Ordin al Ministrului Educației Naționale. Anulare dispoziție privind imposibilitatea contestării probelor de concurs.

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Suceava – Secţia de contencios administrativ şi fiscal la data de 05.01.2018, sub nr. ../39/2018 reclamantul A., în contradictoriu cu Ministerul Educaţiei Naţionale a solicitat pronunţarea unei hotărâri prin care să se dispună anularea dispoziţiilor alin. 1 al art. 19 din metodologia aprobată prin OMENCS nr. 5080/31.08.2016, ca urmare a conflictului în care intra dreptul la liber acces la justiţie garantat de art. 21 din Constituţia României.

În motivare a arătat că prin alin. 1 al art. 19 din metodologia aprobată prin OMENCS nr. 5080/31.08.2016 se stabileşte că „Probele de concurs: „proba scrisă” şi „analiza curriculumului vitae” nu se contestă”.

Nelegalitatea acestui text rezultă din următoarele:

Dispoziţiile art. 19 alin. 1 pot produce efecte juridice doar în concordanţă cu Constituţia României în sensul că formularea unei contestaţii împotriva modului de punctare a CV-ului nu poate fi interzisă, ci poate fi cel mult amânată până la data afişării rezultatului la toate probele şi nu imediat după proba scrisă sau de analiza CV, aspect confirmat şi de calendarul de desfăşurare a concursului. Prin dispoziţia de interzicere a contestaţiei împotriva primelor probe de concurs, art. 19 alin. 2 din Metodologie îngrădeşte în mod nelegal liberul acces la justiţie garantat de art. 21 din Constituţie.

Dispoziţiile menţionate sunt reflectarea în dreptul naţional a dreptului fundamental proclamat de Declaraţia universală a drepturilor omului prin art. 8, de art. 2 pct. 3 din Pactul Internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, ratificat de România la data de 20 noiembrie 1944 şi de art. 6 din Convenţia Europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ratificată de România prin Legea nr. 30/1944. În cazul de faţă nu există nici un motiv justificat de îngrădire a acestui drept atâta timp cât nu se urmăreşte protejarea unui interes suprem al statului sau bunului mers al statului de drept.

Mai mult, daca revenim la contextual reglementat de acest act administrativ, respectiv concursul de ocupare al funcţiilor de director de unitate şcolara în învăţământul preuniversitar de stat; aspectele verificate de cele doua probe nu sunt de stricta specialitate didactica, care să justifice în vreun mod eludarea controlului de legalitate de către instanţă.

În cazul de faţă, reclamantul a formulat contestaţie la Tribunalul Botoşani împotriva probei de evaluare a CV-ului punând în discuţie in primul rând modul de interpretare a unei legi organice (legea învăţământului), respectiv dacă trebuie să i se recunoască beneficiile art. 153 alin. 2 din Legea nr. 1/2011. Aceasta este o situaţie juridică susceptibilă a se naşte în cazul a foarte multe dintre CV-urile supuse evaluării în cursul examenului de ocupare a posturilor de director şi care nu este admisibil a fi lăsată exclusiv la dispoziţia comisiilor de examen, care nu întotdeauna sunt obiective şi care nu au întotdeauna expertiza profesională care să le permită să interpreteze în mod corect actul normativ sus-citat. În acest context este deci evidentă încălcarea art. 21 din Constituţie prin împiedicarea contestării în orice mod, atât în instanţă cât şi pe cale administrativă, a modului de soluţionare a primelor două etape din concursul de ocupare a posturilor de director din învăţământul preuniversitar de stat.

Reclamantul mai subliniază faptul că a formulat în prealabil plângere împotriva actului administrativ contestat însă răspunsul a fost negativ.

În drept a invocat disp. art. 8 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, coroborat cu art. 21 din Constituţia României.

Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Educaţiei Naţionale a invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii.

În motivare a arătat că metodologia privind organizarea şi desfăşurarea concursului pentru ocuparea funcţiilor de director şi director adjunct din unităţile de învăţământ preuniversitar aprobată prin OMENCS nr. 5080/2016 a fost abrogată, astfel cererea de chemare în judecată a rămas fără obiect. Drept urmare solicită respingerea acţiunii ca lipsită de obiect.

Pe fondul cauzei arată următoarele:

Funcţiile de director şi director adjunct din unităţile de învăţământ preuniversitar se ocupau prin concurs în baza prevederilor Metodologiei privind organizarea şi desfăşurarea concursului pentru ocupare funcţiilor de director şi director adjunct din unităţile de învăţământ preuniversitar, aprobată prin O.M.E.N.C.Ş. nr. 5080/31.08.2016, cu modificările şi completările ulterioare, ordin care în prezent este abrogat.

Concursul pentru ocuparea funcţiilor de director şi director adjunct din unităţile de învăţământ preuniversitar, sesiunea septembrie-decembrie 2016, s-a desfăşurat în baza Metodologiei privind organizarea şi desfăşurarea concursului pentru ocuparea funcţiilor de director şi director adjunct din unităţile de învăţământ preuniversitar, aprobată prin Ordinul Ministrului Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice nr. 5080/2016, cu modificările şi completările ulterioare.

Concursul a constat în trei probe: proba scrisă, analiza curriculumului vitae, interviu. Pentru fiecare probă de concurs, punctajul maxim a fost de 50 puncte, iar punctajul minim de promovare a probei a fost de 35 puncte. Au fost declaraţi „admişi" candidaţii care au realizat un punctaj de cel puţin 35 puncte pentru fiecare probă şi din cumularea punctajelor celor trei probe de concurs, un punctaj total de cel puţin 105 puncte (cf. prevederilor art. 15 din Metodologie). Având în vedere faptul că primele două probe ale concursului, respectiv proba scrisă şi analiza curriculumului vitae, au fost evaluate în faţa candidaţilor, nu s-a impus necesitatea reevaluării acestora de către o altă comisie. În conformitate cu prevederile art. 19 alin. (1) şi (2) din Metodologie, candidaţii au avut posibilitatea de a contesta numai proba de interviu.

Depunerea şi soluţionarea contestaţiilor s-a realizat în baza Metodologiei şi a Procedurii operaţionale nr. 1991/DGMRU/18.11.2016 privind activităţile desfăşurate în vederea reevaluării probei de interviu de către comisia de soluţionare a contestaţiilor din cadrul concursului pentru ocuparea funcţiilor vacante de director şi director adjunct din unităţile de învăţământ preuniversitar. În conformitate cu prevederile art. 19 alin. (4) din Metodologie, Comisia de soluţionare a contestaţiilor la concursul pentru ocuparea funcţiei de director şi de director adjunct din unităţile de învăţământ de stat s-a constituit prin decizie a inspectorului şcolar general, în următoarea componenţă: a) - coordonator - inspector şcolar general adjunct/inspector şcolar; b) - membri: două cadre didactice membre ale corpului naţional de experţi în management educaţional, care îndeplinesc criteriile de competenţă profesională, managerială şi de prestigiu moral, selectate din cadrul unităţilor de învăţământ pentru care nu s-au depus contestaţii; doi reprezentanţi ai autorităţii publice locale dintr-o localitate în care se află unităţi de învăţământ pentru care nu s-au depus contestaţii, respectiv 2 reprezentanţi ai autorităţii publice locale din cadrul unui sector, pentru municipiul Bucureşti; doi reprezentanţi ai autorităţii publice de la nivel judeţean/nivelul municipiului Bucureşti pentru unităţile de învăţământ special şi CJRAE/CMBRAE; c) - un reprezentant al Ministerului Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice cu rol de mediator; d) - secretar - un inspector şcolar.

În fiecare judeţ a fost constituită o comisie de contestaţii, conform prevederilor legale menţionate anterior, dar aceasta a soluţionat contestaţiile depuse de candidaţi care au susţinut concursul în alt judeţ. În baza art. 19 alin. (11) din Metodologie, hotărârea comisiilor de soluţionare a contestaţiilor este definitivă şi poate fi atacată numai la instanţa de contencios administrativ, contestaţia reprezentând plângerea prealabilă reglementată de art. 7 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare; Comisia de soluţionare a contestaţiilor nu a avut obligaţia emiterii unui act administrativ care să fie denumit „hotărârea comisiei de soluţionare a contestaţiilor". Rezultatele evaluării realizate de membrii comisiei de soluţionare a contestaţiilor reprezintă ceea ce a hotărât această comisie. Potrivit Procedurii operaţionale nr. 1991/DGMRU/ 18.11.2016, nu s-a furnizat fiecărui candidat un răspuns scris cu privire la rezultatele reevaluării probei de interviu, ci informarea candidaţilor s-a realizat doar prin afişarea rezultatelor la sediile şi pe site-urile inspectoratelor şcolare. Precizăm faptul că soluţionarea contestaţiilor candidaţilor la proba de interviu din judeţul B. s-a realizat de comisia constituită potrivit art. 19 alin. (4) din Metodologie la nivelul Inspectoratului Şcolar Judeţean I., în perioada 24 noiembrie - 9 decembrie 2016, conform Calendarul organizării şi desfăşurării concursului pentru ocuparea funcţiilor vacante de director şi director adjunct din unităţile de învăţământ preuniversitar, aprobat prin Nota nr. 1271/DGMRU/09.09.2016.

În concluzie, solicită admiterea excepţiei si respingerea acţiunii.

În drept a invocat Codul de procedură civilă, Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare, Legea 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare; OMENCŞ nr. 5080/2016, pentru aprobarea Metodologiei privind organizarea şi desfăşurarea concursului pentru ocuparea funcţiilor de director şi director adjunct din unităţile de învăţământ preuniversitar, cu modificările şi completările ulterioare.

Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea reţine următoarele:

Reclamantul a solicitat să se constate nelegalitatea art. 19 alin. 1 din Metodologia privind organizarea și desfășurarea concursului pentru ocuparea funcțiilor de director și director adjunct din unitățile de învățământ preuniversitar aprobată prin Ordinul Ministerului Educației Naționale și Cercetării Științifice nr. 5080/2016.

Dispoziția a cărei anulare se solicită este cuprinsă în Anexa 1 la Ordinul Ministerului Educației Naționale și Cercetării Științifice nr. 5080/2016 și are următorul conținut ”Probele de concurs: "proba scrisă" și "analiza curriculumului vitae" nu se contestă”.

Prin această dispoziție se instituie o limitare a dreptului de a cere comisiei de concurs reanalizarea deciziilor luate cu prilejul notării la proba scrisă și a analizării condițiilor de înscriere.

Limitarea dreptului reclamantului de a contesta într-o procedură administrativă aceste probe de concurs au o consecință imediată constând în limitarea dreptului de a iniția o procedură administrativă de revocare a deciziilor luate de comisia de examen. De asemeni, limitarea prevăzută la art. 19 alin. 1 din OMENCȘ nr. 5080/2016 are și o consecință imediată, constând în imposibilitatea de a se adresa instanței de contencios administrativ, în condițiile în care Legea nr. 554/2004 impune prin dispozițiile art. 7 exercitarea recursul administrativ prealabil obligatoriu ca o cale mai rapidă de restabilire a legalității, având ca scop atât protecția autorității publice emitente care, prin repararea eventualelor erori săvârșite cu ocazia emiterii actului, are posibilitatea de a evita chemarea sa în judecată în calitate de pârât, suportarea unor cheltuieli suplimentare ori plata unor daune mai mari și chiar lezarea prestigiului său prin pierderea unui proces public, cât și pe cea a particularului, care are posibilitatea de a obține anularea actului printr-o procedură administrativă mai simplă și scutită de cheltuieli judiciare.

Pornind de la faptul că legalitatea unui act administrativ presupune concordanța acestuia cu actele normative cu forță juridică superioară în temeiul și executarea căruia a fost emis, Curtea constată că așa cum rezultă din preambul, Ordinul Ministerului Educației Naționale și Cercetării Științifice nr. 5080/2016 privind aprobarea Metodologiei privind organizarea și desfășurarea concursului pentru ocuparea funcțiilor de director și director adjunct din unitățile de învățământ preuniversitar a fost adoptat în temeiul ”prevederilor art. 257, 258 și art. 259 alin. (3) din Legea educației naționale nr. 1/2011, cu modificările și completările ulterioare.

Legea educației naționale nr. 1/2011 reglementează structura, organizarea și funcționarea sistemului național de învățământ de stat, particular și confesional, reprezentând legea cadru în această materie. Prin art. 257, 258 și art. 259 alin. (3) din Lege, s-a stabilit că funcția de director și de director adjunct se ocupă prin concurs public de către cadre didactice titulare membre ale corpului național de experți în management educațional, concursul fiind organizat de către inspectoratul școlar care are și atribuția de a numi comisia de concurs. Prin aliniatul 2 al articolului 258 se prevede că ”Metodologia de organizare și desfășurare a concursului pentru ocuparea funcției de director și de director adjunct se stabilește prin ordin al ministrului educației naționale și cercetării științifice”.

Așadar, dispozițiile art. 257, 258 și art. 259 alin. (3) din Legea educației naționale nr. 1/2011, cu modificările și completările ulterioare stabilesc condițiile de ocupare a funcțiilor de conducere din unitățile de învățământ și stabilesc competența ministrului educației naționale și cercetării științifice în a reglementa condițiile de ocupare a funcțiilor de director și director adjunct din unitățile de învățământ preuniversitar, organizarea și desfășurarea concursului pentru ocuparea funcțiilor de director și director adjunct din unitățile de învățământ preuniversitar, numirea și eliberarea din funcție a directorilor și directorilor adjuncți din unitățile de învățământ preuniversitar, fără a stabili limitări ale drepturilor concurenților ce acced la ocuparea funcțiilor de conducere de a contesta probele de concurs.

Prin urmare, instanța va verifica legalitatea dispozițiilor art. 19 alin. 1 din OMENCȘ nr. 5080/2016 prin raportare la art. 21 alin. 1 și 2 din Constituția României potrivit cărora ”Orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime. Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept”. Această dispoziție constituțională consacră principiul fundamental al accesului liber la justiție care reprezintă facultatea oricărei persoane de a introduce, după libera sa apreciere, o acțiune în justiție, implicând obligația corelativă a statului ca, prin instanța competentă, să soluționeze aceasta acțiune. Orice condiționare sau limitare a accesului liber la justiție reprezintă o nesocotire a unui principiu constituțional fundamental si a unor standarde internaționale universale, în orice democrație reală.

Ca o garanție a respectării drepturilor omului, accesul liber la justiție este consacrat și în art. 6 alin. 1 Convenția Europeana a Drepturilor Omului care prevede: ”Orice persoană are dreptul de a-i fi examinată cauza în mod echitabil, public și intr-un termen rezonabil, de către un tribunal independent și imparțial, stabilit prin lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor și obligațiilor cu caracter civil…”

Dreptul de acces la justiție impune obligații in sarcina legiuitorului si executivului. Statul este ținut să acorde oricărei persoane toate facilitățile rezonabile de drept și de fapt pentru a accede la instanța, deci trebuie să asigure efectivitatea dreptului de acces.

Așa cum s-a arătat, emitentul OMENCȘ nr. 5080/2016 prin art. 19 alin. 1 a reglementat o limită a accesului liber la o contestație administrativă și în final inadmisibilitatea unui demers judiciar din cauza interdicției efectuării procedurii prealabile prevăzută de art. 7 din legea contenciosului administrativ.

Pentru a verifica dacă o asemenea limitare este proporțională cu scopul urmărit de emitent, instanța reține că singura justificare a acestei limitări, prezentată de autoritatea pârâtă atât în răspunsul la plângerea prealabilă cât și în cuprinsul întâmpinării, constă în faptul că aceste două probe, respectiv "proba scrisă" și "analiza curriculumului vitae" au fost evaluate în fața candidaților.

O asemenea justificare nu relevă însă un raport rezonabil de proporționalitate între interesul autorității publice și protecția drepturilor fundamentale ale reclamantului, întrucât limitarea impusă ( cea de a interzice dreptul la o contestație administrativă ) afectează în mod iremediabil interesul individual, respectiv cel al persoanei care dorește să recurgă la o procedură administrativă de control și în final la o acțiune în justiție în vederea realizării drepturilor și intereselor sale subiective.

Față de aceste considerente, Curtea constată că dispozițiile art. 19 alin. 1 din OMENCȘ nr. 5080/2016 nu este conform cu dispozițiile constituționale și în consecință, în temeiul art. 18 și art. 8 din Legea nr. 554/2004 va dispune anularea lor.

Domenii speta

Spete similare