Procedura insolvenţei

Potrivit prevederilor art. 59 alin. 7 din Legea 85/2014, „judecătorul-sindic va soluţiona contestaţia, în termen de 15 zile de la înregistrarea ei, în camera de consiliu, cu citarea contestatorului, a administratorului judiciar şi a comitetului creditorilor, putând, la cererea contestatorului, să suspende executarea măsurii contestate. Suspendarea se judecă în camera de consiliu, de îndată, fără citarea părţilor.”

Prin Decizia Civilă nr. 54/25.01.2018, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, Secţia a doua Civilă, a fost respins apelul formulat împotriva sentinţei civile nr. 304/26.10.2017, pronunţată de Tribunalul Arad în dosarul nr. …, fiind reţinute următoarele argumente în considerente:

Prin sentinţa civilă mai sus menţionată Tribunalul Arad a  admis cererea formulată de societatea de leasing, în contradictoriu cu intimaţii creditori, administratorul judiciar, debitoarea insolventă prin administrator special  şi Comitetul creditorilor.

În temeiul art. 59 alin. 7 din Legea nr. 85/2014, s-a dispus suspendarea executării  măsurii contestate a administratorului judiciar, prezentate în cadrul raportului de activitate nr. 582/05.09.2017, publicat în Buletinul Procedurilor de Insolvenţă nr. 16350 din 07.09.2017, respectiv a fost suspendată efectuarea plăţii în cuantum de 1.146.400,64 lei către creditoare, până la soluţionarea contestaţiei ce face obiectul dosarului nr. ….

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a apreciat întemeiată cererea de suspendare a executării măsurii administratorului judiciar prezentată în cadrul raportului de activitate nr. 582/05.09.2017, publicat în BPI nr. ….

Aşa fiind, în raport cu motivele invocate de contestatoare în susţinerea cererii de suspendare, în principal că, potrivit dispoziţiilor art. 75 alin. 4 din Legea 85/2014 şi solicitării administratorului judiciar, debitorul are obligaţia de a efectua plata sumei de 1.146.400, 64 lei în termen de 60 de zile de la data luării măsurii administratorului judiciar, respectiv data de 04.11.2017, că această plată conduce la destabilizarea masivă a activităţii debitoarei, diminuând astfel şansele tuturor celorlalţi creditori de a-şi recupera creanţele în cadrul procedurii; că prin contestaţie s-a evidenţiat produsele a căror contravaloare se solicită au fost livrate anterior deschiderii procedurii, creanţa nefiind o creanţă născută ca urmare a continuării activităţii curente a debitoarei, judecătorul sindic a admis cererea şi, în temeiul art. 59 alin. 7 din Legea nr. 85/2014, a dispus suspendarea executării măsurii contestate a administratorului judiciar prezentate în cadrul raportului de activitate nr. 582/05.09.2017, publicat în Buletinul Procedurilor de Insolvenţă nr. 16350 din 07.09.2017, respectiv a suspendat efectuarea plăţii în cuantum de 1.146.400,64 lei către creditoare până la soluţionarea contestaţiei ce face obiectul dosarului nr. 2667/108/2017/a9.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel creditoarea, prin care a solicitat admiterea apelului formulat, modificarea în totalitate a hotărârii nr. 304/2017 pronunţată de Tribunalul Arad şi, în consecinţă, respingerea ca neîntemeiată a contestaţiei formulate de contestatoare, cu cheltuieli de judecată.

În motivare, apelanta arată că hotărârea primei instanţe este nelegală şi nefondată, susţinând că pentru creanţa solicitată şi avizată la plata de către administratorul judiciar al debitoarei insolvente, în cuantum total de 1.146.400,64 lei, sunt îndeplinite prevederile legale in vigoare, această creanţa fiind o creanţă curentă, certă, lichidă şi exigibilă. De asemenea, creditoarea arată că această creanţă este născută în timpul procedurii de insolvenţă, respectiv după deschiderea procedurii generale de insolvenţă.

Aşa cum menţionează şi administratorul judiciar în răspunsul către societatea de leasing, apelanta consideră că motivele care au stat la baza acceptării facturilor la plată sunt întemeiate.

Coroborând starea de fapt mai sus expusă cu textele legale incidente în cauză, administratorul judiciar a considerat că creanţa născută ca urmare a facturilor emise şi contestate este una născută în procedura de insolvenţă şi ar trebui plătită conform actelor din care rezultă.

Totodată, debitorul care nu are ridicat dreptul de administrare şi activează în domeniul agriculturii, poate încheia operaţiuni juridice aferente activităţii curente fără avizul prealabil al administratorului judiciar atâta timp cât acestea nu exced limitelor dreptului de administrare şi atâta timp cât acestea sunt prezentate ulterior administratorului judiciar care va putea proceda la confirmarea sau infirmarea acestora.

În ceea ce priveşte speţa de faţă, creditoarea consideră că orice viciu reprezentat de o lipsă prealabilă a avizului administratorului judiciar a fost acoperit ca urmare a acceptării la plată de către administratorul judiciar a facturilor emise ca urmare a achiziţionării de mărfuri de la societatea creditoare.

Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, debitoarea insolventă prin administrator special a solicitat respingerea apelului şi menţinerea hotărârii atacate, ca temeinică şi legală.

În motivare, debitoarea prin administrator special arată că suspendarea măsurii administratorului judiciar de efectuare a plăţii în cuantum de 1,146.400,64 lei până la soluţionarea contestaţiei care face obiectul dosarului nr. …, dispusă prin sentinţa civilă nr. 304 din data de 26.10.2017, este o măsură temeinică şi legală, dispusă cu observarea condiţiilor prevăzute de art. 59 alin. (7) al Legii nr. 85/2014.

Astfel cum în mod temeinic a motivat judecătorul sindic, se impune a fi suspendată plata facturilor care fac obiectul contestaţiei şi care sunt de o valoare considerabilă (1.146.400,64 iei) până la lămurirea aspectelor contestate cu privire la natura creanţei, respectiv dacă creanţa creditorului este o creanţă anterioară sau ulterioară deschiderii procedurii insolvenţei.

În opinia debitoarei prin administrator special, având în vedere motivele contestaţiei, respectiv faptul că s-au evidenţiat suspiciuni cu privire la data naşterii creanţei, există riscul să fie achitată o creanţă nedatorată.

Totodată, debitoarea prin administrator special susţine că efectuarea unei plăţi nedatorate este de natură să destabilizeze activitatea debitoarei şi să diminueze atât şansa de redresare a acesteia, cât şi posibilitatea celorlalţi creditori de a îşi recupera creanţele în cadrul procedurii.

Cu privire la creanţa contestată, intimata arătă că deşi facturile admise spre plată de administratorul judiciar sunt emise de creditor ulterior deschiderii procedurii insolvenţei, este evident că momentul naşterii creanţei este anterior deschiderii procedurii insolvenţei, prin simplul acord al părţilor.

Din dovezile depuse la dosarul cauzei rezultă că produsele pentru care creditorul a emis facturile admise spre plată au fost livrate în data de 10.05.2017, 11.05.2017 şi 17.05.2017, prin intermediul altei societăţi, în urma unei cereri de comandă formulată de debitoare.

Or, după cum s-a demonstrat, momentul predării bunurilor nu este, în realitate, data de 29.05.2017 (data emiterii facturii), ci datele de 10.05.2017, 11.05.2017 şi 17.05.2017, după cum rezultă din avizele de expediere a mărfii nr. 63/10.05.2017, BHACSA 29767/11.05.2017, BHACSA 29977/17.05.2017. Prin urmare, din moment ce bunurile au fost predate înainte de deschiderea procedurii insolvenţei, este fără putinţă de tăgadă că în speţă este vorba despre o creanţă născută anterior deschiderii procedurii insolvenţei.

În drept, se invocă dispoziţiile art. 5 pct. 21 din Legea 85/2014, dispoziţiile art. 1874 şi 1678 C. civ., şi pe art. 277 alin. (3) C. pr. civ.

Prin întâmpinarea depusa la dosarul cauzei, intimata a solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat şi menţinerea hotărârii civile nr. 304/2017, pronunţată de către Tribunalul Arad în data de 26.10.2017 ca fiind temeinică şi legală.

În motivare, intimata, după prezentarea stării de fapt, susţine că este foarte important de subliniat împrejurarea că apelantul nu a depus întâmpinare, nu a administrat niciun mijloc de probă şi nu a expus nicio susţinere în faţa instanţei de fond cu privire la cererea de suspendare formulată.

Mai mult decât atât, intimata consideră că apelantul se află într-o vădită eroare cu privire la sentinţa apelată, în sensul că a considerat că această sentinţă vizează soluţia instanţei de judecată cu privire la contestaţia intimatei împotriva măsurii administratorului judiciar, aceasta fiind singura justificare pentru invocarea prin motivele de apel exclusiv a unor argumente care vizează fondul contestaţiei şi nicidecum soluţia asupra cererii de suspendare a executării măsurii administratorului.

În ceea ce priveşte legalitatea şi temeinicia soluţiei pronunţate de către instanţa de fond cu privire la suspendare, după cum, în mod corect, a reţinut şi prima instanţă, administratorul judiciar, potrivit dispoziţiilor art. 75 alin. 4 din Legea nr. 85/2014, avea obligaţia de a efectua plata sumei în cuantum de 1.146.400,64 lei în termen de 60 de zile de la data luării măsurii administratorului judiciar, respectiv cel mai târziu la data de 04.11.2017.

Ţinând seama de împrejurarea că la termenul fixat pentru data de 26.10.2017, intimata a formulat şi o cerere de suplimentare a probatoriului, considerând necesară deplina lămurire a aspectelor invocate în cadrul contestaţiei, în principal cu privire la momentul livrării bunurilor, singura posibilitate legală pentru a evita efectuarea plăţii anterior analizării riguroase de către instanţa de judecată a motivelor invocate în cadrul contestaţiei, era aceea de formulare a unei cereri de suspendare a cauzei.

Astfel, se apreciază că instanţa de judecată a apreciat în mod corect că această plată ar fi de natură a conduce la destabilizarea masivă a activităţii debitoarei, diminuând astfel şansele tuturor celorlalţi creditori de a-şi recupera creanţele în cadrul procedurii.

Totodată, instanţa de judecată a considerat că se impune suspendarea executării acestei măsuri până când vor fi analizate toate aspectele care vizează stabilirea naturii creanţei creditoarei, aceasta fiind, în opinia intimatei, singura soluţie care asigură respectarea ordinii de drept şi asigură creditorilor protecţia necesară faţă de prejudiciul ce le-ar putea fi creat prin efectuarea unei plaţi nelegale, într-un cuantum însemnat, către unul dintre creditori.

În drept, se invocă dispoziţiile art. 471 alin. 5 si art. 43, alin. 3, art. 5 alin. 21, art. 59 alin. 7 şi art. 66 din L85/2014.

Examinând apelul declarat de creditoare prin prisma motivelor de apel şi a prevederilor art. 466 şi urm. C. pr. civ., Curtea va constata că acesta este nefondat, hotărârea primei instanţe fiind legală şi temeinică.

Astfel, intimata societate de leasing a formulat contestaţie împotriva măsurii administratorului judiciar, prezentate în cadrul raportului de activitate nr. 582/05.09.2017, publicat în Buletinul Procedurilor de Insolvenţă nr. 16350 din 07.09.2017, privind efectuarea plăţii în cuantum de 1.146.400,64 lei către creditoare.

Potrivit prevederilor art. 59 alin. 7 din Legea 85/2014, „judecătorul-sindic va soluţiona contestaţia, în termen de 15 zile de la înregistrarea ei, în camera de consiliu, cu citarea contestatorului, a administratorului judiciar şi a comitetului creditorilor, putând, la cererea contestatorului, să suspende executarea măsurii contestate. Suspendarea se judecă în camera de consiliu, de îndată, fără citarea părţilor.”

Prin hotărârea apelată, pentru care apelanta este în confuzie, nu a fost soluţionată contestaţia împotriva măsurii administratorului judiciar al debitoarei, ci s-a dispus suspendarea executării  măsurii contestate, respectiv a fost suspendată efectuarea plăţii în cuantum de 1.146.400,64 lei către creditoare, până la soluţionarea contestaţiei ce face obiectul dosarului nr. ….

În ceea ce priveşte legalitatea şi temeinicia soluţiei pronunţate de către instanţa de fond cu privire la suspendare Curtea reţine că, după cum, în mod corect, a reţinut şi prima instanţă, administratorul judiciar, potrivit dispoziţiilor art. 75 alin. 4 din Legea nr. 85/2014, avea obligaţia de a efectua plata sumei în cuantum de 1.146.400,64 lei în termen de 60 de zile de la data luării măsurii administratorului judiciar, respectiv cel mai târziu la data de 04.11.2017. Astfel cum în mod temeinic a motivat judecătorul sindic în cauză se impune a fi suspendată plata facturilor care fac obiectul contestaţiei şi care sunt de o valoare considerabilă (1.146.400,64 lei) până la lămurirea aspectelor contestate cu privire la natura creanţei, respectiv dacă creanţa creditoarei este o creanţă anterioară sau ulterioară deschiderii procedurii insolvenţei, regimul juridic fiind diferit în funcţie de calificarea creanţei.

Creditoarea apelantă se află într-o vădită eroare cu privire la sentinţa apelată, în sensul că a considerat că această sentinţă vizează soluţia instanţei de judecată cu privire la contestaţia intimatei împotriva măsurii administratorului judiciar, invocând prin motivele de apel exclusiv argumente care vizează fondul contestaţiei şi nu soluţia asupra cererii de suspendare a executării măsurii administratorului judiciar.

Aşa fiind, neexistând motive de schimbare sau anulare a sentinţei apelate, în baza art. 480 C. pr. civ., Curtea a respins ca nefondat apelul.

Domenii speta

Spete similare