Acordarea sporului de salariu aferent titlului științific de doctor. Aplicabilitatea Deciziei nr. 21/2016 a Înaltei Curţi.

Acordarea sporului de salariu aferent titlului științific de doctor. Aplicabilitatea Deciziei  nr. 21/2016 a Înaltei  Curţi.

Analizând evoluţia legislativă în materia salarizării, rezultă că legiuitorul nu a operat o abrogare veritabilă şi efectivă, ci a instituit o natură juridică nouă pentru suma ce recompensează angajatul care îşi perfecţionează pregătirea profesională prin obţinerea titlului ştiinţific de doctor. Prin includerea acestei sume în salariul de bază, rezultă că un drept salarial secundar devine parte a salariului, ca drept fundamental, recunoscut şi apărat de lege. Altfel spus, dreptul a supravieţuit, chiar dacă a cunoscut o evoluţie în planul reglementării şi a dobândit o nouă denumire: "sumă compensatorie", fiind inclus în salariul de bază.

Rezultă aşadar că prin legile anuale de salarizare, aceste sume compensatorii ar fi trebuit incluse în salariul de bază, indiferent de data dobândirii titlului ştiinţific de doctor.

Secţia de contencios administrativ şi fiscal – Decizia nr. 963/05  aprilie  2017. În același sens, decizia nr. 1625/29.05.2017

Prin sentinţa nr…/CA/2016 pronunţată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr…/97/2016, s-a admis în parte acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul C.D.I.  împotriva pârâtei Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate  H. şi în consecinţă a fost obligată pârâta să acorde reclamantului sporul de salariu aferent titlului de Doctor în Ştiinţe medicale începând cu data de 26.10.2015 şi până la punerea în aplicare a OUG nr. 20 şi 43/2016 şi să plătească reclamantului suma de 1000 lei cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamantul C.D.I. și pârâta Casa de Asigurări de Sănătate H.

Recurentul reclamant  C.D.I.  în susținerea recursului înțelege să invoce art. 488 al.1 pct.8 Cod procedură civilă, din considerentele următoare:

Solicită admiterea recursului şi casarea în parte a hotărârii în sensul admiterii integrale a cererii introductive şi acordarea sporului de salariu cu începere din data de 07.01.2013. Solicită şi cheltuieli de judecată.

Prin cererea adresată Tribunalului Hunedoara reclamantul,având funcţia publică de medic şef (director executiv adjunct grad II)al Casei judeţene de sănătate H. a solicitat obligarea instituţiei menţionate la acordarea unui spor salarial de 15% lunar aferent titlului de doctor în ştiinţe medicale obţinut în anul 2010. Ulterior, prin precizarea depusă ,s-a cerut ca sporul respectiv să fie acordat de la 07.01.2013, deci pe trei ani în urmă calculaţi de la data depunerii cerem în justiţie.

Prin sentinţa nr…/CA/2016  a Tribunalului Hunedoara s-a admis în parte acţiunea,iar pârâta a fost obligată să-i acorde reclamantului sporul de salariu aferent titlului de doctor în ştiinţe medicale începând cu data de  26.10.2015 şi până la punerea în aplicare a OUG nr.20 şi 43/2016. În ceea ce priveşte data de la care s-a stabilit obligaţia de acordare a sporului salarial instanţa a motivat că data de 26.10.2015 este cea la care s-a solicitat „efectiv” respectivul spor.

Consideră că sentinţa este parţial netemeinică şi nelegală ca urmare a neacordării sporului pentru perioada de 3 ani anteriori datei depunerii cererii la instanţă.

Fiind vorba de prestaţii periodice (lunare)termenul de 3 ani corespunde dispoziţiilor art.166 din Codul muncii privind prescripţia dreptului la acţiune pentru drepturi salariale. De altă parte, s-a făcut dovada că diploma care atestă acordarea titlului de doctor în ştiinţe medicale a fost înregistrată la Casa de sănătate la data de 22.08.2011. Ori,din reglementările  care au ca obiect drepturile salariale,de orice natură, rezultă fără posibilitate de dubiu că acordarea (modificarea)acestora nu este dependentă de o solicitare expresă, ci de faptul ca angajatorul să aibă la dispoziţie documentele necesare. In cazul de faţă obligaţia de a (re)calcula drepturile salariale ale reclamantului i s-a născut din momentul în care actul relevant a fost depus la angajator.

În acest sens a invocat şi dispoziţiile art.40 al.2 lit.c din Codul muncii.

Recurenta pârâtă Casa de Asigurări de Sănătate H.  în susținerea recursului înțelege să invoce art.488 al.1 pct.8 Cod procedură civilă, din considerentele următoare:

Sentinţa atacată este însă criticabilă, întrucât a fost dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material, mai exact, a prevederilor legale invocate de instanţa de fond în considerente (pag. 2, antepenultimul paragraf din sentinţă), dar şi cu încălcarea actelor normative, care reglementează salarizarea personalului plătit din fonduri publice, fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin.l  pct. 8 Cod procedură civilă.

Aplicarea greşită a dispoziţiilor legale reţinute de instanţa de fond la pag. 2, antepenultimul paragraf din sentinţă, reiese din împrejurarea că în mod eronat instanţa de fond a reţinut existenţa discriminării între persoanele, care au dobândit titlul ştiinţific de doctor ulterior datei de 31 decembrie 2009, şi cei care au dobândit acelaşi titlu  anterior acestei date şi care beneficiază de o compensaţie tranzitorie, întrucât acest spor era prevăzut de lege în favoarea unor persoane, care aveau dobândit titlul de doctor în baza unui act normativ în vigoare la un moment dat şi, întrucât există o categorie de personal, care a obţinut titlul de doctor ulterior, în baza unei alte legislaţii de salarizare, care nu a mai prevăzut remunerarea aferentă acestui titlu.

Pentru ca o anumită situaţie să fie considerată discriminatorie, trebuie îndeplinite în mod cumulativ mai multe condiţii, respectiv:

- existenţa unui tratament diferenţiat, în cazul unor persoane aflate în situaţii comparabile (persoane care ocupă funcţii similare în cadrul aceleiaşi instituţii sau într-o instituţie publică similară);

- existenţa unui criteriu de discriminare conform dispoziţiilor art. 2 din O.G. nr.137/2000;-

- tratamentul diferenţiat să aibă ca finalitate înlăturarea dreptului de a se bucura de un drept fundamental recunoscut de lege;

- pentru a putea vorbi de discriminare, situaţiile în discuţie trebuie să fie comparabile - adică persoanele aflate în situaţii similare (funcţii similare), să beneficieze de un tratament preferenţial.

- sporurile, premiile şi alte stimulente, reprezintă drepturi salariale suplimentare, nu drepturi fundamentale, consacrate şi garantate de Constituţie. Legiuitorul este în drept să instituie anumite sporuri la indemnizaţiile şi salariile de bază, premii periodice şi alte stimulente, pe care le poate diferenţia în funcţie de categoriile de personal cărora li se acordă, le poate modifica în diferite perioade de timp, le poate suspenda sau chiar anula.

In acelaşi timp, prima instanţă a ignorat prevederile legale, care reglementează salarizarea personalului plătit din fonduri publice.

Astfel, în ceea ce priveşte sporul de 15% pentru titlul ştiinţific de doctor, menţionăm că acesta a fost reglementat prin art.14 din O.G. nr.6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale şi a altor drepturi ale funcţionarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare şi  alte drepturi ale funcţionarilor publici, precum şi creşterile salariale care se acordă funcţionarilor publici în anul 2007, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit căruia, funcţionarii publici care posedau titlul ştiinţific de "doctor" beneficiau de un spor pentru titlul ştiinţific de 15% din salariul de bază, dacă îşi desfăşurau activitatea în domeniul pentru care posedau titlul ştiinţific respectiv, care se plătea cu începere de la data de întâi a lunii următoare celei în care s-a solicitat acordarea acestuia.

Acest articol a fost abrogat de pct.13 al alin. (1) al art. 48, Cap. VI din LEGEA-CADRU nr. 330/2009. publicată în MONITORUL OFICIAL nr.762 din 9 noiembrie 2009, ce a intrat în vigoare la data de 01 ianuarie 2010.

Aşadar, sporul pentru titlul ştiinţific de doctor a fost eliminat odată cu intrarea în vigoare (la data de 01 ianuarie 2010) a Legii nr.330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice şi a O.U.G. nr.1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcţii a unor i categorii de personal din sectorul bugetar şi stabilirea salariilor acestora, precum şi alte măsuri în domeniul bugetar. Potrivit acestor acte normative, sporul pentru titlul de doctor a fost acordat sub forma unei sume compensatorii cu caracter tranzitoriu, numai persoanelor care au beneficiat de acesta în luna decembrie 2009 or, în cauză, reclamantul a susţinut teza de doctorat la data de 03 decembrie 2010, la data de 06 iunie  2011  i s-a acordat titlul ştiinţific de doctor în domeniul  MEDICINĂ (în baza Ordinului nr. 4387/2011 emis de M.E.C.T.S), iar cererea privind acordarea sporului de doctorat a fost depusă de reclamant la C.A.S. H., abia la data de 26.10.2015.

Începând cu data de 01 ianuarie 2011, a intrat în vigoare LEGEA-CADRU \ nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 877 din 28 decembrie 2010, însă nici acest act normativ (la Secţiunea a 3-a „Sporuri”) nu prevede acordarea sporului pentru titlul ştiinţific de doctor.

De asemenea, menţionează că, în perioada 2011 - 2015, salarizarea personalului plătit din fonduri publice a fost reglementată prin mai multe acte normative succesive însă, niciunul din aceste acte normative enumerate mai jos. nu au prevăzut acordarea sporului de 15 % aferent titlului ştiinţific de doctor:

În anul  2011,  prin Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul  2011 a personalului plătit din fonduri publice, publicată în MONITORUL OFICIAL nr.878 din 28 decembrie 2010;

- în anul 2012, prin Legea nr.283/2011 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 887 din 14 decembrie 2011;

- în anul 2013, prin O.U.G. nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum şi unele măsuri  fiscal-bugetare,  publicată în MONITORUL OFICIAL nr.845 din 13 decembrie 2012; în anul 2014, prin O.U.G. nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, publicată MONITORUL OFICIAL nr. 703 din 15 noiembrie 2013;

- în anul 2015, prin O.U.G. nr.83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 925 din 18 decembrie 2014.

Odată cu intrarea în vigoare a O.U.G. nr.20/2016 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 434 din 9 iunie 2016, a fost introdus un nou articol în cuprinsul O.U.G. nr. 57/2015, respectiv art. 3A1 care, la alin. (8) prevede acordarea unei sume compensatorii aferente titlului ştiinţific de doctor, începând cu luna august 2016.

Astfel, potrivit art. 3A1 alin. (8) din O.U.G. nr. 57/2015, cu modificările şi completările aduse prin O.U.G. nr. 20/2016 şi ulterior, prin O.U.G. nr. 43/2016 (publicată în Monitorul Oficial nr. 673 din 31 august 2016), „ începând cu luna august 2016. personalul care deţine titlul ştiinţific de doctor, îşi desfăşoară activitatea în domeniul în care a obţinut acest titlu şi nu beneficiază de suma compensatorie inclusă în anul 2010 în salariul de bază, solda/salariul de funcţie, indemnizaţia lunară de încadrare, beneficiază de suma compensatorie aferentă titlului ştiinţific de doctor stabilită la nivelul similar în plată pentru aceeaşi funcţie, grad didactic, tranşă de vechime în învăţământ pentru, personalul didactic din învăţământ, respectiv grad/treaptă profesională şi, după caz, vechime în funcţie în cazul celorlalte categorii de personal, din instituţia sau autoritatea publică respectivă sau, după caz, într-o instituţie sau autoritate publică similară."

La data de 05 noiembrie 2016 a intrat în vigoare Legea nr.193/2016 prin care, a fost introdus un nou articol în cuprinsul Legii - cadru nr. 284/2010, respectiv articolul 19A1, cu următorul cuprins:

"Art. 19Al. - (1) Personalul care deţine titlul ştiinţific de doctor, indiferent de data obţinerii acestuia, beneficiază de un spor de 15% din salariul de bază/solda funcţiei de bază/salariul funcţiei de bază/indemnizaţia de încadrare, dacă îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii:

a) îşi desfăşoară activitatea în domeniul pentru care posedă titlul ştiinţific sau conducătorul instituţiei apreciază că pregătirea doctorală este utilă compartimentului în care îşi desfăşoară activitatea persoana respectivă b) nu a beneficiat de acordarea acestui spor sau nu i-a fost introdus în salariul de bază, potrivit reglementărilor legale anterioare, ca sumă compensatorie.

(2) Prevederile alin. (1) se aplică persoanelor care îndeplinesc condiţiile de acordare, începând cu luna următoare aprobării cererii."

Din cele ce preced, rezultă fără echivoc că, începând cu data de 01.01.2010, nu a existat nicio prevedere legală, care să justifice obligarea instituţiei noastre să-i acorde reclamantului sporul de salariu aferent titlului de doctor în ştiinţe medicale, începând cu data de 26.10.2015 şi până la punerea în aplicare a  OUG  nr. 20  şi 43/2016, aşa cum în mod eronat a dispus instanţa de fond.

In ceea ce priveşte acordarea cheltuielilor de judecată, să solicită  să se aibă în vedere dispoziţiile art.453  alin. (2) Cod procedură  civilă  potrivit cărora, „când cererea a fost admisă numai în parte, judecătorii vor stabili măsura în care fiecare dintre părţi poate fi obligată  la plata cheltuielilor de judecată. ”, cu atât mai mult cu cât, instituţiei noastre nu i se poate imputa vreo culpă, din moment ce, în perioada analizată, nu a existat temei legal pentru acordarea sporului de doctorat solicitat de reclamant.

Faţă de aceste considerente, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat de către instituţia noastră.

Recurentul reclamant  C.D.I. a formulat întâmpinare  prin care a solicitat respingerea recursului pârâtei Casa de Asigurări de Sănătate H., cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată. Considerăm că acest recurs este nefondat,considerentele pe care se întemeiază fiind de neacceptat:

a)Astfel,nu există nici un temei raţional pentru care sporurile salariale-cu trimitere specială la cele acordate ca urmare a existenţei unui titlu ştiinţific să nu se includă  între „drepturile salariale” (care fiind”fundamentale”ar fi,numai ele, protejate contra discriminării -NN).

Fără îndoială,acest sofism ignoră dispoziţiile explicite ale art.155 din Codul muncii: ”Salariul cuprinde salariul de bază, indemnizaţiile, sporurile, precum şi alte adaosuri”.

b)Argumentarea prin care se invocă exact  dispoziţiile  Legii nr.330/2009  a fost corect înlăturată de prima instanţă.

Trimiterea la aceste dispoziţii care „elimină”dintre beneficiarii sporului de doctorat pe cei care au obţinut titlul ulterior-şi care au fundamentat refuzul ce a condus la prezentul litigiu - reprezintă acceptarea discriminării ce contravine normelor invocate de Tribunal.

Recurenta  pârâtă  Casa de Asigurări de sănătate  H.  a formulat întâmpinare prin care a solicitat în principal, pe cale de excepție, constatarea nulității cererii de recurs pentru neîndeplinirea motivelor de nelegalitate raportat la art.489 alin.2 Cod procedură civilă sau în subsidiar, respingerea recursului formulat de reclamant ca nefundat, precum și admiterea recursului declarat de pârâtă.

 Solicită, în principal, a se constata nulitatea recursului conform art.489 alin.(2) Cod procedură  civilă, întrucât motivele invocate de reclamant în cererea sa de recurs nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art.488 Cod procedură civilă.

Dispoziţiile art. 488 alin. (1) Cod procedură civilă  prevăd situaţiile, în care se poate cere casarea unei hotărâri pe calea recursului, ceea ce presupune ca recurentul să indice clar ce text sau texte de lege a încălcat instanţa, a cărei hotărâre este recurată.

Or, reclamantul nu a indicat în cererea sa de recurs niciun motiv de nelegalitate a hotărârii recurate dintre cele prevăzute la art. 488 alin. (1) Cod procedură  civilă, deşi, raportat la caracterul nedevolutiv al recursului, trebuia să procedeze în acest mod.

Prin urmare, solicită constatarea nulităţii recursului reclamantului în baza art.489 alin. (2) Cod procedură civilă.

II. În situaţia respingerii excepţiei invocate, consideră că recursul formulat de reclamantul C.D.I. este nefondat şi se impune respingerea acestuia ca atare, potrivit următoarelor considerente:

Nu se poate susţine obţinerea de către reclamant a unui spor pentru titlul ştiinţific de doctor începând cu data de  07.01.2013, întrucât, împrejurarea invocată de acesta că a depus şi înregistrat diploma la compartimentul resurse umane al  C.A.S.  H. în  data de 22.08.2011, nu prezintă relevanţă din moment ce, la acea dată, reclamantul nu s-a adresat instituţiei noastre cu o solicitare referitoare la acordarea sporului de doctorat, prima cerere în acest sens fiind înregistrată la C.A.S. H.  în data de 26.10.2015. Din cererea reclamantului depusă la sediul subscrisei reiese că acesta nu a solicitat acordarea sporului de doctorat începând cu data de 07.01.2013.

Pe de altă parte, arătăm că sporul de 15% pentru titlul ştiinţific de doctor, a fost reglementat prin art.14  din O.G. nr.6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale şi a altor drepturi ale funcţionarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare şi alte drepturi ale funcţionarilor publici, precum şi creşterile salariale care se acordă funcţionarilor publici în anul 2007, cu modificările şi completările ulterioare, însă acest articol a fost abrogat de pct. 13 al alin. (1) al art. 48, Cap. VI din LEGEA-CADRU nr. 330/2009. publicată în MONITORUL OFICIAL nr.762 din 9 noiembrie 2009, ce a intrat în vigoare la data de 01 ianuarie 2010.

Aşadar, sporul pentru titlul ştiinţific de doctor a fost eliminat odată cu intrarea în vigoare (la data de 01 ianuarie 2010) a Legii nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice şi a  O.U.G. nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcţii a unor categorii de personal din sectorul bugetar şi stabilirea salariilor acestora, precum şi alte măsuri în domeniul bugetar. Potrivit acestor acte normative, sporul pentru titlul de doctor a fost acordat sub forma unei sume compensatorii cu caracter tranzitoriu, numai persoanelor care au beneficiat de acesta în luna decembrie 2009 or, în cauză, reclamantul a susţinut teza de doctorat la data de 03 decembrie 2010, la data de 06 iunie  2011  i s-a acordat titlul ştiinţific de doctor în domeniul Medicină (în baza Ordinului nr.4387/2011 emis de M.E.C.T.S), iar cererea privind acordarea sporului de doctorat a fost depusă de reclamant la C.A.S. H., abia la data de 26.10.2015.

Începând cu data de 01 ianuarie 2011, a intrat în vigoare Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial nr.877 din 28 decembrie 2010, însă nici acest act normativ (la Secţiunea a 3-a „Sporuri”) nu prevedea acordarea sporului pentru titlul ştiinţific de doctor.

De asemenea, menţionează  că, începând cu anul  2011, salarizarea personalului plătit din fonduri publice a fost reglementată prin mai multe acte normative succesive, astfel:

-în anul 2011, prin Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial nr. 878 din 28 decembrie 2010;

-în anul 2012, prin Legea nr. 283/2011 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 887 din 14 decembrie 2011;

-în anul 2013, prin O.U.G. nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, publicată în Monitorul Oficial nr. 845 din 13 decembrie 2012;

-în anul 2014, prin O.U.G. nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, publicată Monitorul Oficial nr. 703 din 15 noiembrie 2013;

-în anul 2015, prin O.U.G. nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, publicat în Monitorul Oficial nr. 925 din 18 decembrie 2014;

-în anul 2016, prin O.U.G. nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice in anul 2016, prorogarea unor termene, precum si unele masuri fiscal-bugetare, publicată în Monitorul Oficial nr. 923 din 11 decembrie 2015.

Ceea ce este important de reținut este faptul că, niciunul din aceste acte normative, nu au prevăzut acordarea sporului de 15 % aferent titlului ştiinţific de doctor:

Abia odată cu intrarea în vigoare a dispoziţiilor art. 3^1 alin.(8) din O.U.G. nr. 57/2015, introdus de pct. 1 al art. I din  O.U.G. nr. 20/2016  publicată în Monitorul Oficial nr. 434 din 9 iunie 2016 şi ulterior, modificat de pct. 3 al art. I din O.U.G. nr. 43/2016 (publicată în Monitorul Oficial nr. 673 din31 august 2016, a fost reglementată acordarea unei sume compensatorii aferente titlului ştiinţific de doctor, începând cu luna august 2016.

Ulterior, a intrat în vigoare Legea nr. 193/2016, publicată în Monitorul Oficial nr. 876 din 2 noiembrie 2016, prin care, a fost introdus un nou articol în cuprinsul Legii - cadru nr. 284/2010, respectiv articolul 19A1 ce reglementează condiţiile de acordare a sporului aferent titlului ştiinţific de doctor.

Din cele ce preced, rezultă fără echivoc că, începând cu data de 01.01.2010 şi până Ia apariţia  O.U.G. nr. 20 şi 43/2016 şi a Legii nr.193/2016, nu a existat nicio prevedere legală, care să justifice obligarea instituţiei noastre să-i acorde reclamantului sporul de salariu aferent titlului de doctor în ştiinţe medicale, începând cu data de 07.01.2013.

Faţă de aceste considerente, solicită, în principal, constatarea nulităţii cererii de recurs, sau, în subsidiar, respingerea recursului formulat de reclamant ca nefondat, precum şi admiterea recursului declarat de pârâtă împotriva Sentinţei nr…/CA/2016 pronunţată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr…/97/2016.

În drept,a invocat prevederile art. 205 din Noul Cod de procedură civilă, art. XVII alin.(3) din Legea nr. 2/2013 şi prevederile legale, la care am făcut referire în apărare.

Analizând recursurile prin prisma criticilor invocate, Curtea a reținut următoarele:

Recurentul reclamant C.D.I.  ocupă funcţia de medic şef (director executiv adjunct grad II) la Casa Judeţeană de Sănătate H.  iar în data de 06.06.2011 a dobândit titlu ştiinţific de doctor prin susţinerea tezei de doctorat în domeniul Medicină, titlul fiind confirmat prin Ordinul Ministrului Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice nr. 4387/2011.

Prin cererea înregistrată sub nr…/26.10.2015,  recurentul  reclamant a solicitat acordarea sporului  de  15%  pentru  titlul  ştiinţific  de doctor începând cu data de 9.04.2015 invocând dispoziţiile art.1 pct.6  din Legea nr.71/2015.

Raportat la obiectul acţiunii, analizând evoluţia legislativă în materia salarizării, Curtea reţine că, potrivit  art. 14 din  O.G. nr.6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale şi a altor drepturi ale funcţionarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare şi alte drepturi ale funcţionarilor publici, precum şi creşterile salariale care se acordă funcţionarilor publici  în  anul  2007, aprobată cu modificări prin Legea nr.232/2007, funcţionarii publici care posedă titlul ştiinţific de "doctor" beneficiază de un spor pentru titlul ştiinţific de 15% din salariul de bază, dacă îşi desfăşoară activitatea în domeniul pentru care posedă titlul ştiinţific, respectiv, care se plăteşte cu începere de la data de întâi a lunii următoare celei în care s-a solicitat acordarea acestuia.

Începând cu data de 01 ianuarie 2010, prin Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, au fost abrogate o serie de acte normative, printre acestea regăsindu-se  şi  O.G. nr.6/2007,  cu excepţia art. 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30 şi 33.

Aşadar, conform art. 48 alin. 1 pct. 13 din  Legea nr. 330/2009, a fost abrogat art.14 din O.G. nr.6/2007 care reglementau acordarea sporului pentru titlul ştiinţific de doctor.

Ulterior, personalului care a beneficiat de sporul pentru titlul ştiinţific de doctor în luna decembrie 2009, i  s-a acordat în anul 2010 o sumă compensatorie cu caracter tranzitoriu care să acopere suma aferentă acestui spor, avută în luna decembrie 2009, în conformitate cu dispoziţiile art. 6 alin. 1 din  OUG nr. 1/2010, privind unele măsuri de reîncadrare în funcţii a unor categorii de personal din sectorul bugetar şi stabilirea salariilor acestora, precum şi alte măsuri în domeniul bugetar, care prevedeau următoarele: „În cazul în care drepturile salariale determinate în conformitate cu Legea – cadru nr.330/2009 şi cu prezenta ordonanţă de urgenţă sunt mai mici decât cele stabilite prin legi sau hotărâri ale Guvernului pentru funcţia respectivă pentru luna decembrie 2009 se acordă o sumă compensatorie cu caracter tranzitoriu care să acopere diferenţa, în măsura în care persoana îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii. Această sumă se include în salariul de bază, soldă/salariul funcţiei de bază sau indemnizaţia lunară de încadrare, după caz, dar nu este luată în calcul la determinarea altor drepturi de natură salarială care se stabilesc în funcţie de acestea”. În conformitate cu prevederile legale menţionate, sporul pentru titlu ştiinţific de doctor a fost acordat sub forma unei sume compensatorii cu caracter tranzitoriu, numai persoanelor care au beneficiat de acesta în luna decembrie 2009.

Concluzionând, sporul de 15% din salariul de bază pentru titlul ştiinţific de doctor nu a mai fost prevăzut de Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, acest spor acordându-se în continuare numai personalului care a beneficiat de acesta şi în anul 2009, potrivit prevederilor art.6 alin.1 din OUG nr.1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcţii a unor categorii de personal din sectorul bugetar şi stabilirea salariilor acestora, precum şi alte măsuri în domeniul bugetar.

Începând cu data de 01.01.2011, au intrat în vigoare Legea – cadru nr. 284/28.12.2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în  Monitorul  Oficial al României, Partea I, nr. 877/28.12.2010 şi Legea nr. 285/28.12.2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, publicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 878/28.12.2010, acte normative care nu prevăd acordarea sporului pentru titlul ştiinţific de doctor.

Conform Legii – cadru nr.284/28.12.2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, sporul pentru titlul ştiinţific de doctor a fost introdus în salariul de bază, precum şi în coeficienţii de ierarhizare ai funcţiilor din anexele la Legea – cadru.

Art.1 alin.5 din Legea nr.285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, prevede că :”În salariul de bază, indemnizaţia lunară de încadrare, respectiv în solda funcţiei de bază/salariul funcţiei de bază aferente lunii octombrie 2010 sunt cuprinse sporurile, indemnizaţiile, care potrivit Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare, făceau parte din salariul de bază, din indemnizaţia de încadrare brută lunară, respectiv din solda/salariul funcţiei de bază, precum şi sumele compensatorii cu caracter tranzitoriu, acordate potrivit Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului  nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcţii a unor categorii de personal din sectorul bugetar şi stabilirea salariilor acestora, precum şi alte măsuri în domeniul bugetar, cu modificările ulterioare. Sporurile stabilite prin legi sau hotărâri ale Guvernului necuprinse în Legea-cadru nr.330/2009, cu modificările ulterioare, şi care au fost acordate în anul 2010 ca sume compensatorii cu caracter tranzitoriu sau, după caz, ca sporuri la data reîncadrării, se introduc în salariul de bază, în indemnizaţia de încadrare brută lunară, respectiv în solda/salariul de funcţie, fără ca prin acordarea lor să conducă la creşteri salariale, altele decât cele prevăzute de prezenta lege.

 Ca atare, din succesiunea în timp descrisă anterior, rezultă că sporul de doctorat a fost acordat în continuare  prin introducerea lui în salariul de bază conform art. 6 alin. 1 din OUG nr. 1/2010, acest tratament juridic fiind continuat de legile anuale de salarizare.

 Așadar, legiuitorul nu a operat o abrogare veritabilă şi efectivă, ci a instituit o natură juridică nouă pentru suma ce recompensează angajatul care îşi perfecţionează pregătirea profesională prin obţinerea titlului ştiinţific de doctor. Prin includerea acestei sume în salariul de bază, rezultă că un drept salarial secundar devine parte a salariului, ca drept fundamental, recunoscut şi apărat de lege. Altfel spus, dreptul a supravieţuit, chiar dacă a cunoscut o evoluţie în planul reglementării şi a dobândit o nouă denumire: "sumă compensatorie", fiind inclus în salariul de bază.

Rezultă aşadar că prin legile anuale de salarizare, aceste sume compensatorii ar fi trebuit incluse în salariul de bază, indiferent de data dobândirii titlului ştiinţific de doctor.

 O astfel de interpretare  se impune întrucât  Legea nr.193/2016 nici nu putea să statueze un alt mod, pentru că ar fi încălcat dispoziţiile art. 3 lit. d) din legile-cadru de salarizare referitoare la "echitate şi coerenţă, prin crearea de oportunităţi egale şi remuneraţie egală pentru muncă de valoare egală, pe baza principiilor şi normelor unitare privind stabilirea şi acordarea salariului şi a celorlalte drepturi de natură salariată ale personalului din sectorul bugetar".

În acest sens, în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1002 din 13 decembrie 2016 a fost publicată  Decizia nr. 21/2016 a Înaltei  Curţi care a considerat că se impune admiterea recursului în interesul legii formulat de Avocatul Poporului şi, în consecinţă, stabileşte că în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 30 alin. (6) şi art. 48 alin. (1) pct. 7 din Legea nr. 330/2009, art. 4 alin. (1), art. 6 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2010, art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010 şi art. 8 din anexa nr. 5 a Legii nr. 63/2011, au dreptul la sume compensatorii persoanele care au dobândit titlul de doctor după intrarea în vigoare a Legii nr. 330/2009”.

În aceste condiţii, existenţa mai multor acte normative, adoptate succesiv într-un interval scurt de timp, în baza cărora s-a intenţionat salarizarea unică a bugetarilor, nu poate constitui un temei legal pentru instituirea unui tratament diferenţiat şi pentru nesocotirea principiului egalităţii de tratament faţă de toţi salariaţii şi care presupune plată egală pentru muncă de valoare egală.

Criteriul temporal sau acela al unor reglementări diferite nu poate justifica diferenţe de salarizare între persoane care exercită aceeaşi funcţie şi care au aceeaşi pregătire profesională.

 Prin urmare, pentru toate categoriile de personal aflate în situaţii identice, salarizarea trebuie să se facă la nivelul de salarizare în plată pentru funcţiile similare din instituţia/autoritatea publică unde sunt încadraţi. Atunci când este analizată identitatea de situaţii între doi angajaţi, nu trebuie verificată identitatea de reglementare, ci trebuie avută în vedere identitatea de activitate desfăşurată şi de pregătire profesională.

 Aşa  fiind, nu poate  există niciun argument legal care să justifice diferenţele salariale dintre persoane care desfăşoară aceeaşi activitate în cadrul aceleiaşi instituţii, salariile se stabilesc pe categorii de funcţii şi pe niveluri de pregătire profesională, iar nu în considerarea unor persoane  privite  ut  singuli  şi care sunt, în mod întâmplător, contemporane edictării unui act normativ.

 Faţă de considerentele expuse, Curtea a admis recursul declarat de reclamantul C.D.I. a casat  în parte sentinţa atacată în sensul că a obligat pârâta Casa de Asigurări de Sănătate  H.  să acorde sporul de salariu aferent titlului de Doctor în ştiinţe medicale începând cu data de 09.04.2015 (data formulării cererii) şi a respins ca nefondat recursul declarat de recurenta Casa de Asigurări de Sănătate H. aceleiaşi hotărâri.

A obligat intimata pârâtă Casa de Asigurări de Sănătate H.  la plata sumei de 1500 lei cu titlu cheltuieli de judecată în favoarea recurentului C.D.I.

Domenii speta

Spete similare