Cameră preliminară. Contestatie penală. Admitere. Sesizarea judecătorului de cameră preliminară cu încălcarea art. 207 alin. 1 Cod procedură penală. Greşita punere în libertate a inculpaţilor anterior expirării duratei stabilite de instanţă.

Din analiza considerentelor deciziilor Curţii Constituţionale (nr. 155/2017, nr. 53/2017, nr. 698/2016, nr. 702/2016, nr. 145/2016) rezultă că interpretarea ce trebuie dată art. 207 alin.1 Cod procedură penală, pentru a fi în concordanţă cu textul Constituţiei, este aceea că nerespectarea termenului de 5 zile este de natură să cauzeze o vătămare procesuală, concretizată în încălcarea dreptului fundamental la apărare al inculpatului supus măsurii preventive, aşa încât sunt incidente prevederile art. 268 alin. (1) din Codul de procedură penală, sancţiunea pentru nerespectarea acestui termen fiind decăderea organelor judiciare competente din exerciţiul dreptului de a proceda la menţinerea măsurii preventive în cauză şi nulitatea absolută a actului făcut peste termen.

Termenul de 5 zile prevăzut de art. 207 alin.1 Cod procedură penală este un termen procedural, minim, de regresiune şi se calculează potrivit art. 269 alin. 1, 2 şi 4 Cod de procedură penală, având aceeaşi natură juridică cu aceea a termenului de 5 zile prevăzut de art. 235 alin. 1 Cod de procedură penală (privind termenul de depunere a propunerii de prelungire a arestării preventive la judecătorul de drepturi şi libertăţi ).

Cu privire la termenul de 5 zile prevăzut de art. 235 alin. 1 Cod de procedură penală s-a stabilit cu caracter obligatoriu, prin Decizia nr. 20/2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în procedura recursului în interesul legii, că se calculează potrivit art. 269 alin. 1, 2 şi 4 Cod de procedură penală, respectiv în calculul termenului nu se socoteşte ziua în care începe să curgă termenul şi nici ziua în care se împlineşte, iar în situaţia în care ultima zi a acestui termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul expiră la sfârşitul primei zile lucrătoare anterioare; s-a mai reţinut că sancţiunea pentru nerespectarea acestui termen fiind decăderea procurorului din exerciţiul dreptului de a depune propunerea de prelungire a duratei arestului preventiv şi nulitatea absolută a actului făcut peste termen.

Aplicând pe calea silogismului analogic cele reţinute în cazul termenului de 5 zile prevăzut de art. 235 alin. 1 Cod de procedură penală, şi termenul de 5 zile prevăzut de art. 207 alin.1 Cod procedură penală are o natură juridică similară (termen procedural, minim, de regresiune), nerespectarea termenului având drept consecinţă decăderea judecătorului de cameră preliminară din exerciţiul dreptului procesual de a verifica legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive.

Art. 207 alin. 1 Cod procedură penală

Deciziile CCR nr. 155/2017, 53/2017, 698/2016, 702/2016, 145/2016

Decizia ÎCCJ nr. 20/2017 -  recurs în interesul legii

Prin încheierea de şedinţă din data de 15.02.2018 pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosarul nr. [...]/118/2018/a2 s-au dispus următoarele:

Constată tardivitatea sesizării din oficiu a judecătorului de cameră preliminară, privind verificarea legalităţii şi temeiniciei măsurii arestării preventive dispuse faţă de inculpaţii [...], [...], [...], [...], [...], [...], [...], [...] , [...], [...], [...].

Constată intervenită sancţiunea decăderii judecătorului de cameră preliminară din exerciţiul dreptului procesual de a verifica legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive.

Respinge cererile formulate de inculpaţi şi procuror, privind înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura arestului la domiciliu sau a controlului judiciar ca rămase fără obiect, excepţia nulităţii sesizării formulată de inculpata [...].

Dispune punerea, în libertate a inculpaţilor … la rămânerea definitivă a prezentei.

Pentru a pronunţa această hotărâre judecătorul de cameră preliminară a reţinut că la data de 13 februarie 2018, pe rolul Tribunalului Constanţa s-a înregistrat rechizitoriul emis de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, prin care au fost trimişi în judecată şi inculpaţii [...], [...], [...], [...], [...], [...], [...], [...], [...], [...], [...].

 Prin încheierea penală 7/16.01.2018 pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosarul penal nr. …/118/2018 s-a dispus prelungirea măsurii arestului preventiv fa?ă de inculpa?ii: [...], [...], [...], [...], [...], [...], [...], [...] şi [...] pe o perioadă de  22 de zile, pentru fiecare, începând cu data de  27.01.2018 şi până la  la data de 17.02.2018, inclusiv; faţă de inculpatul [...] pe o perioadă de  21 de zile, începând cu data de 28.01.2018 şi până la data de 17.02.2018, inclusiv; faţă de inculpata [...] pe o perioadă de  23 de zile, începând cu data de 26.01.2018 şi până la la data de 17.02.2018, inclusiv.

S-a invocat nerespectarea obligaţiei sesizării instanţei cu cel puţin 5 zile înainte de expirarea măsurilor preventive dispuse în cauză, decăderea procurorului din dreptul de a solicita menţinerea acestor măsuri şi implicit  a judecătorului de camera preliminară din exerciţiul dreptului de a proceda la verificarea măsurii preventive în cauză.

În referire la posibilitatea judecătorului de cameră preliminară de a verifica legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive în conformitate cu art.207 alin.2 C.p.p., se impun următoarele precizări:

În considerentele deciziilor pronunţate de către Curtea Constituţională în care s-au analizat şi soluţionat excepţiile de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 207 alin.1 Cod procedură penală (deciziile nr. 155/2017, nr. 53/2017, nr. 698/2016, nr. 702/2016, nr. 145/2016) s-a reţinut că „dispoziţiile art. 207 alin. (1) din Codul de procedură penală sunt clare, precise şi previzibile, îndeplinind condiţiile referitoare la calitatea legii, şi că nerespectarea termenului de 5 zile prevăzut în cuprinsul acestora este de natură să cauzeze o vătămare procesuală, concretizată în încălcarea dreptului fundamental la apărare al inculpatului supus măsurii preventive, aşa încât sunt incidente prevederile art. 268 alin. (1) din Codul de procedură penală, sancţiunea pentru nerespectarea acestui termen fiind decăderea organelor judiciare competente din exerciţiul dreptului de a proceda la menţinerea măsurii preventive în cauză şi nulitatea absolută a actului făcut peste termen”.

În motivarea aceloraşi decizii s-a explicat că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 207 alin.1 Cod procedură penală a fost respinsă ca inadmisibilă, deoarece nu s-a constatat o interpretare majoritară şi constantă a dispoziţiilor de lege criticate într-un sens diferit celei menţionat mai sus. În acest context, s-a apreciat că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 207 alin. (1) din Codul de procedură penală pune în discuţie o problemă de interpretare şi aplicare a legii, ce trebuie să aparţină instanţelor judecătoreşti.

Astfel, în paragraful 52 al Deciziei nr. 155/2017 (decizie ulterioară celei în care Curtea Constituţională realizase, tot în considerentele deciziei de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate a dispozi?iilor art. 207 alin.1 C.p.p., distincţia dintre dreptul procurorului de a solicita prin rechizitoriu sau ulterior, în procedura de cameră preliminară, luarea ori înlocuirea măsurilor preventive şi obligaţia judecătorului de cameră preliminară de a verifica, din oficiu, legalitatea şi temeinicia măsurilor preventive la primirea dosarului cu rechizitoriu – dec. nr. 145/2016), Curtea a subliniat următoarele: „Distinct de cele arătate mai sus, prin Decizia nr.276 din 10 mai 2016, men?ionată anterior, Curtea a re?inut că dispozi?iile art.207 alin.(1) din Codul de procedură penală sunt clare, precise ?i previzibile, îndeplinind condi?iile referitoare la calitatea legii, ?i că nerespectarea termenului de 5 zile prevăzut în cuprinsul acestora este de natură să cauzeze o vătămare procesuală, concretizată în încălcarea dreptului fundamental la apărare al inculpatului supus măsurii preventive, a?a încât sunt incidente prevederile art.268 alin.(1)din Codul de procedură penală, sanc?iunea pentru nerespectarea acestui termen fiind decăderea organelor judiciare competente din exerci?iul dreptului de a proceda la men?inerea măsurii preventive în cauză ?i nulitatea absolută a actului făcut peste termen (Decizia nr.276 din 10 mai 2016, paragraful 18)”.

Astfel, din analiza considerentelor deciziilor Curţii Constituţionale rezultă că interpretarea ce trebuie dată art. 207 alin.1 Cod procedură penală, pentru a fi în concordanţă cu textul Constituţiei, este aceea că nerespectarea termenului de 5 zile este de natură să cauzeze o vătămare procesuală, concretizată în încălcarea dreptului fundamental la apărare al inculpatului supus măsurii preventive, astfel încât sunt incidente prevederile art. 268 alin. (1) din Codul de procedură penală, sancţiunea pentru nerespectarea acestui termen fiind decăderea organelor judiciare competente din exerciţiul dreptului de a proceda la menţinerea măsurii preventive în cauză şi nulitatea absolută a actului făcut peste termen.

Drept urmare, nerespectarea de către procuror a termenului de 5 zile pentru înaintarea rechizitoriului şi a dosarului de urmărire penală la instanţă, afectează dreptul instanţei de a proceda la verificarea, din oficiu, a măsurii preventive.

Aşadar, termenul de 5 zile prev. de art. 207 alin.1 Cod procedură penală este un termen peremptoriu, a cărui nerespectare se răsfrânge în mod direct asupra posibilităţii judecătorului de cameră preliminară de a verifica din oficiu măsura preventivă, aşa cum s-a reţinut în mod constant în deciziile Curţii Constituţionale ulterioare deciziei nr.145/2016.

În măsura în care nu se respectă termenul de 5 zile, judecătorul de cameră preliminară nu ar mai avea posibilitatea de a menţine măsura preventivă, aşa cum se reţine, spre exemplu, în paragraful 52 din Decizia nr. 155/14.03.2017 a Curţii Constituţionale.

Având în vedere aceste argumente, judecătorul de cameră preliminară a constatat că respectarea termenului de 5 zile prev. de art. 207 alin.1 Cod procedură penală este esenţială pentru posibilitatea conferită de lege judecătorului de cameră preliminară de a menţine măsurile preventive.

 În cauză, arestarea preventivă a inculpaţilor există până la data de 17.02.2018 inclusiv iar dosarul de urmărire penală şi rechizitoriul au fost înaintate instanţei la data de 13.02.2018.

Cu privire la modul de calcul al termenului de 5 zile, fiind în mod indiscutabil termen procedural, acesta se socoteşte potrivit art.269 alin.1, 2, 4 C.p.p., pe zile libere, fiind evidentă încălcarea acestuia în prezenta cauză.

În acest sens se impune a fi amintită şi Decizia în interesul legii nr. 20/16.10.2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, vizând natura şi modul de calcul al termenului de 5 zile prevăzut de art,.235 C.p.p., mod de calcul aplicabil şi în ceea ce priveşte termenul de 5 zile prevăzut de art.207 alin.1 C.p.p.

Împotriva încheierii de şedinţă din data de 15.02.2018 pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosarul nr. [...]/118/2018/a2 a declarat contestaţie Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa, care a susţinut că în mod greşit s-a constatat intervenită decăderea din exerciţiul dreptului de a verifica legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaţilor, având în vedere că termenul de 5 zile prev. de art. 207 alin. 1 Cod procedură penală este un termen de recomandare, a cărui încălcare nu atrage sancţiunea decăderii, motiv pentru care se impune trimiterea cauzei spre rejudecare pentru verificarea măsurii preventive.

Examinând legalitatea şi temeinicia încheierii contestate, prin prisma criticilor formulate de contestator şi din oficiu, judecătorul de cameră preliminară constată următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 228/P/2017 din data de 13.02.208 emis de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor [...], [...], [...], [...], [...], [...], [...], [...] , [...] , [...] , [...] pentru săvârşirea infracţiunilor de constituirea unui grup infracţional organizat şi furt calificat ( în diferite forme de participaţie penală).

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Constanţa la data de 13.02.2018, iar în cursul urmăririi penale s-a dispus arestarea preventivă a inculpaţilor [...], [...], [...], [...], [...], [...], [...], [...], [...], [...] şi [...], după care prin încheierea nr. 7/16.01.2008 pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosarul nr. …/118/2018, definitivă prin încheierea nr. 8/P/JDL/23.01.2018 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa în dosarul nr. …/118/2018, s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive până la data de 17.02.2018 inclusiv.

Astfel, procurorul a sesizat judecătorul de cameră preliminară de la prima instanţă în data de 13.02.2018, în condiţiile în care măsura arestării preventive pentru inculpaţi fusese anterior prelungită până la data de 17.02.2019 inclusiv.

În art. 207 alin. 1 Cod procedură penală se prevede: „Când procurorul dispune trimiterea în judecată a inculpatului faţă de care s-a dispus o măsură preventivă, rechizitoriul, împreună cu dosarul cauzei, se înaintează judecătorului de cameră preliminară de la instanţa competentă, cu cel puţin 5 zile înainte de expirarea duratei acesteia”.

În prezenta contestaţie se susţine că termenul de 5 zile prevăzut de art. 207 alin. 1 Cod procedură penală este un termen de recomandare şi nu influenţează posibilitatea verificării legalităţii şi temeiniciei măsurii arestării preventive a inculpaţilor, chiar dacă nu a fost respectat termenul menţionat.

În mai multe decizii în care s-au analizat de Curtea Constituţională excepţiile de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 207 alin.1 Cod procedură penală (deciziile nr. 155/2017, nr. 53/2017, nr. 698/2016, nr. 702/2016, nr. 145/2016) s-a reţinut în considerentele deciziilor că „dispoziţiile art. 207 alin. (1) din Codul de procedură penală sunt clare, precise şi previzibile, îndeplinind condiţiile referitoare la calitatea legii, şi că nerespectarea termenului de 5 zile prevăzut în cuprinsul acestora este de natură să cauzeze o vătămare procesuală, concretizată în încălcarea dreptului fundamental la apărare al inculpatului supus măsurii preventive, aşa încât sunt incidente prevederile art. 268 alin. (1) din Codul de procedură penală, sancţiunea pentru nerespectarea acestui termen fiind decăderea organelor judiciare competente din exerciţiul dreptului de a proceda la menţinerea măsurii preventive în cauză şi nulitatea absolută a actului făcut peste termen”.

Conform aceloraşi decizii, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 207 alin.1 Cod procedură penală a fost respinsă ca inadmisibilă, deoarece nu s-a constatat o interpretare a dispoziţiilor de lege criticate într-un sens diferit celei menţionat mai sus. În acest context, s-a apreciat că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 207 alin. (1) din Codul de procedură penală pune în discuţie o problemă de interpretare şi aplicare a legii, ce trebuie să aparţină instanţelor judecătoreşti.

Astfel, din analiza considerentelor deciziilor Curţii Constituţionale rezultă că interpretarea ce trebuie dată art. 207 alin.1 Cod procedură penală, pentru a fi în concordanţă cu textul Constituţiei, este aceea că nerespectarea termenului de 5 zile este de natură să cauzeze o vătămare procesuală, concretizată în încălcarea dreptului fundamental la apărare al inculpatului supus măsurii preventive, aşa încât sunt incidente prevederile art. 268 alin. (1) din Codul de procedură penală, sancţiunea pentru nerespectarea acestui termen fiind decăderea organelor judiciare competente din exerciţiul dreptului de a proceda la menţinerea măsurii preventive în cauză şi nulitatea absolută a actului făcut peste termen.

Numai în măsura în care s-ar constata de Curtea Constituţională o interpretare contrară şi constantă din partea instanţelor judecătoreşti, problema s-ar transfera din domeniul interpretării şi aplicării legii, de competenţa instanţelor judecătoreşti, în cel al constituţionalităţii legii, aflat în competenţa Curţii Constituţionale, aşa cum s-a întâmplat în cazul art. 235 alin. 1 Cod procedură penală, ce a fost apreciat constituţional în măsura în care nerespectarea termenului "cu cel puţin 5 zile înainte de expirarea duratei arestării preventive" atrage incidenţa art. 268 alin. (1) din Codul de procedură penală.

Drept urmare, în mod corect judecătorul de cameră preliminară de la prima instanţă a apreciat că nerespectarea de către procuror a termenului de 5 zile influenţează posibilitatea instanţei de a proceda la verificarea, din oficiu, a măsurii preventive.

Aşa fiind, judecătorul de cameră preliminară de la instanţa de control judiciar reţine că termenul de 5 zile prev. de art.  207 alin.1 Cod procedură penală este un termen peremptoriu, a cărui nerespectare se răsfrânge în mod direct asupra posibilităţii judecătorului de cameră preliminară de a verifica din oficiu măsura preventivă, aşa cum s-a reţinut în mod constant în deciziile Curţii Constituţionale, ca fiind singura interpretare care poate determina compatibilitatea normelor procesual penale criticate cu dispoziţiile constituţionale şi convenţionale referitoare la dreptul la apărare şi cu dispoziţiile constituţionale privind înfăptuirea justiţiei.

În măsura în care nu se respectă termenul de 5 zile, judecătorul de cameră preliminară nu mai are posibilitatea de a menţine măsura preventivă, aşa cum se reţine, spre exemplu, în paragraful 52 din Decizia nr. 155/14.03.2017 a Curţii Constituţionale.

Având în vedere aceste argumente, judecătorul de cameră preliminară de la instanţa de control judiciar constată că respectarea termenului de 5 zile prev. de art. 207 alin.1 Cod procedură penală este esenţială pentru posibilitatea conferită de lege judecătorului de cameră preliminară de a verifica măsurile preventive.

În cauză, arestarea preventivă a inculpaţilor [...], [...], [...], [...], [...], [...], [...], [...], [...], [...] şi [...] a fost prelungită până la data de 17.02.108, iar sesizarea instanţei s-a realizat la data de 13.02.2018, deci cu mai puţin de 5 zile anterior expirării duratei anterioare a arestării preventive, aşa cum prevede art. 207 alin.1 Cod procedură penală, motiv pentru care se constată că nu au fost respectate aceste dispoziţii procedurale, aşa încât judecătorul de cameră preliminară era decăzut din dreptul de a mai verifica măsura preventivă, cum întemeiat s-a apreciat.

Termenul de 5 zile prevăzut de art. 207 alin.1 Cod procedură penală este un termen procedural, minim, de regresiune şi se calculează potrivit art. 269 alin. 1, 2 şi 4 Cod de procedură penală, având aceeaşi natură juridică cu aceea a termenului de 5 zile prevăzut de art. 235 alin. 1 Cod de procedură penală (privind termenul de depunere a propunerii de prelungire a arestării preventive la judecătorul de drepturi şi libertăţi ).

Cu privire la termenul de 5 zile prevăzut de art. 235 alin. 1 Cod de procedură penală s-a stabilit cu caracter obligatoriu, prin Decizia nr. 20/2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în procedura recursului în interesul legii, că se calculează potrivit art. 269 alin. 1, 2 şi 4 Cod de procedură penală, respectiv în calculul termenului nu se socoteşte ziua în care începe să curgă termenul şi nici ziua în care se împlineşte, iar în situaţia în care ultima zi a acestui termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul expiră la sfârşitul primei zile lucrătoare anterioare; s-a mai reţinut că sancţiunea pentru nerespectarea acestui termen fiind decăderea procurorului din exerciţiul dreptului de a depune propunerea de prelungire a duratei arestului preventiv şi nulitatea absolută a actului făcut peste termen.

Aplicând pe calea silogismului analogic cele reţinute în cazul termenului de 5 zile prevăzut de art. 235 alin. 1 Cod de procedură penală, şi termenul de 5 zile prev. de art. 207 alin.1 Cod procedură penală are o natură juridică similară (termen procedural, minim, de regresiune), nerespectarea termenului având drept consecinţă decăderea judecătorului de cameră preliminară din exerciţiul dreptului procesual de a verifica legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive.

Aplicând dispoziţiile art. 269 alin. 1, 2 şi 4 Cod de procedură penală, pentru a respecta în cauză termenul de 5 zile, era necesar ca dosarul cauzei să fi fost înaintat judecătorului de cameră preliminară de la Tribunalul Constanţa până la data de 09.02.2017 (termenul a început să curgă la data de 17.02.2018, care nu se ia în considerare, se împlinea la data de 12.02.2018, care fiind ultima zi, de asemenea nu se ia în considerare, astfel că termenul se prorogă până la prima zi lucrătoare anterioară, respectiv 09.02.2018).

În consecinţă, se observă că sesizarea judecătorului de cameră preliminară s-a făcut la 13.02.2018, cu încălcarea art. 207 alin.1 Cod procedură penală, aşa încât nu sunt întemeiate criticile formulate în contestaţia procurorului.

Însă, din oficiu, judecătorul de cameră preliminară de la instanţa de control judiciar constată că s-a dispus punerea în libertate a inculpaţilor la rămânerea definitivă a încheierii contestate, ceea ce în concret reprezenta data de 16.02.2018, când s-a pronunţat prezenta încheiere.

În condiţiile în care judecătorul de cameră preliminară era decăzut din exerciţiul dreptului procesual de a verifica legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaţilor, nu mai putea analiza pe fond măsura preventivă şi nu putea dispune asupra măsurii preventive. Prin dispoziţia de punere în libertate anterior expirării duratei stabilită prin încheierea nr. 7/16.01.2008 a Tribunalului Constanţa s-a dispus o revocare implicită a măsurii arestării preventive, deşi judecătorul nu mai avea posibilitatea de a verifica măsura preventivă, de aceea soluţia de punere în libertate înainte de data de 17.02.2017 contrazice constatarea intervenirii sancţiunii decăderii.

În ipoteza intervenirii sancţiunii decăderii, ca efect al nerespectării termenului prev. de art. 207 alin.1 Cod procedură penală, judecătorul nu mai poate interveni asupra măsurii preventive, care urmează a-şi produce efectele juridice până la expirarea duratei anterioare, în cazul de faţă până la expirarea duratei stabilită prin încheierea nr. 7/16.01.2008 a Tribunalului Constanţa.

Drept urmare, se constată că în mod greşit s-a dispus punerea în libertate anterior expirării duratei stabilită prin încheierea nr. 7/16.01.2008 a Tribunalului Constanţa, respectiv 17.02.2018, numai sub acest aspect luat în considerare din oficiu urmând a fi admisă contestaţia.

Pentru aceste considerente, în baza art. 4251 alin. 7 pct. 2 lit. a Cod procedură penală va fi admisă contestaţia formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa împotriva încheierii de şedinţă din data de 15.02.2018 pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosarul nr. [...]/118/2018/a2, se va desfiinţa în parte încheierea penală contestată şi, rejudecând, se va dispune punerea în libertate a inculpaţilor [...], [...], [...], [...], [...], [...], [...], [...], [...], [...] şi [...], de sub puterea mandatelor de arestare preventivă, dacă nu sunt reţinuţi sau arestaţi în altă cauză, la expirarea duratei arestării preventive stabilită prin încheierea nr. 7/16.01.2008 pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosarul nr. …/118/2018, definitivă prin încheierea nr. 8/P/JDL/23.01.2018 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa în dosarul nr. …/118/2018, respectiv 17.02.2018 inclusiv.

Se vor menţine celelalte dispoziţii ale încheierii penale contestate, în măsura în care nu contravin prezentei încheieri.

Domenii speta

Spete similare