Procedura insolvenţei

Potrivit art. 2482 alin.1 Cod civil: „Publicitatea gajurilor bunurilor mobile corporale se realizează fie prin deposedarea debitorului, fie prin înscrierea gajului la arhivă”; Potrivit art. 5 pct. 22 teza a II-a din Legea nr. 85/2014: „Simpla înscriere în Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare a unei creanţe nu determină transformarea acesteia în creanţă care beneficiază de o cauză de preferinţă”.

Prin Decizia Civilă nr. 116/A/27.02.2018 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, Secţia a doua Civilă, a fost respins apelul formulat împotriva sentinţei civile nr. 793 din data de 14.11.2017, pronunţată de Tribunalul Arad în dosarul nr. …, cu următoarea argumentaţie:

Prin sentinţa apelată Tribunalul Arad a respins contestaţia formulată de creditoarea bugetară împotriva tabelului preliminar al creanţelor debitoarei în insolvenţă.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reţinut că, prin declaraţia de creanţă înregistrată în data de 7.04.2017, creditoarea contestatoare a solicitat înscrierea la masa credală cu suma de 953.473 lei creanţă certă, lichidă şi exigibilă din care suma de 880.402 lei cu rangul de preferinţă prevăzut de art.161 al.1 pct.5 din Legea nr.85/2014 iar suma de 55.071 lei cu rangul de preferinţă prevăzut de art.159 al.1 pct.3 din Legea nr.85/2014 f.431-454 dosar nr.3866/108/2016; creanţa a fost înscrisă integral în categoria creanţelor bugetare pentru că, nu s-a dovedit existenţa vreunui privilegiu în sensul art. 2333 Cod civil.

Examinând legalitatea înregistrării, Tribunalul a arătat că prezentarea avizului de ipotecă iniţial nr.119135/16.01.2015 (f.5) şi a procesului verbal de sechestru asigurător pentru bunuri mobile încheiat în data de 21.08.2014 (f.8-11) sunt irelevante în economia cauzei, în condiţiile în care aceste măsuri nu au fost înregistrate în Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare conform art.2413 Cod civil – de natură să confere creanţei o cauză de preferinţă în accepţiunea art. 5 pct. 15 din Legea nr. 85/2014;

Împotriva sentinţei menţionate a declarat apel creditoarea contestatoare solicitând modificarea sentinţei acesteia, în sensul admiterii contestaţiei şi  înscrierii creanţei sale ca fiind garantată, astfel cum s-a solicitat prin declaraţia de creanţă înregistrată la Tribunalul Arad la data de 26.05.2017.

În susţinerea apelului, creditoarea arată că hotărârea primei instanţe are la bază o interpretare eronată a prevederilor art. 230 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală - text legal care autorizează creditorul-contestator să înscrie creanţa sa la Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare indiferent de voinţa debitorului, fără însă a conferi creanţei calitatea de creanţă garantată.

Mai arată că articolul 2328 din Codul civil prevede că: „Preferinţa acordată statului şi unităţilor administrativ-teritoriale pentru creanţele lor se reglementează prin legi speciale.  O asemenea preferinţă nu poate afecta drepturile dobândite anterior de către terţi"; susţine că articolul este o normă de trimitere la legea specială, în cazul de faţă aceasta fiind Legea nr. 85/2014 privind procedura insolvenţei - care reglementează ordinea de preferinţă şi concursul între creditori cu acelaşi rang de preferinţă;

În continuare, apelanta face referire la articolul 151 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală -  care  stabileşte ce bunuri ale debitorului pot fi urmărite silit în vederea recuperării creanţei şi posibilitatea instituirii sechestrului asupra acestora, aliniatul 8 al acestui articol prevăzând că: „(8) Prin sechestru înfiinţat asupra bunurilor mobile, creditorul dobândeşte un drept de gaj care conferă acestuia în raport cu alţi creditori aceleaşi drepturi ca şi dreptul de gaj în sensul prevederilor dreptului comun."

În ceea ce priveşte publicitatea gajului bunurilor mobile, arată că, potrivit art. 2482 Cod civil, aceasta se realizează fie prin deposedarea debitorului, fie prin înscrierea gajului la Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare.

În concluzie, arată că, pentru a fi înscris în tabelul creanţelor cu ordinea de preferinţă prevăzută de art. 159 alin. 1 pct. 3 din Legea nr. 85/2014 privind procedura insolvenţei, creditorul-contestator trebuie să aibă indicate la Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare bunurile asupra cărora s-a instituit sechestrul; doar astfel pot fi individualizate bunurile grevate în favoarea creditorului-contestator şi fondurile obţinute din vânzarea acestora precum şi sumele cuvenite acestuia din aceste fonduri.

În speţă, arată că la momentul înregistrării declaraţiei de creanţă a anexat acesteia titlurile executorii în baza cărora a solicitat înscrierea la masa credală, inclusiv procesul verbal de sechestru asigurător pentru bunuri mobile nr. 8878/21.08.2014 - pentru suma de 55.071 lei, aspect menţionat si în referatul privind deschiderea procedurii insolvenţei nr. 13223/07.07.2016 emis de Serviciul Colectare şi Executare Silită Persoane Juridice - Compartimentul Insolvabilitate şi Atragerea Răspunderii Solidare; în consecinţă, fiind notată în Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare - conform avizelor de garanţie iniţiale ataşate în probaţiune, consideră că este titulara unei creanţe garantate

Aşa fiind, consideră că administratorul judiciar trebuia să dea eficienţă dispoziţiilor art. 159 alin. 1 pct. 3 din Legea insolvenţei nr. 85/2014 – potrivit cu care „fondurile obţinute din vânzarea bunurilor şi drepturilor din averea debitorului, grevate, în favoarea creditorului, de cauze de preferinţă, vor fi distribuite în următoarea ordine: 3.creanţele creditorilor beneficiari ai unei cauze de preferinţă, cuprinzând tot capitalul, dobânzile, majorările şi penalităţile de orice fel, inclusiv cheltuielile, precum şi cele corespunzătoare art. 105 alin. (3) şi art. 123 alin. (11) lit. a)”.

Concluzionând, apelanta creditoare solicită admiterea contestaţiei şi modificarea tabelului preliminar al creanţelor debitoarei, în sensul înscrierii sale la masa credală în calitate de creditor garantat - pentru suma de 55.071 lei, conform prevederilor art. 159 alin. 1 pct. 3 din Legea nr. 85/2014, şi în calitate de creditor bugetar - pentru suma de 880.402 lei, conform prevederilor art. 161 alin. 1 pct. 5 din aceeaşi lege.

În drept, îşi întemeiază susţinerile pe dispoziţiile art. 466 si art. 480 alin. 2 Cod de procedură civilă,  art. 110, art. 111, art. 159 alin. 1 pct. 3 şi art. 161 alin. 1 pct. 5 din Legea nr. 85/2014, art. 2328 şi art. 2333 din Codul Civil, art. 129, art. 154 alin. 1, 5, 6 şi 7 şi art. 230 din O.G. nr. 92/2003; H.G. nr. 520/2013; O.P.A.N.A.F. nr. 1055/2013, nr. 1104/2013 şi nr. 1500/2013.

Practicianul în insolvenţă - în calitate de administrator judiciar al intimatei debitoare a formulat note de şedinţă prin care a solicitat respingerea apelului creditoarei, ca nefondat.

În susţinerea, administratorul judiciar arată că, în urma verificării documentelor depuse de creditoarea apelantă în susţinerea declaraţiei de creanţă, a sesizat faptul că aceasta a înscris la AEGRM doar creanţele deţinute faţă de patrimoniul debitoarei, nu şi bunurile asupra cărora poartă garanţia, condiţia opozabilităţii nefiind îndeplinită.

Susţine că nici în etapa contestaţiei, creditoarea nu a făcut dovada existenţei unei cauze de preferinţă.

Or, arată că pentru a beneficia de o creanţă garantată în cadrul procedurii insolventei, creditorii fiscali trebuie să instituie sechestrul cu privire la anumite bunuri ale debitorului şi să înscrie un aviz de ipotecă în Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare în care să identifice bunurile sechestrate; un aviz de garanţie care nu cuprinde bunurile sau drepturile afectate garanţiei nu poate produce niciun efect; cu alte cuvinte, pentru a face gajul fiscal opozabil faţă de terţi, creditorul fiscal trebuie să îndeplinească şi formalităţile generale de opozabilitate, de vreme ce Codul de procedură fiscală trimite la dreptul comun pentru a determina regimul juridic al gajului fiscal.

În speţă, solicită a se constata că apelanta a înregistrat în Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare doar un număr de 28 de creanţe bugetare, fără a evidenţia vreun bun mobil asupra căruia ar urma să se exercite dreptul de preferinţă al organului fiscal.

Arată însă că simpla menţionare a creanţei în Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare, nu este de natură să ofere celorlalţi creditori o imagine clară asupra sarcinilor ce grevează patrimoniul debitorului comun, preferinţa organelor fiscale fiind asigurată numai în măsura în care bunurile asupra cărora se instituie gajul sunt menţionate în mod expres în arhivă.

Cu privire la legislaţia invocată de creditoare, respectiv art. 2328 si art. 2333 Noul Cod civil, arătă ca nimeni nu ar fi negat prioritatea Statului la recuperarea creanţei în cuantum de 55.071 lei, în condiţiile în care obiectul garanţiei, înscris la AEGRM, ar fi fost determinat sau determinabil, potrivit înscrierii respective; în situaţia de faţă însă, creditoarea a înscris la AEGRM doar creanţe fiscale, ceea ce nu conferă o altă prioritate Statului la recuperarea acestora, decât cea pe care o avea în temeiul dispoziţiilor art. 161.

În fine, referitor la trimiterile pe care le face apelanta la prevederile art. 154 alin. 1,5,6 şi 7 din Codul de procedura fiscală, învederează că aceste dispoziţii legale se referă la procedura de executare silită individuală, a organelor statului, pe de-o parte, iar pe de altă parte, la dreptul de garanţie, respectiv ipotecă imobiliară, ceea ce nu este aplicabil în acest caz.

În considerarea celor expuse, solicită respingerea apelului creditoarei AJFP Arad, ca nefondat.

În drept, invocă dispoziţiile  art. 5 pct. 15, art. 88, 106,110 alin. 4, alin. 5, 159-161 din Legea 85/2014 privind procedura insolvenţei, art. 2328, 2333 şi 2338 din Codul Civil.

Examinând apelul creditoarei contestatoare, Curtea constată că acesta este nefondat şi se impune a fi respins, pentru următoarele considerente:

Astfel, în speţă, creditoarea urmăreşte valorificarea în procedura insolvenţei debitoarei a dreptului său de gaj ce rezultă din procesul verbal de sechestru asigurător pentru bunuri mobile nr. 8878/21.08.2014 - pentru suma de 55.071 lei, în condiţiile în care acest drept nu este opozabil decât societăţii debitoare, fără a putea fi opus şi celorlalţi participanţi la procedură, întrucât nu a fost înscris în Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare.

Soluţionarea contestaţiei creditoarei ridică, prin urmare, problema condiţiilor de valorificare, în procedura insolvenţei, a unei creanţe garantate, în situaţia în care garanţia este opozabilă numai debitorului faţă de care se desfăşoară procedura de executare colectivă, fără a fi opozabilă şi celorlalţi creditori participanţi la procedură.

Relevante, sub aspectul analizat, sunt următoarele dispoziţii din Codul civil şi din Legea nr. 85/2014:

- art. 20 Cod civil: „Publicitatea asigură opozabilitatea dreptului, actului, faptului, precum şi a oricărui alt raport juridic supus publicităţii, stabileşte rangul acestora şi, dacă legea prevede în mod expres, condiţionează constituirea sau efectele lor juridice”;

- art. 22 alin.1 Cod civil: „Dacă formalitatea de publicitate nu a fost realizată, iar aceasta nu era prevăzută de lege cu caracter constitutiv, drepturile, actele, faptele sau alte raporturi juridice supuse publicităţii sunt inopozabile terţilor, afară de cazul în care se dovedeşte că aceştia le-au cunoscut pe altă cale”;

- art. 2326 Cod civil – „(1) Preţul bunurilor debitorului se împarte între creditori proporţional cu valoarea creanţei fiecăruia, afară de cazul în care există între ei cauze de preferinţă ori convenţii cu privire la ordinea îndestulării lor.

(2) Creditorii care au acelaşi rang au deopotrivă drept la plată, proporţional cu valoarea creanţei fiecăruia dintre ei”;

- art. 2482 alin.1 Cod civil: „Publicitatea gajurilor bunurilor mobile corporale se realizează fie prin deposedarea debitorului, fie prin înscrierea gajului la arhivă”;

- art. 2 din Legea nr. 85/2014: „Scopul prezentei legi este instituirea unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitorului, cu acordarea, atunci când este posibil, a şansei de redresare a activităţii acestuia”;

- art. 5 pct. 22 teza a II-a din Legea nr. 85/2014: „Simpla înscriere în Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare a unei creanţe nu determină transformarea acesteia în creanţă care beneficiază de o cauză de preferinţă”

Din economia dispoziţiilor legale sus-citate rezultă că existenţa valabilă a unei  garanţii nu este aptă, în sine, să asigure şi efectivitatea acesteia, mai ales în condiţiile în care se urmăreşte valorificarea ei în contradictoriu cu terţe persoane faţă de raportul juridic în care a fost constituită.

Or, într-o procedură de executare colectivă – cum este procedura insolvenţei – drepturile pe care le pretinde creditoarea beneficiară a garanţiei se realizează în contradictoriu cu toţi creditorii care au înregistrat creanţe la masa credală, întrucât tinde la diminuarea corelativă a tuturor drepturilor acestora.

Aşa fiind, nu este suficient ca instituţia creditoare să prezinte doar o garanţie valabilă, ci trebuie să facă dovada opozabilităţii acestei garanţii, până la data declanşării procedurii de insolvenţă, faţă de toţi cei ale căror drepturi ar fi afectate prin înscrierea sa la masa credală cu o creanţă garantată.

O atare condiţie rezultă atât din cuprinsul dispoziţiilor art. 20 şi art. 22 alin.1 Cod civil – care arată că opozabilitatea dreptului este asigurată numai dacă au fost îndeplinite condiţiile de publicitate, cât şi din cuprinsul art. 2326 din acelaşi act normativ – care arată cum se distribuie sumele obţinute prin valorificarea garanţiei între creditorii garantaţi; astfel,  distribuirea se face în funcţie de rangul garanţiei, care se stabileşte numai prin înregistrarea acesteia în registrele de publicitate.

Întrucât, în speţă, creditoarea nu a asigurat opozabilitatea faţă de ceilalţi participanţi la procedura insolvenţei a garanţiei ce rezultă din procesul verbal de sechestru asigurător pentru bunuri mobile nr. 8878/21.08.2014, înscriind în Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare numai creanţele pentru care a fost întocmit respectivul proces-verbal – filele nr. 5-7 ds. fond, ceea ce nu este apt să îi asigure o cauză de preferinţă, faţă de prevederile exprese ale art. 5 pct. 22 teza a II-a din Legea nr. 85/2014, în mod întemeiat administratorul judiciar a refuzat să înscrie creanţa ca fiind una garantată, trecând-o în grupa creanţelor bugetare.

În considerarea celor ce preced, apelul creditoarei apare ca nefondat şi se impune a fi respins, conform prevederilor art. 480 Cod procedură civilă.

Domenii speta

Spete similare