Pretenţii

Prin cererea adresată acestei instanţe la data de 23.08.2017 şi înregistrată sub nr.1196/179/2017, reclamanta T.D.a chemat în judecată pe pârâtul P.G., solicitând obligarea la plata sumei de 2.850 lei reprezentând contravaloarea muncii prestate la acesta.

În motivarea cererii, s-a susţinut că a convenit cu pârâtul ca în perioada 1 aprilie- 1 noiembrie să păşuneze bovinele aparţinând pârâtului pe izlazul comunal, plata lunară urmând a fi făcută lunar cu suma de 50 de lei pe cap de animal , în lunile aprilie, mai, iunie 2017 a fost plătită cu doar 30 lei/animal urmând ca diferenţa să o primească pe parcurs sau la sfârşitul perioadei de păşunat.

A mai susţinut reclamanta că pe luna iulie pârâtul nu a vrut să mai plătească deloc, iar la solicitarea reclamantei pârâtul i-a răspuns că nu are nimic scris că-i paşte animalele şi care este plata, reclamanta precizând că are de recuperat de la pârât suma totală de 2.850 lei.

Reclamanta a învederat că la data de 31 iulie când trebuia să discute problema plăţii şi restanţelor, seara la ferma pârâtului, când a dus animalele la grajd, din senin, a fost luată la bătaie şi gonită de angajatul pârâtului, respectiv B.D., apreciind că patrona a văzut scena dar nu a intervenit, ceea ce o face să creadă şi să se întrebe dacă totul a fost pus la cale de patron ca să nu-i mai plătească suma ce o datorează.

A mai susţinut că a adus la cunoştinţă poliţiei locale şi serviciului social din cadrul primăriei această situaţie, dar nu a reuşit să-şi recupereze banii, neştiind că trebuie să încheie un proces verbal cu pârâtul, apreciind că acesta era obligat să facă acest lucru, de trei ani şi 7 luni a luat animalele dimineaţa de la grajd la ora 7 şi le aducea seara la ora 18, fără nici un liber, cu doar 1 lei de animal pe zi. 

În consecinţă, s-a solicitat obligarea pârâtului la plata acestei sume, cu cheltuieli de judecată.

În dovedirea susţinerilor a fost depus certificatul medico-legal nr. 405 din 01.08.2017, cererea nefiind întemeiată în drept.

La data de 02 octombrie 2017 pârâtul P.G. a depus în termen legal întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată, apreciind totodată că nu are calitate procesuală pasivă, reclamanta fiind în eroare cu privire la calitatea sa, întrucât nu deţine nici un animal şi nu desfăşoară nicio activitate în calitate de proprietar de bovine, pârâta fiind sub influenţa altor persoane care au îndemnat-o să introducă prezenta acţiune.

În lipsa oricărui înscris care să dovedească cele susţinute de către reclamantă apreciază cererea ca nefiind dovedită, conform prevederilor codului civil pentru dovedirea pretenţiilor băneşti, fiind absolut  necesar existenţa unui înscris sau a unui început de probă scrisă.

Prin întâmpinare s-a solicitat proba cu înscrisuri, interogatoriu şi dacă va fi cazul martori şi orice altă probă ar reieşi că este necesară din cercetarea judecătorească.

Instanţa a încuviinţat pentru părţi proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

În fapt, observând cuprinsul cererii introductive de instanţă, instanţa constată că reclamanta T.D.urmăreşte angajarea răspunderii civile contractuale a pârâtului P.G.. Astfel, conform susţinerilor reclamantei, în anul 2017 între părţi s-a încheiat un contract – calificabil drept antrepriză – , nematerializat în formă scrisă, prin care aceasta urma să păşuneze animalele pârâtului (serviciul prestat), în schimbul sumei de 50 de lei pentru fiecare vacă (preţul convenit pentru serviciul prestat). În acest sens, în lunile aprilie-iulie 2017 s-a îngrijit de animalele pârâtului (numărul acestora variind între 23 şi 26), însă nu a primit decât parţial remuneraţia convenită, respectiv suma de 30 de lei.

În drept, având în vedere obiectul cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost dedus, instanţa reţine ca fiind aplicabile dispoziţiile art. 1350 Cod civil care prevede în alin. 1 că orice persoană trebuie să îşi execute obligaţiile pe care le-a contractat, iar potrivit alin. 2 al aceluiaşi articol, atunci când, fără justificare, nu îşi îndeplineşte această îndatorire, ea este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părţi şi este obligată să repare acest prejudiciu, în condiţiile legii.

Totodată, art. 1270 alin. 1 Cod civil consacră principiul forţei obligatorii a contractului valabil încheiat între părţi, stipulând următoarele: contractul valabil încheiat are putere de lege între părţile contractante.

Faţă de aceste dispoziţii legale, instanţa reţine că în materie contractuală sarcina probei este împărţită între creditor şi debitor, în sensul că primului îi incumbă obligaţia de a dovedi existenţa convenţiei, ceea ce face să opereze prezumţia de culpă a celui de-al doilea în neexecutarea obligaţiilor asumate, revenindu-i sarcina de a dovedi motivele justificative ale neexecutării.

Instanţa observă că reclamanta nu a administrat nici un mijloc de probă din care să rezulte că între părţi a avut loc o convenţie, în sensul arătat de aceasta şi reţinut anterior. Mai mult, din adeverinţa depusă de către pârât la dosarul cauzei rezultă că acesta nu a figurat niciodată în evidenţele primăriei din localitatea de domiciliu cu animale în proprietate, motiv pentru care instanţa va respinge cererea formulată ca neîntemeiată.

Referitor la capătul de cerere formulat de pârât constând în obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, instanţa reţine că, în conformitate cu dispoziţiile art. 452 Cod procedură civilă, partea are obligaţia ca până la închiderea dezbaterilor asupra fondului cauzei, să facă dovada existenţei şi a întinderii acestora. Cu toate acestea, pârâtul nu a depus la dosarul cauzei nici un înscris din care să rezulte că a efectuat cheltuieli de judecată astfel cum acestea sunt definite de art. 451 Cod procedură civilă, motiv pentru care instanţa va respinge acest capăt de cerere ca neîntemeiat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge cererea formulată de reclamanta T.D., în contradictoriu cu pârâtul P.G., ca neîntemeiată.

Respinge cererea pârâtului de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.

Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Cererea se depune la Judecătoria Babadag.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei, azi, 21.12.2017.

Domenii speta

Spete similare