Art.194 alin.1 lit.a şi e Cod penal

Prin rechizitoriul nr. 1211/P/2016 din data de 14.03.2017 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Tulcea au fost trimişi în judecată inculpaţii: S.G., pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art.194 alin.1 lit.a şi e Cod penal cu aplicarea art.5 Cod penal şi  B.R.A.pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art.194 alin.1 lit.a şi e Cod penal cu aplicarea art.113 şi urm. Cod penal şi art.5 Cod penal.

Cu privire la situaţia de fapt, procurorul de caz a reţinut că în cursul zilei de 07.06.2013, între orele 15:30-16:00, persoana vătămată C.A., aflându-se în stare de ebrietate, a provocat scandal în curtea vecinilor săi A.M.D. şi A.A., din comuna Sarichioi, judeţul Tulcea, iar la faţa locului s-a prezentat un echipaj de poliţie format din agenţii de poliţie Damian Cristian şi Costache Marian, care au procedat la încătuşarea şi transportarea sa la sediul postului de poliţie al comunei unde a fost sancţionat contravenţional.

În seara zilei respective, în jurul orelor 21:00, persoana vătămată s-a deplasat la barul aparţinând S.C. L.P.S.R.L. din localitate, unde a continuat să consume băuturi alcoolice.

În acelaşi local se aflau şi inculpaţii şi B.R.A.în vârstă de 15 ani şi S.G. în vârstă de 19 ani, însoţiţi de mai mulţi martori.

La un moment dat, inculpatul minor B.R.A., a abordat persoana vătămată şi i-a cerut o explicaţie cu privire la faptul că a speriat-o pe sora sa mai mică cu ocazia incidentului pe care l-a provocat în cursul zilei în curtea soţilor A.M.D. şi A.A.. Persoana vătămată a devenit violentă verbal şi a încercat să îl lovească pe inculpatul minor, astfel că aceştia au ajuns să se împingă reciproc. Inculpatul B.R.A., supărat din această cauză, i-a propus prietenului său, inculpatul S.G. să îl urmărească pe C.A. după ce părăseşte clubul şi să îl bată. Inculpatul S.G. a fost de acord şi împreună au părăsit localul, au rupt două scânduri dintr-un gard din apropiere, l-au urmărit pe C.A., ajungându-l la aproximativ 50 de m de club, unde au început să îl lovească în mod reperat cu cele două scânduri în zona toracică şi abdominală. Inculpaţii s-au oprit din proprie iniţiativă şi au lăsat persoana vătămată la locul agresiunii. C.A. s-a ridicat de la sol şi s-a deplasat singur la domiciliul său, iar a doua zi a fost transportat la Spitalul Judeţean Tulcea de către tatăl inculpatului S.G., fiind internat în perioada 08 -26.06.2013 şi suspus unei intervenţii chirurgicale pentru ruptură de splină - hemoperitoneu.

Potrivit certificatului medico-legal nr.369/19.06.2013 emis de S.J.M.L Tulcea, persoana vătămată C.A. a suferit un politraumatism contuz cu traumă combinată toraco - abdominală asociată cu fracturi costale cu hemotorax stâng şi ruptură de splină cu hemoragie internă (hemoperitoneu  acut), leziunile au putut fi produse prin lovire atât activ cu corpuri contondente cât şi / sau de suprafeţe dure, viaţa victimei a fost pusă în primejdie şi aceasta a rămas cu pierdere de organ posttraumatică ( ablaţia splinei prin splenectomie), necesitând 35 - 40 zile de îngrijiri medicale.

Prin încheierea de şedinţă din camera de consiliu nr.114 din data de 27.04.2017, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanţei, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală şi a dispus începerea judecăţii.

Până la începerea cercetării judecătoreşti, inculpaţii, prin înscrisurile autentice depuse la dosarul cauzei, respectiv declaraţiile autentificate sub nr.1741/15.06.2017 la Societatea Profesională Notarială – Notar public Corbeanu Laura-Mădălina din Tulcea şi sub nr.819/1757-C din 18 mai 2017 la Ambasada României în Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord -  Biroul consular Edinburgh, au declarat că recunosc săvârşirea faptei reţinute în sarcina lor prin actul de sesizare al instanţei şi că sunt de acord să presteze muncă neremunerată în folosul comunităţii.

De asemenea, prezent la termenul de judecată din data de 15.02.2018, inclpatul B.R.A. a declarat personal că recunoaşte săvârşirea faptei pentru care a fost trimis în judecată.

Analizând actele şi lucrările dosarului prin prisma materialului probator administrat în cursul urmăririi penale şi a înscrisurilor administrate în faza de judecată, conform art. 375 Cod procedură penală, instanţa reţine următoarele:

I.Situaţia de fapt

În cursul zilei de 07.06.2013, partea civilă C.A. a provocat scandal în curtea vecinilor săi A.M.D. şi A.A. din localitatea Sarichioi, judeţul Tulcea, motiv pentru care a fost sancţionat prin procesul-verbal de contravenţie seria CC nr. 5983582 întocmit la data de 07.06.2013 de Inspectoratul de Poliţie Judeţean Tulcea, cu amendă în cuantum de 1000 lei în temeiul Legii nr. 61/1991 (fila 59 d.u.p.).

Astfel cum rezultă din susţinerile martorilor R.A.C.(fila 189 d.u.p.) şi C.V.V. (filele 187-188 d.u.p.), aceştia se jucau în faţa curţii numitei A.A., cu cei cinci copii ai acesteia, când partea civilă s-a apropiat ameninţător de ei, i-a întrebat cine a rupt creanga cireşului său şi i-a ameninţat că îi va pune la punct. Martorul T.M., prezent la faţa locului în momentul incidentului, a arătat că inculpatul s-a înarmat din curtea proprie cu două topoare şi a intrat în curtea vecinilor săi, ameninţând şi speriind copiii care se jucau înăuntru, motiv pentru care a apelat numărul de urgenţă 112 (filele 160-161 d.u.p.). Totodată, toţi martorii au precizat că partea civilă se afla în stare de ebrietate la acel moment.

Potrivit declaraţiei martorului A.M.D.(fila 180 d.u.p.) partea civilă a lovit cu toporul gardul şi spatele casei acestuia.

În seara zilei de 07.06.2013, în barul din localitatea Sarichioi, judeţul Tulcea, se aflau partea civilă C.A. şi inculpaţii B.R.A. şi S.G., alături de martorii S.E., B.A.şi de numitul A.P.. Inculpatul B.R.A. l-a abordat pe partea civilă C.A., cerându-i explicaţii pentru incidentul produs în cursul zilei respective, cel din urmă a încercat să îl lovească pe cel dintâi, iar ambii au început să se îmbrâncească reciproc.

Cei doi inculpaţi au hotărât să îl urmărească pe C.A. după ce părăseşte clubul pentru a-l bate, astfel că au ieşit din bar, au rupt două scânduri dintr-un gard din apropiere şi au ajuns din urmă pe partea civilă la aproximativ 50 de metri de bar, unde l-au lovit în mod repetat în zona toracică şi abdominală.

Aspectele relatate rezultă din declaraţiile celor doi inculpaţi (filele 62-81 d.u.p., 90-109 f.u.p.), ale părţii civile C.A. (filele 18-30 d.u.p.) şi ale martorilor B.A.(filele 150-151 d.u.p.) şi S.E. (filele 152-153 d.u.p.).

Partea civilă a fost transportată a doua zi la Spitalul Judeţean Tulcea de către tatăl inculpatului S.G., S.V.(declaraţie la filele 154-155 d.u.p.), unde a fost supus unei intervenţii chirurgicale pentru ruptură de splină – hemoperitoneu. Conform certificatului medico-legal nr. 369 din data de 19.06.2013 emis de Serviciul de Medicină Legală Tulcea (filele 34-41 d.u.p.), partea civilă C.A. a suferit un politraumatism contuz cu traumă combinată toraco-abdominală asociată cu fracturi costale şi hemotorax stâng şi ruptură de splină cu hemoragie internă, leziuni produse prin lovire cu un corp solid, pentru care a necesitat 34-40 zile de îngrijiri medicale şi care i-au pus în pericol viaţa.

II.Încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor

În cursul judecăţii, în conformitate cu dispoziţiile art. 386 Cod procedură penală, instanţa a pus în discuţie schimbarea încadrării juridice a faptei reţinute în sarcina inculpatului S.G. în sensul reţinerii circumstanţei agravante a comiterii faptei de o persoană majoră împreună cu un minor, prevăzută de art. art. 77 lit. d Cod penal, în timp ce inculpaţii au solicitat reţinerea circumstanţei atenuante a provocării, prevăzută de art. 75 alin.1 lit. a Cod penal.

Cu privire la circumstanţa agravantă prevăzută de art. art. 77 lit. d Cod penal, aceasta se reţine în cazul participaţiei penale proprii sau improprii, precum şi în cazul pluralităţii naturale sau constituite.

În cauză, cei doi inculpaţi sunt coautori ai infracţiunii reţinute în sarcina lor, potrivit art. 46 alin. 2 Cod penal, întrucât au săvârşit, în mod nemijlocit, aceeaşi faptă prevăzută de legea penală, iar raportat la atitudinea psihică a celor doi participanţi, se reţine forma participaţiei proprii, întrucât ambii inculpaţi au participat cu aceeaşi formă de vinovăţie.

Reţinând că nu au fost probate elemente din care să rezulte că inculpatul S.G. s-a aflat în eroare cu privire la vârsta inculpatului B.R.A. la data săvârşirii faptei, respectiv aceea de 15 ani, precum şi că primul avea, la data săvârşirii faptei, vârsta de 19 ani, instanţa va reţine în sarcina sa circumstanţa agravantă menţionată anterior.

Referitor la circumstanţa atenuantă a provocării prevăzută de art. art. 75 alin. 1 lit. a Cod penal, instanţa constată că aceasta presupune ca autorii sau participanţii la săvârşirea infracţiunii să se afle într-o stare puternică de tulburare sau emoţie, determinată de conduita persoanei vătămate, produsă prin violenţă, printr-o atingere gravă a demnităţii persoanei sau prin altă acţiune ilicită gravă.

Actul de provocare trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: să fie realizat prin violenţă fizică, psihică, ori printr-o atingere gravă a demnităţii persoanei sau prin altă acţiune ilicită gravă; trebuie să fie îndreptate împotriva făptuitorului şi/sau a altei persoane; nu trebuie să fie imputabil celui care a comis fapta în stare de provocare, adică actul de provocare nu trebuie să fie precedat el însuşi de un act de provocare din partea celui care a comis fapta; actul de provocare trebuie să determine o stare puternică de tulburare sau emoţie.

Cu privire la infracţiunea comisă în stare de provocare, aceasta trebuie să fie săvârşită cu intenţie, să fie determinată de actul de provocare şi să fie concomitentă sau posterioară acestuia.

Fiind o circumstanţă personală, instanţa va analiza dacă sunt îndeplinite condiţiile menţionate anterior în persoana fiecărui inculpat.

Inculpatul S.G. a arătat, în susţinerea acestei cereri, faptul că acţiunea de provocare a părţii civile C.A. s-a realizat prin acţiunea acestuia din după-amiaza zilei respective, când a ameninţat cu toporul mai mulţi copii printre care şi pe sora coinculpatului Burduja, că în barul în care se aflau l-a împins cu umărul pe acelaşi coinculpat, că partea civilă a încercat să îl lovească în incinta clubului folosind o curea, precum şi că în afara clubului a avut loc un incident în urma căruia părţile s-au îmbrâncit şi lovit reciproc.

Analizând în concret elementele enumerate anterior, instanţa apreciază că niciunul dintre acestea nu este apt a provoca o tulburare suficient de puternică pentru a reţine starea de provocare. Astfel, inculpatul S.G. nu a fost implicat în niciun fel în incidentul produs în după-amiaza zilei de 07.06.2013, acesta luând cunoştinţă de cele întâmplate din relatările coinculpatului B.R.A., după care s-a produs altercaţia cu partea civilă în afara barului.

Referitor la încercarea părţii civile de a-l lovi cu o curea, instanţa constată că aceasta rezultă exclusiv din declaraţia inculpatului, astfel încât va fi înlăturată ca nedovedită.

Cu privire la acţiunea părţii civile de a-l împinge cu umărul pe inculpatul B.R.A., instanţa apreciază că aceasta nu a produs o stare de tulburare sau emoţie specifice provocării, în acest sens fiind reţinută şi lipsa vreunei reacţii a celor doi inculpaţi la momentul respectiv.

În final, instanţa reţine că incidentul din în faţa barului s-a produs ca urmare a intenţiei inculpatului Burduja de a-i cere explicaţii părţii civile C.A., iar pentru că acesta s-a manifestat violent, a fost lovit de cei doi (conform declaraţiei date de inculpatul B.), după care toate părţile s-au întors în bar. În consecinţă, nu se poate susţine că inculpatul S.G. s-a aflat într-o stare de tulburare puternică în momentul săvârşirii faptei pentru care este judecat în prezenta cauză, între cele două evenimente trecând o perioadă rezonabilă de timp pentru ca eventuala emoţie produsă de primul incident să se estompeze (inculpaţii au precizat că s-au întors în bar, Burduja a încercat să discute cu C., care lovea masa cu o scrumieră, a fost anunţat patronul clubului, inculpaţii au ieşit apoi din club, iar după aproximativ 15 minute şi partea civilă).

Argumentele expuse anterior îşi păstrează valabilitatea şi în ceea ce îl priveşte pe coinculpatul B.R.A., acţiunile părţii civile, prezentate anterior, nefiind apte a crea o stare de tulburare suficient de gravă pentru a se putea reţine circumstanţa provocării, mai cu seamă că inculpatul minor a iniţiat mai multe discuţii şi conflicte cu acesta din urmă, cerându-i socoteală pentru conduita sa din ziua respectivă.

Referitor la solicitarea inculpatului S.G. de reţinere a circumstanţelor atenuante judiciare prevăzute de art. 75 alin. 2 lit. a şi b Cod penal, instanţa reţine, în primul rând, că din niciun mijloc de probă administrat în cauză nu rezultă faptul că acesta ar fi avut iniţiativa de a depune eforturi pentru diminuarea efectelor şi ale consecinţelor faptei sale. Chiar dacă tatăl inculpatului l-a transportat pe partea civilă la Spitalul Judeţean Tulcea, aceasta nu se răsfrânge asupra inculpatului în lipsa oricărui element din care să rezulte că acesta a manifestat căinţă activă şi a încercat, chiar prin alte persoane, să ofere ajutor părţii civile.

În ceea ce priveşte împrejurările legate de fapta comisă, instanţa reţine că partea civilă era cunoscută în comunitate drept o persoană cu un comportament deviant, însă acest aspect nu diminuează în niciun fel gravitatea faptei comise ci, dimpotrivă, ar fi impus ca inculpaţii să aibă o conduită prevăzătoare faţă de acesta şi să nu urmărească iniţierea unor conflicte.

Reţinând argumentele expuse în precedent, instanţa va respinge ca neîntemeiate cererile inculpaţilor de schimbare a încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina lor în sensul reţinerii circumstanţei atenuante a provocării prevăzută de art. 75 alin. 1 lit. a Cod penal, precum şi solicitarea inculpatului S.G. de reţinere a circumstanţelor atenuante judiciare prevăzute de art. 75 alin. 2 lit. a şi b Cod penal.

III.Rezolvarea acţiunii penale

În drept, fapta inculpaţilor S.G. şi B.R.A. care, în seara zilei de 07.06.2013, fiind înarmaţi cu câte o scândură, au aplicat lovituri multiple părţii civile C.A. provocându-i acestuia un politraumatism contuz cu traumă combinată toraco-abdominală asociată cu fracturi costale şi hemotorax stâng şi ruptură de splină cu hemoragie internă, leziuni produse prin lovire cu un corp solid, pentru care a necesitat 34-40 zile de îngrijiri medicale şi care i-au pus în pericol viaţa întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de vătămare corporală prevăzută de art. 194 lit. a şi e Cod penal.

Sub aspect obiectiv, elementul material al infracţiunii s-a realizat de către coautori prin acţiunea de lovire, în mod repetat, a părţii civile, în zona toracică şi abdominală, prin care i s-a produs o vătămare a integrităţii fizice.

Urmarea imediată constă în infirmitatea produsă părţii civile, prin pierderea unui organ – splina, astfel cum rezultă din certificatul medico-legal întocmit în cauză, precum şi punerea în primejdie a vieţii acestuia, datorită leziunilor produse.

Legătură de cauzalitate este dovedită din probatoriul administrat în cauză, în lipsa acţiunii vătămătoare a celor doi inculpaţi nu s-ar fi produs consecinţele asupra integrităţii fizice a părţii civile.

Sub aspect subiectiv, inculpaţii au acţionat cu intenţie indirectă, conform art. 16 alin. 3 lit. b Cod penal, întrucât inculpaţii au prevăzut rezultatul faptei şi, deşi nu l-au urmărit, au acceptat posibilitatea producerii lui.

Constatând că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 396 alin. 2 Cod procedură penală, fiind probată dincolo de orice îndoială rezonabilă că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpaţi, sub forma de participaţie a coautoratului, instanţa urmează să îl condamne pe inculpatul major S.G. şi să aplice inculpatului minor B.R.A. o măsură educativă pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală prevăzută de art. 194 alin. 1 lit. a şi e Cod penal.

IV.Individualizarea pedepselor

La individualizarea pedepsei principale aplicate inculpatului major, instanţa porneşte de la limitele de pedeapsă prevăzute de art. 194 Cod penal – închisoare de la 2 la 7 ani –, apoi dă eficienţă cauzei de atenuare incidente în speţă art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, rezultând limitele: 1 an şi 4 luni – 4 ani şi 8 luni închisoare. Raportat la noile limite, conform art. 78 alin. 1 şi art. 79 alin. 3 Cod penal, instanţa va da efect circumstanţei agravante reţinută în cauză, având posibilitatea de a majora pedeapsa aplicată peste maximul de 4 ani şi 8 luni cu 1 an 6 luni şi 20 de zile.

Între aceste limite, stabileşte durata pedepsei în raport cu gravitatea infracţiunii şi cu periculozitatea inculpaţilor, evaluate potrivit criteriilor prevăzute de art. 74 alin. 1 Cod penal.

Cu privire la gravitatea infracţiunii (împrejurările, modul de comitere, mijloacele folosite, starea de pericol creată, natura şi gravitatea rezultatului produs, mobilul şi scopul urmărit), instanţa reţine că prin acţiunea sa inculpatul a produs o stare de pericol deosebită pentru viaţa părţii civile, că leziunile pe care i le-a cauzat acestuia sunt foarte grave, precum şi că mobilul a fost acela de a corija conduita necorespunzătoare pe care partea civilă o are în comunitate şi care este unanim cunoscută de membrii localităţii.

Cu privire la persoana inculpatului, (antecedentele penale, conduita după săvârşirea infracţiunii, conduita procesuală, nivelul de educaţie, vârsta, stare de sănătate, situaţia familială şi socială), instanţa reţine că acesta nu are antecedente penale, că avea o vârstă fragedă, de 19 ani la data comiterii faptei, că este şcolarizat şi în prezent încadrat în muncă.

Faţă de acestea, instanţa concluzionează că pentru sancţionarea şi formarea unei atitudini corecte faţă de ordinea de drept este necesară (şi suficientă) stabilirea unei pedepse pentru inculpatul S.G. orientată spre mediul limitelor de pedeapsă stabilite anterior, de 2 ani şi 6 luni închisoare.

De asemenea în temeiul art. 66 alin. 1 lit. h Cod penal, instanţa va interzice inculpatului, ca pedeapsă complementară, dreptul de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme pe o perioadă de 3 ani, apreciind că aceasta se impune raportat la violenţa deosebită cu care fapta pentru care este judecat în prezenta cauză a fost comisă.

La individualizarea măsurii educative ce va fi aplicată inculpatului minor la data săvârşirii faptei B.R.A., instanţa porneşte de la dispoziţiile art. 114 alin. 1 Cod penal care prevede că faţă de minorul care, la data săvârşirii infracţiunii, avea vârsta cuprinsă între 14 şi 18 ani se ia o măsură educativă neprivativă de libertate, iar numai cu titlu excepţional se poate dispune o măsură privativă de liberate, dacă pentru fapta comisă legea prevede o pedeapsă cu închisoarea de 7 ani sau mai mare.

Raportat la aceste aspecte, instanţa stabileşte natura şi durata măsurii educative în raport cu gravitatea infracţiunii şi cu periculozitatea inculpatului, evaluate potrivit criteriilor prevăzute de art. 74 alin. 1 Cod penal.

Cu privire la gravitatea infracţiunii (împrejurările, modul de comitere, mijloacele folosite, starea de pericol creată, natura şi gravitatea rezultatului produs, mobilul şi scopul urmărit), instanţa reţine că inculpatul a săvârşit o faptă îndreptată împotriva integrităţii fizice a altei persoane, care a avut consecinţe deosebit de grave constând în punerea în pericol a vieţii părţii civile şi producerea unei infirmităţi prin pierderea unui organ. De asemenea, instanţa reţine că inculpatul a săvârşit fapta pe fondul indignării produse de atitudinea anterioară a inculpatului, cunoscut în localitate drept o persoană cu un comportament deviant.

Cu privire la persoana inculpatului (antecedentele penale, conduita după săvârşirea infracţiunii, conduita procesuală, nivelul de educaţie, vârsta, stare de sănătate, situaţia familială şi socială), instanţa reţine că nu are antecedente penale, la data săvârşirii faptei avea 15 ani, este integrat social şi şcolarizat.

Faţă de acestea, instanţa concluzionează că pentru sancţionarea şi formarea unei atitudini corecte faţă de ordinea de drept este necesară (şi suficientă) stabilirea măsurii educative a asistării zilnice pe o perioadă de 6 luni.

În temeiul art. 121 alin. 1 lit. a Cod penal, va impune inculpatului obligaţia de a urma un curs de formare profesională pe durata executării măsurii educative neprivative de libertate.

În temeiul art. 118 Cod penal, coordonarea măsurii educative a supravegherii se va realiza de Serviciul de Probaţiune Tulcea.

V.Modalitatea de executare a pedepsei aplicate inculpatului major

Ţinând seama de persoana inculpatului S.G., precum şi de natura şi gravitatea faptei săvârşite, instanţa apreciază că pronunţarea unei soluţii de condamnare constituie un avertisment suficient pentru acesta şi, chiar fără executarea pedepsei, nu va mai săvârşi alte infracţiuni.

În temeiul art. 91 Cod penal va suspenda sub supraveghere executarea pedepsei de 2 ani şi 6 luni închisoare.

În temeiul art. 92 alin. 1 Cod penal va stabili un termen de supraveghere de 3 (trei) ani.

În temeiul art. 93 alin. 1 Cod penal va obliga inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Tulcea, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În temeiul art. 93 alin. 2 lit. b Cod penal, va impune inculpatului obligaţia de a urma curs de reintegrare socială.

În temeiul art. 93 alin. 3 Cod penal, pe durata termenului de supraveghere, inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Primăriei comunei Sarichioi sau al Inspectoratului Şcolar Judeţean Tulcea pe o perioadă de 120 zile.

În temeiul art. 91 alin. 4 Cod penal va atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 Cod penal.

VI.Rezolvarea acţiunii civile

În cauză, persoana vătămată C.A. s-a constituit parte civilă cu suma de 20000 lei cu titlu de daune morale, câte 10000 lei de la fiecare inculpat.

Conform art. 1349 Cod civil, orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune şi să nu aducă atingere, prin acţiunile ori inacţiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane, iar în cazul în care încalcă această obligaţie răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral.

De asemenea, instanţa reţine că, potrivit art. 1357 Cod civil, cel ce cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârşită cu vinovăţie, este obligat să îl repare. Astfel, pentru a antrena răspunderea civilă delictuală a unei persoane, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: să existe un prejudiciu, să existe o faptă ilicită, să existe un raport de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu, să existe vinovăţia autorului faptei ilicite şi prejudiciabile.

Referitor la fapta ilicită, vinovăţie şi legătura de cauzalitate instanţa a arătat deja faptul că inculpaţii se fac vinovaţi de săvârşirea infracţiunii vătămare corporală prevăzută de art. 194 lit. a şi e Cod penal. Rămâne aşadar de analizat care este prejudiciul efectiv suferit de părţile civile.

Principiul reparării integrale a prejudiciului este reglementat de art. 1385 alin. 1 Cod civil, despăgubirea trebuind să cuprindă atât pierderea suferită de cel prejudiciat, cât şi câştigul pe care în condiţii obişnuite el ar fi putut să îl realizeze şi de care a fost lipsit [...] – alin. 3.

De asemenea, conform art. 19 alin. 5 Cod procedură penală repararea prejudiciului material şi moral se face potrivit dispoziţiilor legii civile, astfel încât modalitatea prin care se probează cuantumul pretenţiilor materiale se face tot prin raportare la regulile din dreptul civil.

Prejudiciul moral rezultă din suferinţele psihice încercate de partea civilă ca urmare a vătămării corporale suferite, a intervenţiilor şi tratamentelor la care a fost supus, precum şi la starea de disconfort produsă prin pierderea unor dinţi din faţă.

Potrivit art. 1391 alin. 1 Cod civil, în caz de vătămare a integrităţii corporale sau a sănătăţii, poate fi acordată şi o despăgubire pentru restrângerea posibilităţilor de viaţă familială şi socială.

Dificultatea constă, însă, în evaluarea bănească a suferinţelor produse, mai ales în lipsa unor minime criterii legale şi în contextul unei jurisprudenţe extrem de variate.

Cu toate acestea, prejudiciul moral nu ar putea fi lăsat neacoperit, judecătorul fiind obligat să soluţioneze pricina, sub sancţiunea denegării de dreptate.

Orice acţiune de lovire provoacă persoanei vătămate un sentiment de neputinţă, de inferioritate şi teamă. De asemenea, trebuie avut în vedere contextul în care s-a săvârşit fapta: inculpaţii au lovit în mod repetat victima, fiind înarmaţi cu scânduri şi provocând acestuia o suferinţă deosebită, precum şi o infirmitate, părţii civile fiindu-i pusă în pericol viaţa, pierzând un organ şi având nevoie de aproximativ 40 de zile de îngrijiri medicale.

La stabilirea daunelor morale, trebuie avută în vedere şi suferinţa efectiv provocată, şi anume 34-40 zile de îngrijiri medicale.

Având în vedere cele expuse mai sus, instanţa apreciază că partea civilă C.A. este îndreptăţită să primească daune morale în cuantumul solicitat, de 10000 lei de la fiecare inculpat.

Faptul că inculpatul avea o stare de boală preexistentă nu înlătură răspunderea civilă a inculpaţilor, nici în parte, având în vedere că rezultatul produs este consecinţa exclusivă a acţiunii acestora. Totodată, pentru argumentele expuse anterior, la analiza provocării drept circumstanţă atenuantă, instanţa nu va reţine că victima a provocat în vreun fel acţiunea inculpaţilor prin care a fost cauzat prejudiciul moral.

Reţinând argumentele expuse anterior, instanţa va obliga inculpatul S.G. să plătească părţii civile C.A. suma de 10000 lei reprezentând daune morale şi, totodată, va obliga în solidar inculpatul B.R.A. şi partea responsabilă civilmente B.N.să plătească părţii civile C.A. suma de 10000 lei reprezentând daune morale, având în vedere starea de minoritate a inculpatului la momentul săvârşirii infracţiunii, astfel încât părintele are obligaţia de a repara prejudiciul în temeiul art. 1372 Cod civil.

Totodată, instanţa va admite acţiunea civilă exercitată de partea civilă Spitalul Judeţean Tulcea şi va obliga în solidar inculpaţii S.G., B.R.A. şi partea responsabilă civilmente B.N.să plătească acestei părţi civile suma de 9297,6 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare ale părţii civile C.A..

VII.Cheltuieli de judecată

Nu în ultimul rând, în temeiul art. 274 alin. 2 raportat la art. 272 Cod procedură civilă, instanţa va obliga inculpatul S.G. la plata către stat a sumei de 450 lei reprezentând cheltuieli judiciare (350 lei în faza de urmărire penală şi 100 lei în faza de judecată).

În temeiul art. 274 alin. 2 şi 3 raportat la art. 272 Cod procedură penală, instanţa va obliga în solidar inculpatul B.R.A. şi partea responsabilă civilmente B.N.la plata către stat a sumei de 750 lei reprezentând cheltuieli judiciare (650 lei în faza de urmărire penală şi 100 lei în faza de judecată).

Onorariul în sumă de 300 lei, reprezentând asistenţă juridică din oficiu acordată de avocat Cojocaru Lidia-Florina, va fi suportat din fondurile Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge ca neîntemeiate cererile inculpaţilor de schimbare a încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina lor în sensul reţinerii circumstanţei atenuante a provocării prevăzută de art. 75 alin. 1 lit. a Cod penal.

Schimbă încadrarea juridică a faptei reţinute în sarcina inculpatului S.G. din infracţiunea de vătămare corporală prevăzută de art. 194 alin. 1 lit. a şi e Cod penal cu aplicarea art. 5 Cod penal în infracţiunea de vătămare corporală prevăzută de art. 194 alin. 1 lit. a şi e Cod penal cu aplicarea art. 77 lit. d şi art. 5 Cod penal.

În temeiul art. 194 alin. 1 lit. a şi e Cod penal cu aplicarea art. 77 lit. d şi art. 5 Cod penal şi art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, condamnă pe inculpatul S.G. fără ocupaţie, necăsătorit, fără antecedente penale, la pedeapsa de 2 (doi) ani şi 6 (şase) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală.

În temeiul art. 66 alin. 1 lit. h Cod penal, interzice inculpatului, ca pedeapsă complementară, dreptul de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme pe o perioadă de 3 ani.

În temeiul art. 91 Cod penal suspendă sub supraveghere executarea pedepsei de 2 ani şi 6 luni închisoare.

În temeiul art. 92 alin. 1 Cod penal stabileşte un termen de supraveghere de 3 (trei) ani.

În temeiul art. 93 alin. 1 Cod penal obligă inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Tulcea, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În temeiul art. 93 alin. 2 lit. b Cod penal, impune inculpatului obligaţia de a urma curs de reintegrare socială.

În temeiul art. 93 alin. 3 Cod penal, pe durata termenului de supraveghere, inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Primăriei comunei Sarichioi sau al Inspectoratului Şcolar Judeţean Tulcea pe o perioadă de 120 zile.

În temeiul art. 91 alin. 4 Cod penal atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 Cod penal.

În temeiul art. 120 raportat la art. 115 alin. 1 pct. 1 lit. d şi art. 114 alin. 1 Cod penal, aplică inculpatului B.R.A. cetăţean român, studii 10 clase, fără ocupaţie, fără antecedente penale măsura educativă a asistării zilnice pe o perioadă de 6 luni pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală prevăzută de art. 194 alin. 1 lit. a şi e Cod penal cu aplicarea art. 5 şi art. 113 Cod penal şi art. 396 alin. 10 Cod procedură penală.

În temeiul art. 121 alin. 1 lit. a Cod penal, impune inculpatului obligaţia de a urma un curs de formare profesională pe durata executării măsurii educative neprivative de libertate.

În temeiul art. 118 Cod penal, coordonarea măsurii educative a supravegherii se va realiza de Serviciul de Probaţiune Tulcea.

În temeiul art. 397 alin. 1, art. 25 alin. 1 Cod procedură penală şi art. 1357 Cod civil, admite acţiunea civilă exercitată de părţile civile C.A. şi Spitalul Judeţean de Urgenţă Tulcea.

Obligă inculpatul S.G. să plătească părţii civile C.A. suma de 10000 lei reprezentând daune morale.

Obligă în solidar inculpatul B.R.A. şi partea responsabilă civilmente B.N.să plătească părţii civile C.A. suma de 10000 lei reprezentând daune morale.

Obligă în solidar inculpaţii S.G., B.R.A. şi partea responsabilă civilmente B.N.să plătească părţii civile Spitalul Judeţean de Urgenţă Tulcea suma de 9297,6 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare ale părţii civile C.A..

În temeiul art. 274 alin. 2 raportat la art. 272 Cod procedură civilă, obligă inculpatul S.G. la plata către stat a sumei de 450 lei reprezentând cheltuieli judiciare (350 lei în faza de urmărire penală şi 100 lei în faza de judecată).

În temeiul art. 274 alin. 2 şi 3 raportat la art. 272 Cod procedură penală, obligă în solidar inculpatul B.R.A. şi partea responsabilă civilmente B.N.la plata către stat a sumei de 750 lei reprezentând cheltuieli judiciare (650 lei în faza de urmărire penală şi 100 lei în faza de judecată).

Onorariul în sumă de 300 lei, reprezentând asistenţă juridică din oficiu acordată de avocat Cojocaru Lidia-Florina, va fi suportat din fondurile Ministerului Justiţiei.

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicarea copiei de pe minută.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 02.03.2018.

Domenii speta

Spete similare