Ordin de protecţie

Prin cererea adresată acestei instanţe la data de 25.09.2017 şi înregistrată sub nr.1375/179/2017, reclamanta S.N.a chemat în judecată pârâtul S.L.A.pentru ca pe cale de hotărâre judecătorească să se dispună emiterea ordinului de protecţie împotriva pârâtului în sensul evacuării temporare a pârâtului din locuinţa familiei, indiferent dacă acesta este titularul dreptului de proprietate; obligării  pârâtului la păstrarea unei distanţe minime determinate faţă de victimă, faţă de reşedinţa sa, respectiv localitatea Sarichioi, , judeţul Tulcea şi Constanţa, str…….., interdicţiei pentru pârât de a se deplasa în anumite localităţi sau zone determinate pe care persoana protejată le frecventează ori le vizitează periodic, respectiv adresele de domiciliu ale reclamantei; interzicerii oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondenţă sau în orice alt mod, cu victima.

În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că a fost agresată fizic (tras de păr), îmbrânceli, psihic şi verbal de către fiul său, pârâtul în cauză, prin proferarea de injurii, persiflări, îmbrânceli, spargerea telefonului mamei sale, acelaşi tratament fiindu-i aplicat şi mamei sale , respectiv injurii, deposedare de telefon, trântit bunuri din casă, ameninţări.

În probaţiune, reclamanta a depus, în copie, actul său de identitate, sesizare către IPJ Tulcea – Postul de Poliţie Sarichioi.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Conform art.3 din Legea nr.217/2003, violenţa în familie reprezintă orice acţiune sau inacţiune intenţionată, cu excepţia acţiunilor de autoapărare ori de apărare, manifestată fizic sau verbal, săvârşită de către un membru de familie împotriva altui membru al aceleiaşi familii, care provoacă ori poate cauza un prejudiciu sau suferinţe fizice, psihice, sexuale, emoţionale ori psihologice, inclusiv ameninţarea cu asemenea acte, constrângerea sau privarea arbitrară de libertate; constituie, de asemenea, violenţă în familie împiedicarea femeii de a-şi exercita drepturile şi libertăţile fundamentale.

 Totodată, în art. 4 sunt descrise formele de violenţă ce fac obiectul unei acţiuni privind emiterea unui ordin de protecţie, în cauza dedusă judecăţii fiind identificate formele prevăzute la lit. a) sunt precizate formele de violenţă verbală, lit. b) violenţa psihologică şi lit. c) violenţa fizică.

În ceea ce priveşte definirea noţiunii de membru de familie, instanţa constată că sunt îndeplinite condiţiile cerute în art. 5, pârâtul fiind fiul reclamantei.

 Referitor la condiţiile emiterii unui ordin de protecţie, instanţa reţine că în art. 23 din Lege nr. 217/2003, se precizează că persoana a cărei viaţă, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violenţă din partea unui membru al familiei poate solicita instanţei ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecţie.

Prin urmare, reclamanta are obligaţia de a dovedi actele de violenţă exercitate asupra sa, caracterul intenţionat al acestor acte dar şi starea de pericol în care se află datorită acestor agresiuni.

Ordinul de protecţie, având în vedere că este o măsură restrictivă de drepturi şi că are caracter executoriu conform art.29 din Legea nr. 217/2003, nu poate fi emis decât în baza unor probe certe din care să rezulte fără echivoc actele de violenţă fizică, psihologică sau de altă natură, intenţia agresorului în exercitarea acestor acte precum şi starea de pericol în care se găseşte reclamantul datorită acestor acte de violenţă.

Se constată că necesitatea instituirii unor măsuri restrictive de exerciţiu al unor drepturi şi libertăţi, împotriva unei persoane, în considerarea protecţiei alteia, are în vedere chiar şi numai riscul,  rezonabil apreciat,  de producere, în viitor, a unor fapte de natură să pună în pericol valorile socialmente ocrotite.

În ceea ce priveşte declaraţia martorei I.D., instanţa reţine că relevă aspecte importante care confirmă afirmaţiile reclamantei din cererea introductivă, respectiv faptul că pârâtul are un comportament agresiv, persiflator şi violent, precizând că actele de violenţă fizică, respectiv îmbrâncelile, trasul de păr şi apucatul de mâini au fost doar faţă de reclamantă, nu şi faţă de ea. Totodată se reţine din declaraţia martorei că pârâtul a avut un comportament civilizat până la data separaţiei în fapt a părinţilor acestuia, ea fiind cea care l-a crescut de mic. Menţionează că atât ea, cât şi reclamanta, se află într-o stare permanentă de teroare, ieşirile violente ale pârâtului fiind zilnice, de aproximativ 4 luni, influenţele negative ale acestuia venind din parte tatălui care îi oferă promisiuni de bunuri materiale, şi care i-a cumpărat un autoturism.

Referitor la declaraţia martorei F.I., instanţa reţine că aspectele relatate de către aceasta au în vedere în special un comportament anterior celor 4 luni în care reclamanta acuză comportamentul agresiv al pârâtului, întrucât în ultimele 4 luni aceasta nu a mai fost prezentă la domiciliul părţilor. Se reţine că martora a afirmat că nu l-a auzit niciodată pe pârât să îi adreseze injurii mamei sale şi nici nu ştie să fi fost violent cu aceasta, iar acest aspect îl cunoaşte întrucât petrece foarte mult timp cu pârâtul, respectiv 12-18 ore pe zi. Totodată, precizează că anterior ultimelor 4 luni, a fost de mai multe ori în domiciliul părţilor şi în majoritatea cazurilor era scandal, provocat de către reclamantă datorită unor reproşuri aduse pârâtului.

Declaraţia martorei F.I. va fi apreciată cu anumite rezerve, faţă de următoarele argumente: Deşi la începutul declaraţiei martora a afirmat că nu l-a auzit niciodată pe pârât să adreseze injurii mamei, ulterior declară că părţile nu şi-au adresat injurii în mod direct, însă au făcut-o separat. Totodată, certitudinea cu care a afirmat că pârâtul nu a agresat-o niciodată pe mama lui este incompatibilă cu faptul că martora nu locuieşte cu pârâtul şi nici nu a frecventat domiciliul părţilor în ultimele 4 luni. Astfel instanţa reţine ca reclamanta acuză acte de violenţă exact în unitatea spaţială şi temporală în care martora nu avea posibilitatea să constate personal aceste aspecte, singurele informaţii avute fiind doar cele primite de la pârât. De asemenea, relevarea situaţiei conflictuale soldate cu spargerea unui colţ de masă de care martora a luat cunoştinţă în mod direct este una subiectivă, martora afirmând că în urma unui conflict dintre reclamantă şi pârât acesta nu a spart masa, dar s-a împiedicat în mod accidental de un picior al acesteia şi astfel s-a spart colţul mesei. Dintr-o analiză a situaţiei, rezultă că, fizic, spargerea unui colţ de masă este foarte puţin probabil să fie determinată de lovirea unui picior al acesteia, astfel încât şi acest aspect va fi privit cu rezerve de către instanţă.

Referitor la înscrisurile depuse de către pârât, din care se conturează imaginea unui copil model, instanţa reţine că au fost date de către persoane care au cunoscut imaginea pârâtului în cadrul societăţii şi în special într-o perioadă de timp în care şi reclamanta afirmă că acesta era civilizat şi ca aveau relaţii foarte bune. Obiectul discuţiei din prezenta cauză este reprezentat de violenţa fizică şi în special de cea psihică ce a fost exercitată asupra mamei, în ultimele 4 luni şi în interiorul domiciliului comun, astfel încât înscrisurile din care rezultă o caracterizare bună în cadrul societăţii, într-o altă perioadă decât cea vizată, pot avea cel mult un rol orientativ, neputând fi valorificate ca un veritabil mijloc de probă.

Analizând întregul material probator, instanţa va reţine că reclamanta a făcut dovada violenţelor psihice şi fizice ce au fost provocate de către pârât, iar posibilitatea pârâtului de a se afla în acelaşi mediu cu reclamanta ar face ca aceasta să se afle în pericol.

Acţiunea de punere în pericol, în înţelesul textului de lege evocat, rezultă dintr-un act de violenţă aşa cum este acesta definit prin art. 3 şi 4 din lege, iar în condiţiile în care victima violenţei şi agresorul ar trăi în continuare în acelaşi mediu, pericolul repetării unor asemenea acte există, ca şi posibilitate, cu o probabilitate destul de însemnată de a se produce, în lipsa unei reacţii sociale prompte şi adecvate; de altfel, este îndeobşte recunoscut, de principiu, că lipsa reacţiei sociale adecvate ar încuraja atitudinea agresorului în tentaţia sa de a crede că faptele sale vor fi, în continuare, nesancţionate şi că, în concret, nu a cauzat nicio încălcare serioasă a vreunei norme, de vreme ce autorităţile competente nu au reacţionat.

Mai mult decât atât, se are în vedere faptul că reclamanta este mama pârâtului iar o atitudine a acestuia caracterizată prin violenţă verbală şi fizică, este cu atât mai marcantă în plan psihic pentru victima care l-a crescut şi s-a îngrijit de el până la vârsta maturităţii.

Or, altul este scopul pentru care a fost edictată legea, care-şi propune, prin însăşi titulatura ei, în primul rând să prevină, iar în subsidiar să combată efectele violenţei în familie. Măsura ce se cere a fi luată pe temeiul art. 23 alin.1 vizează înlăturarea stării de pericol în care se află victima, deci necesitatea şi oportunitatea ei trebuie apreciată şi  din perspectiva a ceea ce s-ar întâmpla în lipsa măsurii, în contextul dovedirii actelor de violenţă.

Prin urmare, existând riscul producerii de evenimente grave, cu consecinţe imprevizibile, se impune admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată şi emiterea unui ordin de protecţie prin care, cu caracter provizoriu, pe durata de 4 luni de la data pronunţării hotărârii, fără somaţie sau trecerea unui termen, se va dispune obligarea  pârâtului S.L.A.la păstrarea unei distanţe minime de 250 metri faţă de persoana reclamantei  S.N.şi se va  interzice pârâtului să se apropie de locuinţa reclamantei din com. Sarichioi, …….. şi din mun. Constanţa, str………….

Se va atrage  atenţia pârâtului S.L.A.asupra faptului că încălcarea oricăreia dintre măsurile dispuse prin prezentul ordin de protecţie constituie infracţiunea de nerespectare a hotărârii judecătoreşti.

Instanţa va dispune avansarea din fondurile Ministerului Justiţiei către Baroul Tulcea a sumei de 260 de lei reprezentând onorariul avocatului desemnat din oficiu pentru pârât, av. Tincu Daniela şi a sumei de 260 de lei reprezentând onorariul avocatului desemnat din oficiu pentru reclamantă, av. Matei Mirela.

În temeiul art. 31 alin. 2 din Legea nr. 217/2003, va dispune punerea de îndată în executare a prezentului ordin de protecţie de către sau sub supravegherea Poliţiei Jurilovca.

Conform art. 31 alin. 1 din Legea nr. 217/2003 prezenta hotărâre se va  comunica către Poliţia Sarichioi şi I.P.J. Constanţa.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

H O T A R A S T E:

Admite cererea de emitere a unui ordin de protecţie formulată de către reclamanta S.N.– împotriva pârâtul S.L.A..

Emite prezentul ordin de protecţie împotriva pârâtului S.L.A.pentru o perioadă de 4 luni de la data pronunţării hotărârii, fără somaţie sau trecerea unui termen şi obligă pârâtul S.L.A. la păstrarea unei distanţe minime de 250 metri faţă de persoana reclamantei S.N. . Obligă pârâtul la păstrarea unei distanţe minime de 250 m faţă de locuinţa din Constanţa, ……şi faţă de locuinţa din Sarichioi nr. ……, jud Tulcea.

Atrage atenţia pârâtului S.L.A. asupra faptului că încălcarea oricăreia dintre măsurile dispuse prin prezentul ordin de protecţie constituie infracţiunea de nerespectare a hotărârii judecătoreşti.

Dispune avansarea din fondurile Ministerului Justiţiei către Baroul Tulcea a sumei de 260 de lei reprezentând onorariul avocatului desemnat din oficiu pentru pârât, av. Tincu Daniela şi a sumei de 260 de lei reprezentând onorariul avocatului desemnat din oficiu pentru reclamantă, av. Matei Mirela.

Obligă pârâtul la plata sumei de 520 lei, în favoarea Statului Român, cu titlu de cheltuieli de judecată (onorariile avansate ale avocaţilor din oficiu)

Executorie de drept.

Durata măsurilor dispuse este de 4 luni, începând cu data pronunţării.

 În temeiul art. 31 alin. 2 din Legea nr. 217/2003, dispune punerea de îndată în executare a prezentului ordin de protecţie de către sau sub supravegherea Poliţia Sarichioi şi I.P.J. Constanţa. Conform art. 31 alin. 1 din Legea nr. 217/2003 prezenta hotărâre se comunică către Poliţia Sarichioi şi I.P.J. Constanţa .

Cu drept de recurs în termen de 3 zile de la pronunţare. Cererea se depune la Judecătoria Babadag.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 27.09.2017.

………………………………………………………………………………………………

Domenii speta

Spete similare