Ordonanţă de plată

Prin cererea adresată acestei instanţe la data de 17.03.2017 şi înregistrată sub nr.355/179/2017, reclamanta SC ENEL ENERGIE SA a solicitat pe calea ordonanţei de plată, obligarea pârâtei OUAI S.S., la plata sumei totale de 144.444,27 lei, formată din: suma de 142.990,70 lei, reprezentând contravaloarea facturilor de energie electrică neachitate; suma de 1.453,57 lei reprezentând penalităţi calculate pentru fiecare zi de întârziere, egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligaţiilor bugetare, stabilit conform reglementărilor legale în vigoare; suma de 0.00 lei reprezentând taxa de debranşare; cu cheltuieli de judecată.

În fapt, s-a susţinut că între ENEL Energie S.A şi pârâtă s-a derulat un contract de furnizare a energiei electrice pentru care s-a atribuit codul de abonat 101311346 în baza căruia s-au emis facturile cuprinse în Centralizatorul facturilor restante, în valoarea totală de 144.444,27 lei.

În conformitate cu condiţiile generale ale acestui contract reglementat prin act normativ, însuşite de debitor, ENEL Energie S.A. avea obligaţia să furnizeze servicii de energie electrică, iar debitorul avea obligaţia să achite contravaloarea energiei electrice, în baza facturilor emise de către ENEL Energie S.A., în termen de maxim 10 zile calendaristice de la data emiterii facturilor, aceasta fiind data scadentă.

Astfel, începerea derulării relaţiilor contractuale s-a realizat la data de la care debitorul a început să consume energie electrică, însuşindu-si totodată toate obligaţiile contractului cadru de furnizare a energiei electrice.

Este de notorietate faptul că pentru energia electrică livrată consumatorilor se aplică preţuri negociate sau tarife reglementate în funcţie de categoria acestora, eligibili sau captivi, şi de opţiunile fiecărui consumator. Tarifele reglementate pentru energia electrică şi serviciile aferente sunt aprobate prin Ordine ale autorităţii competente, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Mai mult decât atât tariful pe care pârâtul şi l-a ales, este determinabil, având în vedere că pe facturile emise în baza contractului este trecut atât tariful cât şi cantitatea de energie consumată.

Faţa de acest aspect s-a susţinut că energia electrică este calculată prin înmulţirea numărului de kW consumaţi cu tariful ales de consumator.

În ceea ce priveşte capătul de cerere cu privire la penalităţi s-a precizat că la facturile emise şi neachitate la termen, s-au calculat penalităţi conform contractului, respectiv art. 14 alin. 3 din Contractul-cadru de furnizare a energiei electrice la micii consumatori finali, industriali şi similari, iar tariful aplicat este reglementat de către ANRE şi publicat în Monitorul Oficial ori de cate ori acesta suferă modificări.

Astfel, potrivit art. 14 alin 3 din Contractul-cadru, s-a stabilit faptul că pentru neachitarea facturii emise de către furnizor în termen de 30 de zile de la data scadentei, se percepe o penalitate pentru fiecare zi de întârziere, cu începere din prima zi după expirarea termenului de plată şi până la achitarea ei.

Valoarea penalităţilor este egală cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligaţiilor bugetare, stabilite conform reglementarilor legale în vigoare.

Modalitatea de calcul a penalităţilor se realizează prin înmulţirea bazei de calcul cu procentul de penalitate/zi, iar rezultatul obţinut se înmulţeşte cu numărul de zile de întârziere scurse de la ultima perioadă pentru care s-au calculat deja penalităţi.

În ceea ce priveşte capătul de cerere referitor la taxa aferentă serviciilor de debranşare/demontare contor şi temeiul legal în baza căruia se realizează serviciile şi se datorează taxa aferentă, s-a susţinut că:

Potrivit art. 27 alin. 1, lit. d) din contractul însuşit de către părţi, în situaţia în care debitorul nu îşi achită facturile emise de către furnizor, acesta din urmă va întrerupe consumatorului furnizarea energiei electrice;

Potrivit art. 200 pct. (5) din HG nr. 1007/2004 (actualul art. 59 alin. 10 din Regulamentul de furnizare a energiei electrice la clienţii finali, aprobat prin Ordinul ANRE nr. 64/2014), cheltuielile furnizorului/operatorului de reţea pentru deconectarea şi reconectarea la reţea a consumatorului vor fi suportate de consumator.

De asemenea orice modificări, condiţii de plată, de contestare a valorii facturilor emise, etc. sunt comunicate consumatorilor de fiecare dată când ele intervin pe verso la facturi, astfel încât aceştia nu pot invoca necunoaşterea legii.

Cu privire la celelalte condiţii imperative potrivit cărora se poate introduce cererea de emitere a ordonanţei de plata, s-a susţinut că:

Creanţa este certă ( art. 622 Noul cod de Procedură Civilă, alin. 2) deoarece existenta ei rezultă din însuşi actul de creanţă, care se întregeşte cu facturile fiscale emise, acte recunoscute de debitor prin necontestare, înscrisuri care ajută la determinarea cuantumului debitului. De asemenea, debitorul nu poate invoca motivul că nu a primit factura şi nu poate fi exonerat de la plata sumei indicate de către ENEL Energie S.A deoarece toate termenele contractuale se calculează de la data emiterii facturii, deci există o obligaţie de diligenţă din partea consumatorului, iar la cererea acestuia i se poate pune la dispoziţie o copie a facturii.

Creanţa este lichidă ( art. 662 Noul cod de Procedură Civilă, alin.3), deoarece poate fi determinata cu ajutorul actului de creanţă - contractul însuşit de către părţi şi facturile fiscale emise.

Creanţa este exigibilă ( art. 662 Noul cod de Procedură Civilă, alin.4), deoarece la scadenţa facturilor - 10 zile de la emiterea lor - acestea nu au fost achitate de către debitor.

Reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu recuperarea debitului: taxă judiciară timbru în valoare de 200 lei, anunţ mica publicitate, INEP şi orice altă cheltuială efectuată.

Nu in ultimul rând, s-a susţinut că reclamanta are autorizarea de a emite facturile doar într-un singur exemplar pe suport de hârtie, potrivit Ordinul nr. 1077/2001 emis de către Ministerul de Finanţe privind condiţiile în care se pot edita, într-un singur exemplar, facturile fiscale cu regim special de tipărire, înseriere şi numerotare, utilizate în activitatea financiară şi contabilă, autorizare care se acorda furnizorilor cu un număr mare de clienţi (sfera de activitate a agenţilor economici este prestarea de servicii sau livrarea bunurilor de utilitate publică, cum sunt: furnizarea energiei electrice, termice, a gazelor naturale şi a apei, canalizarea, telefonia fixă şi mobilă, transmisia de programe TV şi radio şi altele similare), iar raţiunea acestei autorizări exclude obţinerea acceptului de plată a facturii în varianta clasică a semnării de către client pe exemplarul doi şi remiterea facturii cu semnătură acestuia către furnizor. O altă interpretare ar crea un haos în ceea ce priveşte certitudinea livrărilor de servicii şi acceptării de către clienţi.

S-a mai susţinut că expedierea facturilor de energie electrică se realizează cu operatorul naţional din domeniul serviciilor poştale şi care se află în proprietatea statului român, acesta fiind furnizor unic al acestui serviciu universal în orice punct de pe teritoriul României, iar în cazul în care se consideră necesar, se poate depune dovada depunerii facturilor la ghişeele acestei instituţii (prin borderouri de trimitere), având în vedere că reclamanta respectă întreaga legislaţie în domeniu şi astfel că debitorului i s-a comunicat obligaţia de plată şi implicit a recunoscut-o.

În dovedirea susţinerii că aceste facturi sunt acceptate la plată, stă şi faptul că aceste facturi nu au fost contestate de către debitor, conform prevederilor legale în vigoare care stabilesc că debitorul avea obligaţia ca în cazul în care contesta valoarea facturii să comunice acest fapt furnizorului în termen de 15 zile de la primire.

Întrucât debitoarea nu a răspuns somaţiilor sale de achitare a debitului pe cale amiabilă (fiind îndeplinită inclusiv procedura prealabilă prevăzută de art. 1014 N.C.P.C.), s-a solicitat admiterea cererii de emitere a unei ordonanţe de plată astfel cum a fost formulată şi precizată, în sensul obligării debitorului OUAI S.S. la plata debitului, în sumă totală de 144.444.27 lei, format din: suma de 142.990,70 lei, reprezentând contravaloarea facturilor de energie electrică neachitate; suma de 1.453,57 lei reprezentând penalităţi calculate pentru fiecare zi de întârziere, egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligaţiilor bugetare, stabilit conform reglementărilor legale în vigoare; suma de 0.00 lei reprezentând taxa de debranşare; cu cheltuieli de judecată:

În aceste condiţii a susţinut că cererea îndeplineşte condiţiile prevăzute de Noul Cod de Procedură Civilă cu privire la emiterea unei ordonanţe de plată şi pe cale de consecinţă, s-a solicitat a se constata că pretenţiile sunt întemeiate.

În drept, cererea a fost întemeiată pe art. 622 Noul Cod de Procedură Civilă, art. 411 Noul Cod de Procedură Civilă, art. 1013 şi urm. Noul Cod de Procedură Civilă; Legea nr. 123/2012 privind energia electrică şi gazele naturale, astfel cum a fost modificată şi completată, Decizia ANRE nr. 57/1999 de aprobare a Contractului cadru de furnizare a energiei electrice, Ordinul ANRE nr. 64/2014 şi celelalte norme juridice incidente în cauza.

În dovedirea susţinerilor s-a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri.

Debitoarea, deşi a fost încunoştinţată că are obligaţia de a depune întâmpinare, sub sancţiunea considerării nedepunerii ca o recunoaştere a pretenţiilor creditorului, nu a formulat apărări, nici nu s-a prezentat la judecata cauzei şi nici nu a produs dovezi pentru a arăta o altă stare de fapt.

Procedând la examinarea cererii de emitere a ordonanţei de plată pe baza înscrisurilor depuse, instanţa constată următoarele:

În fapt, între reclamanta SC Enel Energie SA şi pârâta OUAI S.S. a fost încheiat contractul de furnizare a energiei electrice nr. 2574/07.07.2014, având ca obiect furnizarea de energie electrică pentru locul de consum situat în sat. Sabangia, jud. Tulcea.

Reclamanta creditoare a depus la dosar înscrisuri care fac dovada debitului înregistrat de pârâtă la data înregistrării cererii de chemare în judecată.

Instanţa constată că părţile au încheiat la data de 01.06.2016 convenţia de eşalonare a datoriilor prin care au stabilit eşalonarea debitului datorat de pârâtă în cuantum total de 163.003,49 lei.

Se reţine că prin semnarea convenţiei de eşalonare a datoriilor pârâta a recunoscut implicit existenţa debitului în cuantumul pretins de reclamantă şi având în vedere şi cererea acesteia formulată la data de 17.03.2016, instanţa va admite acţiunea astfel cum a fost formulată.

Cu toate acestea, deşi angajamentul de plată este încheiat de părţi pentru suma de 163.003, 49 lei, instanţa se va limita la valoarea obiectului cererii de chemare în judecată, care este de 144.444, 27 lei.

Pe cale de consecinţă, va fi somată debitoarea să achite creditoarei suma de 144.444, 27 lei, reprezentând contravaloare energie electrică, penalităţi de întârziere.

În temeiul art. 453 alin. 1 din Codul de procedură civilă, debitoarea va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată către reclamanta creditoare în cuantum de 200 lei, taxa judiciară de timbru.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite cererea de emitere a ordonanţei de plată, formulată de reclamanta SC ENEL ENERGIE SA, cu sediul în ………….., în contradictoriu cu pârâta OUAI S.S. .

Somează debitoarea ca în termen de 30 de zile de la data comunicării prezentei ordonanţe să achite creditoarei suma de 144.444, 27 lei, reprezentând contravaloare energie electrică, penalităţi de întârziere.

Obligă debitoarea la plata cheltuielilor de judecată către creditoare, în cuantum de 200 lei.

Executorie.

Cu drept de cerere în anulare în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunţată astăzi 19.04.2017 în şedinţă publică.

Domenii speta

Spete similare