Timbrul de mediu achitat pentru transcrierea unui autoturism cumpărat din România. Legalitatea refuzului de restituire.

Hotărâre 1883 din 14.06.2017


Timbrul de mediu achitat pentru transcrierea unui autoturism cumpărat din România. Legalitatea refuzului de restituire.

 Deosebit de relevant în cauză este faptul că reclamantul a achitat taxa a cărei restituire o solicită  pentru transcrierea unui autoturism deja  înmatriculat în România, aspect ce rezulta din înscrisul depus la fila … dosar fond. Ca atare operaţiunea realizată nu are caracter transfrontalier, aspect care atrage inadmisibilitatea  invocării incidenţei prevederilor art. 110 din Tratatul de Funcţionare a Uniunii Europene şi implicit  a jurisprudenţei ce explicitează această normă.

 Secţia de contencios administrativ şi fiscal – Decizia nr. 1883/14 iunie 2017. În același sens, decizia nr. 1218/02.05.2017, decizia nr. 1637/29.05.2017.

Constată că prin sentinţa administrativă nr…/CA/2017 pronunţată de Tribunalul Sibiu – Secţia a II-a Civilă, de Contencios Administrativ şi Fiscal a fost admisă acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul C.D.S., în contradictoriu cu paratele  Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice  S.  şi Administraţia Fondului Pentru Mediu și au fost obligate pârâtele să restituie reclamantului suma de 3101 lei achitata cu titlu de timbru de mediu la data de 8.07.2016 şi dobânda legală aferentă calculată potrivit Codului de procedură fiscală de la data plăţii taxei şi până la data restituirii efective. De asemenea, au fost obligate pârâtele să plătească reclamantului suma de 800  lei cheltuieli de judecată.

Împotriva hotărârii instanţei de fond a declarat recurs pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice S., criticând-o pentru nelegalitate, sens în care, invocând incidenţa motivului de casare prevăzut de art.488 pct.8  C.pr.civ., a solicitat admiterea recursului şi casarea hotărârii atacate în sensul respingerii acţiunii.

Recurenta consideră, în esenţă, că hotărârea este nelegală dat fiind că taxa  nu are efect discriminatoriu întrucât este aplicabilă atât vehiculelor rulate provenite din alte state membre cât şi celor deja înmatriculate în România, la prima transcriere a dreptului de proprietate, astfel că regimul de taxare impus  de  O.U.G.  nr. 9/2013 este neutru în raport cu concurenţa dintre cele două categorii de autovehicule.

Recurenta a formulat critici şi asupra modului în care instanţa de fond a înţeles să soluţioneze cererea privind cheltuielile de judecată.

În drept, s-au invocat prevederile art. 483- 488 al. 1 pct. 8 Noul cod de procedură civilă, art.1, 7-11 şi urm. din Legea nr.554/2004, Ordonanţa nr. 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule.

Intimatul reclamant a formulat întâmpinare la recurs  solicitând respingerea acestuia ca nefondat. În esenţă, intimatul a apreciat că OUG nr.9/2013 conţine principii discriminatorii contrare celor instituite de CJCE în aplicarea art.110  TFUE, taxa fiind încasată nelegal cu încălcarea normelor unionale.

Analizând hotărârea primei instanţe prin prisma criticilor formulate, încadrabile în motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 pct. 8 Cod de procedură civilă, Curtea a constatat fondat recursul pârâtei pentru următoarele considerente:

Recurentul a invocat motivul prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 din Codul de procedură civilă 2010, respectiv când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Ceea ce se contestă în cauză este interpretarea dispoziţiilor din O.U.G.  nr.9/2013 prin raportare la cele ale  art. 110 din Tratatul de Funcţionare a Uniunii Europene, explicitate prin  jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene.

O.U.G  nr. 9/2013 stabileşte cadrul legal privind instituirea timbrului de mediu care face venit la bugetul Fondului pentru mediu şi se gestionează de Administraţia Fondului pentru Mediu, în vederea finanţării programelor şi proiectelor pentru protecţia mediului.

Art.4 al.1 lit.a) din acelaşi act normativ stipulează că obligaţia de plată a taxei intervine cu ocazia înscrierii în evidenţele autorităţii competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România şi atribuirea unui certificat de înmatriculare şi a numărului de înmatriculare;

Demn de reţinut este faptul că art. 4 al. (2) stipulează faptul că obligaţia de plată a taxei intervine şi cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat şi pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme şi autovehicule, conform Legii nr.571/2003, cu modificările şi completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule şi care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării.

Acest text a fost introdus în scopul armonizării legislaţiei interne cu cerinţele de nediscriminare stabilite de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene în cauza C 402/09 Tatu c. Statului Român prin Ministerul Finanţelor.

Cu această ocazie s-a reţinut că „articolul 110 T.F.U.E. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulaţie, în statul membru menţionat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeaşi vechime şi aceeaşi uzură de pe piaţa naţională.”

În opinia C.J.U.E. autovehiculele prezente pe piaţa unui stat membru sunt „produse naţionale” ale acestuia în sensul articolului 110 T.F.U.E. iar atunci când aceste produse sunt puse în vânzare pe piaţa vehiculelor de ocazie a acestui stat membru, ele trebuie considerate „produse similare” vehiculelor de ocazie importate de acelaşi tip, cu aceleaşi caracteristici şi aceeaşi uzură, cele două categorii de autovehicule situându-se într-un raport de concurenţă.

Având de analizat compatibilitatea taxei privind timbrul de mediu cu dispoziţiile art. 110 din Tratatul de Funcţionare a Uniunii Europene, prin Hotărârea din 09 iunie 2016, Budişan (C 586/14), Curtea a analizat  neutralitatea taxei faţă de concurenţa dintre autovehiculele rulate provenite din alte state membre şi autovehiculele similare naţionale deja înmatriculate în statul membru vizat şi care nu beneficiază de scutirea prevăzută de OUG nr. 9/2013

 Cu această ocazie Curtea a reiterat principiile deja stabilite potrivit cărora, pentru aplicarea articolului 110 TFUE şi în special în vederea comparării impozitării autovehiculelor rulate importate cu impozitarea autovehiculelor rulate deja prezente pe teritoriul naţional, este necesar să se ia în considerare nu numai nivelul taxei, şi anume timbrul de mediu, ci şi baza de impozitare şi modalităţile acesteia (Hotărârea din 14 aprilie 2015, Manea, C-76/14, EU:C:2015:216, punctul 33 şi jurisprudenţa citată)- pct.26

Pe de altă parte, un stat membru nu poate percepe o taxă pe autovehiculele rulate importate bazată pe o valoare superioară valorii reale a autovehiculului, având drept consecinţă o impozitare mai mare a acestora în raport cu cea a autovehiculelor similare disponibile pe piaţa naţională. Prin urmare, pentru a evita o impozitare discriminatorie, se impune luarea în considerare a deprecierii reale a autovehiculelor (Hotărârea din 14 aprilie 2015, Manea, C-76/14, EU:C:2015:216, punctul 34 şi jurisprudenţa citată)- pct.27

Procedând la evaluarea în concret a caracteristicilor timbrului de mediu, în contextul definit mai sus, instanţa europeană a reţinut că …valoarea timbrului de mediu se stabileşte în conformitate cu un barem care cuprinde criterii obiective şi transparente, cum ar fi cilindreea, norma de poluare Euro sau emisiile de CO2 ale vehiculului vizat, precum şi vechimea şi rulajul acestui vehicul. Pe de altă parte, dacă contribuabilul ar considera că acest barem nu reflectă deprecierea reală a vehiculului, el ar putea cere ca aceasta să fie determinată printr-o expertiză, ale cărei costuri, aflate în sarcina contribuabilului, nu ar putea depăşi costul operaţiunilor aferente expertizei.(pct.29)

… OUG nr. 9/2013 garantează că valoarea timbrului de mediu este redusă în funcţie de o aproximare rezonabilă a valorii reale a autovehiculului (a se vedea prin analogie Hotărârea din 7 aprilie 2011, Tatu, C-402/09, EU:C:2011:219, punctul 44, şi Hotărârea din 14 aprilie 2015, Manea, C-76/14, EU:C:2015:216, punctul 38) – (pct.30)

Pe de altă parte, spre deosebire de taxa specială, de taxa pe poluare şi de taxa pentru emisiile poluante în versiunea acesteia în vigoare în perioada 13 ianuarie 2012-1 ianuarie 2013, timbrul de mediu se aplică potrivit aceleiaşi metode de calcul, pe de o parte, autovehiculelor rulate provenite din alte state membre la prima înmatriculare în România şi, pe de altă parte, autovehiculelor deja înmatriculate în România, la prima transcriere a dreptului de proprietate asupra acestor vehicule rulate în acest stat membru, care nu beneficiază de scutirea descrisă la punctul 22 din prezenta hotărâre. – (pct. 31)

Faţă de aspectele concrete prezentate, Curtea a reţinut că …sarcina fiscală care decurge din OUG nr.9/2013 este aceeaşi pentru contribuabilii care au cumpărat un autovehicul rulat provenit dintr-un alt stat membru decât România şi care îl înmatriculează în acest stat membru şi pentru contribuabilii care au cumpărat în România un autovehicul rulat deja înmatriculat în acest stat membru, pentru care trebuie să efectueze prima transcriere a dreptului de proprietate, fără a  beneficia de scutirea vizată  la punctul 22 din prezenta hotărâre, dacă acest ultim vehicul ar fi, la aplicarea timbrului de mediu, de acelaşi tip, cu aceleaşi caracteristici şi cu aceeaşi uzură ca şi vehiculul care provine dintr-un alt stat membru.(pct.32)

Ca atare, a concluzionat că un regim de taxare precum cel instituit prin OUG nr. 9/2013 este neutru în raport cu concurenţa dintre autovehiculele rulate provenite din alte state membre decât România şi vehiculele similare naţionale deja înmatriculate în statul membru vizat şi care nu sunt scutite de taxa instituită prin această ordonanţă. (Pct. 33)

Faţă de această dezlegare se constată că situaţia descrisă de reclamantă nu atrage o incompatibilitate a timbrului de mediu cu prevederile art. 110 din Tratatul de Funcţionare a Uniunii Europene.

Pe de altă parte, deosebit de relevant este faptul că reclamantul a achitat taxa a cărei restituire o solicită  pentru  transcrierea  unui autoturism deja înmatriculat  în România, aspect ce rezulta din înscrisul depus la fila X  dosar fond. Ca atare operaţiunea realizată nu are caracter transfrontalier, aspect care atrage inadmisibilitatea  invocării incidenţei prevederilor art.110 din Tratatul de Funcţionare a Uniunii Europene şi implicit  a jurisprudenţei ce explicitează această normă.

Pentru toate aceste considerente, Curtea a reținut  că instanţa fondului a aplicat greşit normele de drept material, în speţă art. 110 din Tratatul de Funcţionare a Uniunii Europene, aspect care se circumscrie cazului de casare reglementat de art. 488 alin. 1 pct. 8 din Noul Cod de procedură civilă. Ca atare, hotărârea atacată este nelegală, astfel că în temeiul art. 496 alin.2 coroborat cu art. 498 alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă  a fost  admis recursul pârâtului, casată sentinţa atacată iar în rejudecare a fost respinsă ca nefondată acţiunea reclamantului.