Acţiune privind restituirea taxei de poluare achitată ulterior modificării oug nr.50/2008 prin oug nr.208/2008. Incompatibilitatea legislaţiei naţionale cu art.90 din Tratatul Comunităţii Europene. Argumente

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava – secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal sub nr.5802/86 din 09.09.2009, reclamantul G.S. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta D.G.F.P. Suceava, obligarea acesteia la restituirea taxei de poluare în sumă de 12.015 lei, achitată cu chitanţa seria TS4A nr.9469903 din 19.08.2009, actualizată cu indicele de inflaţie la data plăţii efective.

În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că a achiziţionat un autoturism marca AUDI cu nr. de înmatriculare SV-81-VIP, pentru care a fost obligat să plătească, în vederea înmatriculării, suma de 12.015 lei  cu titlu de taxă de poluare.

La data de 07.09.2009, s-a adresat Administraţiei Finanţelor Publice Comunale Suceava cu cererea înregistrată sub nr.12613, pentru restituirea acestei taxe, iar prin răspunsul înregistrat sub nr.12721 din 07.09.2009 i s-a comunicat faptul că, taxa de primă înmatriculare a fost solicitată în temeiul art.241^1-214^3 introduse prin art.1 pct.202 din Legea nr.343/2006 pentru modificarea şi completarea Legii nr.571/2003 privind Codul Fiscal, precum şi în temeiul art.1 alin.5 din Constituţia României şi că, aceasta este datorată în baza respectivelor dispoziţii legale şi virată la bugetul de stat.

Împotriva răspunsului dat de AFP Suceava, reclamantul a formulat prezenta acţiune, solicitând pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti, de obligare la restituirea sumei de 12.015 lei, reprezentând taxa de poluare.

A mai arătat reclamantul că, art.28 din TCE prevede că „restricţiile cantitative la import, precum şi toate măsurile cu efect echivalent sunt interzise între statele membre”, iar taxa percepută de autorităţile române are caracterul unei restricţii cantitative, fiind susceptibilă de a împiedica comerţul intracomunitar.

Prin aderarea României la Uniunea Europeană, statul român este obligat, conform art. 10 din Tratatul Comunităţii Europene, să ia toate măsurile necesare pentru a asigura executarea obligaţiilor ce îi incubă, printre care şi aceea a reglării unei "pieţe comune", ca un spaţiu fără frontiere, în care este asigurată libera circulaţie a mărfurilor, serviciilor şi capitalurilor.

Prin urmare, libera circulaţie a mărfurilor în spaţiul comunitar, presupune respectarea întocmai a dispoziţiilor art. 28 din Tratatul Comunităţii Europene, obligaţie pe care statul român a încălcat-o prin impunerea taxei de poluare.

De asemenea, a mai susţinut reclamantul că această taxă de poluare încalcă dispoziţiile art. 90 paragraful 1 din Tratatul Comunităţii Europene în care se prevede că " nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect, produselor naţionale similare".

Această taxă, introdusă în legislaţia internă prin Legea nr. 343/2006, reprezintă un nou impozit, cu aplicabilitate de la 01.01.2007, iar conform art. 214 ind. 1 din Codul fiscal, taxa se datorează cu ocazia primei înmatriculări în România a unui autoturism sau autovehicul comercial, enumerat în acest articol.

Însă, pentru autovehiculele second-hand achiziţionate din România, stat comunitar de la 1 ianuarie 2007, nu se percepe o atare taxă cu ocazia înmatriculării de către noul proprietar, ci doar pentru cele achiziţionate din alte ţări comunitare.

În raport de dispoziţiile art. 141 alin. 2 şi 4 din Constituţia României, în care se fac aprecieri la supremaţia dreptului comunitar, cu referire expresă la art. 90 alin. 1 din Tratatul Comunităţii Europene, dispoziţiile din Codul fiscal privitoare la introducerea taxei speciale pentru autoturisme şi autovehicule (214 ind. 1 şi 214 ind. 3), încalcă dispoziţiile tratatului şi nu pot fi aplicabile.

Această soluţie se impune cu atât mai mult cu cât, prin Tratatul de Aderare a României şi Bulgariei la Uniunea Europeană, ratificat de România prin Legea nr. 157/2005, în care se prevede că, de la data aderării, dispoziţiile tratatelor originare sunt obligatorii pentru România şi se aplică cu condiţiile stabilite prin tratat şi actul de aderare.

În această privinţă, poziţia Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene este clară: s-a remarcat că obiectivul CE este de a stabili o Piaţă Comună a cărei funcţionare este o preocupare pentru toate statele membre, acest tratat fiind mai mult decât un simplu acord care creează, pur şi simplu, obligaţii reciproce între părţile contractante, comunitatea creată constituind o nouă ordine juridică, pentru al cărei beneficiu statele si-au limitat drepturile lor suverane, deşi în domenii limitate şi între subiecţii care cuprind nu numai statele membre, dar şi naţionalii lor, astfel că independent de legislaţia acestora, dreptul comunitar nu impune, deci, numai obligaţii asupra persoanelor dar, de asemenea, a înţeles să confere drepturi care devin parte a moştenirii lor juridice, chiar dacă nu sunt expres acordate de Tratat, ci în temeiul obligaţiilor pe care Tratatul le impune într-un mod clar definit persoanelor şi statelor membre şi instituţiilor Comunităţii.

În fine, a arătat reclamantul că principiile consacrate de jurisprudenţa CEJ sunt reprezentate de: principiul efectului direct, principiul supremaţiei dreptului comunitar, obligaţia de a nu aplica dreptul naţional contrar dreptului comunitar, obligaţia de interpretare conform dreptului comunitar, asigurarea eficienţei depline a dreptului comunitar, angajarea răspunderii statelor membre pentru nerespectarea dreptului comunitar.

Prin întâmpinare, pârâta D.G.F.P. Suceava a solicitat respingerea acţiunii, ca nefondată, motivând că taxa a fost legal încasată şi achitată în temeiul disp. OUG nr.50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, act normativ în vigoare începând cu data de 1.07.2008, ce a abrogat prevederile art.214^1-214^3 din Legea nr.517/2003 privind Codul fiscal.

OUG nr.50/2008 a fost adoptată în scopul asigurării protecţiei mediului, prin realizarea unor programe şi proiecte pentru îmbunătăţirea calităţii aerului şi pentru încadrarea în valorile limită prevăzute de legislaţia comunitară în acest domeniu, ţinându-se cont de necesitatea adoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudenţei Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene.

De asemenea, potrivit art.1 alin.1 din acelaşi act normativ, OUG nr.50/2008 stabileşte cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule în vederea finanţării programelor şi proiectelor pentru protecţia mediului.

Pârâta D.G.F.P. Suceava a chemat în garanţie Administraţia Fondului pentru Mediu, solicitând ca, în situaţia în care acţiunea formulată de reclamant va fi admisă, să se dispună obligarea chematei în garanţiei la restituirea către DGFP Suceava a sumei de 12.015 lei reprezentând taxa de poluare, actualizată cu indicele de inflaţie la data restituirii ( filele 18 – 20 dosar fond ).

În motivarea cererii, pârâta a arătat că taxa a fost achitată în temeiul disp. OUG nr.50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, act normativ în vigoare începând cu data de 1.07.2008, ce a abrogat prevederile art. 214^1 – 214^3 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal.

 A mai susţinut că, doar calculul şi încasarea taxei se efectuează de către autoritatea fiscală competentă, taxa constituind în fapt venit la bugetul Fondului pentru Mediu, iar nu la bugetul de stat, fiind gestionată de Administraţia Fondului pentru Mediu.

La termenul de judecată din 22 octombrie 2009 s-a dispus introducerea în cauză a chematei în garanţie  Administraţia Fondului pentru Mediu.

Legal citată, chemata în garanţie nu a depus întâmpinare.

Prin sentinţa nr. 2082 din 26 noiembrie 2009, Tribunalul Suceava – secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea şi a obligat pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Suceava să restituie reclamantului suma de 12.015 lei reprezentând  taxă poluare, achitată cu chitanţa nr.  TS4A nr. 9469903 din 19.08.2009.

Totodată, a admis cererea de chemare în garanţie şi a obligat chemata în garanţie Administraţiei Fondului pentru Mediu, să vireze pârâtei Direcţia Generală a Finanţelor Publice Suceava suma de 12.015 lei.

Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarele:

Reclamantul nu are obligaţia de a achita taxa de poluare.

Dreptul comunitar este incident în speţă, mai exact disp.art.90 alin.1 TCE, care interzic orice discriminare între produsele naţionale şi produsele altor state membre, aşadar şi o discriminare determinată de o diferenţă între impozitele aplicate „produsele altor state membre” şi impozitele „interne de orice natură care se aplică, direct sau indirect, produselor naţionale similare”.

Aşadar, discriminarea la care se referă acest text de lege are în vedere o comparaţie între nivelul de impozitare a produselor altor state membre ale Uniunii Europene, şi nivelul de impozitare a produselor de pe piaţa internă a Statului Român.

Art.90 din Tratatul Instituind Comunitatea Europeană este aplicabil în privinţa taxei speciale de primă înmatriculare plătită de reclamant şi contestată în prezenta cauză, considerentele expuse de Curtea Europeană de Justiţie din 5 decembrie 2006 –  în cauzele reunite C-290/05 şi C-333/05, Akos Nâdasdi c. Vam-es Penzugyorseg Eszak-Alfoldi Regionalis Parancsnoksâga respectiv Ilona Nemeth c.Vam-es Penzugyorseg Del-Alfoldi Regionalis Parancsnoksâga, fiind relevante în acest sens.

Aşa cum Curtea a statuat deja, în sistemul Tratatului instituind Comunitatea Europeană, art. 90 suplimentează dispoziţiile referitoare la abolirea taxelor vamale şi a măsurilor cu efect echivalent. Scopul acestuia este acela de a asigura libera circulaţie a mărfurilor între statele membre, în condiţii normale de concurenţă, prin eliminarea oricăror forme de protecţie care pot rezulta din aplicarea unor impozite interne, care discriminează produsele provenite din alte state membre (cauzele reunite C-393/04 şi C-41/05, Air Liquide Industries Belgium ).

Conform unei jurisprudenţe bine stabilite, art. 90 par. 1 este încălcat atunci când taxa aplicată produselor importate şi taxa aplicată produselor naţionale similare sunt calculate diferit pe baza unor criterii care conduc, chiar dacă numai în anumite cazuri, la un nivel al taxei mai mare în cazul produselor importate (a se vedea cauza Weige1, par. 67, precum şi jurisprudenţa acolo citată). Totuşi, chiar daca nu sunt îndeplinite condiţiile pentru existenţa unei asemenea discriminări, impozitarea poate fi discriminatorie în mod indirect, datorită efectelor pe care le produce.

Potrivit art. III din O.U. G. nr. 218/2008, autovehiculele M 1 cu norma de poluare EURO 4 a căror capacitate cilindrică nu depăşeşte 2000 m.c., precum şi toate vehiculele NI cu norma de poluare EURO 4, care se înmatriculează pentru prima dată în România sau în alte state membre ale Uniunii Europene în perioada 15.12.2008 - 31.12.2009 inclusiv, se exceptează de la obligaţia de plată a taxei pe poluare.

Rezultă aşadar că, în prezent, a fost înlăturată taxa de poluare pentru autoturismele noi EURO 4, ce au capacitatea cilindrică mai mică de 2000 mc. Or, este de notorietate că, în România sunt produse autoturisme cu aceste caracteristici. Astfel, consumatorii sunt direcţionaţi spre un autoturism nou fabricat în România, fapt dovedit tot de împrejurarea de notorietate că, preţul la care sunt achiziţionate autoturismele second hand dintr-o altă ţară este apropriat de preţul autoturismului nou fabricat în România.

Aspectul esenţial ce trebuie reţinut este acela că autoturismele fabricate în România sunt scutite de plata taxei de poluare, fapt ce contravine art. 90 T.C.E. întrucât achiziţionarea unui autoturism cu o capacitate mai mare de 2000 m.c. (care nu este fabricat în România) impune achitarea taxei de poluare.

Este locul a fi amintită cauza Humblot (112/84) soluţionată de C.J.C.E. În respectiva cauză, autoturismele clasificate până la 16 cai putere fiscali (C.V. chevaux vapeur) erau supuse unei taxări graduale de până la 1100 franci, iar cele peste 16 C.V. erau taxate cu o singură sumă de 5000 franci. La acea dată, nu se fabricau în Franţa autoturisme de peste 16 C.V. şi, de aceea, toate autoturismele pentru care se percepea taxarea mai mare de 5000 franci erau importate. Curtea a reţinut că, taxa de 5000 franci a fost fixată la un asemenea nivel încât numai autovehiculele importate pot fi subiectul acesteia. În mod similar, în actuala reglementare a O.U.G. nr.50/2008, modificată prin O.U.G. nr. 218/2008 şi nr. 7/2009, un autoturism nou fabricat în România, cu o capacitate de sub 2000 c. m c. este scutit de plata taxei de poluare, iar achiziţionarea unui autoturism nou cu o capacitate mai mare de 2000 m.c. (ce nu sunt fabricate în România, ci doar în străinătate) impune achitarea taxei de poluare. Art. 90 din T.C.E. este încălcat şi în situaţia achiziţionării din altă ţară a unui autoturism second – hand, cu o capacitate sub 2000 c.m.c. întrucât, majoritatea acestor autoturisme achiziţionate nu au norma de poluare EURO 4 pentru a fi scutite de la plata taxei.

După aderarea României la U.E. nu este admisibilă favorizarea vânzării autoturismelor noi fabricate în România şi nici favorizarea autoturismelor second hand deja înmatriculate în România ( ce pot fi considerate autoturisme naţionale), atâta timp cât norma fiscală naţională diminuează sau este susceptibilă să diminueze, chiar şi potenţial, consumul produselor importate, influenţând astfel alegerea consumatorilor (C.J.C.E, nr. Hotărârea din 7 mai 1987, cauza 193/85 Cooperativa CO - FRUTTA S.R.L. c. ADMINISTRAZIONE dell Finanze della STATO).

Întrucât chemata în garanţie a perceput o taxă fără a presta serviciul echivalent, instanţa a apreciat că aceasta nu era datorată şi, ca urmare, în conformitate cu art. 60 Cod proc. civ., a admis cererea de chemare în garanţie şi a obligat Administraţia Fondului pentru Mediu să vireze pârâtei D.G.F.P. Suceava suma de 12.015 lei, reprezentând taxa de poluare.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, au declarat recurs pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Suceava şi chemata în garanţie Administraţia Fondului pentru Mediu Bucureşti, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

În motivarea recursului, pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Suceava a arătat că, taxa a fost achitată în temeiul disp. OUG nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, act normativ în vigoare începând cu dara de 1.07.2008, conform căruia taxa de poluare se achită la prima înmatriculare a autoturismului în România şi, la stabilirea ei, se au în vedere mai multe elemente de calcul, respectiv valoarea combinată a emisiilor de CO2, taxa specifică exprimată în Euro / 1 g CO2, capacitatea cilindrică, taxa specifică pe cilindri şi cota de reducere a taxei, ce are în vedere vechimea autoturismului .

 În conformitate cu dispoziţiile art. 28 TCE, în statele membre sunt interzise restricţiile cantitative la import, precum şi orice alte măsuri cu caracter echivalent, art. 90 stabilind că  nicun stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect produselor naţionale similare .

CEJ a admis însă, că statele au libertatea să taxeze cum doresc autovehiculele care circulă pe drumurile lor publice dacă acest sistem de taxare nu intră sub incidenţa art. 90 TCA .

Taxa de poluare este obligatorie la prima înmatriculare în România a autoturismelor noi sau second - hand, fiind aplicabilă atât autoturismelor achiziţionate din România, cât şi celor achiziţionate din spaţiul european şi achitată doar la prima înmatriculare pe teritoriul României, fără a se mai percepe ulterior în cazul transmiterii proprietăţii asupra autoturismului .

Dispoziţiile art. 90 paragraf 1 TCE ar fi încălcate atunci când, impozitul aplicat produsului de import şi cel aplicat produsului naţional similar ar fi calculat  după metode diferite, care ar conduce la un impozit mai mare aplicat produsului de import .

Taxa de primă înmatriculare, sub alte denumiri, este percepută în aproape toate statele Uniunii Europene .

Astfel, taxa de poluare nu constituie o taxă echivalentă la import, ci o măsură dispusă pentru protecţia mediului, folosită pentru realizarea unor programe şi proiecte pentru îmbunătăţirea calităţii aerului şi pentru încadrarea în valorile limită prevăzute de legislaţia comunitară în acest domeniu .

De asemenea, art. 1 alin. 1 din acelaşi act normativ stabileşte cadrul legal pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, în vederea finanţării programelor şi proiectelor pentru protecţia mediului, ţinându-se cont de norma de poluare, emisiile de dioxid de carbon şi vechimea autoturismului .

Astfel, conform art. 1 alin. 2 din OUG nr.50/2008, din sumele colectate potrivit prezentei ordonanţe se finanţează programe , respectiv : 

- programul de stimulare a înnoirii parcului auto naţional ;

- programul naţional de îmbunătăţire  a calităţii mediului prin realizarea de spaţii verzi în localităţi ;

- proiecte de înlocuire sau completare a sistemelor clasice de încălzire cu sisteme care utilizează energie solară, energie geotermală şi energie eoliană ;

- proiecte privind producerea energiei din surse regenerabile: eoliană, geotermală, solară, biomasa, microhidrocentrale ;

- proiecte privind împădurirea terenurilor degradate sau defrişate ;

- proiecte de returnare a terenurilor scoase din patrimoniul natural ;

- proiecte de realizare a pistelor pentru biciclişti ;

Motivându-şi la rândul său recursul, chemata în garanţie Administraţia Fondului pentru Mediu a precizat că, hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea legii şi fără temei legal.

Taxa de poluare reglementată de OUG nr. 50/2008 nu poate fi caracterizată ca fiind contrară art. 90 paragraful 1 din Tratatul CE, iar în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 28 din acelaşi tratat , în mod eronat instanţa de fond a reţinut că acestea sunt aplicabile în speţă, în condiţiile în care au în vedere taxele vamale la import şi la export sau taxele cu efect echivalent . Or, o taxă de poluare nu poate fi asimilată nici cu una vamală şi nici cu o restricţie cantitativă la import . 

Potrivit reglementărilor naţionale, taxa pentru autoturismele noi, care se plăteşte cu ocazia primei înmatriculări în România, este aceeaşi, indiferent de provenienţa lor, respectiv din producţia internă, import sau din achiziţii intracomunitare .

Conform OUG nr. 50/2008, s-au stabilit măsuri care corespund pe deplin prevederilor art. 90 din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, taxa fiind neutră din punct de vedere fiscal . Comisia Europeană a acceptat principiile ultimei formule de calcul a taxei auto propusă de Guvern. 

CEJ a hotărât că taxa de înmatriculare plătită pentru un vehicul nou face parte din valoarea de piaţă a acestuia, statele membre având astfel obligaţia de a ţine seama de deprecierea reală a vehiculului atunci când calculează respectiva taxă .

Nici Curtea Europeană de Justiţie, nici Comisia Europeană nu au considerat vreodată că taxa specială de primă înmatriculare este nelegală, că încalcă tratatele comunitare sau nu ar trebui plătită, ci doar au solicitat modificarea modului de calcul şi a criteriilor la care se raportează nivelul taxării.

Reclamantul ar fi trebuit să producă probe din care să rezulte că taxele pe care le aplică statul român sunt superioare celor din statul din care acesta şi-a achiziţionat autoturismul.

Analizând recursurile, prin prisma motivelor invocate, care, în drept, se încadrează în prevederile Art.304 pct.9 Cod proc. civilă, Curtea de Apel Suceava – Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal a constatat că sunt neîntemeiate pentru următoarele considerente :

Art.90 din Tratatul CE reprezintă unul din temeiurile de bază ale consacrării liberei circulaţii a bunurilor şi serviciilor în cadrul ţărilor membre comunitare, instituind regula în conformitate cu care, toate statele membre sunt obligate să înlăture orice măsură de natură administrativă, fiscală sau vamală care ar fi de natură a afecta libera circulaţie a bunurilor, mărfurilor sau serviciilor în cadrul UE.

Judecătorul naţional, ca judecător comunitar, are competenţa atunci când dă efect disp.art.90 din Tratat să aplice procedurile naţionale de aşa manieră încât, drepturile prevăzute de Tratat să fie  deplin şi efectiv protejate.

Că o taxă internă impusă autoturismelor second-hand este discriminatorie, în sensul art.90 paragraful 1 din Tratat, s-a decis în cauza conexată Nadashi şi Nemeth unde Curtea de justiţie a arătat că, o taxă de înmatriculare este interzisă atâta timp cât este percepută asupra autoturismelor second - hand puse pentru prima dată în circulaţie pe teritoriul unui stat membru şi că, valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului (tip motor, capacitate cilindrică) şi la clasificarea din punct de vedere al poluării, este calculată fără a se lua în seamă deprecierea autoturismului de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare, care au fost deja înmatriculate în statul în care sunt importate.

Art.4 lit.a din OUG nr.50/2008 prevede că obligaţia de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România.

Instanţa apreciază că textul de lege contravine normelor comunitare cu toate că, aparent, aceasta ar avea în vedere toate categoriile de autovehicule.

Sintagma”(…) cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România” impune plata taxei de poluare doar de către persoanele care importă un autoturism dintr-o altă ţară(în cauza dedusă judecăţii, stat membru al comunităţii), autoturism care este înmatriculat în acel stat şi care, cu ocazia primei înmatriculări în România, trebuie să plătească taxa de poluare reglementată de OUG nr.50/2008.

În afară de autovehiculele second-hand importate, conform prevederilor  OUG nr.50/2008, obiectul primei înmatriculări în România se referă la autovehiculele noi, or pentru acestea, cumpărătorii nu plătesc taxă de poluare. Astfel, în anexa 4 din OUG nr.50/2002 figurează grila privind cota de reducere a taxei de poluare, în funcţie de vechimea autovehiculului. În ceea ce priveşte un autovehicul nou, cota de reducere este „0” de unde rezultă că, nu se percepe taxă de poluare pentru un autoturism nou care se înmatriculează pentru prima dată în România.

Măsura are un evident caracter discriminatoriu în condiţiile în care, această taxă se aplică în mod real doar autoturismelor second-hand, importate, care se încadrează în parametrii prevăzuţi în anexele 1-4 din OUG nr.50/2008, însă nu se aplică şi autoturismelor care circulă pe teritoriul României şi care, se încadrează în aceiaşi parametri, autoturismelor second-hand cumpărate din România şi care nu fac obiectul unei prime înmatriculări, precum şi autoturismelor care fac obiectul reînmatriculării, prin urmare, nu poate fi vorba de o excepţie justificată, privind restricţiile de ordin cantitativ, prevăzută de art.30 din Tratat.

Art.28 al Tratatului interzice impunerea de restricţii cantitative asupra importurilor şi toate celelalte măsuri cu efect echivalent.

Conform CEJ, noţiunea de “măsuri cu efect echivalent” acoperă toate reglementările din cadrul  statelor membre care ar putea restricţiona real sau potenţial, direct sau indirect, activităţile comerciale din  cadrul Comunităţii.

Această definiţie a apărut în cauza C 8/74 Procurorul regal C. Benoit şi Gustave Dassonville.

Printre excepţiile justificate privind restricţiile de ordin cantitativ, art.30 din Tratat autorizează interdicţiile sau restricţiile la importuri, exporturi sau pentru mărfurile care tranzitează teritoriul unui stat membru, justificate pe motive de (…) protecţia sănătăţii şi a vieţii persoanelor, animalelor, plantelor. Măsura va fi justificată, fie ca o excepţie prevăzută de art.30, fie ca o cerinţă obligatorie, dacă nu este discriminatorie şi adecvată atingerii scopului propus şi este proporţională.

În cauza C-524/07 împotriva Austriei, Curtea Europeană de Justiţie a statuat că interzicerea măsurilor cu efect echivalent, restricţiilor cantitative la import prevăzute în art.28 CE vizează orice măsură a statelor membre susceptibilă să împiedice în mod direct sau indirect, în fapt sau doar potenţial, comerţul intercomunitar.

CEJ a constatat că republica Austria nu şi-a respectat obligaţiile ce-i revin în baza art.28 CE, reţinându-se că vehiculele care prezintă aceleaşi caracteristici şi care sunt deja autorizate să circule în Austria nu se supun acestei condiţii, în momentul înmatriculării lor în acest stat membru.

OUG nr.50/2008 reglementează o situaţie identică în sensul că, din moment ce art.4 lit.a prevede că, obligaţia de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România, per a contrario, taxa nu se percepe cu ocazia reînmatriculării unui autovehicul în România, autovehicul care prezintă aceleaşi caracteristici cu un autovehicul second-hand importat.

În aceeaşi cauză, Comisia împotriva Austriei, Curtea Europeană de Justiţie arată că obiectivul care vizează reducerea numărului de vehicule neechipate cu dispozitive de reducere a emisiilor poluante şi a zgomotelor ar putea fi atins prin măsuri nediscriminatorii mai puţin restrictive care să fie, de altfel, de natură să contribuie în mod activ la reducerea parcului naţional al acestor vehicule, cum ar fi înfiinţarea unui regim fiscal bazat pe vechimea vehiculelor sau pe poluarea produsă de către acestea şi luarea de măsuri care să încurajeze casarea maşinilor vechi.

OUG nr.50/2008 prevede că, scopul adoptării acesteia este asigurarea protecţiei mediului însă, în măsura în care, din motive legate de protecţia mediului, România nu refuză reînmatricularea vehiculelor folosite care au fost deja înmatriculate în România, nu poate invoca astfel de motive pentru a refuza înmatricularea vehiculelor importate care sunt de acelaşi tip.

În ceea ce priveşte cauzele C 426/07 (Krawczynski) şi C 313/05 (Brzezinski), instanţa apreciază că acestea nu sunt aplicabile în speţă.

Acestea au ca obiect cererea de pronunţare a unei hotărâri preliminare în ceea ce priveşte interpretarea art.33 al.1 din a şasea directivă 77/388/CFF a Consiliului, din data de 17 mai 1977, privind armonizarea legislaţiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri-sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată, precum şi directiva 92/12/CEE, privind regimul general al produselor supuse accizelor.

Astfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Stan Greek Refineries şi Stratis Andreatis vs Grecia, a reţinut ingerinţa puterii legislative prin intervenţia legiuitorului într-un moment în care, procedura judiciară în care statul era parte se afla pe rolul instanţei, ceea ce a violat dreptul la un proces echitabil punând cealaltă parte într-o poziţie dezavantajoasă. A reţinut de asemenea Curtea că, principiul preeminenţei dreptului şi noţiunea de proces echitabil se opun oricărei ingerinţe a puterii legislative în administrarea justiţiei. În acelaşi sens, s-a pronunţat C.E.D.O şi în cauza Papageorgiou vs. Grecia.

Mutatis mutandis, soluţia este identică şi în situaţia în care puterea executivă, urmare a delegării legislative, este abilitată să emită reglementări cu putere de lege.

          Astfel, în materie fiscală, potrivit art. 17 alin. 1 din Codul de procedură fiscală, subiecte ale raportului juridic fiscal sunt statul, unităţile administrativ-teritoriale, contribuabilul, precum şi alte persoane care dobândesc drepturi şi obligaţii în cadrul acestui raport,iar potrivit alin. 3, statul este reprezentat de Ministerul Economiei şi Finanţelor prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi unităţile sale subordonate cu personalitate juridică.

În al doilea rând, taxa la care face referire O.U.G. 50/2008 şi a cărei eventuală diferenţă ar urma să fie restituită este contrară, aşa cum s-a reţinut, art. 90 din Tratat. Aşadar, nu poate fi reţinută apărarea potrivit căreia, ar fi supusă restituirii doar o parte din taxa de primă înmatriculare atât timp cât, întreaga taxă contravine dreptului comunitar.

Criteriul discriminatoriu al modului în care este percepută taxa de poluare, rezultă şi din prevederile OUG nr.218/2008, care reglementează modul de plată/de suspendare a plăţii a taxei de poluare, nu în funcţie de vechimea autoturismului, ci în funcţie de provenienţa acestuia.

Autovehiculele M1, cu norma de poluare Euro 4, a căror capacitate cilindrică nu depăşeşte 2.000 cmc, precum şi toate autovehiculele N1, cu norma de poluare Euro 4, care se înmatriculează pentru prima dată în România sau în alte state membre ale Uniunii Europene în perioada 15 decembrie 2008 - 31 decembrie 2009 inclusiv, se exceptează de la obligaţia de plată a taxei pe poluare pentru autovehicule, stabilită potrivit prevederilor Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 50/2008.

Autovehiculelor M1 cu norma de poluare Euro 4, a căror capacitate cilindrică nu depăşeşte 2.000 cmc, precum şi tuturor autovehiculelor N1 cu norma de poluare Euro 4, înmatriculate pentru prima dată în afara Uniunii Europene şi care se înmatriculează în România, li se aplică taxele prevăzute în anexele nr. 1 şi 2.

Prin urmare, şi în cazul arătat mai sus, plata taxei de poluare este condiţionată de prima înmatriculare a unui autoturism, nici într-un caz de gradul de uzură sau vechimea acestuia.

Având în vedere dispoziţiile prevăzute de art. 148 alin. 4 din Constituţia României unde nu se prevede expres că instanţa de contencios constituţional din România ar avea competenţa constituţională de a garanta efectul prioritar al normei comunitare faţă de dreptul naţional şi ţinând seama de principiile şi regulile desprinse din hotărârea Curţii de Justiţie în cauza Simmenthal II din anul 1978 unde s-a decis că, eficienţa deplină a dreptului comunitar ar fi afectată, dacă o regulă de drept intern ar putea împiedica o instanţă, care are pe rol o problemă de drept comunitar, să nu o poată tranşa,s-a statuat că "orice judecător naţional, sesizat în cadrul competentei sale, are obligaţia de a aplica integral dreptul comunitar si de a proteja drepturile pe care acesta le conferă particularilor, lăsând neaplicată orice dispoziţie, eventual contrară, legii naţionale".

În astfel de situaţii, Curtea de Justiţie a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală şi îmbogăţirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite şi daune pentru pierderile suferite (  CJCE, cazul nr. 68/79 Hans Just I/S contre Minist?re danois des impôts et accises  precum şi cauza conexată nr. C- 290/05 şi C-333/05 Ákos Nádasdi şi Ilona Németh  parag. 61-70).

Faţă de aceste aspecte, constatând legală şi temeinică hotărârea instanţei de fond, văzând că nu sunt date motivele de recurs invocate şi că, nici din oficiu nu există motive de casare, în temeiul art.3041, 312 alin.1 din Codul de procedură civilă, Curtea de Apel Suceava – Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal a respins, ca nefondate, recursurile.

Domenii speta

Spete similare