Solicitarea de obligare a pârâtei să procedeze la înmatricularea fără plata taxei pentru emisii poluante a autovehiculului achiziţionat în data de 07.01.2013. Incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 4, alin. 2 din Legea nr.9/2012, cu privire la prima tra

Solicitarea de obligare a pârâtei să procedeze la înmatricularea fără plata taxei pentru emisii poluante a autovehiculului achiziţionat în data de 07.01.2013. Incidenţa în cauză a dispoziţiilor  art. 4, alin. 2 din Legea nr.9/2012, cu privire la prima transcriere a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat.

  Art. 1, lit. i din Legea nr.9/2012 defineşte prima transcriere a dreptului de proprietate ca fiind primul transfer al dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat, realizat după intrarea în vigoare a legii,, iar art. 4 alin. 2 din acelaşi act normativ prevede că obligaţia de plată a taxei intervine şi cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat şi pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme şi autovehicule sau taxa pe poluare pentru autovehicule şi care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării.

Or, în speţă, ne aflăm la prima transcriere a dreptului de proprietate în România. Înstrăinarea autoturismului către M.M. realizată anterior intrării în vigoare a Legii nr.9/2012 nu se încadrează ipoteza art. 1, lit. i deoarece aceasta nu s-a realizat în condiţiile art. 11, alin. 2, lit. b din OUG nr.195/2002, acesta neprocedând la înmatricularea autoturismului, respectiv la transcrierea în evidenţele autorităţilor competente, potrivit legii, a acestei transmisiuni a dreptului de proprietate asupra vehiculului.

Secţia de contencios administrativ şi fiscal – Decizia nr. 4495/02 iunie 2014

Prin sentinţa administrativă nr. 6048/CA/2013 Tribunalul Hunedoara a admis acţiunea formulată de reclamanta M.I.  în contradictoriu cu pârâta  INSTITUŢIA  PREFECTULUI JUDETULUI  H. – SERVICIUL  PUBLIC COMUNITAR  REGIM  PERMISE  DE  CONDUCERE  ŞI ÎNMATRICULARE A VEHICULELOR şi a obligat pârâta să înmatriculeze pe numele reclamantului autoturismul  marca Dacia, cu număr de identificare U... şi seria cărţii de indetitate F..., fără  dovada  achitării  taxei  pentru emisii poluante.

 Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut următoarele:

 Din  contractul de vânzare – cumpărare rezultă că reclamanta a cumpărat autovehiculul identificat în petitul acţiunii.

Reclamanta a depus la pârâtă plângerea prealabilă prin care a solicitat înmatricularea autovehiculului fără plata taxei de poluare. Reclamantei i s-a comunicat că începând din data de 01.07.2008 la înmatriculare este necesar să facă dovada plăţii prealabile a taxei de poluare, potrivit OUG nr.50/2008.

Potrivit art. 11 din OUG nr.195/2002 proprietarii de vehicule sunt obligaţi ca înainte de punerea acestora în circulaţie în România să le înmatriculeze, iar conform art. 7, al.1 lit.i din Ordinul MAI nr.1501/2006, înmatricularea se efectuează pe baza dovezii plăţii taxei de înmatriculare stabilită potrivit legii, pe lângă alte documente.

Faţă de obiectul acţiunii introductive şi apărările pârâtului, Tribunalul a apreciat că se impune a se stabili dacă legislaţia internă – în temeiul căreia se condiţionează înmatricularea autovehiculului achiziţionat de reclamantă dintr-un stat membru al Uniunii Europene de plata taxei de poluare - este compatibilă cu prevederile legislaţiei comunitare.

Prin Hotărârea CEJ în cauza C 402/09, privind pe Ioan Tatu împotriva Statului român, având ca obiect o cerere de pronunţare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 234 CE de Tribunalul Sibiu (România), pronunţată la 7 aprilie 2011, s-a stabilit că: articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulaţie, în statul membru menţionat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeaşi vechime şi aceeaşi uzură de pe piaţa naţională.

Întrucât taxa de poluare solicitată de pârâtă reclamantei – pentru înmatricularea în circulaţie, pe teritoriul României, a autovehiculului achiziţionat de către acesta din spaţiul comunitar -  contravine prevederilor art. 110 din Tratat, instanţa a admis acţiunea

Împotriva hotărârii instanţei de fond a declarat recurs pârâta INSTITUŢIA  PREFECTULUI JUDETULUI  H.– SERVICIUL  PUBLIC COMUNITAR  REGIM  PERMISE  DE  CONDUCERE  ŞI ÎNMATRICULARE A VEHICULELOR solicitând admiterea recursului şi modificarea sentinţei atacate, în sensul respingerii acţiunii.

În motivarea recursului pârâta a invocat următoarele:

-hotărârea atacată se sprijină pe un act normativ abrogat la data introducerii acţiunii, respectiv OUG nr.50/2008;

-instanţa de fond nu a ţinut cont de probele administrate în cauză;

-Legea nr.9/2012, în vigoare la data la care reclamanta a solicitat înmatricularea autoturismului, este în acord cu legislaţia comunitară, fiind adoptată tocmai pentru a elimina discriminarea dintre autovehiculele folosite achiziţionate din România şi cele achiziţionate din Uniunea Europeană;

În drept, se invocă dispoziţiile art. 303, 304 şi 304 ind. 1 Cod procedură civilă, dispoziţiile OUG 195/2002.

Pârâta a declarat recurs şi împotriva sentinţei nr. 356/CA/2014 prin care a fost admisă cererea reclamantei de completare a dispozitivului sentinţei nr. 6048/CA/2013 a Tribunalului Hunedoara şi s-a dispus obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Reclamanta-intimată a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.

În drept, se invocă dispoziţiile art. 110 TFUE.

În recurs nu au fost administrate probe noi.

Recursurile pârâtei au fost admise ca  întemeiate  având în vedere următoarele:

Reclamanta a solicitat prin cererea de chemare în judecată obligarea pârâtei să procedeze la înmatricularea fără plata taxei pentru emisii poluante a autovehiculului achiziţionat în data de 07.01.2013 deoarece este la a doua transcriere a dreptului de proprietate în România, astfel că nu se află în ipoteza prevăzută de art. 4, alin. 2 din Legea nr.9/2012.

În speţă, Curtea reţine că reclamanta a adresat Instituţiei Prefectului în prealabil o solicitare referitoare la înmatricularea fără plata taxei de poluare pentru autoturismul în cauză ulterior datei de 01.01.2013, astfel că cererea sa va fi analizată prin raportare la prevederile legale în vigoare la data formulării cererii.

Din cartea de identitate a autovehiculului rezultă că acesta a fost înmatriculat pentru prima dată în anul 2006, deţinătorul acestuia fiind SC T.C.  SRL.

Autoturismul a fost înstrăinat către M.M.  în data de 21.12.2012, însă acesta nu a procedat la înmatricularea autoturismului.

Prin contractul de vânzare-cumpărare din data de 07.01.2013 acesta a înstrăinat autoturismul reclamantei.

Art. 1, lit. i din Legea nr.9/2012 defineşte prima transcriere a dreptului de proprietate ca fiind primul transfer al dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat, realizat după intrarea în vigoare a legii, în condiţiile art. 11 alin. (2) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, iar art. 4 alin. 2 din acelaşi act normativ prevede că obligaţia de plată a taxei intervine şi cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat şi pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme şi autovehicule, conform Legii nr.571/2003, cu modificările şi completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule şi care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării.

Or, în speţă, ne aflăm la prima transcriere a dreptului de proprietate în România. Înstrăinarea autoturismului către M.M. realizată anterior intrării în vigoare a Legii nr.9/2012 nu se încadrează ipoteza art. 1, lit. i deoarece aceasta nu s-a realizat în condiţiile art. 11, alin. 2, lit. b din OUG nr.195/2002, acesta neprocedând la înmatricularea autoturismului, respectiv la transcrierea în evidenţele autorităţilor competente, potrivit legii, a acestei transmisiuni a dreptului de proprietate asupra vehiculului.

De asemenea, sunt îndeplinite şi celelalte condiţii prevăzute de art., alin. 2 din Legea nr.9/2012, respectiv: pentru autovehiculul dobândit nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme şi autovehicule, conform Legii nr.571/2003 sau taxa pe poluare pentru autovehicule şi nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe.

Curtea mai reţine că, tocmai prin introducerea acestei taxe, Legea nr. nr.9/2012, forma în vigoare după 01.01.1013, respectă exigenţele art. 110 T.F.U.E. aşa cum a fost explicitat prin jurisprudenţa CJUE, fiind astfel conformă dreptului unional .

În concluzie, soluţia legislativă adoptată prin Legea nr.9/2012 în forma în vigoare după 01.01.2013 este conformă dreptului unional, astfel că reclamanta trebuia să plătească taxa pentru emisii poluante la momentul formulării cererii de înmatriculare a autoturismului său, refuzul pârâtei de a proceda la satisfacerea cererii sale fără plata taxei fiind justificat.

Pentru aceste motive, Curtea în temeiul art.312 Cod procedură civilă a admis recursul pârâtei, a modificat sentinţa atacată în sensul respingerii acţiunii, ca neîntemeiată.

Având în vedere că s-a respins acţiunea reclamantei aceasta nu are dreptul la acordarea cheltuielilor de judecată, fiind în culpă procesuală, astfel că s-a impus admiterea recursului şi în ceea ce priveşte sentinţa prin care s-a procedat la completarea hotărârii şi la respingerea cererii privind acordarea cheltuielilor de judecată.

Domenii speta

Spete similare