, s-a recupar de la acesta, de la data primei plăţi a sumelor necuvenite, plus dobânzile aferente, până la recuperarea integrală a prejudiciului. Astfel fiind, întrucât partea civilă, cu ocazia formulării pretenţiilor civile, a calculat dobânzile aferente pensiei încasate necuvenit până la data de 31.03.2016 (f.nr.85 d.u.p.), instanţa, în temeiul textului de lege anterior menţionat  a obligat inculpata şi la plata dobânzilor aferente sumei de 23.969  lei (pensia încasată necuvenit), de la 01.04.2016 până la data plăţii efective.

Examinând apelul promovat, din prisma dispoziţiilor art. 417 şi urm. C. pr. pen, instanţa de control judiciar l-a gasit fondat, pentru următoarele considerente:

Sub aspectul stării de fapt, care a fost corect reţinută – pornind de la conţinutul materialului probator administrat pe parcursul desfăşurării procesului penal  – hotărârea instanţei de fond nu comportă nici un fel de critică, fiind justă soluţia la care s-a oprit judecătoria, respectiv la stabilirea pedepsei închisorii şi la amânarea aplicării acesteia, criticabilă fiind încadrarea juridică data faptelor prin rechizitoriu şi menţinută de judecătorul fondului.

Pentru a face o asemenea apreciere, instanţa de control judiciar, a considerat că din conţinutul materialului probator administrat, rezultă fără putinţă de tăgadă faptul că inculpata se face vinovată de comiterea faptelor penale, în modalitatea descrisă.

În acord cu prima instanţă,  a constatat că declaraţia de recunoaştere dată de inculpată în cadrul procedurii instituite de disp. art. 375 alin. 1, 2 C. pr. pen se coroborează cu probele administrate în cursul urmăririi penale, - plângerea penală formulată de Casa Judeţeană de Pensii Harghita - f.55-56

- adresa nr. 412/02.06.2014, emisa de SC  G.  S.A. Harghita - f. 59

- adresa nr. 426/06.06.2014, emisa de SC  G.  S.A. Harghita - f.60

- copia cererii formulate de  C.R.  la data de 06.12.2007, privind acordarea pensiei pentru invaliditate - f.61

- copia adeverinţei nr. 1098/06.09.2007, emisa de SC  G.  S.A. - f. 62

- copia carnetului de munca seria I.D nr. 0151399, aparţinând lui  C.R.  - f. 63-70

- copia Deciziei nr. 152392/15.01.2008 - f. 71

- copia cererii formulate de  C.R.  la data de 26.02.2010, privind acordarea pensiei pentru limita de vârsta - f. 72

- copia Deciziei nr. 152392/31.03.2010 - f. 73

-copia Deciziei nr. 152392 din 17.06.2014, privind recuperarea sumelor încasate necuvenit cu titlu de pensie - f. 74

- copia Deciziei nr. 152392/17.06.2014, privind revocarea Deciziilor emise de Casa Judeţeană de Pensii Harghita la data de 15.01.2008 si, respectiv la data de 31.03.2010-f. 75

- declaratie martor  C.D. - f. 76-79

- declaratie martor  M.M.  - f. 80 -83

- adresa nr. 12983/05.04.2016, emisa de Casa Judeţeană de Pensii Harghita- f. 85

- adresa nr. 28197/24.08.2015, emisa de Casa Judeţeană de Pensii Harghita – f. 87

-adresa nr. 6758/19.08.2015, emisa de I.T.M. Harghita - f. 88

- fişa cazier judiciar - f. 97

- declaraţie inculpata - f. 100-101

- declaraţie suspecta - - f. 103-104

De altfel, situaţia de fapt nici nu a fost contestată de parchet.

O primă critică adusă de parchet este aceea a greşitei încadrări juridice dată faptei de către prima instanţă.

Analizând acest motiv de nelegalitate, Curtea  a constatat că, într-adevăr, instanţa de fond în mod greşit a reţinut săvârşirea infracţiunii în formă continuă.

Infracţiunea continuă presupune existenţa unei acţiuni sau inacţiuni în chip natural, chiar după consumare, până când încetează activitatea infracţională.

Acea acţiune sau inacţiune însă trebuie să constituie elementul material al infracţiunii, or în cazul infracţiunii de înşelăciune, faptă prev. de art. 244 alin. l C. pen. elementul material al acesteia constituie o faptă de inducere în eroare a unei persoane. Astfel, semnarea cuponului de pensie, în mod evident nu ar putea fi considerată ca fiind un act de executare, respectiv ca fiind elementul material al infracţiunii de înşelăciune, având în vedere pe de o parte că această faptă nu a fost săvârşită prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, dar pe de altă parte şi faptul că această acţiune nu poate fi asimilată depunerii actelor falsificate la Casa Judeţeană de Pensii Harghita, acţiunea prin care a fost indusă în eroare persoana vătămată

Nu îmbrăţişăm nici opinia conform căreia infracţiunea de înşelăciune s-a săvârşit în mod continuat, prin fiecare plată efectuată lunar de către Casa judeţeană de Pensii Harghita, aflându-se astfel în prezenţa atâtor acte materiale, câte luni de plată au existat, prin existenţa unor acte comisive prin inacţiune din partea inculpatei.

Conform art. 35 al. 1 C.pen., infracţiunea este continuată când o persoană săvârşeşte la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii şi împotriva aceluiaşi subiect pasiv, acţiuni sau inacţiuni care prezintă, fiecare în parte, conţinutul aceleiaşi infracţiuni.

Prin săvârşirea unei infracţiuni în mod continuat trebuie să existe mai multe acte de executare, acţiuni sau inacţiuni, care prezintă, fiecare în parte, conţinutul aceleiaşi infracţiuni, dar în prezenta cauză  a constatatat doar două acţiuni din partea inculpatei, în anul 2007 şi respectiv în anul 2010.

Menţionăm de asemenea că fiecare inacţiune lunară a inculpatei nu prezintă, fiecare în parte, conţinutul aceleiaşi infracţiuni, prin fiecare omisiune a sa şi anume aceea de a lăsa ca pensia obţinută şi apoi majorată în baza unor acte false, să fie virată în contul său, întrucât prin acest mod nu induce în eroare în fiecare lună Casa Judeţeană de Pensii Harghita prin pasivitatea sa, ci prejudiciul se perpetuează prin trecerea timpului, infracţiunea nefiind continuată sau continuă.

Nu putea fi reţinută nici săvârşirea infracţiunii în mod continuat prin raportare la cele două acte materiale din 2007 respectiv 2010, având în vedere lipsa rezoluţii infracţionale unice ce rezultă din timpul îndelungat scurs între cele două acte, dar şi din faptul că, din probele administrate nu rezultă că inculpata nu a prevăzut sau a urmărit în 2007 că în 2010, va solicita în baza aceloraşi acte schimbarea pensiei de invaliditate în pensie pentru limită de vârstă

Nu în ultimul rând, nu putea fi reţinută ca infracţiunea de înşelăciune să fie o infracţiune progresivă, având în vedere că acesta presupune o acţiune săvârşită cu intenţie peste care să se suprapună un rezultat produs din culpă sau praeterintenţie.

Astfel,  s-a constatat că ne aflăm în prezenţa a două infracţiuni distincte de înşelăciune, fapte prev. şi ped. de art. 244 al. 1 şi 2 C.pen., care s-au consumat în momentul când acţiunea de amăgire a produs urmarea imediată, adică a reuşit să-1 determine pe cel amăgit să ia o dispoziţie patrimonială prin care s-a creat o situaţie de fapt păgubitoare lui. Or aceste momente sunt momentele emiterii dispoziţiilor de către Casa Judeţeană de Pensii Harghita, în baza cărora au fost plătite pensiile către inculpată, 15.01.2008, respectiv 31.03.2010.

Aşadar, corecta încadrarea juridică a faptelor era cea a săvârşirii de către inculpată a două infracţiuni de înşelăciune în stare de concurs real, prev. de art. 244 alin. 1, 2 C. pen, cu aplic. art. 38 alin. 1 C. pen.

Raportat la data săvârşirii faptelor, respectiv 06.12.2007 şi 26.02-2010, Curtea  a constatat că faţă de prima faptă s-a împlinit termenul de prescripţie al răspunderii penale, acela de 5 ani, prev. de art. 154 alin. 1 lit. d C. pen, respectiv acesta s-a împlinit la data de 06.12.2012.

Raportat la atele şi lucrările dosarului, Curtea  a constatat că Plângerea formulată de Casa Judeţeană de Pensii Harghita (filele 55 şi urm. din dos. urm. pen) a fost formulată la data de 19.06.2014 şi înregistrată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Miercurea Ciuc la data de 01.07.2014 şi abia ulterior acestei date a fost începută urmărirea penală, adică după data de 06.12.2012, când era intervenită prescripţia răspunderii penale, astfel încât în cauză nu devin incidente disp. art. 155 alin. 4 C. pen privind întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale.

Aşadar, se impunea schimbarea încadrării juridice a faptelor, încetarea procesului penal pentru prima faptă ca urmare a prescripţiei răspunderii penale.

Reanalizând criteriile prev. de art. 74 C. pen, s-au reținut cele avute în vedere de judecătorul fondului şi s-a apreciat că stabilirea unei pedepse de 8 luni închisoare, cu amânarea aplicării acesteia, este suficientă pentru a-i atrage atenţia inculpatei asupra gravităţii şi urmării acţiunii sale, menţinând dispoziţiile privind soluţionarea laturii civile şi cele privind nularea înscrisurilor.

Aşadar, prin prisma considerentelor mai sus expuse, în temeiul art. 421 pct. 2  lit. a C. pr. pen, a fost admis  apelul declarat de PARCHETUL de pe lângă Judecătoria Miercurea Ciuc împotriva sentinţei penale nr. 299/04.04.2017 pronunţată de Judecătoria Miercurea Ciuc.

În temeiul art. 423 alin. 1 C. pr. pen a fost desființată parţial sentinţa atacată şi rejudecând cauza:

În baza art. 386 alin. 1 C. pr. pen s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea de înşelăciune în formă continuă, prev. de art. 244 alin. 1, 2 C. pen în două infracţiuni de înşelăciune în stare de concurs real, prev. de art. 244 alin. 1, 2 C. pen cu reţinerea art. 38 alin. 1 C. pen.

În baza art. 396 alin. 1, 6, 10 rap. la art. 17 alin. 2 şi art. 16 lit. f C. pr. pen s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatei  C.R.  pentru săvârşirea infracţiunii înşelăciune, prev. de art. 244 alin. 1, 2 b C. pen (fapta din 06.12.2007), cu aplic. art. 375 alin. 1 C. pr. pen.

În baza art. 396 alin. 1, 4, 10 C. pr. pen s-au stabilit în sarcina inculpatei  C.R.  pedeapsa de 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii înşelăciune, prev. de art. 244 alin. 1, 2 b C. pen (fapta din 26.02.2010), cu aplic. art. 375 alin. 1 C. pr. pen.

În baza art. 83 C. pen s-a dispus amânarea aplicării pedepsei de 8 luni închisoare stabilită inculpatei prin prezenta decizie, pe durata termenului de supraveghere de 2 ani, prev. de art. 84 alin. 1 C. pen.

În baza art. 85 alin. 1 rap. la art. 84 alin. 2 C. pen, pe durata termenului de supraveghere, inculpata va respecta următoarele măsuri de supraveghere :

a) se va prezenta la Serviciul de probaţiune Harghita, la datele fixate de acesta;

 b) va primi vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) va anunţa, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile, precum şi întoarcerea;

d) va comunica schimbarea locului de muncă;

e) va comunica informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

S-a atras atenţia inculpatei asupra disp. art. 88 şi art. 89 C. pen privind revocarea, respectiv anularea beneficiului amânării aplicării pedepsei.

S-a facut aplicaţiunea art. 86 alin. 1 C. pen şi vom pune în vedere Serviciului de Probaţiune Harghita disp. art. 86 alin. 4  C. pen.

S-au menținut celelalte dispoziţii din hotărârea atacată, care nu contravin prezentei decizii.

În baza art. 275 alin. 3 C. pr. pen, cheltuielile judiciare în apel au rămas în sarcina statului.

Domenii speta

Spete similare